Știri
Știri din categoria Externe
Un volum aflat în pregătire susține că Benjamin Netanyahu l-ar fi convins pe Donald Trump să lovească Iranul, potrivit Le Figaro, care citează fragmente publicate de presa americană.
Articolul arată că influența premierului israelian asupra președintelui SUA „ar fi jucat un rol crucial” în decizia Washingtonului de a intra în război cu Iranul. Conform relatării, decizia ar fi fost luată de Trump la începutul lunii februarie, după ce Netanyahu ar fi prezentat operațiunea într-o reuniune secretă la Casa Albă, iar în cercul restrâns al președintelui ar fi existat puține opinii contrare.
Le Figaro notează că vicepreședintele JD Vance ar fi fost singurul care ar fi exprimat rezerve față de această opțiune militară, înainte de a se alinia poziției președintelui. În același timp, directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi privit cu scepticism estimările optimiste ale lui Netanyahu privind o posibilă schimbare de regim, la fel ca Marco Rubio, consilier pentru securitate națională și secretar de stat.
„Potrivit unor fragmente dintr-o carte ce urmează să apară, scrisă de jurnaliștii Maggie Haberman și Jonathan Swan și publicate de The New York Times, decizia ar fi fost luată de Trump la începutul lunii februarie, după o prezentare a operațiunii făcută de premierul israelian în cadrul unei reuniuni secrete la Casa Albă.”
Recomandate
Donald Trump ia în calcul schimbarea conducerii Pentagonului după eșecul electoral al republicanilor , un scenariu care ar putea adânci incertitudinea asupra direcției politicii de apărare a SUA și a gestionării războiului cu Iranul, potrivit Digi24 , care citează surse CBS News . Conform CBS News , Trump și-a întrebat consilierii și interlocutori cu care a vorbit la telefon dacă secretarul Apărării, Pete Hegseth, ar trebui să rămână în funcție, în urma „pierderilor catastrofale” suferite de republicani la alegerile de la jumătatea mandatului. Aceleași surse spun însă că președintele nu a luat încă o decizie privind înlocuirea lui Hegseth. Presiune politică după alegeri și risc de proceduri în Congres Înainte de alegeri, democrații încercau deja să-l pună sub acuzare pe Hegseth, iar probabilitatea unei proceduri de destituire ar putea crește în contextul în care democrații au „majorități solide” în ambele camere ale Congresului, potrivit informațiilor citate. În paralel, unii consilieri de la Casa Albă ar anticipa că o parte din vină pentru înfrângerile electorale va fi aruncată asupra unor lideri militari implicați în coordonarea războiului cu Iranul, respectiv amiralul Brad Cooper (șeful Comandamentului Central al SUA) și generalul Dan Caine (președintele Comitetului Șefilor de Stat Major). Posibil înlocuitor: Ron DeSantis , potrivit unei surse O sursă citată de CBS News afirmă că guvernatorul republican al Floridei, Ron DeSantis, este vehiculat ca posibil înlocuitor al lui Hegseth. Argumentul invocat este că DeSantis ar putea trece prin procedura de confirmare în Senat în perioada de tranziție și ar putea prelua funcția după expirarea mandatului său de guvernator, pe 5 ianuarie. Casa Albă: „încredere deplină” în Hegseth Întrebată despre informațiile privind viitorul lui Hegseth, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a transmis într-un comunicat că Trump „are încredere deplină” în secretarul Apărării. În același mesaj, Kelly a lăudat operațiunile militare din Iran și Venezuela și eforturile lui Hegseth de a inversa prioritățile Pentagonului din perioada Biden legate de „DEI și ideologia woke” (DEI se referă la politici de diversitate, echitate și incluziune). JD Vance pune înfrângerea pe seama războiului Vicepreședintele JD Vance a atribuit eșecul republicanilor războiului, într-o postare amplă pe X, publicată miercuri dimineață, în care susține că problema nu a fost prezența la vot, ci faptul că o parte dintre votanții Trump/Vance din 2024 au ales democrații în 2026. Postarea este disponibilă aici: X . În mesaj, Vance mai indică drept teme care au contat pentru electorat: încheierea războiului, costul vieții și relația SUA–Israel, și cere o schimbare de priorități în administrație după pierderea controlului asupra Camerei Reprezentanților și Senatului. Trump: îl apără public pe Hegseth, dar scenariul rămâne deschis Separat de discuțiile relatate pe surse, Trump a declarat presei, întrebat despre o posibilă înlocuire a lui Hegseth, că vrea să-l păstreze în funcție. În același timp, materialul menționează că numele lui Hegseth este vehiculat ca posibil succesor al senatoarei republicane Marsha Blackburn, aleasă guvernatoare a statului Tennessee, ceea ce ar putea deschide o altă pistă pentru viitorul său politic. Marsha Blackburn nu și-a anunțat însă intențiile, potrivit informațiilor citate. [...]
