Știri
Știri din categoria Externe
Un volum aflat în pregătire susține că Benjamin Netanyahu l-ar fi convins pe Donald Trump să lovească Iranul, potrivit Le Figaro, care citează fragmente publicate de presa americană.
Articolul arată că influența premierului israelian asupra președintelui SUA „ar fi jucat un rol crucial” în decizia Washingtonului de a intra în război cu Iranul. Conform relatării, decizia ar fi fost luată de Trump la începutul lunii februarie, după ce Netanyahu ar fi prezentat operațiunea într-o reuniune secretă la Casa Albă, iar în cercul restrâns al președintelui ar fi existat puține opinii contrare.
Le Figaro notează că vicepreședintele JD Vance ar fi fost singurul care ar fi exprimat rezerve față de această opțiune militară, înainte de a se alinia poziției președintelui. În același timp, directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi privit cu scepticism estimările optimiste ale lui Netanyahu privind o posibilă schimbare de regim, la fel ca Marco Rubio, consilier pentru securitate națională și secretar de stat.
„Potrivit unor fragmente dintr-o carte ce urmează să apară, scrisă de jurnaliștii Maggie Haberman și Jonathan Swan și publicate de The New York Times, decizia ar fi fost luată de Trump la începutul lunii februarie, după o prezentare a operațiunii făcută de premierul israelian în cadrul unei reuniuni secrete la Casa Albă.”
Recomandate
La doar câteva zile după critici publice la adresa Israelului, Donald Trump a schimbat registrul și l-a lăudat pe Benjamin Netanyahu , pe fondul tensiunilor legate de luptele din Liban și al riscului ca acestea să afecteze negocierile SUA–Iran, potrivit Stirile Pro TV . Trump a făcut declarațiile la Baza Comună Andrews, în timpul unui discurs în care a prezentat un nou avion prezidențial oferit cadou de Qatar. În intervenția sa, președintele american l-a descris pe premierul israelian drept „un prim-ministru războinic” și a spus că ar trebui „să-i acorde credit”. Contextul: Libanul și negocierile SUA–Iran Potrivit materialului, laudele vin după o perioadă în care Trump și administrația sa au criticat „aspru și în mod repetat” oficiali israelieni, din cauza temerilor că operațiunile militare din Liban ar putea deraia negocierile dintre SUA și Iran. Cu o zi înainte, vicepreședintele JD Vance a stârnit reacții în Israel după ce a afirmat că Trump ar fi „singurul șef de stat din întreaga lume care simpatizează cu națiunea Israel” și a sugerat că, în locul guvernului israelian, nu ar „ataca singurul aliat puternic” rămas. Armistițiul Israel–Hezbollah și efectul imediat Israelul și Hezbollah au convenit ulterior să reînnoiască armistițiul, după o serie de atacuri mortale. În același context, Vance și-a anulat o călătorie planificată pentru semnarea oficială a acordului SUA–Iran. Materialul nu oferă detalii despre termenii armistițiului reînnoit sau despre calendarul următorilor pași în negocierile SUA–Iran. [...]
