Știri
Știri din categoria Media & Publicitate
TVR reia participarea României la Eurovision în 2027, condiționată de bugetul aprobat, o decizie cu miză operațională și de finanțare pentru televiziunea publică, potrivit Antena 3. Hotărârea a fost luată miercuri, 22 iulie 2026, de Consiliul de Administrație al TVR, cu 11 voturi „pentru” și o abținere.
Decizia vizează participarea României la cea de-a 71-a ediție a Eurovision Song Contest, care va avea loc în Bulgaria, în luna mai 2027. TVR precizează că proiectul se va derula „în limita bugetului ce va fi aprobat și alocat” prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli al SRTv pentru 2027, ceea ce face ca următorul pas critic să fie alocarea efectivă a fondurilor.
TVR își justifică aprobarea din timp prin nevoia de planificare: stabilirea unui calendar, atragerea unui număr cât mai mare de compozitori, textieri, producători și interpreți, organizarea unei Selecții Naționale „competitive” și pregătirea reprezentantului României „în cele mai bune condiții”.
În comunicatul citat, televiziunea publică descrie participarea drept un „proiect strategic” pentru promovarea muzicii românești, susținerea noilor artiști și consolidarea imaginii României pe scena internațională.
„Pentru TVR, participarea la competiţie reprezintă un proiect strategic de promovare a muzicii româneşti, de susţinere a noilor artişti şi de consolidare a imaginii României pe scena internaţională.”
Hotărârea vine după performanța României la Eurovision 2026, când Alexandra Căpitănescu a obținut locul al treilea în Marea Finală cu piesa „Choke Me”, acumulând 296 de puncte. TVR mai notează că, în procesul de selecție din acest an, au fost înscrise 101 piese, ceea ce ar confirma interesul industriei muzicale pentru proiect.
În plus, televiziunea publică invocă și expunerea media: conform analizei mediaTRUS, de la începutul anului până în ziua finalei, Eurovision a acumulat 21.565 de mențiuni în spațiul media românesc.
Ediția din 2027 se va desfășura în Bulgaria, în luna mai. După victoria cântăreței Dara cu piesa „Bangaranga”, în Bulgaria a început discuția despre orașul-gazdă, fiind luate în calcul Varna, Burgas și Sofia. Conform regulilor concursului, țara câștigătoare are dreptul de a găzdui competiția, însă orașul gazdă este decis separat și nu revine automat capitalei.
Recomandate
Amazon MGM își accelerează strategia de monetizare a catalogului MGM prin comandarea unui serial „RoboCop” pentru Prime Video, într-o mișcare care arată cum platformele de streaming încearcă să reducă riscul investițiilor mizând pe francize cu notorietate, potrivit HotNews . Proiectul a fost confirmat oficial de Amazon MGM, după ani de zvonuri, iar informația a fost relatată inițial de Gizmodo. Serialul pornește de la filmul SF din 1987, considerat revoluționar la momentul lansării, și vine la aproape patru decenii de la original. Ce știm despre echipă și direcția proiectului Coordonator general (showrunner) va fi cineastul american Peter Ocko, cunoscut pentru munca sa la „The Office” și „Lodge 49”. Printre producători se află James Wan („Insidious”, „The Conjuring”, „Furious 7”), care a oferit și declarații despre intenția de a păstra relevanța temelor din filmul original. Wan spune că l-a convins să se alăture echipei și pe Edward Neumeier, scenaristul filmului din 1987, un element care sugerează o încercare de a ancora noua producție în ADN-ul francizei. De ce contează pentru piața de streaming Decizia se leagă direct de strategia Amazon după achiziția MGM în 2022 și formarea Amazon MGM: noul studio a primit mandatul de a valorifica portofoliul de proprietăți intelectuale (IP) al MGM, adică titluri și universuri cu potențial de adaptare în seriale și filme. În același context, materialul amintește și alte nume din portofoliu, precum „Legally Blonde” (care a primit recent un serial-prequel pe Prime Video), „Stargate” (aflat în dezvoltare până de curând) și „James Bond”. Context: o franciză cu istoric mixt în relansări „RoboCop” a generat două continuări și un serial TV în 1994, iar relansarea din 2014 a fost considerată un eșec, la fel ca serialul din anii ’90. Potrivit HotNews, proiectul actual fusese discutat în presa de la Hollywood încă de la începuturile Amazon MGM, însă greva care a paralizat industria cinematografică americană în anul următor și prioritizarea altor proiecte au întârziat unda verde până acum. Peter Friedlander, directorul diviziei Global Television din Amazon MGM Studios , a descris „RoboCop” drept o franciză relevantă nu doar ca acțiune, ci și ca „oglindă” a relației cu tehnologia și puterea — o poziționare care indică direcția editorială pe care Amazon ar putea să o urmărească pentru a diferenția serialul într-o piață aglomerată. [...]
