Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Criza politică de la București riscă să întârzie un contract major de export de gaze din Neptun Deep către Ungaria, într-un moment în care Budapesta are o fereastră scurtă pentru a-și pregăti înlocuirea importurilor rusești înainte de restricțiile UE din 2027, potrivit Adevărul, care citează presa maghiară.
MVM, compania cu monopol pe producția și vânzarea energiei în Ungaria, se pregătește „de ani de zile” să semneze un acord de amploare pentru gaze importate din România, scrie Index. Două surse citate de publicația maghiară susțin că prețul negociat pentru gazele românești ar fi deja apropiat de nivelul importurilor rusești, însă decizia ar trebui luată „în câteva săptămâni”, altfel negocierile ar putea fi reluate.
Presiunea de timp vine din combinația dintre dependența încă ridicată de gazul rusesc și calendarul european. În material se arată că Ungaria consumă anual aproximativ 9 miliarde de metri cubi de gaze, iar circa jumătate ar proveni încă din Rusia (aprox. 4,5 miliarde mc). În acest context, un volum vehiculat de unele surse de 1 miliard mc pentru 2027 nu pare mare raportat la consumul total, dar ar putea acoperi, în logica articolului, circa 20–25% din cantitatea care trebuie înlocuită în următorii ani.
Pe fond, miza este ca producția din Neptun Deep (Marea Neagră) – care „ar putea începe în 2027” – să devină o sursă de diversificare pentru regiune și să reducă dependența de Moscova, în condițiile în care, potrivit articolului, programul REPowerEU ar urma să nu mai permită achiziția de energie rusească începând cu octombrie 2027.
Elementul care complică semnarea rapidă a acordului este cadrul decizional de la București. Legea românească acordă statului drept de preempțiune (drept de a cumpăra cu prioritate) în tranzacțiile strategice cu gaze. Conform sursei citate în articol, OMV ar fi oferit oficial pachetul statului român, care ar fi indicat că își va exercita dreptul, însă între timp s-a format un guvern interimar, iar decizia nu ar mai putea fi luată imediat.
În paralel, consorțiul OMV Petrom–Romgaz a notificat guvernul român, la 8 mai 2026, că a găsit un cumpărător care va rezerva o parte din producția din Neptun Deep, dar detaliile acordului nu sunt publice, astfel că nu există o confirmare oficială a cantităților.
Publicația Válasz Online scrie că guvernul român ar fi notificat OMV în 15 mai că își va exercita dreptul de preempțiune „în principiu”, dar că poate discuta detaliile ulterior, solicitând o perioadă până la mijlocul lunii iunie. OMV Petrom „încă nu comentează pe fond”, iar, potrivit articolului, rămâne incert dacă până atunci România va avea un guvern stabil sau va intra în scenariul unor alegeri anticipate.
Recomandate
Egiptul își consolidează rolul de hub regional pentru exporturile de gaze către Europa după un acord care prevede ca gazele naturale din Cipru să fie transportate la instalațiile egiptene de lichefiere și apoi livrate pe piețele europene, potrivit Mediafax . Acordul a fost încheiat în contextul unui parteneriat energetic cu Qatarul, iar înțelegerea a fost semnată de QatarEnergy și ExxonMobil împreună cu Ministerul Petrolului și Resurselor Minerale din Egipt. Miza operațională este utilizarea infrastructurii deja existente a Egiptului pentru a transforma descoperirile offshore ale Ciprului în exporturi, fără ca Nicosia să fie nevoită să construiască propriile capacități de lichefiere. De ce contează: infrastructura egipteană devine poarta de ieșire pentru gazul cipriot Cipru nu are instalații de lichefiere, astfel că gazele extrase din zăcămintele sale din larg trebuie transportate sub apă către Egipt, unde vor fi procesate și lichefiate înainte de expedierea către Europa. În practică, acest aranjament mută centrul de greutate al lanțului logistic în Egipt și întărește poziția Cairo-ului ca punct de tranzit și procesare pentru resursele din estul Mediteranei. Ce știm despre calendar și contracte Cipru estimează că va începe exporturile de gaze naturale către Europa în 2028. Separat, partenerii din zăcământul Aphrodite au semnat luna trecută un acord pe 15 ani pentru vânzarea tuturor gazelor naturale recuperabile din rezervor către Egyptian Natural Gas Holding Company, cu opțiunea de prelungire cu încă cinci ani. Context pentru Europa și limitele proiectului Ruta este relevantă pentru Europa, care a căutat surse alternative de aprovizionare cu gaze după ce invazia Rusiei în Ucraina a perturbat fluxurile energetice. Totuși, planul este descris ca fiind încă într-o fază incipientă, iar decizia finală de investiție nu a fost luată; în plus, este „puțin probabil” ca gazul cipriot, singur, să schimbe balanța energetică a Europei, deși poate adăuga o opțiune suplimentară de aprovizionare din estul Mediteranei. În ceea ce privește resursa, QatarEnergy și ExxonMobil sunt partenere în Blocul 10, care ar conține aproximativ 3,7 trilioane de metri cubi de gaze, una dintre cele mai importante descoperiri offshore ale Ciprului, conform relatării citate de Mediafax. [...]