Retragerea unui Boeing 747 din flota Air Force One deschide o tranziție sensibilă, cu implicații de securitate și etică, după ce administrația americană se pregătește să introducă temporar un avion oferit de Qatar , potrivit Adevărul . Aeronava Boeing 747 aflată în serviciu din 1990 a efectuat recent ceea ce oficiali ai Casei Albe au descris drept ultimul zbor, după ce l-a adus pe Donald Trump înapoi în SUA de la summitul G7 din Franța . Steven Cheung, directorul de comunicare al Casei Albe, a publicat o fotografie și a numit zborul „ultima cursă”. „Și-a făcut datoria cu credință până la capăt.” Monica Crowley, șefa protocolului american, a spus că s-a aflat la bord la „ultimul său zbor” și a amintit că avionul a transportat președinți americani „începând cu George H.W. Bush”, timp de aproape 40 de ani, deși „nu era cel mai modern”. De ce contează: un „pod” oferit de un stat străin, între întârzierile Boeing și nevoile Casei Albe Retragerea treptată a vechilor aeronave VC-25A (două Boeing 747 modificate, intrate în serviciu în 1990) coincide cu pregătirea intrării în flotă a unui Boeing 747 oferit de Qatar administrației americane, relatează CNN și AFP , citate de Adevărul. Potrivit CNN, aparatul a fost modificat pentru a îndeplini cerințele de securitate și comunicații ale unui avion prezidențial și ar urma să fie folosit ca soluție temporară până la finalizarea altor două aeronave comandate de guvernul american de la Boeing. Forțele Aeriene ale SUA au confirmat că noul avion se va alătura în curând flotei utilizate pentru transportul președintelui și al altor oficiali de rang înalt. Controversa: cadou „de sute de milioane de dolari” și riscuri de securitate Aeronava oferită de Qatar a generat controverse încă de la anunțarea transferului. Parlamentari din ambele partide și experți în securitate au ridicat întrebări legate de acceptarea unui cadou „de sute de milioane de dolari” din partea unui stat străin și de posibilele riscuri de securitate asociate. Donald Trump a respins criticile și a declarat anul trecut că ar fi „stupid” să refuze o astfel de ofertă. Într-un scenariu aflat în analiză, președintele american ia în calcul, potrivit AFP, utilizarea noului avion la un eveniment programat luna viitoare, în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 250 de ani de la independența SUA. Context: programul noilor Air Force One rămâne în întârziere În paralel, Boeing continuă lucrările la două aeronave 747-8 care ar urma să devină viitoarele Air Force One. Programul a fost afectat de întârzieri și depășiri de costuri, iar livrarea este așteptată peste aproximativ doi ani, conform informațiilor din articol. Pentru detalii despre avionul oferit de Qatar și despre programul 747-8, Adevărul trimite și la materiale anterioare: aici și aici . [...]
Anularea deplasării lui JD Vance la Geneva complică aplicarea acordului SUA–Iran , într-un moment în care cele două părți ar fi trebuit să înceapă discuțiile tehnice pentru punerea în practică a înțelegerii în 14 puncte, potrivit HotNews , care citează Reuters. Vicepreședintele SUA urma să ajungă vineri în Elveția pentru întâlniri cu negociatorii iranieni, însă Casa Albă a transmis că plecarea a fost anulată pe fondul incertitudinilor legate de organizarea rundelor de discuții. Într-un comunicat, purtătorul de cuvânt al Casei Albe a invocat dificultăți de organizare. „Însă aspectele logistice ale acestor negocieri nu au fost niciodată simple sau previzibile.” Dispută asupra formatului și condiții puse de Teheran În această săptămână, oficiali americani au spus că vor organiza la Geneva o ceremonie oficială de semnare a acordului. Ministerul de Externe al Iranului a pus însă sub semnul întrebării necesitatea unui astfel de eveniment, după ce președinții celor două țări semnaseră acordul miercuri. În paralel, agenția iraniană Tasnim a relatat că negociatorii iranieni vor să vadă „semne” de implementare din partea SUA înainte de reluarea rundelor următoare și că nu exista confirmarea că delegația Teheranului se va deplasa la Geneva. Schimbul de replici pe tema ceremoniei și a sesiunii foto planificate alimentează incertitudinea privind șansele unui armistițiu durabil, în contextul unui război regional care, potrivit sursei citate, a provocat moartea a cel puțin 7.000 de persoane. Miza economică: sancțiuni, active și exporturi de petrol Memorandumul semnat de SUA și Iran prevede ridicarea sancțiunilor economice, deblocarea unor active „în valoare de zeci de miliarde de dolari” și acordarea imediată de derogări americane pentru ca Iranul să își poată exporta petrolul. Această arhitectură economică face ca orice întârziere sau blocaj în discuțiile tehnice să aibă consecințe directe asupra calendarului de implementare. Acordul a prelungit armistițiul cu cel puțin 60 de zile și oferă negociatorilor o fereastră de 60 de zile pentru a ajunge la o înțelegere privind statutul programului nuclear iranian, cu posibilitatea unei prelungiri dacă ambele părți sunt de acord. Documentul mai prevede înființarea unui fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) pentru Iran, plus alte stimulente financiare. Presiuni politice și dosarul nuclear, încă deschis La Washington, unii aliați republicani ai președintelui Donald Trump din Congres au ridicat întrebări privind nivelul concesiilor făcute pentru a opri un conflict descris ca nepopular în rândul majorității americanilor. În Iran, liderul suprem ayatollahul Mojtaba Khamenei a susținut că Trump a semnat acordul „din disperare” și a avertizat că discuțiile viitoare despre programul nuclear „nu vor fi ușoare”. „Dacă partea americană dorește să fie prea exigentă, nu vom accepta acest lucru.” Înțelegerea include reafirmarea poziției Iranului că nu va obține și nu va dezvolta arme nucleare și acceptarea „diluării” pe plan intern a stocului de uraniu puternic îmbogățit, precum și inspecții ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Teheranul respinge însă ideea scoaterii materialului nuclear din țară. Separat, Israelul – neimplicat în negocierile de pace și distanțat de acord – și-a continuat luptele împotriva Hezbollah în Liban, ceea ce adaugă un factor de risc pentru stabilitatea înțelegerii și pentru perspectiva unui armistițiu de durată. [...]