Donald Trump cere retragerea licențelor de emisie pentru ABC și NBC, o solicitare cu miză de reglementare care lovește direct în autonomia editorială a televiziunilor , potrivit Adevărul , după ce cele două posturi nu au transmis în direct un discurs al președintelui, în prime-time, despre securitatea alegerilor. Trump a criticat public decizia ABC și NBC de a nu difuza integral alocuțiunea, în care a susținut că China ar fi accesat ilegal milioane de fișiere ale alegătorilor, ca parte a unui efort mai amplu de manipulare a alegerilor din SUA din 2018 și 2020. Alte televiziuni, între care CBS, MS NOW și Fox News, au transmis discursul integral sau parțial, în timp ce NBC și ABC au difuzat declarațiile lui Trump pe platformele lor de streaming. Ce a cerut Trump și pe ce își bazează acuzațiile În timpul discursului, Trump a acuzat NBC și ABC că ar încerca să „ascundă” ceea ce el a numit fraudă electorală. Potrivit POLITICO , președintele a afirmat: „Într-o mișcare rară, televiziunile de știri false NBC și ABC au spus amândouă că nu vor transmite acest discurs. Știau despre ce este vorba. O fraudă de asemenea proporții ar trebui să ducă la retragerea licențelor lor.” De ce solicitarea are consecințe limitate în practică Posturile TV nu au obligația de a transmite în direct discursurile președintelui în intervalul de maximă audiență. În mod tradițional, astfel de intervenții au fost rezervate situațiilor de criză națională sau altor momente considerate majore, iar televiziunile au ales de regulă să le difuzeze, cu excepții. Adevărul notează că au existat precedente recente: mai multe rețele au refuzat în 2022 să transmită un discurs al președintelui Joe Biden despre amenințările la adresa democrației, iar în 2014 ABC, CBS și NBC nu au difuzat discursul de seară al lui Barack Obama privind politica de imigrație. Ce poate și ce nu poate face FCC Chiar dacă Trump cere retragerea licențelor, președintele Comisiei Federale pentru Comunicații (FCC) , Brendan Carr, nu poate retrage unilateral licențele de emisie ale marilor rețele TV. Acestea sunt protejate atât de Communications Act, care limitează modul în care FCC poate revizui licențele, cât și de Primul Amendament al Constituției SUA, care garantează libertatea de exprimare. FCC nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu privind declarațiile lui Trump. Context: nu este prima dată când Trump invocă „revocarea” licențelor Potrivit aceleiași surse, Trump a mai sugerat anterior retragerea licențelor unor televiziuni pe care le consideră ostile, inclusiv în cazul ABC, după suspendarea prezentatorului Jimmy Kimmel, în urma morții lui Charlie Kirk. De asemenea, într-o postare din decembrie pe rețelele sociale, Trump a susținut că televiziunile cu o acoperire „aproape 100% negativă” la adresa sa ar trebui să aibă licențele „revocate”. [...]
