Știri
Știri din categoria Inflație
Șocul energetic din Strâmtoarea Ormuz împinge inflația peste ritmul salariilor în SUA, Marea Britanie și alte economii dezvoltate, ceea ce riscă să frâneze consumul și să pună presiune pe piața muncii, potrivit Economedia, care citează o analiză Financial Times.
Creșterile bruște la benzină și la biletele de avion, declanșate de închiderea Strâmtorii Ormuz pe fondul războiului din Iran, au reaprins problema salariilor reale (puterea de cumpărare a veniturilor după inflație) în țări care abia începeau să recupereze pierderile din valul inflaționist anterior.
În SUA, inflația anuală a urcat la 3,8% în aprilie, în timp ce câștigurile orare medii au crescut cu 3,6% în ultimul an. Diferența arată că, pentru prima dată în doi ani, prețurile au avansat mai repede decât veniturile, ceea ce erodează puterea de cumpărare.
Diane Swonk, economist-șef la KPMG US, avertizează că efectele conflictului asupra lanțurilor de aprovizionare pot menține presiunea pe prețuri chiar și în scenariul redeschiderii rapide a strâmtorii:
„Războiul zdruncină lanțurile de aprovizionare și va împinge prețurile mai sus decât înainte, chiar dacă strâmtoarea s-ar deschide mâine.”
În Marea Britanie, câștigurile medii au crescut cu doar 0,1% în termeni reali în cele trei luni până în martie (fără bonusuri) și sunt așteptate să scadă pe măsură ce inflația accelerează, pe fondul unor angajări foarte slabe. James Smith, economist-șef la Resolution Foundation, spune că măsurile anunțate de guvern (inclusiv reduceri de TVA pentru unele cheltuieli de vară și amânarea unei creșteri a accizei la combustibil) ajută, dar nu ar preveni o nouă perioadă de scădere a salariilor reale.
În zona euro, șocul energetic este descris ca un nou regres pentru lucrători, după ce aceștia abia își recuperaseră terenul pierdut în 2022. Claus Vistesen (Pantheon Macroeconomics) se așteaptă ca avansul salariilor reale să fie aproape de zero în 2026 la nivelul zonei euro și avertizează că în unele țări ar putea deveni „profund negativ”, dând exemplul Franței, unde spațiul fiscal pentru măsuri de protecție a consumatorilor este limitat.
Deși remunerația pe angajat a crescut cu aproape 2% în 2025, o măsură a salariilor negociate urmărită de Banca Centrală Europeană sugerează că sindicatele obțin mai greu creșteri în acest an, pe fondul îngrijorărilor legate de siguranța locului de muncă. Andrew Kenningham (Capital Economics) apreciază că devine tot mai probabil ca zona euro să intre într-o recesiune ușoară.
Analiza indică două scenarii care complică deciziile de politică economică:
Michael Feroli, economist-șef american la JPMorgan, leagă scăderea salariilor reale „în totalitate” de conflictul din Orientul Mijlociu și anticipează că redeschiderea Strâmtorii Ormuz și ieftinirea energiei ar putea permite reluarea creșterii salariilor reale. În schimb, Swonk avertizează că episoadele de inflație ridicată pot ajunge să lovească direct în marjele companiilor și în angajări, transformând inflația într-o problemă a pieței muncii.
