Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
SUA iau în calcul suspendarea temporară a unor sancțiuni asupra petrolului iranian, potrivit AGERPRES, care citează AFP, pe fondul tensiunilor din piața petrolului generate de războiul declanșat de Washington împreună cu Israelul împotriva Iranului.
Măsura ar viza relaxarea unor sancțiuni impuse unilateral asupra petrolului iranian, în contextul în care conflictul a împins în sus prețul barilului după ce Iranul a restricționat traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute pentru exporturile de petrol la nivel global.
„În zilele următoare, am putea ridica sancțiunile asupra petrolului iranian care se află în prezent pe mare”, a declarat secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent.
Oficialul american a susținut că o astfel de decizie ar urmări să folosească „barilii iranieni împotriva iranienilor înșiși” pentru a ține prețurile mai jos, în timp ce SUA își continuă campania militară. Scott Bessent nu a indicat însă durata posibilă a relaxării.
Conform AGERPRES, modelul invocat este o relaxare temporară anunțată săptămâna trecută de Washington pentru petrolul rusesc deja încărcat pe nave, care a permis comercializarea acestuia până la începutul lunii aprilie.
În articol este descris și mecanismul sancțiunilor unilaterale americane, care urmăresc nu doar limitarea comerțului direct al SUA cu statele vizate, ci și descurajarea tranzacțiilor acestora cu țări terțe, prin amenințarea cu „sancțiuni secundare” (de exemplu taxe vamale sau restricționarea accesului la sistemele financiare și de asigurări americane).
Elementele-cheie ale abordării prezentate de AGERPRES includ:
Deocamdată, rămâne neprecizat cât ar dura o eventuală suspendare a sancțiunilor pentru petrolul iranian și în ce condiții ar fi aplicată, dincolo de referirea la încărcăturile aflate deja pe mare.
Recomandate
Blocarea Strâmtorii Ormuz lovește direct securitatea energetică a Asiei-Pacific , iar Japonia avertizează că efectele asupra aprovizionării cu petrol sunt „enorme”, pe fondul întreruperilor de pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru hidrocarburi, potrivit Agerpres . Premierul japonez Sanae Takaichi a declarat, în timpul unei vizite în Australia, că „închiderea efectivă” a Strâmtorii Ormuz are consecințe majore pentru Indo-Pacific. Ea a spus că Japonia și Australia vor rămâne în „strânsă comunicare” pentru a răspunde cu „simțul de urgență necesar”. De ce contează: o rută critică pentru hidrocarburi, cu destinație preponderent asiatică Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru comerțul global cu energie: prin această rută trece „o cincime din producția mondială de hidrocarburi în timp de pace”, iar blocarea este în vigoare din februarie, în urma atacurilor israeliano-americane asupra Iranului. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, aproximativ 80% din hidrocarburile transportate pe această rută maritimă au ca destinație țări asiatice, ceea ce amplifică vulnerabilitatea regiunii la șocuri de aprovizionare. Răspunsul Japoniei și Australiei: autonomie și reziliență în energie Japonia și Australia vor să își consolideze „autonomia și rezistența” pentru a-și garanta aprovizionarea cu energie, a afirmat Takaichi. În acest context, relația energetică bilaterală este deja importantă: Australia este principalul furnizor de gaz natural lichefiat (GNL) al Japoniei, iar din Japonia provine 7% din motorina utilizată în Australia. Cei doi parteneri au publicat și declarații pentru consolidarea legăturilor în economie, apărare și minerale critice, într-un demers mai larg de reducere a vulnerabilităților la șocuri externe. Context geopolitic: reducerea dependenței de China În paralel, Japonia și Australia încearcă să își reducă dependența de China. Australia a invocat resursele sale de minerale critice, iar guvernul japonez și-a exprimat intenția de a asigura o aprovizionare stabilă cu aceste materiale. Premierul australian Anthony Albanese a legat explicit aceste măsuri de lecțiile crizei curente, afirmând că pentru australieni ele ar însemna să fie „mai puțin vulnerabili la șocuri globale” precum cele generate de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