Aproape jumătate dintre jurnaliștii români sunt în burnout ridicat, iar redacțiile tratează rar sănătatea mintală – o combinație care poate deveni un risc operațional pentru organizațiile media, prin scăderea capacității de producție și creșterea fluctuației de personal, potrivit unui studiu citat de Paginademedia . Cercetarea, realizată în cadrul programului Superscrieri , indică faptul că 45% dintre jurnaliști se confruntă cu un nivel ridicat sau foarte ridicat de burnout, iar 92% spun că sănătatea mintală este discutată puțin sau deloc în interiorul breslei. Radiografia se bazează pe un sondaj derulat în martie–aprilie 2025, cu participanți din presa centrală și locală, mainstream și independentă, din generații și redacții diferite. Programul lung, „normalizat”, și oboseala cronică Un prim semnal de alarmă din studiu: 54% dintre respondenți declară că lucrează mai mult de 45 de ore pe săptămână, nivel pe care autorii îl compară cu media națională raportată de Eurostat . Efectele se văd și după încheierea programului: șase din zece jurnaliști spun că ajung acasă atât de obosiți încât nu mai au energie nici pentru activitățile obișnuite. Diferențele de gen sunt vizibile în răspunsuri: 68% dintre femei spun că se confruntă frecvent cu această situație, față de 53% dintre bărbați. Burnout mai ridicat la generațiile tinere și expunere la traumă Pe lângă cei 45% aflați în zona de burnout ridicat sau foarte ridicat, alți 40% sunt la un nivel moderat, potrivit studiului. Generațiile tinere sunt descrise ca fiind mai afectate, cu niveluri de burnout cu aproximativ 10% mai mari decât în cazul jurnaliștilor de peste 45 de ani. Mai mult de jumătate dintre respondenți (55,2%) afirmă că activitatea lor presupune o expunere mare sau foarte mare la accidente, violență, nedreptate și suferință umană. Autorii avertizează că expunerea repetată poate duce la „ traumă vicarianță ” – o traumă secundară care apare la persoanele care asistă constant la suferința altora. Principalele surse de stres: termene, program imprevizibil, venituri Întrebați ce îi stresează cel mai mult, jurnaliștii indică trei factori majori: 63%: presiunea termenelor-limită; 62%: programul încărcat și imprevizibil; 62%: veniturile. Studiul mai arată că jurnaliștii din presa independentă declară un nivel de stres cu 12% mai mare decât colegii din alte tipuri de redacții. În ansamblu, datele conturează o problemă de funcționare a redacțiilor: volum mare de muncă, presiune constantă și expunere la conținut traumatic, în timp ce discuțiile interne despre sănătatea mintală rămân, în percepția respondenților, marginale. [...]
Documente atribuite Kseniei Sobchak sugerează un sistem de „înțelegeri” care limitează agenda editorială a unor canale media cu milioane de urmăritori , într-un context în care statutul de „ agent străin ” funcționează ca instrument de presiune și autocenzură, potrivit HotNews . Materialele – mesaje, documente și înregistrări audio – ar fi fost obținute de hackeri și publicate ulterior, oferind o perspectivă rară asupra modului în care Kremlinul ar influența, informal, conținutul unor proiecte media care se prezintă drept „independente”. Subiectele sensibile menționate includ războiul din Ucraina, mobilizarea militară și probleme economice interne. Ce s-a întâmplat și ce se știe despre autenticitate Hackerii ar fi vizat două canale Telegram asociate Kseniei Sobchak: „Ostorojno, Novosti” (aproape 1,6 milioane de abonați) și „Krovavaia barînea” (peste 1,1 milioane de abonați), potrivit informațiilor prezentate. Sobchak a confirmat că a pierdut accesul la unele conturi după compromiterea adresei sale de e-mail, dar a respins autenticitatea documentelor publicate și a susținut că mesajele sunt falsificate. Gruparea „Black Mirror” a publicat capturi de ecran, fișiere audio și alte documente, afirmând că provin din arhiva personală a jurnalistei și că ar include „sute de gigabytes” de date strânse în mai mulți ani. Materialele au fost analizate ulterior și de publicația independentă Meduza , precum și de jurnaliști ruși plecați din țară, inclusiv Dmitry Kolezev. Potrivit acestora, autenticitatea corespondenței nu a putut fi verificată independent, însă unele persoane menționate tangențial ar fi confirmat autenticitatea, iar în arhivă ar exista mesaje vocale în care vocea lui Sobchak ar fi recognoscibilă. „Înțelegeri” informale și controlul prin telefon, nu doar prin interdicții Unul dintre fragmentele care au atras atenția este un mesaj vocal atribuit lui Sobchak către Vladimir Tabak, directorul „ANO Dialog”, organizație apropiată Administrației Prezidențiale și implicată în comunicarea online a autorităților ruse. Mesajul ar fi o reacție la nemulțumiri legate de relatările despre atacuri