Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Șeful Marinei franceze spune că China va trebui să se implice mai mult în discuțiile despre Strâmtoarea Hormuz, potrivit Reuters. Amiralul Nicolas Vaujour a declarat la conferința de securitate War & Peace de la Paris, pe 1 aprilie, că Beijingul va ajunge „la un moment dat” să se angajeze mai direct în eforturile de restabilire a fluxurilor de trafic petrolier prin strâmtoare, deoarece numărul de nave care tranzitează în prezent ar fi probabil insuficient.
Vaujour a spus că nu a observat ca marina Chinei să intervină pentru redeschiderea strâmtorii, în timp ce există un dialog politic direct între autoritățile chineze și iraniene pentru a permite trecerea unui anumit număr de nave. În opinia sa, acest aranjament nu ar fi suficient pentru revenirea la fluxuri normale de trafic.
„Nu am văzut marina Chinei intervenind pentru a redeschide strâmtoarea. Pe de altă parte, există un dialog politic direct între autoritățile chineze și iraniene pentru a se asigura că un anumit număr de nave poate trece. Va fi asta suficient pentru a restabili fluxurile normale de trafic? Eu nu cred.”
Amiralul a adăugat că, în aceste condiții, China „va trebui probabil să se implice mai direct în dezbatere” și să își arate „nerăbdarea” față de faptul că strâmtoarea rămâne închisă, conform relatării Reuters.
Șeful Marinei franceze a afirmat că Franța lucrează pentru a aduce mai multe țări la masa discuțiilor, mai întâi la nivel politic, pentru a stabili condițiile în care Strâmtoarea Hormuz ar putea fi redeschisă „într-un mod durabil”. Ulterior, ar fi nevoie de forțe militare care să monitorizeze redeschiderea, iar ca model este analizată misiunea Agenor, condusă anterior de Uniunea Europeană, care a operat în zonă.
În paralel, militarii evaluează dacă au fost plasate mine și dacă ar fi necesară operațiunea de deminare. Vaujour a precizat că nu este o chestiune care privește doar Franța, ci „toate țările partenere”, statele din Golf, Statele Unite și alte țări europene, subliniind totodată că, la data declarațiilor sale, minarea nu era confirmată.
Recomandate
Piața petrolului a fost stabilizată de creșterea exporturilor SUA și de reducerea importurilor Chinei , care au compensat cea mai mare parte a șocului de ofertă apărut după blocada iraniană asupra Strâmtorii Ormuz , potrivit news.ro , pe baza evaluărilor Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) și a analiștilor de pe Wall Street citați de CNBC . Piața a pierdut aproximativ 10 milioane de barili pe zi din exporturile din Golful Persic, echivalentul a circa 10% din consumul mondial de petrol, după blocada iraniană. Chiar și așa, prețul petrolului Brent se menține puțin peste 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei), sub nivelurile atinse în alte crize energetice recente, inclusiv după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Cum au fost acoperite pierderile din Golful Persic Potrivit AIE, exporturile de petrol din afara Orientului Mijlociu, conduse în principal de SUA, au crescut cu aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi de la începutul conflictului cu Iranul. În paralel, China și-a redus importurile de petrol cu 3,6 milioane de barili pe zi, echivalentul consumului zilnic total al Japoniei. Analiștii apreciază că aceste două ajustări au compensat aproximativ 70% din pierderile de export din Golf și au avut un rol decisiv în stabilizarea pieței. „China și SUA furnizează forme importante de ajustare pentru a compensa perturbările exporturilor din Golful Persic”, a declarat analistul Deutsche Bank Michael Hsueh. Strategul Morgan Stanley, Martijn Rats, a spus că reducerea importurilor chineze este „cel mai important factor” care explică de ce prețurile petrolului nu au urcat și mai mult. Discuții politice și semnale pentru fluxurile energetice În această săptămână, Donald Trump și Xi Jinping au discutat la Beijing despre redeschiderea Strâmtorii Ormuz și menținerea fluxurilor energetice globale. Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a declarat că SUA se așteaptă ca China să cumpere mai mult petrol american în viitor. Riscul: echilibrul poate deveni greu de susținut Analiștii avertizează că actualul echilibru ar putea fi dificil de menținut pe termen lung. China dispune de rezerve strategice estimate la aproximativ 1,4 miliarde de barili, cele mai mari din lume, în timp ce rezervele SUA sunt mai reduse și sunt deja sub presiune după eliberări anterioare pentru stabilizarea pieței. Washingtonul a decis în martie să utilizeze aproximativ 172 de milioane de barili din rezerva strategică americană pentru a limita efectele șocului petrolier. [...]
