Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Repsol intră într-un nou proiect de explorare în Venezuela, pe fondul relaxării sancțiunilor SUA, într-o mișcare care poate accelera revenirea investițiilor private într-un sector petrolier rămas ani la rând subfinanțat și constrâns de reglementări. Potrivit Economica, acordul vizează explorarea unui zăcământ în Lacul Maracaibo, una dintre cele mai vechi și importante zone petroliere ale țării.
Contextul este o reformă în domeniul petrolier promovată de Delcy Rodriguez, descrisă ca menită să deschidă sectorul către investiții private, în condițiile în care guvernarea de la Caracas operează „sub presiunea Statelor Unite” după capturarea din ianuarie a lui Nicolas Maduro, relatează Agerpres.
Acordul cu Repsol vine după ce Washingtonul a relaxat sancțiunile care vizau companiile petroliere aflate în cogestiune cu Petroleos de Venezuela (PDVSA), ceea ce a permis Caracasului să semneze „o serie de convenții” cu firme internaționale.
În aprilie, Venezuela a încheiat și un acord cu BP pentru explorarea zăcămintelor de gaz din zona de frontieră maritimă cu Trinidad și Tobago. Președintele PDVSA, Hector Obregon, a indicat că autoritățile urmăresc nu doar proiecte de gaze, ci și o creștere în sectorul petrolier.
Înțelegerea cu Repsol acoperă explorarea unui zăcământ în Lacul Maracaibo, descris drept „leagănul petrolier al Venezuelei”, unde exploatarea comercială a început în urmă cu peste un secol.
Directorul general al Repsol, Josu Jon Imaz, a afirmat că grupul „s-a angajat să investească în Venezuela”, în timp ce Delcy Rodriguez a numit compania un „partener devotat” și a susținut că investițiile sunt „garantate de o nouă reglementare”.
Deși Venezuela are „cele mai mari rezerve de petrol din lume”, explorarea de noi zăcăminte este în impas de aproape un deceniu, potrivit sursei. Producția se apropie de un milion de barili pe zi, mult sub nivelul de peste trei milioane de barili pe zi atins în urmă cu aproape două decenii.
Recomandate
Administrația Trump susține că a obținut control majoritar american asupra a peste 65 de miliarde de barili din rezervele dovedite de petrol ale Venezuelei , într-un acord care ar putea reconfigura fluxurile de țiței către rafinăriile din SUA și ar deschide o nouă etapă pentru industria energetică a statului OPEC , potrivit Al Jazeera . Președintele Donald Trump a prezentat înțelegerea drept „cel mai mare acord petrolier din istoria lumii” și a afirmat, într-o postare pe Truth Social , că tranzacția „mai mult decât dublează rezervele de petrol ale Americii” și „va reduce substanțial prețurile la benzină” în SUA. Trump a mai susținut că acordul ar fi fost obținut „fără costuri pentru contribuabilul american”, printr-un parteneriat cu mediul privat, cu implicarea secretarului de stat Marco Rubio și a secretarului apărării Pete Hegseth, alături de președintele interimar al Venezuelei, Delcy Rodriguez. Din perspectiva Venezuelei, Delcy Rodriguez a salutat acordul, care, potrivit aceleiași surse, ar urma să aducă aproximativ 209 miliarde de dolari (aprox. 940 miliarde lei) la trezoreria statului. Rubio a descris înțelegerea ca un câștig pentru ambele țări, susținând că ar asigura petrol stabil și cu cost redus pentru SUA și ar contribui la scăderea prețurilor la pompă; pentru Venezuela, el a indicat aproape 100 de miliarde de dolari (aprox. 450 miliarde lei) investiții private și sprijin pentru mii de locuri de muncă bine plătite. Ce se știe despre implementare și ce lipsește Acordul vine după săptămâni de negocieri pentru acces pe termen lung al companiilor americane la un grup de câmpuri petroliere venezuelene și pentru garantarea livrărilor de țiței către SUA. Oficialii venezueleni ar pregăti semnarea săptămâna viitoare a unor acorduri care să acorde noi drepturi de explorare și producție mai multor companii, în special firmelor americane. Totuși, Trump nu a prezentat structura acordului, câmpurile vizate, companiile implicate și nici mecanismul prin care SUA ar exercita „control majoritar” asupra rezervelor. În plus, surse citate anterior de Reuters au indicat că ar fi fost luat în calcul un model de tip „lease” (închiriere/concesionare), cu posibilitatea