ucrainene pe teritoriul Rusiei. „Vreau să înțeleg concret care este pretenția. Ce anume încalcă înțelegerile? Noi le avem și le respectăm.” Formularea este relevantă, deoarece sugerează existența unor reguli informale între media și putere. În același registru, articolul descrie un mecanism de control al informației care nu se bazează exclusiv pe interdicții oficiale, ci pe contacte personale, discuții telefonice și avertismente transmise în afara canalelor formale. Criza benzinei, exemplu de subiect „care nu trebuie discutat” În corespondența atribuită lui Sobchak apare și un episod legat de criza carburanților, care ar fi afectat în ultimii ani mai multe regiuni ale Federației Ruse. Jurnalista ar fi încercat să justifice de ce redacția sa a publicat informații despre lipsa benzinei. „Există această problemă cu benzina. Nu putem să nu scriem despre asta. Este clar că problema nu există de ieri și este evident că tema este importantă.” În aceeași arhivă, cele mai importante fragmente ar fi conversațiile dintre Sobchak și editorul său, Serghei Titov, descrise ca un conflict între obligația de a informa și nevoia de a evita confruntarea cu autoritățile. „Toată țara arde. Eu nu pot să nu scriu adevărul. Și nu am de gând să mint.” „Să scriem că benzina există peste tot și că totul este perfect ar fi o minciună.” „Agent străin” ca risc operațional pentru redacții Un alt element central este teama de a fi etichetat „agent străin”, statut folosit în Rusia împotriva jurnaliștilor, ONG-urilor și instituțiilor media. În material se arată că desemnarea atrage obligații administrative stricte, stigmatizare publică și pierderea unei părți importante din finanțare – ceea ce o transformă într-un factor de autocenzură. „Nu am de gând să devin agent străin din cauza asta”, ar spune Sobchak într-un schimb de mesaje. Într-un alt fragment atribuit ei, mecanismul este rezumat explicit ca o succesiune de permisiuni și interdicții transmise „la fiecare pas”: „Noi ne respectăm partea noastră de înțelegeri, dar din cealaltă parte ni se spune deja la fiecare pas: asta se poate, asta nu se poate.” Context: cine este Ksenia Sobchak și de ce contează cazul Sobchak este o figură cunoscută de peste două decenii în spațiul public rus și fiica lui Anatoly Sobchak , fost primar al Sankt Petersburgului și considerat mentor politic al lui Vladimir Putin. În paralel, și-a construit o imagine de jurnalistă independentă, a candidat la prezidențialele din 2018 și conduce proiecte media cu audiențe mari pe Telegram și YouTube, inclusiv canalul „Ostorojno: Sobchak”, cu 4,15 milioane de abonați. Cazul este relevant pentru că arată, dacă materialele sunt autentice, cum presiunea politică poate fi exercitată prin aranjamente informale și prin amenințarea unor sancțiuni administrative, influențând direct ce subiecte ajung sau nu la public, inclusiv în media cu audiențe de ordinul milioanelor. [...]
Pro TV își extinde oferta sport contra cost prin lansarea Voyo Sport 1 , un canal de streaming care mută o parte din competițiile cu drepturi deja cumpărate într-un produs dedicat, cu impact direct asupra pieței de abonamente și a concurenței din media sportivă, potrivit Fanatik . Noul canal se va numi Voyo Sport 1, iar Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a acordat licența pentru streaming. Conform informațiilor din articol, postul ar urma să emită începând cu 1 august 2026 și va fi disponibil contracost în platforma Voyo. Ce conținut sportiv intră în „pachetul” Voyo În portofoliul Pro TV sunt menționate competiții precum Premier League , Ligue 1 și Coppa Italia, alături de gale de box. Fanatik notează că, pe lângă acestea, „în curând” ar urma să fie urmărite pe platforma de streaming și alte competiții de top, fără a detalia care anume. De ce contează: presiune pe modelul de abonament și pe distribuția sportului Articolul plasează lansarea în contextul unui trend internațional de monetizare a sportului prin acces plătit și amintește că Voyo și-ar fi dublat numărul de abonați după achiziția unor competiții majore. În anii anteriori, platforma a transmis inclusiv tururi preliminare din cupele europene, iar meciurile FCSB au fost disponibile doar în format live stream, ceea ce a contribuit la obișnuirea publicului cu consumul de sport în streaming. Cât costă accesul Prețul unui abonament lunar la Voyo este de 5,99 euro (aprox. 30 lei), conform informațiilor din material. Tot în articol este citată o informație atribuită Digisport.ro, potrivit căreia drepturile TV pentru Premier League ar fi fost achiziționate pe trei ani, pentru aproximativ 10.000.000 de euro anual (aprox. 50.000.000 lei), ceea ce explică miza comercială a consolidării unei oferte sportive plătite în jurul Voyo. [...]