Recomandate
BNR intră într-un nou episod inflaționist cu spațiu limitat de manevră , într-un context în care scumpirile reîncep să accelereze în Europa de Est, iar băncile centrale din regiune își pregătesc mesajele și instrumentele pentru o posibilă înăsprire a politicii monetare, potrivit Ziarul Financiar . În aprilie, inflația a urcat în Cehia la 2,1% (de la 1,5% în martie), în Ungaria la 2,6% (de la 2,1%), iar în Polonia la 3,4% (de la 3,2%), conform datelor Eurostat citate de publicație. Riscurile inflaționiste sunt asociate în principal cu scumpirea energiei, pe fondul războiului din Iran. De ce contează: România are inflație mare, dobândă mare și economie în recesiune Pentru România, problema este că pornește dintr-o poziție mai slabă decât vecinii: în aprilie, România avea, potrivit Eurostat, cea mai ridicată inflație din UE, de 9,5%. În același timp, dobânda de referință a BNR este 6,5% – tot cea mai mare din UE – iar economia este în recesiune, notează ZF. În acest cadru, orice nou val de scumpiri, mai ales pe energie, poate pune presiune suplimentară pe costurile de finanțare și pe consum, fără ca banca centrală să aibă mult „spațiu” pentru a reacționa fără efecte economice adverse. Publicația mai arată că BNR a înrăutățit recent prognoza de inflație pentru acest an, un semnal că riscurile sunt în creștere. Cum se poziționează băncile centrale din regiune Băncile centrale din Cehia, Polonia și Ungaria au menținut dobânzile la cele mai recente ședințe de politică monetară, dar au atras atenția asupra riscurilor inflaționiste, mai ales din energie. Nivelurile dobânzilor de referință menționate în articol sunt: Cehia: 3,5% (mai) Polonia: 3,75% (mai) Ungaria: 6,25% (aprilie) În Cehia, guvernatorul Ales Michl a transmis că banca centrală este pregătită să accepte o creștere economică mai lentă dacă inflația riscă să scape de sub control. „Nu ne vom teme să majorăm dobânzile“ dacă apare riscul ca inflaţia ajustată la preţurile energiei să accelereze. „Vom fi duri şi nu vom ceda. Trebuie să fim pregătiţi pentru creştere economică mai lentă deoarece dobânzile vor fi mai mari decât ne-am obişnuit.“ În Polonia, guvernatorul Adam Glapinski a indicat că banca centrală are nevoie de mai multe date pentru a evalua dacă scumpirile la petrol și energie se transformă într-o inflație persistentă. ZF notează că probabilitatea unei înăspriri a politicii monetare a crescut și că banca ar putea majora dobânzile dacă inflația depășește 3,5% (pragul superior al intervalului-țintă) și dacă prognozele indică o tendință de durată. Ulterior, Glapinski a nuanțat, spunând că șocul actual este mai slab decât cel de după invazia Rusiei în Ucraina și că banca nu se grăbește să crească dobânzile. Ce urmează: presiune pe dobânzi, cu costuri economice diferite pe țări Mesajul comun în regiune este că energia poate reaprinde inflația, iar reacția probabilă – dacă scumpirile persistă – rămâne politica monetară mai restrictivă (dobânzi mai mari), cu efect de frânare a creșterii economice. Diferența majoră, în lectura ZF, este punctul de plecare: Polonia și Cehia par să aibă mai multă flexibilitate, în timp ce România intră în acest episod cu inflație ridicată, dobândă deja la vârf în UE și o economie aflată în recesiune. [...]
Comisia Europeană urmează să reducă prognozele de creștere și să urce estimările de inflație , pe fondul unui „șoc stagflaționist” generat de războiul din Iran și de închiderea Strâmtorii Hormuz, potrivit Ziarul Financiar . Pentru România, miza este directă: o încetinire mai pronunțată în UE ar face mai dificilă revenirea economică, în condițiile în care exporturile sunt orientate majoritar către piața europeană. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis , a declarat într-un interviu pentru CNBC că în raportul de primăvară al Comisiei (care urmează să fie publicat „mâine”, conform articolului) „previziunile de creștere sunt în scădere, iar previziunile privind inflația sunt în creștere”, pe fondul prelungirii conflictului și al riscurilor de blocaje în aprovizionare. De ce contează pentru România: exporturi, inflație și spațiu fiscal limitat Economiști citați de ZF spun că România trăiește de „câteva trimestre” o combinație de creștere economică mică și inflație mare, iar degradarea perspectivei la nivelul întregii Uniuni complică ieșirea din acest episod. Profesorul de economie Aurelian Dochia avertizează că, dacă UE rămâne în aceeași situație, „recuperarea economică va fi mai grea” pentru România, tocmai din cauza dependenței de cererea externă europeană. În paralel, articolul notează