scoaterii la licitație a unor câmpuri către producători americani, dar un astfel de aranjament ar putea întâmpina obstacole legale și constituționale în Venezuela, unde statul păstrează controlul asupra activităților-cheie din industria petrolieră. De ce contează pentru piața petrolului Înțelegerea ar însemna o extindere semnificativă a rolului Washingtonului în sectorul petrolier venezuelean, într-un moment în care administrația Trump urmărește să revigoreze producția țării și să securizeze mai mult țiței pentru rafinăriile americane. Venezuela are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, dar produce doar 1,25 milioane de barili pe zi, mult sub potențial, pe fondul subinvestițiilor, managementului deficitar și sancțiunilor. În lipsa detaliilor contractuale și a clarificărilor privind compatibilitatea cu cadrul legal venezuelean, impactul concret asupra producției și asupra fluxurilor de export către SUA rămâne, deocamdată, dificil de cuantificat. Pentru moment, următorul reper este semnarea acordurilor anunțată pentru săptămâna viitoare și publicarea termenilor care ar explica efectiv cum se traduce „controlul majoritar” invocat de Trump. [...]
Reducerea bruscă a producției la marile rafinării rusești de motorină riscă să strângă și mai mult piața globală a combustibililor , după ce atacurile ucrainene cu drone au forțat opriri și funcționare la capacități mult sub normal, potrivit HotNews , care citează calcule Reuters pe baza datelor din piața combustibililor. Jumătate dintre cele mai mari șase rafinării producătoare de motorină din Rusia au fost nevoite, în septembrie, să reducă puternic sau să oprească complet producția din cauza avariilor provocate de drone. Cele șase unități – Omsk, Kirishi, Taneco, Volgograd, NORSI și Perm – asigură împreună aproximativ jumătate din producția de motorină a Rusiei. Din datele citate de Reuters, impactul operațional este sever: rafinăria Kirishi și-a oprit complet activitatea, iar Volgograd și NORSI funcționează la numai aproximativ 25% din capacitatea nominală. Pentru Taneco, atacată duminică, efectele nu puteau fi încă evaluate la momentul relatării, potrivit surselor Reuters citate de News.ro. Exporturi restricționate și ofertă globală mai mică Atacurile din ultimele luni au redus producția de combustibili și au determinat Moscova să restricționeze exporturile de benzină, motorină și combustibil pentru aviație. În paralel, războiul cu Iranul a redus oferta globală de combustibili, ceea ce amplifică presiunile asupra pieței. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , în primele opt luni din 2026, o rafinărie din Rusia a fost lovită cu succes, în medie, la fiecare trei zile. Înainte de introducerea restricțiilor, exporturile rusești de motorină coborâseră deja la mai puțin de un milion de tone în iunie, conform estimărilor traderilor, iar exporturile cumulate de motorină și motorină de calitate inferioară ajungeau la aproximativ 1,8 milioane de tone. Cu un an înainte, când rafinăriile funcționau normal, Rusia exporta aproximativ 2,5 milioane de tone de motorină pe lună, respectiv 3,3–3,4 milioane de tone dacă este inclusă și motorina de calitate inferioară. Turcia și Brazilia erau cei mai mari cumpărători, absorbind împreună cel puțin jumătate din volumele disponibile înainte de intrarea în vigoare a restricțiilor în iulie (context detaliat aici ). Presiune politică și efecte vizibile în SUA Criza motorinei din Rusia a ajuns și pe agenda președintelui american Donald Trump , care i-a cerut duminică președintelui ucrainean Volodimir Zelenski să oprească atacurile asupra infrastructurii rusești de producție a motorinei, susținând că deficitul rezultat „afectează întreaga lume” (detalii în HotNews ). Ucraina afirmă, la rândul ei, că rafinăriile rusești sunt ținte militare legitime, în contextul atacurilor regulate ale Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene (context în HotNews ). Presiunile asupra aprovizionării se văd și în SUA: prețul mediu național al motorinei a depășit pentru prima dată 6 dolari pe galon (aprox. 1,59 dolari/litru), potrivit GasBuddy, o evoluție sensibilă politic înaintea alegerilor intermediare din noiembrie (mai multe, în HotNews ). [...]