Debutul slab al remake-ului live-action „Moana” ridică semne de întrebare asupra rentabilității strategiei Disney , în condițiile în care filmul a pornit cu încasări mult sub așteptări raportat la un buget de producție de 250 de milioane de dolari, potrivit HotNews . În America de Nord, „Moana” a vândut bilete de 43 de milioane de dolari (aprox. 197 milioane lei) în weekendul de lansare, suficient pentru locul 1 în box office, dar considerat un rezultat „dezastruos” de analiza citată, mai ales că suma nu include cheltuielile de marketing. Pe piețele internaționale, filmul a mai strâns 52 de milioane de dolari (aprox. 239 milioane lei), pentru un debut global de 95 de milioane de dolari (aprox. 437 milioane lei). Așteptări ratate și comparația cu „ Albă ca Zăpada ” Disney ar fi mizat pe un debut de 140 de milioane de dolari (aprox. 644 milioane lei) la nivel mondial, însă filmul a ratat ținta cu aproape 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei). În America de Nord, a fost foarte aproape să primească eticheta nedorită de cea mai slabă lansare dintre remake-urile live-action Disney, distincție care rămâne la „Albă ca Zăpada” (42 de milioane de dolari, aprox. 193 milioane lei), lansat anul trecut. În același timp, exemplele recente de succes ale companiei arată că modelul poate funcționa: adaptările „Lilo & Stitch” (2025), „The Lion King” și „Aladdin” (2019) și „Frumoasa și Bestia” (2017) au debutat fiecare cu peste 100 de milioane de dolari și au depășit ulterior pragul de un miliard de dolari la nivel mondial. De ce contează: costuri mari, fereastră de lansare strânsă și recepție mixtă Variety îl citează pe David A. Gross (FranchiseRe), care pune rezultatul slab pe seama revenirii prea rapide în universul „Moana”, după succesul recent al animației „Moana 2” (peste un miliard de dolari încasări). Filmul live-action a fost lansat la mică distanță de acesta, deși apropierea nu ar fi fost intenționată: „Moana 2” a fost dezvoltat inițial ca serial, apoi transformat în lungmetraj, iar Disney a amânat cu un an lansarea remake-ului live-action. Recepția critică a fost, de asemenea, nefavorabilă: filmul are 35% rată de aprobare la critici pe Rotten Tomatoes . Publicul din America de Nord a fost mai indulgent (calificativ „A-” în sondajele CinemaScore), însă publicul internațional i-a acordat o notă medie de 5,9/10 pe IMDb . Context: o vară bună pentru Hollywood, dar cu eșecuri punctuale „Moana” este prezentat ca al treilea eșec consecutiv pe marile ecrane, după „Supergirl” și „Minions & Monsters”, într-o vară care, per ansamblu, a fost una foarte bună pentru industria cinematografică. Încasările pe un interval de patru luni sunt pe cale să depășească 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 miliarde lei) pentru a doua oară de la pandemie, iar sezonul se conturează drept cel mai bun din 2019 încoace. Următorul test pentru box office-ul verii vine odată cu lansările programate ale „Odissea” (17 iulie) și „Spider-Man: Brand New Day” (31 iulie), care ar urma să crească numărul de spectatori. Surse secundare: Variety . [...]