că inflația „a sărit la 11%” ca urmare a războiului împotriva Iranului, declanșat de Donald Trump. Prognoze: de la creștere modestă la scenarii de recesiune Potrivit informațiilor din articol, Comisia Europeană avea pentru 2026 o prognoză de creștere economică de 1,5% la nivelul UE. Pentru România, estimarea Comisiei era de 1,1%, iar cea a Guvernului de la București de 1%. Între timp, băncile și-au redus prognozele, pe fondul datelor din T1, când economia ar fi rămas în „recesiune tehnică” după o scădere de 1,7% an/an, iar unele analize plasează România într-un scenariu de recesiune ca bază. În exemplul dat, BCR ar vedea o contracție economică de 0,3% pe întreg anul 2026. Ce opțiuni sunt discutate: taxe, productivitate și măsuri țintite Economistul Laurian Lungu spune că ieșirea din stagflație ar avea, în esență, două direcții: reducerea taxelor sau creșterea productivității, indicând reducerea taxelor drept „principala soluție”. Totuși, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a spus (conform articolului) că „nimeni nu trebuie să se gândească la creșteri de taxe, dar nici la reducerea lor”, cel puțin până la stabilizarea situației. Din perspectiva Comisiei Europene, Dombrovskis susține că spațiul de manevră fiscală este mai mic decât în pandemie și că sprijinul ar trebui să fie „temporar și specific”, fără a încuraja o cerere mai mare de combustibili fosili, mai ales dacă riscurile de aprovizionare persistă. În același context, atât comisarul european, cât și Laurian Lungu indică faptul că această criză ar putea accelera tranziția către energia verde, cu efecte de restructurare în energie și industrie. [...]
BNR vede inflația coborând spre țintă abia în 2028 , pe un traseu în care șocurile energetice și riscurile geopolitice pot împinge temporar prețurile în sus, potrivit Agerpres , care citează Raportul trimestrial asupra inflației (mai 2026). Banca Națională a României anticipează că rata anuală a inflației (IPC) va fi de 5,5% la sfârșitul anului curent, va coborî la 2,9% la finele lui 2027 și va ajunge la 2,7% în martie 2028. Un vârf de inflație în iunie 2026, apoi o corecție în trimestrul III În scenariul de bază, BNR indică o majorare a inflației IPC până la 10,3% în iunie 2026, pe fondul traiectoriei cotațiilor futures ale petrolului. Ulterior, în trimestrul III, banca centrală anticipează o „corecție amplă”, de circa 4,6 puncte procentuale, explicată în principal prin efecte de bază: eliminarea din calcul a scumpirilor din iulie–august 2025. La această corecție ar urma să contribuie și o detensionare a piețelor globale ale energiei, precum și persistența unui deficit de cerere agregată pe plan intern. În acest context, BNR notează că ar putea apărea ajustări descendente ale anticipațiilor inflaționiste ale agenților economici, cu efect de sprijin pentru procesul de dezinflație. Consolidarea fiscală, factorul-cheie pentru dezinflație în proiecția BNR Pe restul intervalului de prognoză, banca centrală vede o reducere graduală a inflației, „în principal sub impactul dezinflaționist al procesului de consolidare fiscală”, susținut – dacă se confirmă ipotezele de bază – de normalizarea treptată a condițiilor pe piețele externe și de disiparea influențelor șocurilor anterioare. BNR estimează că presiunile inflaționiste vizibile la nivelul inflației de bază (componenta mai puțin influențată de prețurile volatile) se vor disipa treptat, cu o traiectorie proiectată la 4,8% în decembrie anul curent, 2,5% în decembrie 2027 și 2,2% în martie 2028. Riscuri: energie, Ormuz și un tablou „stagflaționist” Raportul avertizează că escaladarea tensiunilor geopolitice readuce în prim plan riscuri în sens ascendent pentru inflație, iar tabloul macroeconomic este descris ca fiind dominat de riscuri de tip stagflaționist (combinație de inflație ridicată și creștere economică slabă). Pe plan extern, BNR indică posibilitatea amplificării crizei energetice prin prelungirea restricționării traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz și extinderea dificultăților de aprovizionare generate de atacuri asupra infrastructurii critice, inclusiv pentru materii prime strategice. Pe plan intern, menținerea tensiunilor pe piețele energetice internaționale ar putea genera un nou șoc inflaționist. În același timp, BNR arată că, până la mijlocul lui 2027, dinamica anuală a IPC este proiectată la valori mai ridicate decât în raportul anterior, iar pentru finele anului curent prognoza este mai mare cu 1,6 puncte procentuale, în timp ce estimarea pentru decembrie 2027 este similară celei precedente. [...]
