Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Arabia Saudită își majorează producția și exporturile de petrol ca măsură de rezervă în cazul unui atac american asupra Iranului, potrivit AGERPRES, care citează surse apropiate dosarului și informații furnizate de Reuters. Decizia vizează prevenirea unor perturbări majore ale livrărilor din Orientul Mijlociu, într-un context regional tensionat.
Sursele au precizat că planul actual este similar celui aplicat în 2025, când Arabia Saudită și-a majorat exporturile cu aproximativ 500.000 de barili pe zi în luna iunie, în momentul în care Statele Unite au atacat facilități nucleare iraniene. Strategia presupune direcționarea unui volum suplimentar de țiței către depozite din străinătate, pentru a asigura continuitatea aprovizionării.
Dacă nu vor exista întreruperi ale fluxurilor de petrol, Riadul ar urma să revină asupra măsurii și să reducă producția pentru a respecta cotele stabilite în cadrul alianței OPEC+. Iranul asigură peste 3% din producția mondială de petrol și a avertizat că va riposta în cazul unui atac, ceea ce ar putea afecta suplimentar piața energetică.
Prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează zilnic peste 20 de milioane de barili de țiței, condensat și combustibili, inclusiv livrări din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit, dar și gaze naturale din Qatar. Orice blocaj în această zonă ar avea impact imediat asupra prețurilor globale.
Arabia Saudită, cel mai mare producător din cadrul OPEC, are un istoric de intervenții rapide pentru stabilizarea pieței, fie prin creșterea producției în perioade de criză, fie prin reducerea acesteia atunci când oferta depășește cererea. Actuala decizie reflectă pregătirea pentru un scenariu de escaladare militară, cu potențiale consecințe asupra securității energetice globale.
Recomandate
Arabia Saudită face presiuni asupra SUA să ridice blocada asupra porturilor iraniene, pe fondul riscului ca Iranul să împingă conflictul spre o nouă „gâtuire” a transportului de energie prin Bab el-Mandeb , potrivit Economica . Miza este una operațională și economică: dacă și această strâmtoare din Marea Roșie ar fi închisă, ar putea fi blocate inclusiv rutele alternative folosite de Riad după închiderea Strâmtorii Ormuz. Publicația notează că îngrijorarea Riadului este că blocada ar putea împinge Iranul către escaladare, nu către negocieri, iar un scenariu de escaladare ar include închiderea strâmtorii Bab el-Mandeb. În acest context, Casa Albă a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Anna Kelly, un mesaj privind prioritatea Washingtonului de a menține deschisă Strâmtoarea Ormuz pentru „fluxul liber de energie”, într-o declarație citată de Wall Street Journal. De ce contează Bab el-Mandeb pentru exporturile saudite Din relatarea Wall Street Journal, redată de Economica, reiese că Arabia Saudită și-a redirecționat exporturile de petrol de pe coasta estică (prin Ormuz) către coasta vestică, prin Marea Roșie. Problema este că această soluție devine vulnerabilă dacă Bab el-Mandeb este blocată: în acest caz, și fluxurile mutate pe ruta vestică ar putea fi întrerupte. Rolul houthi și riscul de repetare a șocului logistic Adam Baron, cercetător la think tank-ul New America , a declarat pentru Wall Street Journal că, dacă Iranul ar urmări închiderea Bab el-Mandeb, rebelii houthi din Yemen ar fi „partenerul evident” pentru a face acest lucru, iar reacția lor la conflictul din Gaza ar arăta că au capacitatea necesară. Economica amintește că houthii au închis Bab el-Mandeb acum doi ani, ceea ce a forțat redirecționarea fluxurilor comerciale globale pe ruta ocolitoare din jurul Africii. Consecințele menționate: creșterea costurilor de transport și scumpirea petrolului, cu efecte care au alimentat tendințe inflaționiste. Context: după Ormuz, presiunea se mută pe a doua strâmtoare Bab el-Mandeb a reintrat în atenția analiștilor după ce Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz, atât ca rută alternativă pentru o parte din fluxurile de petrol (inclusiv saudite), cât și ca un nou punct sensibil care ar putea fi, la rândul lui, închis, potrivit observațiilor atribuite lui Baron. [...]