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Iranul pregătește taxe pentru „serviciile de navigație” în Strâmtoarea Ormuz , o măsură care poate ridica costurile de operare pentru transportatori și, indirect, presiunea pe prețurile energiei , potrivit Economica , care citează o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe iranian. Esmail Baghaei a spus, într-o conferință de presă săptămânală, că „serviciile furnizate”, respectiv serviciile de navigație și măsurile necesare pentru protecția mediului în Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic și Marea Oman „necesită colectarea anumitor taxe”, relatează Agerpres. „Serviciile furnizate şi anume serviciile de navigaţie, precum şi măsurile necesare pentru protejarea mediului în Strâmtoarea Ormuz, în Golful Persic şi în Marea Oman necesită colectarea anumitor taxe.” Ce înseamnă pentru companii: costuri suplimentare, dar fără „taxă de tranzit” (deocamdată) Din declarațiile oficialului iranian reiese că Teheranul încearcă să justifice introducerea unor taxe ca plată pentru servicii și pentru măsuri de mediu, nu ca o taxă aplicată simplului tranzit prin strâmtoare. Baghaei a precizat că inițiativa „nu înseamnă” că Iranul urmărește să perceapă o taxă de tranzit în Strâmtoarea Ormuz, potrivit aceleiași relatări. Detalii despre nivelul taxelor, calendar sau modul de aplicare nu apar în informațiile publicate. [...]
Atacurile ucrainene au scos temporar din funcțiune rafinării-cheie din Rusia, afectând capacitatea de procesare și, implicit, o sursă majoră de venituri la export , potrivit Focus . Publicația notează că seria de lovituri documentată de Reuters vizează tot mai des infrastructura energetică pe un areal larg, inclusiv obiective aflate la distanță mare de granița cu Ucraina. Capacitate de rafinare afectată și opriri în lanț Conform Reuters, citată de Focus, Ucraina a raportat recent atacuri asupra rafinăriei Rosneft din Syzran și asupra marii rafinării Norsi, lângă Nijni Novgorod, iar autorități ucrainene au susținut că părți ale instalațiilor au luat foc. Reuters a mai relatat, pe baza unor surse din industrie, că mai multe rafinării au fost nevoite să își oprească temporar activitatea. Printre unitățile menționate se află și rafinăria din Moscova (Kapotnia), care ar fi oprit pentru scurt timp procesarea țițeiului după un atac cu drone. Alte avarii sunt indicate în Riazan, Perm, Tuapse, Kiriși și Ufa. Un reper important este rafinăria Norsi, descrisă ca unul dintre principalii producători de benzină ai Rusiei, cu o capacitate normală de procesare de circa 16 milioane de tone de țiței pe an. Reuters estimează că, între ianuarie și mai, aproximativ 700.000 de barili pe zi din capacitatea de rafinare ar fi fost afectați de atacuri, iar în total ar fi fost vizate 16 rafinării. De ce contează: presiune pe exporturi și pe alimentarea internă Ucraina tratează infrastructura energetică rusă drept țintă cu relevanță militară, deoarece rafinăriile susțin atât încasări mari din export, cât și aprovizionarea armatei și a logisticii militare cu combustibil, mai arată materialul. În paralel, atacurile asupra activelor petroliere rusești ar fi atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, potrivit Bloomberg , citat de Focus. Pe baza estimărilor companiei de analiză OilX, agenția ucraineană Ukrinform a relatat că gradul mediu de utilizare a rafinăriilor ar fi coborât temporar la cel mai scăzut nivel din 2009. Reacția Kremlinului și extinderea razei atacurilor Kremlinul încearcă să reducă temerile privind eventuale penurii, iar purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat, potrivit Reuters, că alimentarea cu combustibil în Rusia rămâne asigurată, deși a admis scăderi de producție în anumite regiuni. Totuși, amploarea geografică a loviturilor indică o vulnerabilitate în creștere: unele instalații afectate sunt situate la peste 1.000 km de granița cu Ucraina, ceea ce sugerează că riscul operațional pentru infrastructura petrolieră rusă nu mai este limitat la zonele apropiate frontului. [...]
