Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Rezervele de kerosen din unele state europene ar ajunge doar 8-10 zile, conform unei anchete Corriere della Sera. Fără noi aprovizionări, sezonul estival al călătoriilor ar putea fi afectat, iar unele țări ar putea ajunge să suspende zborurile după epuizarea stocurilor.
Conform informațiilor prezentate, stocurile actuale de combustibil pentru aviație ar urma să se epuizeze între a doua și a treia săptămână a lunii mai, inclusiv ultimele încărcături sosite pe mare din Golful Persic. În acest context, rezervele strategice ale statelor europene riscă să fie insuficiente pentru a susține traficul aerian în plină vară în anumite zone.
Datele invocate indică diferențe mari între state: doar două țări ar avea rezerve de urgență pentru 90 de zile, în timp ce majoritatea nu ar putea gestiona o criză mai lungă de 30 de zile. Corriere della Sera afirmă că a discutat cu trei surse comunitare care cunosc situația, însă, oficial, subiectul rămâne unul sensibil, iar comunicarea publică este limitată.
„Riscul unei penurii de kerosen în Europa a trecut de la virtual la real în doar câteva zile”, explică una dintre surse.
La Bruxelles, miza imediată este ca armistițiul dintre SUA și Iran să reziste, astfel încât traficul navelor-cisternă prin Strâmtoarea Ormuz să poată fi reluat. În paralel, sursele citate susțin că unele aeroporturi se confruntă deja cu dificultăți legate de cantitățile disponibile, fără a oferi informații oficiale, iar în comunicările dintre furnizori și companii aeriene apar limitări punctuale.
Printre efectele și restricțiile menționate în material se numără:
Dependența de importuri este un factor central: Europa importă din Golful Persic 43% din necesarul anual de combustibil pentru aviație, iar oprirea tranzitului petrolierelor în zonă reduce drastic volumele disponibile chiar înaintea vârfului de trafic. În plus, sursele citate afirmă că rafinăriile europene funcționează deja la capacitate maximă, ceea ce limitează posibilitatea de a crește producția pe termen scurt, iar luna mai devine o perioadă critică.
În cazul Italiei, rezervele ar acoperi 30-60 de zile, iar președintele Assaeroporti, Carlo Borgomeo, a declarat pentru Corriere della Sera că există combustibil pentru avioane „până la sfârșitul lunii mai”. Pe termen scurt, proprietarii petrolierelor ar fi transmis că nu este suficientă redeschiderea stabilă a Strâmtorii Ormuz, fiind necesară și reducerea costurilor de asigurare; chiar și după reluarea tranzitelor, ar fi nevoie de săptămâni până la sosirea încărcăturilor în Europa, iar pentru petrolierele mari, de până la două luni.
În aceste condiții, sursele citate susțin că Orientul Mijlociu nu poate aproviziona Europa „în acest moment”, iar Asia își păstrează producția pentru consum intern, astfel că alternativa indicată rămân Statele Unite, însă cu incertitudini legate de costuri și condiții. În zilele următoare, Bruxelles ar urma să colecteze date actualizate despre cantitatea reală de combustibil disponibilă și să lucreze la un plan care să includă măsuri de atenuare și reguli de repartizare între țări.
Recomandate
Iranul va limita la 15 nave pe zi tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz , potrivit AGERPRES , care citează declarațiile unui oficial iranian de rang înalt pentru agenția rusă TASS și consemnarea Reuters. Măsura ar urma să se aplice după armistițiul de două săptămâni convenit între Iran și SUA. În acest interval, cele două părți ar căuta „o ieșire negociată din război”, în contextul conflictului declanșat de SUA și Israel pe 28 februarie, conform aceleiași relatări. „Iranul va permite trecerea a nu mai mult de 15 nave pe zi prin Strâmtoarea Ormuz în urma armistițiului cu o durată de două săptămâni pe care l-a convenit cu SUA”, a declarat un oficial iranian de rang înalt. Potrivit informațiilor transmise, Iranul a permis până acum doar trecerea selectivă a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, ca represalii după izbucnirea războiului. În urma închiderii strâmtorii, „peste 200 de nave” ar fi rămas blocate în Golful Persic, iar Teheranul ar fi acceptat deblocarea rutei odată cu armistițiul convenit în noaptea de marți spre miercuri. Strâmtoarea Ormuz are, în punctul cel mai îngust, o lățime de aproximativ 34 de kilometri între Iran și Oman și reprezintă un coridor prin care este transportat circa 20% din petrolul mondial. Este, totodată, o rută importantă și pentru alte mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte chimice. În același timp, Iranul a amenințat miercuri că s-ar putea retrage din înțelegerea privind armistițiul și ar putea bloca din nou strâmtoarea dacă Israelul continuă bombardamentele în Liban, mai notează AGERPRES, pe baza relatării Reuters. [...]