Cotațiile petrolului au scăzut marți, pe fondul semnalelor de reluare a negocierilor SUA–Iran , reducând temporar prima de risc geopolitic care împinsese prețurile peste 100 de dolari/baril cu o zi înainte, potrivit Antena 3 , care citează BBC. Brent, reperul global, a coborât cu 3,8% până la 95,54 dolari pe baril (aprox. 440 lei), iar West Texas Intermediate (WTI), referința din SUA, a scăzut cu 6,1%, la 92,85 dolari pe baril (aprox. 427 lei). Mișcarea vine după o sesiune volatilă: luni, prețurile urcaseră la peste 100 de dolari/baril, înainte să revină în jos, în contextul ordinului președintelui american Donald Trump de a bloca porturile Iranului, după eșecul negocierilor din weekend. Ulterior, Trump a spus că Teheranul a contactat Washingtonul în legătură cu un posibil acord. „Vă pot spune că am fost contactați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să încheie o înțelegere.” De ce s-au calmat piețele În paralel, New York Times a relatat că Iranul ar fi propus suspendarea îmbogățirii uraniului pentru până la cinci ani, ofertă respinsă de SUA, care ar fi cerut 20 de ani. Potrivit aceluiași articol, cele două părți au făcut schimb de propuneri în discuții desfășurate în Pakistan, dar rămân departe de un acord. Totuși, perspectiva unei „a doua runde” de discuții față în față a fost interpretată ca un semnal de dezescaladare. Lindsay James, strateg de investiții la Quilter, a spus că piața a reacționat la „licăriri de speranță” privind disponibilitatea ambelor părți de a ajunge la un acord durabil. James a mai indicat două elemente care ar fi ajutat la calmarea cotațiilor: sugestia că Iranul nu ar testa blocada americană, preferând întreruperea transporturilor pentru a evita o confruntare militară; semne că mai multe petroliere sancționate „păreau să fi trecut prin Strâmtoarea Ormuz ” mai devreme, dar s-au întors ulterior. Ce urmăresc investitorii în continuare Jiajia Yang, profesor asociat la Universitatea James Cook din Australia, a spus că declarațiile lui Trump ar putea fi văzute ca un „semn al unei posibile dezescaladări” și a adăugat că o parte din scădere poate reflecta și o corecție pe termen scurt după creșterea de luni. În perioada următoare, atenția piețelor rămâne pe decizia Teheranului privind amânarea planurilor nucleare, o mișcare care, potrivit lui Yang, ar „reduce semnificativ tensiunile”. [...]
Producția mondială de petrol a scăzut în martie cu 10,1 milioane barili/zi , până la 97 de milioane barili/zi, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, iar Agenția Internațională pentru Energie (AIE) avertizează că pierderile vor fi mai mari în aprilie, potrivit Economedia . Mișcarea are un impact economic direct: reduce oferta globală într-un moment în care fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz sunt puternic perturbate, crescând presiunea pe prețuri și pe lanțurile de aprovizionare cu energie și produse derivate. Șoc de ofertă: Ormuz, aproape blocat, exporturi în cădere AIE leagă scăderea din martie de conflictul izbucnit pe 28 februarie, după atacurile aeriene americane și israeliene împotriva Iranului. În raportul lunar, agenția estimează că pierderile de producție din martie au depășit 360 de milioane de barili, urmând să urce la 440 de milioane de barili în aprilie. La începutul lui aprilie, blocada aproape totală impusă de Iran Strâmtorii Ormuz a redus drastic volumele care tranzitează zona: doar 3,8 milioane barili/zi de țiței, gaze naturale și produse rafinate au părăsit strâmtoarea, față de peste 20 de milioane barili/zi în februarie, înainte de ostilități. Chiar dacă Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak au deschis rute alternative pentru o parte din exporturi, diminuarea exporturilor de petrol depășește 13 milioane barili/zi, iar o parte din deficit ar urma să fie acoperită din rezerve aflate în scădere. Cererea: AIE taie prognozele pentru 2026 Pe partea de consum, AIE și-a revizuit „drastic” în jos previziunile și estimează că, în 2026, consumul global de petrol va fi în medie de 104,26 milioane barili/zi, comparativ cu 104,34 milioane barili/zi în 2025. Agenția se așteaptă acum ca cererea globală de petrol să scadă, în medie, cu 80.000 barili/zi în 2026, o schimbare majoră față de raportul din martie, care indica o creștere de 730.000 barili/zi. În trimestrul al doilea, consumul ar urma să ajungă la 102,07 milioane barili/zi, ceea ce ar