Tensiunile din Strâmtoarea Hormuz cresc riscul de șoc pe piața petrolului , după ce Iranul a catalogat drept „neconvingător” răspunsul SUA la condițiile pentru redeschiderea rutei, iar președintele american Donald Trump a confirmat lovituri asupra unei insule iraniene din apropiere, potrivit Al Jazeera . Iranul poartă discuții indirecte cu SUA pe baza unei propuneri de redeschidere a strâmtorii în două zile, dacă Washingtonul acceptă șapte cerințe ale Teheranului, inclusiv ridicarea sancțiunilor și încetarea unei blocade navale americane. În pofida unor semnale de progres în ultimele zile, Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a spus că răspunsul SUA „nu a fost convingător” și a cerut ca cele șapte condiții să fie abordate „pe deplin și explicit” și puse în aplicare, avertizând că doar atunci Strâmtoarea Hormuz va fi redeschisă. Diplomație sub presiune, cu Qatar în rol de intermediar Pe fondul riscului de escaladare, Qatarul și-a intensificat eforturile diplomatice. Majed al-Ansari, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe din Qatar, a declarat că discuțiile continuă și că ambele părți „rămân angajate în procesul de negociere”, Doha facilitând schimbul „în timp real” de propuneri între SUA și Iran. Lovituri confirmate de Trump și avertismente privind noi acțiuni La Washington, Trump a confirmat că SUA au lovit Iranul marți dimineață, spunând pentru Fox News că ținta a fost o instalație antiaeriană. El a descris operațiunea drept un „atac minor” și a susținut că „nu a fost război”. Presa iraniană a relatat că loviturile au vizat insula Qeshm, în Golful Persic, lângă Strâmtoarea Hormuz. În paralel, oficiali americani citați de presa din SUA au spus că loviturile ar fi fost „defensive” și ar fi urmat unor focuri iraniene asupra unei aeronave americane. Totodată, Trump a repetat avertismentele privind posibile acțiuni militare suplimentare, afirmând că nu urmărește „să omoare mulți oameni”, dar că „dacă va trebui, va trebui”. Atacuri asupra navelor comerciale și acuzații reciproce Riscul operațional pentru transportul de țiței a fost accentuat de noi incidente pe mare. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a susținut că patru petroliere au fost distruse după ce ar fi lovit mine navale în timp ce încercau să tranziteze o rută „interzisă” la sud de strâmtoare; alte două nave ar fi fost reținute pentru încălcarea restricțiilor de navigație, potrivit unei declarații preluate de agenția oficială IRNA. Separat, United Kingdom Maritime Trade Operations (UKMTO) a raportat că două proiectile neidentificate au lovit camera motoarelor unui petrolier la circa 14 mile marine (aprox. 26 km) nord-est de satul de coastă Limah din Oman, fără victime. Publicația notează că nu a putut fi verificat independent dacă incidentul descris de UKMTO are legătură cu afirmațiile IRGC. IRGC a mai afirmat că a doborât o dronă MQ-9 de fabricație americană deasupra strâmtorii la 4:30 ora locală (01:00 GMT), prezentând-o drept a 56-a aeronavă de acest tip doborâtă. De ce contează: riscul de escaladare se mută direct pe ruta energetică Combinația dintre negocieri blocate, lovituri confirmate de SUA și atacuri asupra transportului comercial amplifică riscul ca tensiunile să se traducă în perturbări ale tranzitului prin Hormuz, un punct critic pentru fluxurile energetice globale. În material, politologul american John Mearsheimer avertizează că o nouă campanie de bombardamente ar putea să nu atingă obiectivele Washingtonului și că o ripostă iraniană ar putea împinge SUA într-o confruntare mai lungă, cu efecte mai mari asupra economiei globale. [...]