Iranul a oprit tranzitul petrolierelor prin Strâmtoarea Ormuz după atacurile Israelului asupra Libanului, potrivit G4Media , care citează presa iraniană și o relatare EFE preluată de Agerpres. Măsura a fost relatată de agenția iraniană Fars, descrisă ca fiind conectată cu Gardienii Revoluției. În contextul escaladării regionale, oprirea traficului de petroliere prin Ormuz este relevantă pentru piața petrolului, deoarece strâmtoarea este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile de țiței din Golful Persic. „Trecerea navelor petroliere prin Strâmtoarea Ormuz a fost oprită după atacurile Israelului asupra Libanului”, a informat agenția iraniană Fars, conectată cu Gardienii Revoluției, transmite Agerpres. Potrivit Fars, miercuri dimineață Iranul ar fi permis trecerea „fără probleme” a două petroliere prin strâmtoare, după anunțarea unui armistițiu de două săptămâni. În același timp, Libanul ar fi rămas în afara acestui acord temporar de încetare a focului. În paralel, guvernul libanez a anunțat că armata israeliană a lansat miercuri „cel mai mare atac” asupra Libanului de la începutul războiului, soldat cu „zeci” de morți și „sute” de răniți. Iranul a mai acuzat încălcări ale acordului prin atacuri pe teritoriul său, inclusiv la o rafinărie de pe insula Lavan (în Golful Persic), și prin interceptarea unei drone în orașul Lar, afirmând că va da „un răspuns ferm și puternic”. De asemenea, notează publicația, citând Wall Street Journal, că Iranul ar condiționa participarea sa la negocierile programate vineri la Islamabad de implementarea încetării focului și în Liban. În lipsa unor detalii suplimentare din sursa citată, nu este precizat cât timp ar urma să dureze oprirea tranzitului petrolierelor prin Strâmtoarea Ormuz. [...]
Rusia și China au blocat în Consiliul de Securitate al ONU o rezoluție privind Strâmtoarea Ormuz , potrivit Adevărul . Cele două state au folosit dreptul de veto marți, 7 aprilie, împotriva unui text care cerea deblocarea coridorului și încuraja escortarea militară a navelor comerciale care tranzitează una dintre cele mai importante rute pentru comerțul global cu petrol și gaze. Rezoluția a fost prezentată de Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Kuweit și Qatar. Documentul solicita coordonarea unor măsuri „defensive” și „proporționale” cu situația, inclusiv escortarea navelor comerciale și încetarea atacurilor iraniene asupra acestora. Rezoluția solicita „coordonarea măsurilor cu caracter defensiv și proporționale cu circumstanțele” actuale, inclusiv escortarea navelor comerciale și încetarea atacurilor iraniene asupra acestora. China și Rusia, membri permanenți ai Consiliului de Securitate, au votat împotrivă, în timp ce rezoluția a strâns 11 voturi pentru și două abțineri, conform aceleiași surse. Votul lasă fără sprijinul ONU un demers care viza securizarea tranzitului prin Ormuz, într-un moment de tensiune regională ridicată. Contextul este legat de escaladarea militară din regiune: Iranul ar permite acum doar trecerea selectivă a navelor prin Strâmtoarea Ormuz, ca represalii după războiul declanșat de SUA și Israel. Prin acest coridor este transportat aproximativ 20% din petrolul mondial, iar perturbarea traficului a afectat puternic fluxurile energetice. Blocajul, survenit după loviturile israeliano-americane asupra Iranului din 28 februarie, a dus la creșteri accentuate ale prețurilor la hidrocarburi, cu efecte economice mai largi. Adevărul notează că impactul se vede și în alte piețe: prețurile gazului natural lichefiat au urcat în Asia, iar costurile combustibilului pentru aviație și ale unor resurse precum heliul sunt, de asemenea, în creștere; în lipsa unei soluții rapide, evoluțiile ar putea alimenta inflația globală și frâna creșterea economică. În plus, potrivit analistului Marko Papic, pierderile actuale de aprovizionare ar fi de aproximativ 5% din oferta globală de petrol, deficit care s-ar putea dubla până la jumătatea lunii aprilie pe măsură ce se epuizează rezervele temporare. Producătorii din Orientul Mijlociu ar fi fost nevoiți să reducă extracția din cauza limitărilor de stocare și transport, iar reluarea producției la nivel maxim ar putea dura luni după încheierea conflictului. [...]