însemna o diminuare estimată de 1,5 milioane barili/zi față de anul precedent, cea mai accentuată scădere de la reducerea bruscă a consumului din perioada Covid-19, potrivit AIE. „Aprilie ar trebui să fie mai rea decât martie” Directorul AIE, Fatih Birol , a avertizat la Washington că luna aprilie ar putea aduce o deteriorare suplimentară, chiar și în ipoteza găsirii unei soluții la război, deoarece în martie piața a fost încă alimentată de petroliere încărcate în Golful Persic înainte de izbucnirea conflictului, lucru care „nu se poate întâmpla acum”. „Aceasta este cea mai semnificativă criză energetică din istorie” Birol a spus că efectele se extind dincolo de petrol și gaze naturale, către alte mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte, produse petrochimice și heliu. AIE este organismul principal de consiliere pe energie al celor mai dezvoltate 29 de state și a fost înființată după șocul petrolier din 1973–1974, pentru coordonarea eliberării de petrol din stocurile de rezervă. [...]
Cotația Brent a coborât din nou sub 100 de dolari pe baril , după ce piața a reacționat la declarațiile lui Donald Trump potrivit cărora Iranul ar fi contactat SUA și „își dorește foarte mult” un acord, pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Ormuz , relatează Mediafax . Brent urcase la începutul zilei peste pragul psihologic de 100 de dolari, ajungând la un vârf de 101,70 dolari pe baril, după știrile despre planul președintelui SUA de a bloca ruta maritimă pentru traficul iranian, potrivit The Guardian. Ulterior, prețul a scăzut la puțin peste 99 de dolari pe baril. Trump a spus că blocada a intrat în vigoare la ora 10:00 ET (17:00, ora României), iar apoi „iranienii au luat legătura”. Declarația a fost făcută în fața Casei Albe. „Vă pot spune că am fost sunați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să facă o înțelegere… Am fost sunați în această dimineață de oamenii potriviți.” Efecte colaterale: gazele au rămas pe creștere Pe piața gazelor, contractul britanic pentru luna mai a crescut cu aproape 12% mai devreme în cursul zilei, înainte de a se stabiliza ulterior la o creștere de peste 5%, potrivit informațiilor citate. Ce anticipează analiștii Analiștii de la JPMorgan Chase , citați de Mediafax, au declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână ridicate în al doilea trimestru, peste 100 de dolari pe baril, înainte de a scădea în a doua jumătate a anului. [...]
Saltul petrolului peste 100 de dolari/baril readuce riscul de scumpiri în lanț la energie și transport , după ce Donald Trump a spus că SUA va bloca „orice navă” care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Mediafax . Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat cu 8% până la aproximativ 102 dolari (aprox. 469 lei) pe baril, iar țițeiul american a crescut tot cu 8%, la 104 dolari (aprox. 478 lei) pe baril, potrivit CNN, citată de publicație. Într-o intervenție la emisiunea „ Sunday Morning Futures ” de la Fox News, Trump a afirmat că SUA nu va lăsa Iranul să obțină bani din vânzarea de petrol, într-un mesaj care a alimentat temerile privind perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transportul de țiței. De ce contează: piața reacționează la riscul de blocaj și la incertitudinea din regiune Chiar și după această creștere, prețurile rămân sub maximele recente atinse săptămâna trecută, înainte ca Trump să renunțe la amenințarea cu „devastarea în masă” a Iranului și să accepte discuții de încetare a focului, notează materialul. Publicația mai arată că, pe fondul eșecului de a ajunge la un acord de încetare a focului durabil și al apropierii unui nou termen-limită, petrolul se tranzacționează acum peste nivelul de la 1 aprilie, o dată considerată „cheie” în contextul evoluțiilor din conflict. Context: taxe de tranzit și exporturi iraniene în creștere Iranul ar fi beneficiat financiar de pe urma războiului, percepând taxe de până la 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pe navă pentru trecerea prin strâmtoare, potrivit articolului. În același timp, Trump ar fi lansat anterior ideea unor taxe, descrise ca o „asociere comună” cu Iranul. Separat, Iranul a reușit să exporte o medie de 1,85 milioane de barili de țiței pe zi până în martie, cu aproximativ 100.000 de barili pe zi mai mult decât în ultimele trei luni, potrivit firmei de date și analiză Kpler, citată de Mediafax. [...]