Emiratele Arabe Unite accelerează o rută de export care ocolește Strâmtoarea Ormuz , după ce blocada impusă de Iran a perturbat masiv fluxurile energetice: o nouă conductă petrolieră este realizată „aproape în proporţie de 50%” și ar urma să devină operațională în 2027, potrivit News . Anunțul a fost făcut de Sultan Ahmed Al Jaber , directorul general al ADNOC, care a legat proiectul de vulnerabilitatea rutelor actuale de transport al energiei, în condițiile în care „prea mult din energia lumii trece prin prea puţine puncte vulnerabile”. Ce se schimbă operațional pentru exporturile ADNOC Noua conductă va dubla capacitatea de export a ADNOC prin portul Fujairah, situat la Golful Oman, în afara Strâmtorii Ormuz. Proiectul a fost accelerat după izbucnirea conflictului cu Iranul, pe fondul crizei energetice globale provocate de războiul din Orientul Mijlociu. În paralel, Emiratele Arabe Unite au reușit să redirecționeze o parte din exporturi printr-o conductă deja existentă către Fujairah, cu o capacitate maximă de 1,8 milioane de barili pe zi, conform informațiilor citate. Dimensiunea perturbării: pierderi de volum și un orizont lung de revenire Iranul a blocat Strâmtoarea Ormuz încă din martie, afectând exporturile de petrol și gaze ale statelor arabe din Golf. ADNOC califică situația drept „cea mai gravă perturbare energetică din istorie”, iar Al Jaber a indicat o pierdere de peste un miliard de barili de petrol, la care s-ar adăuga aproape 100 de milioane de barili în fiecare săptămână în care blocada continuă. Șeful ADNOC a avertizat că, chiar dacă războiul s-ar încheia imediat, ar fi nevoie de cel puțin patru luni pentru ca fluxurile petroliere să revină la 80% din nivelul normal, iar normalizarea completă ar putea avea loc abia în 2027. Context geopolitic și efectul asupra rutei Ormuz Blocada a fost instituită după atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Israel împotriva Iranului la finalul lunii februarie. În acest context, secretarul american al Energiei, Chris Wright, a spus că importanța strategică a Strâmtorii Ormuz ar urma să scadă după război, pe măsură ce statele din Golf dezvoltă rute alternative. „Aceasta este o carte pe care Iranul o poate juca o singură dată. Vor exista şi alte rute pentru exportul energiei din Golful Persic”, a afirmat Wright. [...]
Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au început să reducă vizibil capacitatea de procesare a Rusiei , cu efecte directe asupra exporturilor și asupra alimentării interne cu carburanți, potrivit Focus . Publicația, citând documentări Reuters , arată că tot mai multe instalații energetice rusești sunt scoase temporar din funcțiune după lovituri repetate, inclusiv în zone aflate la mare distanță de granița cu Ucraina. Seria de atacuri vizează nu doar rafinării, ci și stații de pompare, porturi și depozite de combustibil, pe o arie largă a teritoriului rus. Conform aceleiași surse, în ultimele episoade Ucraina a raportat lovituri asupra rafinăriei Rosneft din Syzran și asupra marii rafinării Norsi, în apropiere de Nijni Novgorod, unde autorități ucrainene au indicat izbucnirea unor incendii în părți ale instalațiilor. Capacitate afectată și rafinării oprite temporar Reuters a relatat, citând surse din industrie, că mai multe rafinării au fost nevoite să își oprească temporar operațiunile. Printre exemplele menționate se află și rafinăria din Moscova (Kapotnia), care ar fi întrerupt pentru scurt timp procesarea țițeiului după un atac cu drone. În lista locațiilor cu pagube menționate apar, de asemenea, Riazan, Perm, Tuapse, Kirishi și Ufa. Focus notează că Norsi este una dintre cele mai importante unități de producție de benzină din Rusia și, în mod normal, procesează circa 16 milioane de tone de țiței pe an. Pe baza calculelor Reuters, între ianuarie și mai ar fi fost afectată o capacitate de rafinare de aproximativ 700.000 de barili pe zi, iar în total ar fi fost vizate 16 rafinării. De ce contează: presiune pe venituri și pe lanțul de aprovizionare cu combustibil Ucraina tratează infrastructura energetică a Rusiei ca țintă cu relevanță militară, deoarece rafinăriile susțin atât veniturile din export, cât și alimentarea armatei și a logisticii militare cu combustibil, arată materialul. În plus, Bloomberg a relatat că, în aprilie, atacurile asupra activelor petroliere rusești au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni. Potrivit estimărilor companiei de analiză OilX, gradul mediu de utilizare a rafinăriilor ar fi coborât temporar la cel mai redus nivel din 2009, informație preluată de agenția de stat ucraineană Ukrinform. Reacția Kremlinului și extinderea razei atacurilor Kremlinul încearcă să limiteze îngrijorările privind eventuale penurii. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat, potrivit Reuters, că alimentarea cu combustibil în Rusia rămâne asigurată, deși a admis scăderi de producție în anumite regiuni. Totuși, amploarea geografică a loviturilor sugerează o vulnerabilitate în creștere: unele dintre instalațiile afectate se află la peste 1.000 km de granița cu Ucraina, ceea ce complică protecția infrastructurii și poate amplifica riscurile operaționale pentru sectorul energetic rus. [...]
Atacurile cu drone au scos din joc o parte semnificativă din rafinarea Rusiei , iar efectul imediat este o scădere puternică a producției de carburanți și măsuri de limitare a exporturilor, potrivit Stirile Pro TV , care citează date oficiale și surse Reuters. Capacitatea combinată a rafinăriilor afectate depășește 83 de milioane de tone anual, echivalentul a aproximativ un sfert din capacitatea totală de rafinare a Rusiei. Instalațiile lovite asigură peste 30% din producția rusă de benzină și circa 25% din producția de motorină, ceea ce amplifică riscul de dezechilibre pe piața internă. Blocaje operaționale în rafinării-cheie Printre unitățile afectate sunt menționate rafinăria din Kiriși (una dintre cele mai mari din Rusia), rafinăria din Moscova, precum și instalațiile din Nijni Novgorod, Riazan și Iaroslavl. Rafinăria Kiriși, cu o capacitate anuală de 20 de milioane de tone, este complet oprită din 5 mai, potrivit surselor Reuters. În cazul rafinăriei NORSI din Nijni Novgorod (17 milioane de tone anual), atacată pe 20 mai, situația operațională „rămâne neclară”, conform aceleiași surse. Ministerul rus al Energiei nu a comentat informațiile, mai notează materialul. Efect economic: presiune pe buget și restricții la export Pe fondul deteriorării situației, Moscova a introdus deja o interdicție privind exporturile de benzină , valabilă din aprilie până la finalul lunii iulie. Atacurile au vizat în ultimele luni nu doar rafinării, ci și conducte și depozite petroliere. Conform informațiilor citate, loviturile au redus producția de petrol a Rusiei (al treilea mare producător mondial după SUA și Arabia Saudită) și cresc presiunea asupra bugetului federal, unde veniturile din petrol și gaze reprezintă aproximativ un sfert din încasările statului. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre „fazele finale” ale negocierilor SUA–Iran au tras în jos cotațiile petrolului , iar WTI a coborât sub 100 de dolari/baril, pe fondul așteptărilor că tensiunile din Golf s-ar putea reduce, potrivit news.ro . Contractele futures pentru petrolul american WTI au scăzut cu peste 6%, până la 97,74 dolari pe baril (aprox. 449 lei), în timp ce Brent a pierdut aproape 6%, ajungând la 104,62 dolari pe baril (aprox. 481 lei). Mișcarea vine după ce Trump le-a spus reporterilor că administrația SUA se află în „fazele finale” ale negocierilor cu Iranul. La începutul săptămânii, președintele american anunțase că a renunțat la reluarea atacurilor militare împotriva Iranului pentru a acorda mai mult timp diplomației, la solicitarea aliaților arabi din Golf. Piețele au reacționat la perspectiva unei detensionări, după luni de volatilitate alimentată de războiul dintre SUA și Iran. Totuși, CNBC (citat de news.ro) notează că Trump a mai făcut declarații optimiste despre apropierea unui acord, urmate ulterior de noi escaladări între Washington și Teheran, ceea ce menține un grad ridicat de incertitudine în preț. De ce rămâne riscul ridicat: Strâmtoarea Ormuz Contextul imediat este blocajul dintre cele două state, după ce Teheranul a blocat Strâmtoarea Ormuz, iar Washingtonul a instituit blocade asupra porturilor iraniene. Ormuz este una dintre cele mai importante rute globale pentru transportul petrolului și gazelor naturale, astfel că orice întrerupere prelungită poate avea efecte rapide asupra prețurilor. Scenarii de preț: între 80 și aproape 200 de dolari/baril Citigroup a avertizat că piața subestimează riscul unei întreruperi de durată a fluxurilor prin Ormuz și estimează că Brent ar putea urca spre 120 de dolari/baril pe termen scurt. Wood Mackenzie indică un interval mult mai larg: într-un scenariu extrem, cu Ormuz închisă până la finalul anului, prețurile ar putea ajunge aproape de 200 de dolari/baril ; dacă se ajunge rapid la un acord și traficul prin Ormuz este reluat până în iunie, Brent ar putea coborî spre 80 de dolari/baril până la finalul lui 2026. Pentru companii și consumatori, mesajul pieței este că o singură schimbare de așteptări privind Ormuz poate muta rapid prețul petrolului, iar direcția rămâne dependentă de evoluția negocierilor și de situația din teren. [...]
România riscă să redevină dependentă de importuri de gaze după 2035 , iar miza se mută de pe autosuficiență pe infrastructură și reguli de piață care să susțină industria, potrivit Mediafax , care redă declarațiile fostului ministru al Energiei, Bogdan Ivan . Ivan spune că, pe baza unor analize privind capacitatea de producție și consumul de gaze naturale pe următorii 25 de ani, România își poate acoperi consumul intern până în 2035. După acest prag, însă, ar fi nevoie de volume suplimentare, în contextul evoluției consumului intern și regional. În același timp, fostul ministru susține că România ar putea livra gaze către țări din regiune – Ucraina, Moldova, Ungaria, Slovacia și Austria – care „au nevoie de gaze naturale”, conform concluziilor la care ar fi ajuns aceste analize. „Strategie dublă”: gaz pentru industrie și tranzit pentru regiune În opinia lui Ivan, România ar trebui să urmărească două direcții în paralel, pentru a rămâne relevantă pentru investitori și pentru a-și proteja poziția energetică: utilizarea gazului produs intern pentru industria românească, „la cost de producție plus un profit reglementat” (profit stabilit prin reguli, nu lăsat integral pieței); dezvoltarea infrastructurii astfel încât gazele care ar urma să vină „ca propunere din partea SUA prin Grecia, pentru toată regiunea”, să poată fi tranzitate prin România, nu prin alte rute, pentru a genera venituri și a acoperi cererea regională fără a pune presiune pe consumul intern. De ce contează pentru economie Mesajul central este că autosuficiența până în 2035 nu elimină riscul de dependență ulterior, iar deciziile privind infrastructura de tranzit și modul de alocare a gazului intern către industrie devin esențiale pentru: costurile energiei în industrie (și, implicit, competitivitatea); venituri din tranzit și rolul României în aprovizionarea regională; atractivitatea pentru investiții, în măsura în care există predictibilitate privind accesul la gaze și regulile de preț. Ivan a făcut declarațiile marți seara, la Antena 3 CNN, potrivit aceleiași surse. [...]