Rusia ar încasa miliarde în plus din petrol și gaze pe fondul scumpirii materiilor prime după închiderea Strâmtorii Ormuz, potrivit Mediafax , care citează Camera de Comerț Exterior Germano-Rusă. Organizația susține că Rusia este „marele câștigător” al noului război din Orientul Mijlociu, afirmație făcută pentru dpa de Matthias Schepp, președintele Camerei de Comerț Exterior Germano-Ruse. În evaluarea acesteia, profitul Rusiei din exporturile de petrol, gaze și îngrășăminte ar depăși 10 miliarde de euro pe lună. Explicația invocată este creșterea prețurilor globale la materiile prime, în timp ce Rusia ar continua să exporte folosind rute alternative. Schepp a spus, la Moscova, că situația ar putea aduce Rusiei „un câștig neașteptat la o scară istorică”. În același context, prețul petrolului Brent a urcat la începutul săptămânii la peste 111 dolari pe baril, cu aproape 40 de dolari mai mult decât înainte de izbucnirea războiului. Camera de Comerț Exterior Germano-Rusă amintește că bugetul Rusiei depinde semnificativ de vânzările de petrol și este construit pe o estimare de 59 de dolari pe baril. La nivelurile actuale ale prețurilor, Moscova ar putea obține aproximativ 50 de miliarde de dolari venituri suplimentare pe an doar din petrol și gaze, mai arată organizația. Potrivit acesteia, Rusia folosește încasările din vânzarea materiilor prime pentru a-și finanța războiul din Ucraina. [...]
Prețurile petrolului au continuat să crească marți , pe fondul intensificării retoricii lui Donald Trump față de Iran, potrivit Mediafax . Miza imediată este Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru tranzitul mondial de petrol, pe care Iranul ar fi închis-o efectiv după declanșarea atacurilor SUA și Israelului la finalul lunii februarie. Contractele futures pe țițeiul Brent au urcat cu 57 de cenți (0,5%), la 110,34 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) din SUA a crescut cu 1,26 dolari (1,1%), la 113,67 dolari pe baril, conform Reuters . Cotațiile au reacționat la riscul de întrerupere a livrărilor și la incertitudinea legată de evoluția conflictului. Trump a amenințat cu măsuri mai dure dacă Teheranul nu respectă termenul-limită stabilit de el pentru redeschiderea strâmtorii, marți la ora 20:00 EDT (miercuri, ora 03:00 în România). Iranul a respins un armistițiu propus prin intermediul Pakistanului, susținând că este necesară o încetare definitivă a războiului și respingând presiunile de a redeschide ruta maritimă. Închiderea Strâmtorii Ormuz are o greutate aparte pentru piață, deoarece pe acolo trec, în mod obișnuit, aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol. În acest context, un analist citat de Reuters, Tim Waterer (KCM Trade), spune că „așteptarea cu ochii pe ceas” a devenit aproape la fel de importantă ca fundamentele pieței, în apropierea ultimatumului, în timp ce o eventuală încetare a focului ar putea tempera prețurile, dar îngrijorările de aprovizionare rămân. Pe lângă blocajul din Ormuz, tensiunile din regiune și riscurile logistice se acumulează, iar piața urmărește mai multe elemente care pot afecta oferta și transportul: oprirea a două tancuri de gaz natural lichefiat din Qatar de către Gărzile Revoluționare Iraniene, potrivit unor surse citate de Reuters; votul așteptat marți în Consiliul de Securitate al ONU pentru o rezoluție privind protejarea transportului comercial în Strâmtoarea Ormuz, într-o variantă „semnificativ diluată”, după opoziția Chinei față de autorizarea folosirii forței; continuarea atacurilor în regiune, inclusiv explozii raportate la Damasc, pe fondul interceptării de către Israel a rachetelor iraniene, respectiv interceptarea de către Arabia Saudită a șapte rachete balistice lansate către estul țării. Presiunea asupra aprovizionării se vede și în deciziile comerciale: Aramco a majorat prețul oficial de vânzare pentru țițeiul Arab Light către Asia pentru livrările din mai, stabilind o primă record de 19,50 dolari pe baril peste media Oman/Dubai. Separat, Rusia a raportat daune la terminalul Consorțiului Conductelor Caspice de la Marea Neagră, după un atac cu drone ucrainene, infrastructură care gestionează 1,5% din aprovizionarea globală cu petrol, în timp ce OPEC+ a convenit o creștere a cotelor cu 206.000 de barili pe zi în mai, creștere descrisă ca fiind în mare parte „teoretică”, din cauza restricțiilor de export legate de închiderea strâmtorilor. [...]