Donald Trump încearcă să transforme blocada Iranului într-un argument comercial pentru exporturile americane de petrol , susținând că statele afectate de blocarea Strâmtorii Hormuz — în special China — ar trebui să cumpere mai mult țiței din SUA, potrivit Axios . Miza economică este însă limitată de capacitatea fizică a SUA de a crește rapid exporturile și de faptul că tipurile de țiței nu sunt perfect substituibile. Trump a spus la Fox, în emisiunea „Sunday Morning Futures”, că „China își poate trimite navele la noi” și a susținut într-o postare pe rețele sociale că „nave goale care transportă petrol din multe națiuni se îndreaptă toate către Statele Unite ca să încarce petrol”. Ce poate livra, de fapt, SUA Statele Unite sunt deja printre cei mai mari exportatori de țiței din lume, dar nu au capacitatea de a înlocui fluxurile uriașe care trec, în mod normal, prin Strâmtoarea Hormuz. Un alt obstacol este calitatea țițeiului: rafinăriile din regiuni diferite folosesc tipuri diferite, iar SUA exportă în principal sortimente ușoare. Axios notează că exporturile americane de țiței oscilează, în general, între 3,5 și 4,5 milioane barili/zi. În ianuarie (ultima lună cu date federale solide) au fost 3,9 milioane barili/zi, iar datele săptămânale preliminare indicau 4,2 milioane barili în săptămâna din 3 aprilie. Dimensiunea șocului din Hormuz și de ce nu poate fi „acoperit” rapid Războiul cu Iranul a oprit circa 20 milioane barili/zi de țiței și produse petroliere care trec de regulă prin Strâmtoarea Hormuz, rută care gestionează aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol, potrivit sursei. Doar o fracțiune ar fi înlocuită prin volumele care pot ajunge pe piață via conducta est–vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie. În plus, producătorii din Golful Persic, fără rute alternative de export, și-ar fi redus producția cu 8–10 milioane barili/zi, potrivit unor estimări citate de Axios. Unde se vede elasticitatea: produse petroliere, nu țiței Pe segmentul produselor petroliere (benzină, motorină, combustibil de aviație), exporturile SUA au crescut în general de ani de zile. Datele săptămânale ale Energy Information Administration arată un vârf nou de 7,9 milioane barili/zi în săptămâna din 27 martie, deși Axios avertizează că aceste serii „rapide” sunt notoriu de zgomotoase, iar cifrele mai robuste vin cu întârziere. Mason Hamilton, cercetător la American Petroleum Institute, a scris pe X că, deși cifrele săptămânale sunt volatile, „mai multe surse au raportat creșterea exporturilor de produse americane către Asia, Africa și alte zone” și că fluxurile comerciale au devenit „din ce în ce mai atipice”, cu relatări despre benzină din Coasta Golfului SUA către Australia și combustibil de aviație de pe Coasta de Est către Europa. Ce urmează: investiții în infrastructură, dar pe termen lung Axios arată că această criză ar putea stimula investiții noi în proiecte de infrastructură pe Coasta Golfului, care ar extinde capacitatea de export a SUA pe termen mai lung. Concluzia: exporturile americane pot ajuta la atenuarea deficitului global de ofertă, dar, în parametrii actuali, „nu sunt nici pe departe o soluție” la șocul de aprovizionare generat de blocarea Hormuz. [...]