Dependența României de importurile de țiței se adâncește , pe fondul declinului producției interne, iar Kazahstanul rămâne furnizorul dominant, cu o cotă de 63% din importuri, potrivit datelor INS prezentate de Libertatea . În total, 76,79% din resursele de petrol ale țării provin din importuri, în timp ce producția internă acoperă 23,21%. În primele luni din 2026, importurile au scăzut ca volum, pe fondul „turbulențelor geoeconomice” și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, însă factura totală a coborât mai puternic decât cantitățile, ca urmare a ieftinirii barilului. Importuri mai mici, dar cu o factură în scădere În ianuarie–februarie 2026, România a importat 1,25 milioane de tone de țiței, cu 17,8% mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025 (1,52 milioane de tone). La nivelul primului trimestru (ianuarie–martie 2026), importurile au coborât la 1,57 milioane tone echivalent petrol (tep), o scădere de 30,6%, pusă pe seama volatilității burselor internaționale și a blocajelor de aprovizionare. Pe partea de costuri, companiile românești au plătit în ianuarie–februarie 2026 un total de 546.704.820 de euro (aprox. 2,73 miliarde lei), față de 841.142.290 de euro (aprox. 4,21 miliarde lei) în primele două luni din 2025, adică o scădere de 35,1%. Prețul mediu a coborât de la 0,55 euro/kg în 2025 la 0,43 euro/kg la începutul lui 2026. Cum s-a schimbat harta furnizorilor Datele citate indică menținerea Kazahstanului ca principal furnizor, dar și o reconfigurare a surselor față de anul trecut: Kazahstan: 63% (față de 65% în 2025) Azerbaidjan: 16% (19% în 2025) Norvegia: 8% (nu apare în 2025) Libia: 6% (5% în 2025) Guyana: nu apare în 2026 (11% în 2025) Côte d’Ivoire: 1% (nu apare în 2025) Republica Moldova: nu apare în 2026 (sub 0,1% în 2025, aprox. 50 tone) Producția internă continuă să scadă În paralel, producția internă de țiței își continuă „scăderea structurală”, potrivit articolului. În primele două luni din 2026, extracția internă a fost de 379,7 mii tep, în scădere cu 8,6%. Pe întreg primul trimestru, producția a ajuns la 579,4 mii tep, cu 8,3% mai puțin decât în perioada similară din 2025. La nivelul anului trecut, România a consumat 11,4 milioane de tone de petrol: 8,9 milioane de tone au fost importate (factură totală de 4,1 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro către Kazahstan), iar producția internă a fost de 2,9 milioane de tone. Rafinăriile: capacitate mare, alimentare preponderent din import Piața de rafinare este concentrată în jurul a două mari unități, în timp ce alte capacități istorice sunt închise: Petromidia Năvodari & Vega Ploiești (KMG International) : Petromidia are o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și a procesat anul trecut 5,37 milioane de tone de țiței din import. KMG International controlează 54,63%, iar statul român are 44,7%. Alimentarea se face prin terminalul offshore Midia Marine Terminal , la 8,6 km în larg. Petrobrazi Ploiești (OMV Petrom) : capacitate anuală de 4,5 milioane de tone, acoperind circa o treime din cererea națională de carburant; procesează întreaga producție internă de țiței. Investițiile în modernizare din 2005 au depășit două miliarde de euro. Arpechim Pitești (OMV Petrom) : închisă definitiv din 2011. Petrotel Ploiești (Lukoil, prin Litasco) : complet închisă din octombrie anul trecut, pe fondul aplicării stricte a pachetelor de sancțiuni internaționale. În acest context, combinația dintre declinul producției interne și dependența de un furnizor dominant menține un risc operațional și de cost pentru lanțul de aprovizionare cu țiței, chiar dacă, pe termen scurt, ieftinirea barilului a redus factura importurilor. [...]