Europa ar putea rămâne expusă la șocuri energetice și volatilitate a prețurilor dacă Washingtonul intră într-o perioadă de confruntare politică internă, iar Donald Trump își păstrează libertatea de manevră în politica externă, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza pentru economiile europene este dublă: riscul unui nou val de tensiuni comerciale și, mai ales, persistența presiunilor pe energie, cu efect direct asupra costului vieții și asupra industriei. După alegerile din SUA, democrații au câștigat controlul asupra Senatului și au obținut câștiguri decisive în Camera Reprezentanților, ceea ce deschide calea pentru anchete și audieri extinse asupra administrației Trump. În paralel, analiza notează că președintele SUA păstrează o marjă considerabilă de acțiune în domenii-cheie precum politica externă, securitatea națională și politica comercială, inclusiv prin decrete și veto. Energia: de ce Europa nu ar trebui să se aștepte la ieftiniri rapide Unul dintre punctele centrale pentru Europa este evoluția prețurilor la energie. Analiza avertizează că o scădere nu este un scenariu pe care să se poată „paria” ușor, în condițiile în care tensiunile din Orientul Mijlociu rămân un factor major. În acest context, POLITICO indică drept element critic Strâmtoarea Ormuz : fără un acord de pace cu Teheranul care să permită redeschiderea rutei, șocul energetic care împinge prețurile în sus în Europa ar putea continua, cu efecte negative asupra politicii europene și asupra crizei costului vieții. Sursa menționează și un reper de piață: țițeiul Brent se tranzacționa la 108 dolari pe baril (aprox. 497 lei), chiar dacă prețurile petrolului au înregistrat cea mai rapidă scădere din august. Efecte economice colaterale: aviația avertizează asupra unei „crize” Impactul nu se oprește la facturile la energie. Pentru transportul aerian și industria aeronautică, directorul general al Ryanair, Michael O’Leary, avertizează că, în lipsa unui acord, industria s-ar putea confrunta cu „o adevărată criză” până în martie sau aprilie anul viitor. Această presiune ar putea alimenta costuri mai mari de operare și, implicit, tensiuni suplimentare asupra prețurilor și cererii, într-un moment în care economiile europene sunt sensibile la noi șocuri. Context politic la Washington: risc de blocaj și efecte indirecte asupra Europei Analiza mai arată că SUA ar putea deveni atât de absorbită de „războiul politic” intern, încât politica externă să treacă pe plan secund. Într-un astfel de scenariu, incertitudinea ar crește, iar Europa ar putea rămâne fără un partener american previzibil în dosare care influențează direct economia – de la securitatea energetică la comerț. În paralel, există și riscul ca Trump să își intensifice confruntările cu Europa, un diplomat german avertizând că ar urma „mai multă acrimonie” și mai multe pretenții față de aliații europeni, în timp ce Casa Albă își poate folosi pârghiile pe tarife și acorduri comerciale. Pentru Europa, concluzia practică este că perioada următoare poate aduce mai degrabă volatilitate decât stabilizare: prețurile la energie rămân vulnerabile la decizii geopolitice, iar turbulențele politice din SUA pot întârzia sau complica răspunsurile coordonate cu impact economic. [...]