Mario Draghi leagă lupta cu inflația de supraviețuirea monedei unice , argumentând că stabilitatea prețurilor devine irelevantă dacă piețele ajung să creadă că euro poate dispărea, potrivit Ziarul Financiar , care relatează despre intervenția sa de la Timișoara privind momentul „Whatever it takes”. În relatarea publicației, Draghi explică rațiunea din spatele mesajului care a calmat piețele în criza zonei euro : investitorii „credeau că euro va dispărea”, iar reacția a fost una menită să restabilească încrederea în moneda unică. Din această perspectivă, el pune în prim-plan rolul monedei ca ancoră pentru stabilitatea economică și, implicit, pentru controlul inflației. De ce contează pentru inflație: „stabilitatea prețurilor” depinde de moneda însăși Ideea centrală transmisă, așa cum este redată de Ziarul Financiar, este că mandatul de stabilitate a prețurilor nu poate fi separat de credibilitatea monedei. Draghi formulează explicit această legătură prin întrebarea: „Ce fel de stabilitate a prețurilor mai menții dacă nu mai ai monedă?”, sugerând că, în condiții de criză existențială a monedei, prioritatea devine evitarea ruperii mecanismelor de transmisie financiară care alimentează volatilitatea și scumpirile. Context: comparația cu anii ’70 și rolul euro În același material, Draghi susține că Europa este „într-o poziție mai bună decât în criza petrolului din anii ’70 pentru că avem euro”, indicând că existența monedei unice oferă un cadru mai robust de răspuns la șocuri majore față de perioada în care statele acționau cu monede naționale separate. Ce urmează: digitalizarea ca factor în „învingerea” inflației Ziarul Financiar mai notează și o afirmație a lui Draghi potrivit căreia „inflația va fi învinsă prin accelerarea digitalizării”, însă articolul disponibil în extras nu include detalii despre mecanismele concrete sau un calendar al acestui proces. În lipsa acestor elemente, rămâne de urmărit în ce măsură această teză este legată de politici publice specifice sau de tendințe structurale din economie. [...]
Traiectoria descendentă a inflației s-a inversat în martie , pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al scumpirii bruște a petrolului, a avertizat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, potrivit Mediafax . În același timp, economia resimte tot mai puternic efectele ajustării fiscale, cu impact asupra consumului și activității economice. „Inflația Ormuz” și transmiterea șocului în economie Isărescu a spus că, după primele două luni în care inflația urma o direcție descendentă, situația s-a schimbat odată cu șocul de pe piețele de petrol și gaze naturale. Guvernatorul a vorbit despre așa-numita „inflație Ormuz”, un concept discutat în Europa, asociat cu efectele în lanț ale scumpirii energiei. Potrivit acestuia, creșterea abruptă a prețului țițeiului a avut un efect contrar tendinței recente de temperare a inflației și s-a transmis rapid către mai multe piețe relevante pentru economie, de la energie la îngrășăminte, produse chimice, materii prime agricole și aluminiu. „A crescut foarte mult prețul îngrășămintelor”, a spus Mugur Isărescu. Salarii, consum și costul social al dezinflației În paralel, Isărescu a arătat că inflația de bază (componenta asupra căreia banca centrală poate acționa mai direct) a continuat să decelereze. Această evoluție vine însă, în descrierea sa, cu un cost social: cerere de consum mai redusă, activitate economică mai slabă și scăderea costurilor unitare cu forța de muncă. Guvernatorul a caracterizat evoluția costurilor salariale drept „surprinzător de bună” din perspectiva inflației, dar a admis că populația este afectată, în condițiile în care salariile se deteriorează în termeni reali (adică puterea de cumpărare scade atunci când prețurile cresc