Tensiunile geopolitice împing din nou în sus cotațiile petrolului , iar scenariul unor prețuri de până la 3 euro/litru la motorină și 2,90 euro/litru la benzină revine în discuție, pe fondul riscurilor de aprovizionare, potrivit agrarheute . După un început de săptămână volatil, prețul petrolului Brent a urcat marți la peste 107 dolari pe baril (aprox. 482 lei), în condițiile în care investitorii evaluează „marea incertitudine” legată de situația aprovizionării la nivel global. Ce alimentează riscul de scumpire În centrul presiunilor se află, conform publicației, o combinație de blocaje și escaladări în zone-cheie pentru transportul energiei: conducta saudită Est–Vest , alternativă la Strâmtoarea Hormuz , rămâne închisă după atacuri cu drone, fără un termen clar pentru reluarea operațiunilor; o întâlnire diplomatică între Iran și statele arabe din Golf, programată pentru a discuta situația din Strâmtoarea Hormuz, a fost amânată în ultimul moment; Iranul a susținut că un supertanc ar fi explodat după ce a lovit mine în timp ce încerca să intre într-o zonă restricționată din Strâmtoarea Hormuz și a reiterat că nu va discuta cu SUA până când nu îi sunt îndeplinite cererile. Efectul în piață: carburanții rămân sub presiune Pe acest fundal, contractele futures pe benzină din SUA au rămas aproape de un maxim al ultimelor șapte săptămâni, investitorii încercând să cuantifice amploarea întreruperilor de aprovizionare. O frână temporară pentru o nouă accelerare a prețurilor a venit dintr-o declarație a președintelui SUA, Donald Trump, potrivit căreia Ucraina și Rusia ar fi convenit să oprească atacurile asupra infrastructurii energetice — afirmație contrazisă în material de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a spus că Ucraina ar fi pregătită să oprească atacurile doar dacă și Rusia face același lucru. Un semnal de avertizare pentru 2026 În paralel, publicația notează că piețele de prognoză indică o probabilitate ridicată ca prețul mediu al benzinei în SUA în 2026 să depășească recordul de 4,60 dolari/galon (aprox. 1,22 dolari/litru, adică aproximativ 5,5 lei/litru), după ce, potrivit AAA, la 14 septembrie ajunsese deja la 4,32 dolari/galon (aprox. 1,14 dolari/litru, adică aproximativ 5,2 lei/litru). Pentru consumatori și companii, mesajul principal este că riscurile de aprovizionare și incertitudinea geopolitică pot menține presiunea pe prețurile carburanților, iar episoadele de scumpire rapidă rămân plauzibile cât timp rutele și infrastructura energetică din regiuni-cheie sunt vulnerabile. [...]