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Donald Trump a reluat presiunea politică pentru eliminarea schimbării orei , după ce Senatul SUA nu a adoptat „ Sunshine Protection Act ”, proiectul care ar împiedica trecerea la ora de iarnă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a scris pe rețeaua sa socială, Truth Social, că este „păcat” că legea nu a fost aprobată și a descris efectele imediate ale schimbării orei, invocând faptul că „afară se întunecă atât de devreme”. Trump a indicat și ore concrete: soarele ar fi apus la 17:06, iar la 17:31 era deja întuneric, comparativ cu „doar câteva zile în urmă”, când la aceeași oră era „frumos și însorit”. Blocaj legislativ în Senat, deși Camera a votat proiectul Trump susține că proiectul a fost trimis de „numeroase ori” de Camera Reprezentanților către Senat, cu sprijin bipartizan. În mesajul său, el menționează un vot de 308 „pentru” și 117 „împotrivă”, dar afirmă că Senatul nu a luat inițiativa în dezbatere. În același mesaj, liderul de la Casa Albă spune că nu a vrut să facă „mare caz” înainte de alegeri, pentru a nu afecta șansele unor senatori republicani, însă consideră că problema rămâne nerezolvată fără justificare. Ce urmează, potrivit lui Trump Deși admite că „există priorități mult mai importante”, Trump afirmă că va continua să „lupte” pentru adoptarea legii care ar elimina schimbarea orei, prezentând-o ca o măsură de simplificare pentru populație, inclusiv prin evitarea ajustării ceasurilor. [...]
Sprijinul partidelor arabe poate decide cine formează guvernul în Israel după alegerile din 29 octombrie, în condițiile în care niciun bloc nu a obținut majoritatea de 61 de mandate, potrivit Libertatea . Partidul arabo-israelian Ra’am (Lista Unită Arabă) a anunțat că îl va susține pe liderul opoziției, Gadi Eisenkot , pentru a primi mandatul de formare a viitorului executiv. Ra’am a transmis că grupul său parlamentar a decis să îl recomande pe Eisenkot, înaintea unei întâlniri cu președintele Isaac Herzog, aflat în consultări cu partidele pentru desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru. Informația este atribuită de Libertatea publicației RTE. Consultările lui Herzog și miza majorității de 61 de mandate Președintele Israelului a început miercuri, 4 noiembrie, consultările cu formațiunile politice, pe fondul unui rezultat electoral fără „câștigător” clar. Discuțiile sunt programate să dureze două zile, iar Herzog a anunțat că va începe cu partidele mai mici, urmând apoi întâlniri cu principalele formațiuni: Likud (condus de premierul Benjamin Netanyahu) și Yashar (partidul de centru-dreapta al lui Gadi Eisenkot). În mesajul său, Herzog a cerut „originalitate și creativitate, curaj și bunăvoință” pentru a evita prelungirea blocajului politic. Cum arată aritmetica parlamentară și de ce contează voturile partidelor arabe Blocul politic al lui Netanyahu a obținut 53 de locuri, iar cel al lui Eisenkot 48. În acest context, partidele minorității arabe — care au câștigat un număr record de 19 mandate — pot deveni decisive pentru atingerea pragului de 61 de locuri necesar formării unei majorități. Totuși, Libertatea notează că unele partide din opoziție ezită să se bazeze pe sprijinul parlamentarilor arabi, iar Netanyahu a criticat dur scenariul unei majorități construite cu voturile acestora, susținând că listele arabe ar fi „furat” voturi. Pe acest fond, procurorul general al Israelului a cerut serviciului de securitate Shin Bet să prezinte stadiul investigației privind acuzații de fraudă electorală aduse partidelor arabe. Până acum, nu au fost prezentate dovezi care să susțină aceste acuzații, iar liderii arabi-israelieni le-au respins. Eisenkot l-a acuzat, la rândul său, pe Netanyahu și Likud că încearcă să orchestreze un „pogrom împotriva democrației”. Ce urmează: termenele pentru formarea guvernului Conform Constituției Israelului, candidatul desemnat de președinte are: 28 de zile pentru a forma guvernul; posibilitatea unei prelungiri de încă 14 zile. Dacă nu reușește, mandatul trece la un alt candidat; dacă nici atunci nu se formează un guvern, parlamentul poate propune un alt nume în termen de 21 de zile. În lipsa unei soluții, sunt declanșate noi alegeri. [...]