mai repede decât veniturile). În același registru, a spus că scăderea volumului cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul este „social dureroasă”, dar contribuie la temperarea inflației. Ajustarea fiscală și miza investițiilor Isărescu a legat aceste evoluții de ajustarea fiscală, despre care a spus că a dus la o deviație a PIB-ului „puternic negativă”, semn al restrângerii activității economice. În viziunea sa, partea favorabilă este că această dinamică temperează cererea și reduce presiunile inflaționiste, dar rămâne problema calibrării măsurilor astfel încât să fie suportabile social. În ceea ce privește perspectivele economice, guvernatorul a spus că așteptările nu sunt optimiste, dar nici „dezastruos pesimiste”, ci realiste. El a indicat o traiectorie pozitivă a investițiilor în ultimele trimestre din 2025 și și-a exprimat speranța că tendința va continua în 2026, avertizând totodată că finanțarea din surse externe are nevoie de continuitate politică, iar „criza politică nu ajută”. Dezechilibre externe: semnale mai bune, dar prudente Isărescu a mai vorbit despre o „avalanșă de vești relativ bune”, menționând scăderea deficitului comercial, mai ales în a doua parte a lui 2025, pe fondul unui an agricol favorabil și al temperării cererii de consum. De asemenea, a spus că soldul contului curent s-a redus, ceea ce indică o direcție bună, chiar dacă evoluția nu este spectaculoasă. Guvernatorul a adăugat că speră ca România să aibă un an agricol bun și în 2026, precizând că, până acum, datele arată favorabil. În ansamblu, mesajul BNR este că șocul extern din energie a complicat dezinflația, iar reducerea presiunilor din economie vine cu costuri sociale și cu o dependență mai mare de investiții și de stabilitatea finanțării. [...]
Puterea de cumpărare a angajaților s-a erodat din nou în martie, pe fondul unei inflații care a rămas mult peste ritmul de creștere a salariilor , arată datele sintetizate de Ziarul Financiar . În termeni reali (ajustați cu scumpirile), salariile au scăzut, iar diferența dintre dinamica veniturilor și inflație s-a adâncit. În martie 2026, salariul mediu net pe economie a ajuns la 5.938 lei, în creștere cu 6,9% față de februarie 2026 și cu 4,3% față de martie 2025, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS) citate în articol. În același timp, rata inflației a urcat la 9,87% în martie, ceea ce a împins câștigul salarial real la minus 5,57%, conform calculelor ZF pe baza statisticilor oficiale. De ce contează: consumul și bugetele gospodăriilor rămân sub presiune Când inflația depășește creșterea salariilor, veniturile „nu mai țin pasul” cu scumpirile, iar efectul se vede direct în capacitatea de consum a populației. În acest context, ZF notează că inflația a depășit creșterea salariilor pentru a noua lună consecutiv, semnalând o perioadă prelungită de pierdere de putere de cumpărare. Semnal din piața muncii: temperarea creșterilor salariale și prudență la investiții În același material este citat Bogdan Badea, CEO al platformei de recrutare eJobs , care descrie o schimbare de sentiment în piață, atât din perspectiva angajaților, cât și a companiilor: „Oamenilor le este teamă foarte mult pentru stabilitatea jobului şi pentru salarii în acest moment, pentru că pe zona aceea nu au mai fost creşterile atât de mari ca în anii trecuţi. Se vede o temperare a creşterilor la salarii, iar la nivel de companie este această reticenţă de a investi pentru că nu ştim în ce direcţie vor merge lucrurile”. În ansamblu, combinația dintre inflație ridicată și creșteri salariale mai lente menține presiunea pe nivelul de trai și complică deciziile de bugetare ale gospodăriilor, în timp ce companiile par mai prudente în privința investițiilor, pe fondul incertitudinii. [...]
