Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Șocul de ofertă din Orientul Mijlociu a împins exporturile petroliere ale Norvegiei la un record, iar efectul combinat cu scumpirea gazelor a urcat excedentul comercial la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, potrivit Agerpres.
În martie, valoarea exporturilor de țiței ale Norvegiei a crescut cu 68% față de aceeași lună din 2025, până la 57,4 miliarde de coroane (6,1 miliarde de dolari, aprox. 28 miliarde lei). În același timp, Norvegia a exportat 56,6 milioane de barili de petrol, potrivit institutului național de statistică, citat în material.
Explicația invocată în datele oficiale este legată de tensiunile geopolitice și de impactul lor asupra ofertei globale de petrol. Jan Olav Rorhus, consilier în cadrul institutului de statistică, a spus:
„Închiderea Strâmtorii Ormuz a provocat un șoc semnificativ al ofertei pe piața petrolului, ceea ce a contribuit la prețurile ridicate ale petrolului în martie și, prin urmare, la cea mai mare valoare a exporturilor înregistrată vreodată.”
Norvegia, cel mai mare exportator de energie din Europa de Vest, a fost sprijinită și de creșterea prețurilor la gazele naturale, pe fondul războiului din Iran, care a afectat aprovizionarea. Potrivit datelor citate, veniturile cumulate din petrol și gaze au ridicat surplusul comercial la 97,5 miliarde de coroane, cel mai ridicat nivel de după ianuarie 2023.
În acest context, președintele american Donald Trump a afirmat, într-o postare pe Truth Social, că „Europa are nevoie disperată de energie” și că „Norvegia își vinde petrolul din Marea Nordului către Marea Britanie la un preț dublu”.
Ministrul norvegian al Finanțelor, Jens Stoltenberg, a respins anterior ideea că Norvegia ar profita de pe urma războiului din Orientul Mijlociu. El a susținut că, pentru norvegieni, impactul conflictului asupra piețelor bursiere este mai important decât scumpirea energiei, având în vedere expunerea prin fondul suveran de investiții al țării, cu active evaluate la 2.200 miliarde de dolari.
Recomandate
Cotațiile petrolului au scăzut marți, pe fondul semnalelor de reluare a negocierilor SUA–Iran , reducând temporar prima de risc geopolitic care împinsese prețurile peste 100 de dolari/baril cu o zi înainte, potrivit Antena 3 , care citează BBC. Brent, reperul global, a coborât cu 3,8% până la 95,54 dolari pe baril (aprox. 440 lei), iar West Texas Intermediate (WTI), referința din SUA, a scăzut cu 6,1%, la 92,85 dolari pe baril (aprox. 427 lei). Mișcarea vine după o sesiune volatilă: luni, prețurile urcaseră la peste 100 de dolari/baril, înainte să revină în jos, în contextul ordinului președintelui american Donald Trump de a bloca porturile Iranului, după eșecul negocierilor din weekend. Ulterior, Trump a spus că Teheranul a contactat Washingtonul în legătură cu un posibil acord. „Vă pot spune că am fost contactați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să încheie o înțelegere.” De ce s-au calmat piețele În paralel, New York Times a relatat că Iranul ar fi propus suspendarea îmbogățirii uraniului pentru până la cinci ani, ofertă respinsă de SUA, care ar fi cerut 20 de ani. Potrivit aceluiași articol, cele două părți au făcut schimb de propuneri în discuții desfășurate în Pakistan, dar rămân departe de un acord. Totuși, perspectiva unei „a doua runde” de discuții față în față a fost interpretată ca un semnal de dezescaladare. Lindsay James, strateg de investiții la Quilter, a spus că piața a reacționat la „licăriri de speranță” privind disponibilitatea ambelor părți de a ajunge la un acord durabil. James a mai indicat două elemente care ar fi ajutat la calmarea cotațiilor: sugestia că Iranul nu ar testa blocada americană, preferând întreruperea transporturilor pentru a evita o confruntare militară; semne că mai multe petroliere sancționate „păreau să fi trecut prin Strâmtoarea Ormuz ” mai devreme, dar s-au întors ulterior. Ce urmăresc investitorii în continuare Jiajia Yang, profesor asociat la Universitatea James Cook din Australia, a spus că declarațiile lui Trump ar putea fi văzute ca un „semn al unei posibile dezescaladări” și a adăugat că o parte din scădere poate reflecta și o corecție pe termen scurt după creșterea de luni. În perioada următoare, atenția piețelor rămâne pe decizia Teheranului privind amânarea planurilor nucleare, o mișcare care, potrivit lui Yang, ar „reduce semnificativ tensiunile”. [...]