OPEC+ a decis o creștere „voluntară” a producției cu 188.000 de barili pe zi, dar efectul imediat asupra pieței rămâne limitat de blocarea Strâmtorii Ormuz , care împiedică exportul unei părți din țițeiul din Golful Persic, potrivit Economica . În acest context, anunțul are mai degrabă rol de semnal de stabilizare decât de creștere efectivă a ofertei disponibile. Decizia a fost comunicată la finalul unei videoconferințe de duminică și se adaugă unei majorări anunțate în aprilie, de 206.000 de barili pe zi, pe care alianța o leagă de „angajamentul față de stabilitatea pieței”. De ce creșterea e „teoretică” și ce blochează oferta Publicația notează că majorarea anunțată este, „astăzi”, doar teoretică, deoarece producătorii din Golful Persic nu pot exporta o parte din țiței din cauza blocării Strâmtorii Ormuz, pe fondul conflictului nerezolvat dintre Iran și Statele Unite. Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru piața globală: prin ea trec 20% din exporturile mondiale de țiței, iar problemele de tranzit au contribuit la scăderea producției cumulate a țărilor OPEC cu 27,5% în martie, pe fondul războiului din Iran și al tensiunilor din zonă. Cine a luat decizia și ce urmează La reuniune au participat șapte producători: Arabia Saudită, Irak, Kuweit și Algeria (membre OPEC), alături de Rusia, Oman și Kazahstan. În comunicatul comun, grupul arată că va continua să monitorizeze condițiile pieței pentru a sprijini stabilitatea. Următoarea reuniune a celor șapte este programată pe 7 iunie, când va avea loc și o întâlnire a Comitetului Ministerial Comun de Monitorizare (JMMS) al OPEC+. Context: ieșirea EAU și presiunea pe prețuri Aceasta este a treia creștere consecutivă a producției de petrol din acest an, anunțată la două zile după retragerea Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC și din alianță. La cele două reuniuni anterioare s-au convenit creșteri de câte 206.000 de barili pe zi. În paralel, prețurile țițeiului au urcat „zilele trecute” la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, pe fondul lipsei unui acord între Iran și SUA pentru a pune capăt războiului. În acest cadru, unii analiști se tem că, în următoarele săptămâni, ar putea apărea reduceri ale aprovizionării cu petrol și produse rafinate (precum kerosenul), cu potențial de a reaprinde inflația în economiile industrializate. În interiorul OPEC, doar câțiva membri – în principal Arabia Saudită – sunt indicați ca având capacitate disponibilă pentru a crește producția. EAU, aflate de ani de zile în dispută cu Arabia Saudită privind cotele, speră să își majoreze producția de la 3,4 milioane de barili pe zi la aproximativ 5 milioane de barili pe zi, după stabilizarea situației din Golf. Publicația mai notează că economia EAU devine tot mai puțin dependentă de veniturile din petrol. [...]
Prețul petrolului fizic a urcat la circa 130 de dolari/baril , iar decalajul față de cotațiile futures indică tensiuni care pot reaprinde inflația și pot lovi creșterea economică dacă blocajele din Strâmtoarea Ormuz persistă, potrivit News , care citează CNBC. În timp ce bursele – inclusiv S&P 500 – au atins maxime istorice pe fondul entuziasmului legat de inteligența artificială, piața petrolului arată o realitate diferită: prețurile din piața fizică sunt cu aproximativ 70% peste nivelurile din februarie și au depășit semnificativ cotațiile futures. De ce contează: piața fizică semnalează presiuni directe în economie Diferența dintre piața fizică și cea futures este pusă pe seama perturbărilor din Strâmtoarea Ormuz, rută prin care tranzita anterior aproximativ 20% din oferta globală de energie. Potrivit estimărilor din industrie citate, până la 1 miliard de barili ar putea lipsi de pe piață până la normalizarea situației. Analiștii avertizează că piața futures „reflectă mai degrabă așteptări și speranțe”, în timp ce piața fizică indică deja presiuni reale asupra economiei globale, ceea ce crește riscul ca investitorii să fie surprinși de amplitudinea unui șoc petrolier. Inflația urcă în așteptări, iar scenariile extreme merg până la 300 de dolari/baril Estimările privind inflația sunt deja în creștere: indicatorii de piață ar sugera o rată de peste 3,5% în Statele Unite în următorul an, peste ținta de 2% a băncii centrale, cu evoluții similare menționate pentru Europa și Marea Britanie. Experții citați avertizează că, dacă șocul petrolier persistă între trei și șase luni, efectele asupra inflației și creșterii economice ar putea deveni structurale. În scenarii extreme, traderii iau în calcul prețuri ale petrolului între 200 și 300 de dolari pe baril. Cum se repoziționează investitorii Pe fondul incertitudinii, investitorii ar începe să-și reorienteze strategiile către materii prime și „active reale”, anticipând creșteri ale inflației. Sunt menționate alocări mai flexibile către: infrastructură; imobiliare; companii din domeniul energiei, în timp ce expunerea pe sectorul tehnologic este menținută. „Până când riscurile geopolitice se reflectă pe deplin în piețele financiare, este de obicei prea târziu pentru a le mai atenua”, avertizează specialiștii, subliniind necesitatea unor reacții rapide din partea investitorilor. În evaluarea analiștilor, riscul major nu ține doar de durata conflictului, ci și de efectele pe termen lung asupra tendințelor economice, inclusiv relațiile comerciale globale și stabilitatea geopolitică. [...]