Criza politică de la București riscă să întârzie un contract major de export de gaze din Neptun Deep către Ungaria , într-un moment în care Budapesta are o fereastră scurtă pentru a-și pregăti înlocuirea importurilor rusești înainte de restricțiile UE din 2027, potrivit Adevărul , care citează presa maghiară. MVM, compania cu monopol pe producția și vânzarea energiei în Ungaria, se pregătește „de ani de zile” să semneze un acord de amploare pentru gaze importate din România, scrie Index . Două surse citate de publicația maghiară susțin că prețul negociat pentru gazele românești ar fi deja apropiat de nivelul importurilor rusești, însă decizia ar trebui luată „în câteva săptămâni”, altfel negocierile ar putea fi reluate. De ce contează: Ungaria are de înlocuit circa 4,5 miliarde mc/an din Rusia Presiunea de timp vine din combinația dintre dependența încă ridicată de gazul rusesc și calendarul european. În material se arată că Ungaria consumă anual aproximativ 9 miliarde de metri cubi de gaze, iar circa jumătate ar proveni încă din Rusia (aprox. 4,5 miliarde mc). În acest context, un volum vehiculat de unele surse de 1 miliard mc pentru 2027 nu pare mare raportat la consumul total, dar ar putea acoperi, în logica articolului, circa 20–25% din cantitatea care trebuie înlocuită în următorii ani. Pe fond, miza este ca producția din Neptun Deep (Marea Neagră) – care „ar putea începe în 2027” – să devină o sursă de diversificare pentru regiune și să reducă dependența de Moscova, în condițiile în care, potrivit articolului, programul REPowerEU ar urma să nu mai permită achiziția de energie rusească începând cu octombrie 2027. Blocajul: dreptul de preempțiune al statului și un guvern interimar Elementul care complică semnarea rapidă a acordului este cadrul decizional de la București. Legea românească acordă statului drept de preempțiune (drept de a cumpăra cu prioritate) în tranzacțiile strategice cu gaze. Conform sursei citate în articol, OMV ar fi oferit oficial pachetul statului român, care ar fi indicat că își va exercita dreptul, însă între timp s-a format un guvern interimar, iar decizia nu ar mai putea fi luată imediat. În paralel, consorțiul OMV Petrom–Romgaz a notificat guvernul român, la 8 mai 2026, că a găsit un cumpărător care va rezerva o parte din producția din Neptun Deep, dar detaliile acordului nu sunt publice, astfel că nu există o confirmare oficială a cantităților. Publicația Válasz Online scrie că guvernul român ar fi notificat OMV în 15 mai că își va exercita dreptul de preempțiune „în principiu”, dar că poate discuta detaliile ulterior, solicitând o perioadă până la mijlocul lunii iunie. OMV Petrom „încă nu comentează pe fond”, iar, potrivit articolului, rămâne incert dacă până atunci România va avea un guvern stabil sau va intra în scenariul unor alegeri anticipate. [...]