Cotația Brent a coborât din nou sub 100 de dolari pe baril , după ce piața a reacționat la declarațiile lui Donald Trump potrivit cărora Iranul ar fi contactat SUA și „își dorește foarte mult” un acord, pe fondul tensiunilor legate de Strâmtoarea Ormuz , relatează Mediafax . Brent urcase la începutul zilei peste pragul psihologic de 100 de dolari, ajungând la un vârf de 101,70 dolari pe baril, după știrile despre planul președintelui SUA de a bloca ruta maritimă pentru traficul iranian, potrivit The Guardian. Ulterior, prețul a scăzut la puțin peste 99 de dolari pe baril. Trump a spus că blocada a intrat în vigoare la ora 10:00 ET (17:00, ora României), iar apoi „iranienii au luat legătura”. Declarația a fost făcută în fața Casei Albe. „Vă pot spune că am fost sunați de cealaltă parte. Ar dori foarte mult să facă o înțelegere… Am fost sunați în această dimineață de oamenii potriviți.” Efecte colaterale: gazele au rămas pe creștere Pe piața gazelor, contractul britanic pentru luna mai a crescut cu aproape 12% mai devreme în cursul zilei, înainte de a se stabiliza ulterior la o creștere de peste 5%, potrivit informațiilor citate. Ce anticipează analiștii Analiștii de la JPMorgan Chase , citați de Mediafax, au declarat săptămâna trecută că se așteaptă ca prețurile petrolului să rămână ridicate în al doilea trimestru, peste 100 de dolari pe baril, înainte de a scădea în a doua jumătate a anului. [...]
Saltul petrolului peste 100 de dolari/baril readuce riscul de scumpiri în lanț la energie și transport , după ce Donald Trump a spus că SUA va bloca „orice navă” care încearcă să intre sau să iasă din Strâmtoarea Ormuz , potrivit Mediafax . Țițeiul Brent, referința internațională, a urcat cu 8% până la aproximativ 102 dolari (aprox. 469 lei) pe baril, iar țițeiul american a crescut tot cu 8%, la 104 dolari (aprox. 478 lei) pe baril, potrivit CNN, citată de publicație. Într-o intervenție la emisiunea „ Sunday Morning Futures ” de la Fox News, Trump a afirmat că SUA nu va lăsa Iranul să obțină bani din vânzarea de petrol, într-un mesaj care a alimentat temerile privind perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transportul de țiței. De ce contează: piața reacționează la riscul de blocaj și la incertitudinea din regiune Chiar și după această creștere, prețurile rămân sub maximele recente atinse săptămâna trecută, înainte ca Trump să renunțe la amenințarea cu „devastarea în masă” a Iranului și să accepte discuții de încetare a focului, notează materialul. Publicația mai arată că, pe fondul eșecului de a ajunge la un acord de încetare a focului durabil și al apropierii unui nou termen-limită, petrolul se tranzacționează acum peste nivelul de la 1 aprilie, o dată considerată „cheie” în contextul evoluțiilor din conflict. Context: taxe de tranzit și exporturi iraniene în creștere Iranul ar fi beneficiat financiar de pe urma războiului, percepând taxe de până la 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pe navă pentru trecerea prin strâmtoare, potrivit articolului. În același timp, Trump ar fi lansat anterior ideea unor taxe, descrise ca o „asociere comună” cu Iranul. Separat, Iranul a reușit să exporte o medie de 1,85 milioane de barili de țiței pe zi până în martie, cu aproximativ 100.000 de barili pe zi mai mult decât în ultimele trei luni, potrivit firmei de date și analiză Kpler, citată de Mediafax. [...]
Coreea de Sud își reduce riscul de aprovizionare după blocajul din Ormuz, asigurând 273 de milioane de barili de țiței până la finalul anului , prin rute care nu depind de Strâmtoarea Ormuz , potrivit Digi24 . Miza este una operațională și economică: securizarea fluxurilor de energie într-un moment în care o rută maritimă critică a devenit vulnerabilă, cu efecte directe asupra pieței interne. Cantitatea a fost obținută în urma unor vizite în Kazahstan, Oman, Arabia Saudită și Qatar, a declarat Kang Hoon-sik , șeful Cancelariei președintelui Republicii Coreea, la finalul misiunii sale ca emisar prezidențial special. Potrivit acestuia, volumul de 273 de milioane de barili ar acoperi „mai mult de trei luni” din necesarul de petrol al țării. Ce include pachetul de aprovizionare Pe lângă țiței, Seulul și-a asigurat și importuri de naftă (derivat al petrolului folosit în fabricarea produselor din plastic), tot până la sfârșitul anului, în volum de 2,1 milioane de tone. Oficialul a precizat că acest nivel ar reprezenta „importurile pe aproximativ o lună”, raportat la volumul de anul trecut. Kang Hoon-sik a susținut că aceste livrări ar urma să contribuie „direct și semnificativ” la stabilizarea cererii și ofertei interne. De ce contează: dependența de o rută vulnerabilă Contextul este închiderea Strâmtorii Ormuz, pe fondul atacurilor americano-israeliene asupra Iranului, situație care a creat dificultăți de aprovizionare cu energie pentru mai multe economii asiatice. Potrivit lui Kang, aproximativ 60% din importurile de țiței ale Coreei de Sud de anul trecut au tranzitat Strâmtoarea Ormuz. Coreea de Sud, a patra mare economie din Asia, depinde aproape în întregime de importurile din Orientul Mijlociu pentru aprovizionarea cu energie, ceea ce amplifică impactul oricărei perturbări logistice în regiune. [...]
