UE accelerează o nouă strategie pentru Arctica și își crește investițiile în Groenlanda, mizând pe proiecte de infrastructură și acces la materii prime critice, într-un context în care regiunea devine tot mai importantă economic și strategic, potrivit Digi24.

Comisarul european pentru parteneriate internaționale, Jozef Síkela, a declarat la Nuuk, capitala Groenlandei, că Arctica „remodelează deja politica globală” și că regiunea se încălzește „de patru ori mai repede decât media globală”, ceea ce o transformă rapid într-un spațiu definit de noi rute de transport maritim, resurse și „conectivitate strategică”, conform Euractiv (interviu).

Miza economică: lanțuri de aprovizionare, energie și „valoare” păstrată local

În centrul demersului european este Groenlanda, unde Bruxelles-ul vrea să își consolideze prezența prin investiții pe termen lung și printr-o strategie arctică ce ar urma să fie finalizată în această toamnă, potrivit comisarului.

Síkela spune că UE se pregătește să își extindă „semnificativ” angajamentul financiar în Groenlanda, prin proiecte care vizează:

• infrastructura digitală;
• energia hidroelectrică;
• materiile prime critice.

Obiectivul declarat este ca „valoarea să rămână” în Groenlanda, nu să fie transferată integral în afara țării.

Strategia UE: construită cu parteneri arctici, nu unilateral la Bruxelles

Comisarul a susținut că viitoarea strategie nu va fi făcută unilateral, ci „creată în colaborare” cu partenerii arctici și comunitățile locale. În acest cadru, el a indicat Norvegia, Canada și Islanda ca actori cu un angajament „fără îndoială” față de regiune.

„Avem trei aliați puternici, dintre care unul ar putea deveni în curând chiar mai mult decât un aliat.”

Afirmația se referă la alinierea tot mai strânsă a Islandei cu UE și la ideea că Arctica este „casa unor aliați cruciali și de încredere”.

Presiunea geopolitică și argumentul costurilor

Pe fondul interesului reînnoit al SUA pentru Groenlanda și al intensificării competiției dintre Rusia și China, apar întrebări privind riscul ca Arctica să devină o arenă de negociere între marile puteri. Síkela respinge această interpretare și invocă „o bază de 40 de ani de cooperare UE-Groenlanda”, argumentând că prezența europeană în regiune este mai veche decât tensiunile recente.

În același timp, comisarul leagă explicit pivotarea UE spre Arctica de lecțiile pandemiei și ale războiului Rusiei în Ucraina, care ar fi scos la iveală dependența Europei de lanțuri de aprovizionare fragile și de surse externe de energie, cu costuri de „sute de miliarde de euro” pentru atenuarea efectelor.

„Dacă nu reacționăm acum, costurile viitorului vor deveni mult mai mari.”

Ce urmează, potrivit declarațiilor citate, este finalizarea în toamnă a strategiei arctice a UE și conturarea proiectelor prin care Uniunea își va crește prezența economică în Groenlanda, într-o regiune pe care Bruxelles-ul o tratează tot mai mult ca pe o componentă de securitate economică, nu doar de politică externă.