Germania intră în iarnă cu depozite de gaze umplute doar în proporție de 55,6%, un nivel care poate împinge în sus prețurile în Europa Centrală și de Est , inclusiv în România, unde piața se raportează frecvent la cotațiile și echilibrul regional influențate de hub-ul german , potrivit Economedia . La mijlocul lunii septembrie 2026, datele operatorilor europeni de stocare indică o situație „fragmentată” la nivelul UE: media de umplere este de 68%, sub nivelul perioadei similare din 2025, când Comisia Europeană ceruse statelor membre să atingă 90% înainte de iarnă – o prevedere care nu mai există în 2026. În acest context, vulnerabilitatea Germaniei capătă greutate sistemică, deoarece țara este un consumator major și un nod de tranzit pentru Europa Centrală. De ce contează nivelul din Germania pentru regiune Germania are cel mai mare volum absolut de gaze înmagazinate din Europa (peste 137 TWh), dar gradul de umplere de 55,6% este mult sub media UE (68%) și sub „linia de siguranță” dorită pentru iarnă. Riscul nu este doar unul național: Germania funcționează ca hub central de consum și tranzit, iar un deficit relativ la intrarea în sezonul rece poate tensiona piața regională și poate transmite presiune de preț către Europa Centrală și de Est. Analiza notează că Olanda are, la rândul ei, un nivel redus (52,13%), însă diferența este că dispune de producție proprie consistentă și are un consum mai mic decât economia germană. Cum arată stocurile în marile economii și în România În același set de date, situația diferă semnificativ între state: Italia: 84,4% (peste 171 TWh stocați) Franța: 76,27% Polonia: 97,88% (depozitele sunt practic umplute, deși ciclul de injecție se încheie oficial la 31 octombrie) Olanda: 52,13% Austria: 66,91% România: 75,81% (aprox. 25,6 TWh), peste media UE Pentru România, publicația indică faptul că, pe lângă gazele din depozite, aprovizionarea de iarnă se bazează pe producția curentă și importuri. În condițiile în care depozitele sunt în jur de 76% acum, este „de presupus” că România va intra în iarnă cu un nivel de peste 90%, ceea ce ar limita riscurile de aprovizionare chiar și în episoade de ger prelungit. Structura consumului și sursele de import ale Germaniei Consumul anual de gaze al Germaniei este estimat la 860–900 TWh , cu o structură dominată de: industrie: aproximativ 60% casnic/comercial: aproximativ 40% După reducerea dependenței de Rusia (până în 2022), aprovizionarea este descrisă ca diversificată: Norvegia: peste 40% din necesar, prin conducte Olanda și Belgia: cumulat, peste 40% din importuri, prin interconexiunile din Europa de Vest GNL (gaz natural lichefiat): peste 10% din importuri, majoritar din SUA Ce urmează: presiune mai degrabă pe preț decât pe volum în România Chiar dacă România intră în sezonul rece cu o poziție de stocuri relativ confortabilă, analiza indică un risc principal de contagiune prin preț : nivelul scăzut al stocurilor din Germania poate influența cotațiile în toată regiunea central și est-europeană „în sensul scumpirii”, deoarece Germania rămâne o referință zonală pentru piață. [...]
Închiderea temporară a conductei saudite Est–Vest, care a transportat recent 4–5 milioane de barili de țiței pe zi, adaugă presiune pe o piață deja tensionată de blocajele din rutele-cheie din Orientul Mijlociu , după un atac cu drone asupra infrastructurii petroliere, potrivit Mediafax . Atacul a avut loc în contextul războiului dintre SUA și Iran și al perturbărilor majore din Strâmtoarea Ormuz , iar autoritățile de la Riad și Bagdad susțin că dronele ar fi pornit din Irak. Conducta Est–Vest, cu o lungime de aproximativ 1.200 de kilometri, traversează Peninsula Arabică și permite exporturile către porturile de la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Ormuz. Ce înseamnă oprirea conductei pentru fluxurile de petrol Ministerul saudit al Energiei a anunțat suspendarea temporară a operațiunilor prin conducta Est–Vest „ca măsură de precauție”, după ce atacurile au vizat joi dimineață infrastructura petrolieră din regiunile Riad și Medina. În ultimele luni, prin această infrastructură au fost transportate între 4 și 5 milioane de barili de țiței pe zi, echivalentul a aproximativ 4–5% din oferta globală de petrol, potrivit Reuters, citată de Mediafax. Suspendarea transportului este relevantă tocmai pentru că această conductă a devenit o alternativă critică în