Producția mondială de petrol a scăzut în martie cu 10,1 milioane barili/zi , până la 97 de milioane barili/zi, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu, iar Agenția Internațională pentru Energie (AIE) avertizează că pierderile vor fi mai mari în aprilie, potrivit Economedia . Mișcarea are un impact economic direct: reduce oferta globală într-un moment în care fluxurile prin Strâmtoarea Ormuz sunt puternic perturbate, crescând presiunea pe prețuri și pe lanțurile de aprovizionare cu energie și produse derivate. Șoc de ofertă: Ormuz, aproape blocat, exporturi în cădere AIE leagă scăderea din martie de conflictul izbucnit pe 28 februarie, după atacurile aeriene americane și israeliene împotriva Iranului. În raportul lunar, agenția estimează că pierderile de producție din martie au depășit 360 de milioane de barili, urmând să urce la 440 de milioane de barili în aprilie. La începutul lui aprilie, blocada aproape totală impusă de Iran Strâmtorii Ormuz a redus drastic volumele care tranzitează zona: doar 3,8 milioane barili/zi de țiței, gaze naturale și produse rafinate au părăsit strâmtoarea, față de peste 20 de milioane barili/zi în februarie, înainte de ostilități. Chiar dacă Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak au deschis rute alternative pentru o parte din exporturi, diminuarea exporturilor de petrol depășește 13 milioane barili/zi, iar o parte din deficit ar urma să fie acoperită din rezerve aflate în scădere. Cererea: AIE taie prognozele pentru 2026 Pe partea de consum, AIE și-a revizuit „drastic” în jos previziunile și estimează că, în 2026, consumul global de petrol va fi în medie de 104,26 milioane barili/zi, comparativ cu 104,34 milioane barili/zi în 2025. Agenția se așteaptă acum ca cererea globală de petrol să scadă, în medie, cu 80.000 barili/zi în 2026, o schimbare majoră față de raportul din martie, care indica o creștere de 730.000 barili/zi. În trimestrul al doilea, consumul ar urma să ajungă la 102,07 milioane barili/zi, ceea ce ar însemna o diminuare estimată de 1,5 milioane barili/zi față de anul precedent, cea mai accentuată scădere de la reducerea bruscă a consumului din perioada Covid-19, potrivit AIE. „Aprilie ar trebui să fie mai rea decât martie” Directorul AIE, Fatih Birol , a avertizat la Washington că luna aprilie ar putea aduce o deteriorare suplimentară, chiar și în ipoteza găsirii unei soluții la război, deoarece în martie piața a fost încă alimentată de petroliere încărcate în Golful Persic înainte de izbucnirea conflictului, lucru care „nu se poate întâmpla acum”. „Aceasta este cea mai semnificativă criză energetică din istorie” Birol a spus că efectele se extind dincolo de petrol și gaze naturale, către alte mărfuri esențiale, inclusiv îngrășăminte, produse petrochimice și heliu. AIE este organismul principal de consiliere pe energie al celor mai dezvoltate 29 de state și a fost înființată după șocul petrolier din 1973–1974, pentru coordonarea eliberării de petrol din stocurile de rezervă. [...]