Iran, Oman și Arabia Saudită au câștigat din scumpirea petrolului după închiderea Ormuz , în timp ce Irak, Kuweit și Qatar au fost lovite de blocarea exporturilor, potrivit HotNews.ro , care preia o analiză Reuters. Închiderea strâmtorii Ormuz a împins în sus prețurile globale la petrol, iar efectele economice s-au împărțit inegal: statele cu rute alternative (oleoducte și porturi) au putut continua exporturile, în timp ce producătorii fără opțiuni au rămas cu țițeiul „blocat” în țările de origine. Cine a câștigat și cine a pierdut din blocaj Deși Iran controlează strâmtoarea prin care trece circa 20% din producția mondială de petrol, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Oman au alternative la această rută, prin infrastructură care ocolește Ormuz. În schimb, petrolul din Irak, Kuweit și Qatar este descris ca fiind blocat din cauza lipsei unor căi alternative de transport către piețele internaționale. Analiza Reuters indică o diferență puternică în evoluția veniturilor din petrol în martie: în timp ce veniturile Irakului și Kuweitului au scăzut cu 75% față de martie 2025, Iran a înregistrat un plus de 37%, iar Oman de 26%. Pentru Arabia Saudită creșterea a fost de 4,3%, iar Emiratele Arabe Unite au avut o scădere de 2,6%, pe fondul faptului că majorarea prețurilor nu a compensat integral volumele exportate. Elementele care separă „câștigătorii” de „perdanți”, așa cum reies din text, sunt: existența unor rute alternative la Ormuz (oleoducte și porturi); capacitatea de export pe aceste rute și funcționarea infrastructurii sub atacuri; dependența de Ormuz pentru livrările către piețele internaționale. Dimensiunea șocului energetic și riscurile geopolitice Unii analiști apreciază că războiul declanșat de Israel și Statele Unite împotriva Iranului a întărit regimul de la Teheran. Neil Quilliam, de la Chatham House, avertizează că precedentul creat de închiderea strâmtorii ridică riscuri recurente pentru economia globală. Agenția Internațională pentru Energie descrie conflictul drept „cel mai mare șoc mondial” privind furnizarea de energie, menționând că 12 milioane de barili de petrol sunt blocați zilnic și că 40 de instalații de infrastructură energetică au fost avariate. „Plasa de siguranță” a Arabiei Saudite și limitele ei Arabia Saudită a beneficiat și de venituri mai mari din taxe de tranzit pentru compania de stat Aramco, pe fondul utilizării oleoductului est-vest, construit în anii ’80, în timpul războiului iraniano-irakian, pentru a evita Ormuz. Conducta leagă câmpurile din est de portul Yanbu (Marea Roșie), are 1.200 km și o capacitate de 7 milioane de barili pe zi. În pofida scăderii exporturilor de petrol cu 26% în martie față de aceeași perioadă a anului trecut, creșterea prețurilor a compensat, iar încasările au fost mai mari cu 558 milioane de dolari față de martie 2025. Totuși, Quilliam consideră că regatul rămâne vulnerabil la noi lovituri din Iran sau din partea aliaților săi din Yemen, milițiile Houthi, inclusiv asupra infrastructurii energetice și a navelor din zona strâmtorii Bab el-Mandeb (legătura dintre Oceanul Indian și Marea Roșie). Irak și Kuweit, cei mai afectați, iar EAU doar parțial protejate Emiratele Arabe Unite au compensat parțial blocajul prin oleoductul Habshan-Fujairah (1,5–1,8 milioane de barili pe zi), dar în martie au avut o scădere a încasărilor de 174 milioane de dolari, pe fondul dificultăților de export asociate atacurilor de la Fujairah. Cele mai mari pierderi sunt atribuite Irakului, cu venituri prăbușite cu 76%, la 1,73 miliarde de dolari în martie, urmat de Kuweit, cu o scădere de 73%, la 864 milioane de dolari. Pe termen scurt, o parte dintre statele din regiune ar avea amortizoare financiare: fie rezerve, fie acces la împrumuturi. Potrivit Adrianei Alvarado (Morningstar DBRS), cu excepția Bahreinului, țările din Golf au „spațiu fiscal” pentru a gestiona șocul, cu datorii publice moderate, sub 45% din PIB, însă efectele pe termen mai lung rămân dificil de estimat. [...]