condițiile în care traficul petrolier prin Strâmtoarea Ormuz s-a redus la niveluri foarte scăzute. Ce se știe despre atac și cine este indicat de autorități Imagini din satelit au indicat un nor de fum negru în apropierea conductei, la sud de Medina. Autoritățile saudite au transmis că atacul s-a soldat cu câteva persoane rănite, iar pagubele sunt în evaluare. Deocamdată, nu este clar cine a lansat efectiv atacul. Arabia Saudită și Irakul au afirmat însă că dronele au pornit de pe teritoriul irakian, într-un context considerat sensibil, deoarece în Irak operează grupări armate susținute de Iran. Guvernul de la Bagdad a condamnat atacul și a declanșat o operațiune pentru identificarea celor responsabili. Context regional: rute afectate și reacții politice Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că livrările de țiței saudit au ajuns la cele mai scăzute niveluri din ultimele peste trei decenii, reducere legată și de atacurile asupra navelor care tranzitează Strâmtoarea Bab el-Mandeb, atribuite unor grupări afiliate rebelilor Houthi, potrivit materialului. În acest context, prețul petrolului a trecut din nou de pragul de 100 de dolari pe baril. Pe plan politic și de securitate, Arabia Saudită a cerut Statelor Unite sprijin militar împotriva grupării Houthi, însă nu a anunțat, deocamdată, o ripostă militară directă la atacul asupra conductei. Ministerul saudit de Externe a precizat că Riadul a decis să nu răspundă militar la cererea premierului irakian, dar și-a rezervat dreptul de a lua „toate măsurile necesare” pentru protejarea intereselor sale. Irakul a reacționat inclusiv prin demiterea unui comandant militar care coordonase operațiuni în provincia Maysan și prin închiderea temporară a punctului de trecere a frontierei Shalamcheh cu Iranul, ca măsură de precauție, în timp ce operațiunea de identificare a responsabililor continuă. [...]
Creșterea prețurilor la gaze în Europa reaprinde miza costurilor de aprovizionare , iar Kremlinul susține că statele europene „plătesc prețul” renunțării la gazul rusesc și ajung să cumpere mai scump de pe piața spot, potrivit News , care citează Reuters. Prețurile gazelor naturale în Europa au urcat puternic pe fondul războiului din Iran, atingând săptămâna trecută cel mai ridicat nivel de la sfârșitul lui 2022. Cotațiile de referință au ajuns la 75 de euro/MWh, „mai mult decât dublul” nivelului de acum un an. Kremlinul: Europa cumpără scump pe spot, deși ar avea alternative rusești Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a afirmat că Europa „își face rău singură” prin achiziții la prețuri ridicate de pe piața spot (piața pentru livrări pe termen scurt), în loc să revină la variantele rusești, pe care le descrie drept mai ieftine. „Europenii ar trebui, desigur, să caute surse de energie mai ieftine. Gazul rusesc, fie că este vorba de gaz transportat prin conducte sau de gaz natural lichefiat, ar fi putut deveni de mult o opţiune mai ieftină pentru ei, deşi GNL-ul este întotdeauna vândut la preţurile pieţei spot.” Stocuri mai mici și o iarnă cu rezerve sub media de anul trecut În paralel cu scumpirea, nivelul stocurilor europene este mai jos decât anul trecut: depozitele sunt umplute în proporție de 67%, față de aproape 80% în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor Gas Infrastructure Europe. HSBC estimează că stocurile vor ajunge la 73% până la 1 noiembrie, ceea ce ar fi cel mai scăzut nivel pentru această dată de când au început colectările de date, în 2009. Context: prăbușirea fluxurilor prin conducte și dosarul Nord Stream Exporturile rusești de gaz prin conducte către Europa au scăzut cu 44% anul trecut, până la 18 miliarde de metri cubi, cel mai redus nivel de la mijlocul anilor 1970, după închiderea rutei de tranzit ucrainene, potrivit calculelor Reuters. La vârf, în 2018 și 2019, exporturile ajunseseră la aproximativ 180 de miliarde de metri cubi pe an. În plus, explozia conductelor submarine Nord Stream din 2022 a limitat exporturile rusești către Europa. Peskov a susținut că un tronson al Nord Stream 2 din Marea Baltică a rămas intact și „ar putea fi repus în funcțiune într-un timp foarte scurt”. „Bazându-ne pe bunul simţ, desigur, ei (europenii) ar fi putut să utilizeze Nord Stream cu mult timp în urmă. Unul dintre tronsoanele sale rămâne intact şi operaţional şi ar putea fi repus în funcţiune într-un timp foarte scurt.” [...]