China începe să resimtă în economie șocul petrolului , pe fondul volatilității din piețele de combustibili și al blocadei militare americane care amenință exporturile Iranului, într-un moment în care Beijingul se pregătește de o întâlnire la nivel înalt Xi–Trump, așa cum arată o analiză CNN . Deși China a traversat până acum mai bine decât unii vecini asiatici criza energetică declanșată de războiul din Golf, miza crește: Beijingul este principalul importator de petrol iranian și, prin urmare, cel mai expus la măsuri ale SUA care afectează fluxurile de țiței – de la relaxarea unor sancțiuni luna trecută până la blocada actuală a porturilor iraniene. De ce nu e vorba (încă) de penurie, dar costurile urcă Analiza notează că un deficit imediat de aprovizionare în China nu este scenariul de bază, în condițiile în care autoritățile au pregătit rezerve. Potrivit estimărilor citate, China a acumulat rezerve de petrol pentru cel puțin trei luni (între stocuri comerciale și rezerve strategice naționale), ceea ce oferă „spațiu de manevră” economiei. În paralel, Bloomberg News a relatat joi (citat de CNN) că guvernul chinez a dat rafinăriilor de stat undă verde să apeleze la rezervele comerciale pe măsură ce războiul se prelungește, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Totuși, China nu poate evita efectele scumpirilor globale. Planificatorul economic central a intervenit de mai multe ori pentru a amortiza impactul asupra motorinei și benzinei, dar scumpirile încep să se transmită în economie: companiile aeriene au majorat taxele din bilete din cauza costurilor mai mari cu kerosenul, iar costurile cu combustibilul pentru transport au crescut cu 10% de la o lună la alta în martie, conform datelor oficiale citate. Un alt semnal urmărit de piețe: prețurile „la poarta fabricii” (prețuri de producător) au revenit pe plus luna trecută, pentru prima dată în mai mult de trei ani. Analiștii avertizează însă că este vorba de inflație împinsă de costuri (scumpiri generate de inputuri, nu de cerere), care tinde să erodeze marjele și veniturile disponibile ale gospodăriilor, fără să îmbunătățească încrederea consumatorilor, potrivit unei note semnate de Joe Peissel (Trivium China), citată în analiză. Efectul Hormuz și blocada: cât de expusă e China Potrivit firmei financiare Nomura, 38% din petrolul și 23% din gazul natural lichefiat (GNL) care trec, de regulă, prin Strâmtoarea Hormuz au ca destinație porturi din China. Per total, asta ar echivala cu aproximativ jumătate din aprovizionarea maritimă cu petrol a Chinei și o șesime din cea de gaze naturale. În timp ce controlul Iranului asupra strâmtorii a redus o parte din fluxurile altor țări, petrolul iranian – care, în mod obișnuit, reprezintă 13% din importurile maritime ale Chinei – a continuat să curgă la niveluri „în mare parte normale”, până la blocada americană, care este așteptată să frâneze exporturile. Pe termen scurt, impactul ar putea rămâne limitat, din câteva motive menționate în analiză: există volume semnificative deja în stocare sau în tancuri petroliere aflate în larg, care pot fi accesate; „țițeiul iranian pe apă rămâne abundent”, iar zilele de acoperire pentru rafinăriile chineze sunt în jur de 120, dacă importurile rămân la niveluri normale, potrivit lui Johannes Rauball (Kpler), citat de CNN. În același timp, rafinăriile mici private („teapot refiners”) de pe coasta Chinei, care lucrează cu marje reduse, își diminuaseră deja achizițiile după ce eliminarea de către SUA a sancțiunilor pentru anumite volume de țiței iranian a împins prețurile în sus, potrivit analistului Tianyue Hu (Rystad Energy), citat în analiză. Dacă situația se prelungește, iar prețurile rămân ridicate și stocurile se reduc, aceste rafinării ar putea tăia producția de benzină și motorină. Într-un astfel de scenariu, autoritățile ar putea interveni cu măsuri de sprijin – de la asigurarea unor surse alternative de țiței până la stimularea funcționării rafinăriilor – pentru a menține stabilitatea aprovizionării interne, potrivit aceleiași surse. Expunere financiară în regiune: 6,5 miliarde de dolari „la risc” Dincolo de energie, China are o amprentă economică relevantă în Orientul Mijlociu. Infrastructura finanțată de China care a fost vizată sau este considerată la risc în regiune totalizează 6,5 miliarde de dolari (aprox. 29,9 miliarde lei), potrivit unei analize AidData (laborator de cercetare la William & Mary University), citată de CNN. Lista include porturi, centrale electrice și instalații de desalinizare, rafinării și operațiuni petrochimice, precum și infrastructură aeroportuară în Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iran și Israel. AidData notează că unele cifre reflectă estimări ale ponderii creditorilor în împrumuturi sindicalizate, nu expunerea exactă. Un alt indicator al răcirii contextului: în martie, comerțul Chinei cu Orientul Mijlociu a trecut de la creștere anuală în primele două luni ale anului la scădere, potrivit oficialilor citați în analiză. Ce urmează: presiune economică și calcul diplomatic înainte de întâlnirea Xi–Trump Pe fondul unei încetări a focului „neliniștite” între SUA și Iran și al blocadei americane, Beijingul își calibrează mesajele și inițiativele diplomatice, inclusiv în perspectiva vizitei așteptate luna viitoare a președintelui american Donald Trump la Beijing, pentru o întâlnire cu Xi Jinping (vizită deja amânată o dată, potrivit analizei). Miza, sugerează CNN, este că pe măsură ce costurile economice cresc, China ar putea avea mai multe motive să apese pentru o soluție negociată care să reducă presiunea din piața energiei și riscurile asupra intereselor sale din regiune. [...]