OPEC+ pregătește o nouă majorare a cotelor, dar efectul în piață ar putea fi limitat de războiul SUA–Iran , potrivit Economedia , care citează surse apropiate discuțiilor. Decizia ar urma să fie aprobată duminică și vizează o creștere „modestă” a producției, însă, în condițiile în care conflictul dintre SUA și Iran continuă să perturbe aprovizionarea cu petrol din Golf, majorarea riscă să rămână în mare parte una formală, fără să se traducă rapid în volume suplimentare efective. Concret, șapte țări din OPEC+ ar fi convenit, în principiu, să majoreze țintele de producție cu aproximativ 188.000 de barili pe zi în iunie, ceea ce ar reprezenta a treia creștere lunară consecutivă, potrivit surselor citate de Reuters . De ce contează pentru piață Unghiul principal este diferența dintre „cote” și „barili livrați”: chiar dacă OPEC+ ridică țintele, disponibilitatea reală a petrolului poate rămâne constrânsă atâta timp cât perturbările din Golf persistă. În acest context, semnalul de politică de producție al OPEC+ poate avea un impact mai mic asupra echilibrului cerere–ofertă decât ar sugera, la prima vedere, anunțul privind majorarea cotelor. Ce urmează Aprobarea este așteptată duminică, conform informațiilor transmise de Reuters. În lipsa unor detalii suplimentare în materialul citat, nu este clar în ce măsură țintele majorate vor fi reflectate în creșteri efective de producție în iunie. [...]
China a transmis că nu se va conforma sancțiunilor SUA impuse unor companii chineze acuzate că importă petrol iranian, o poziție care complică aplicarea măsurilor americane și menține presiunea de reglementare asupra fluxurilor de țiței către rafinăriile din China, potrivit Stirile Pro TV . Guvernul de la Beijing a reacționat după ce Washingtonul a sancționat cinci companii chineze, acuzate că achiziționează petrol iranian. În ultimele luni, SUA au înăsprit sancțiunile care vizează rafinăriile chineze ce se aprovizionează cu țiței la prețuri reduse din Iran, cu obiectivul declarat de a „secătui” sursele de venit ale Teheranului. Mesajul Beijingului: sancțiunile „nu trebuie recunoscute” Ministerul chinez al Comerțului a susținut că măsurile americane „nu trebuie recunoscute, puse în aplicare sau respectate”, într-o declarație care face trimitere la sancțiuni anunțate separat încă de anul trecut. În același mesaj, ministerul afirmă că sancțiunile: „interzic sau restricționează în mod nejustificat” activități economice și comerciale considerate normale ale companiilor chineze cu țări terțe; „încalcă dreptul internațional și normele fundamentale” care guvernează relațiile internaționale. De ce contează pentru piața petrolului Din perspectiva pieței, poziția Chinei indică faptul că tensiunile de reglementare dintre SUA și China rămân un factor de risc pentru companiile implicate în comerțul cu petrol, în special acolo unde sunt vizate achiziții de țiței iranian la preț redus. În lipsa altor detalii în material despre efecte imediate (volum, prețuri sau companii nominalizate), rămâne de urmărit dacă Washingtonul va extinde lista de entități sancționate sau va intensifica măsurile de aplicare. [...]
Piața petrolului ar putea vedea noi scumpiri pe măsură ce se epuizează „perna” de ofertă creată de stocuri și transporturi deja în derulare, avertizează CEO-ul Exxon Mobil, Darren Woods , într-o declarație preluată de HotNews , pe fondul războiului cu Iranul și al închiderii Strâmtorii Ormuz . Woods susține că piața nu reflectă încă pe deplin impactul „perturbării fără precedent” a ofertei globale de petrol și gaze, deoarece efectele au fost temporar atenuate de petrolierele deja încărcate și aflate în tranzit, dar și de utilizarea rezervelor strategice și a stocurilor comerciale. Pe măsură ce conflictul continuă, aceste surse suplimentare de ofertă ar urma să se epuizeze, ceea ce ar pune presiune suplimentară pe prețuri. „Este evident că, având în vedere perturbarea fără precedent a ofertei globale de petrol şi gaze, piaţa nu a văzut încă întregul impact. Vor urma creşteri dacă strâmtoarea rămâne închisă”, a declarat şeful Exxon. Volatilitate ridicată, dar cu prețuri încă peste 100 de dolari/baril În acest context, volatilitatea rămâne ridicată: cotațiile cresc pe fondul temerilor de escaladare și scad rapid când apar speranțe de pace. La ultima închidere menționată în material, petrolul american a coborât cu aproximativ 3%, la 101,94 dolari pe baril (aprox. 469 lei), iar Brent a pierdut aproape 2%, la 108,17 dolari pe baril (aprox. 498 lei). Cât ar dura revenirea fluxurilor și de ce cererea poate rămâne sus Potrivit lui Woods, fluxurile de petrol din Golful Persic ar putea reveni la normal la una-două luni după redeschiderea rutei maritime, fiind necesar timp pentru repoziționarea navelor și eliminarea blocajelor din lanțul de aprovizionare. În paralel, guvernele și companiile ar urma să refacă rezervele strategice și stocurile comerciale, ceea ce ar genera cerere suplimentară și ar susține creșterea prețurilor. Impact estimat la Exxon: producție mai mică în Orientul Mijlociu Exxon estimează că producția sa din Orientul Mijlociu ar putea scădea cu aproximativ 750.000 de barili pe zi față de 2025 dacă blocajul persistă, iar aproximativ 15% din producția totală este deja afectată de situație. [...]