Teheran condiționează diplomația cu SUA de respectarea armistițiului din Liban , într-un moment în care loviturile israeliene raportate după intrarea în vigoare a încetării focului pun sub presiune atât înțelegerea Israel–Hezbollah, cât și eforturile mai largi de detensionare regională, potrivit Al Jazeera . Iranul spune că este pregătit să avanseze pe calea diplomației cu Statele Unite, dar insistă că Washingtonul „are angajamentul și responsabilitatea” de a se asigura că Israel respectă acordul de încheiere a războiului. Teheranul a repetat că înțelegerea ar presupune oprirea ostilităților în întreaga regiune, inclusiv în Liban. În paralel, un oficial american a declarat pentru Reuters că Israel și Hezbollah au convenit asupra unei încetări a focului în Liban, însă există relatări despre continuarea atacurilor israeliene. În acest context, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a legat explicit credibilitatea SUA ca garant de evoluțiile din Liban. Libanul, „testul” influenței SUA asupra Israelului Un analist citat de publicație, Muhanad Seloom (Doha Institute for Graduate Studies), spune că Teheranul vede Libanul drept un „test” al capacității SUA de a „controla sau tempera” partea israeliană. Argumentul iranian, în această logică, este că dacă Washingtonul nu poate opri atacurile asupra Libanului, nu ar exista garanții că Israel nu ar putea ataca Iranul în viitor. Pe de altă parte, fostul oficial american Mark Kimmitt avertizează că este „foarte, foarte neînțelept” ca Iranul să condiționeze acordul de oprirea războiului Israelului în Liban, susținând că nici Teheranul nu controlează acțiunile Hezbollah, nici SUA nu controlează deciziile Israelului, chiar dacă există interese „suprapuse”, nu „identice”. Miza pentru negocierile SUA–Iran și calendarul de 60 de zile Ali Vaez, directorul proiectului Iran la International Crisis Group, apreciază că memorandumul de înțelegere (MoU) ar putea rezista, dar transformarea lui într-un acord mai amplu ar fi „foarte dificilă” și „foarte ambițioasă” în intervalul de 60 de zile menționat, din cauza complexității tehnice și a neîncrederii profunde dintre Washington și Teheran. În evaluarea sa, ambele părți ar putea rămâne o perioadă în „zona MoU”, pentru că „nu există o alternativă mai bună”. Discuții Israel–Liban la Washington, pe fondul fragilității armistițiului Administrația Trump a anunțat o nouă rundă de discuții între oficiali israelieni și libanezi la Washington, programată pentru 23 și 25 iunie, cu obiectivul unei „păci durabile”. SUA descriu negocierile directe drept singura cale viabilă pentru reconstrucția Libanului și redresarea economică, însă procesul este complicat de respingerea discuțiilor de către Hezbollah și de divergențele privind dezarmarea grupării. Între timp, atacurile israeliene raportate în sudul Libanului după intrarea în vigoare a încetării focului ridică semne de întrebare asupra viabilității armistițiului. Acordul, mediat de Qatar, SUA și Iran, a fost gândit tocmai pentru a împiedica frontul libanez să submineze eforturile mai largi de pace SUA–Iran, însă loviturile ar fi continuat aproape imediat după termenul-limită, în pofida semnalelor de susținere din partea ambelor tabere. [...]
Israelul și Hezbollah au intrat într-un armistițiu de la ora 16:00 , într-o mișcare care poate reduce temporar riscul unei escaladări regionale, potrivit Biziday , care citează Reuters. Deocamdată nu sunt cunoscute durata și condițiile acordului. Un oficial american „familiarizat cu detaliile” a declarat pentru Reuters că cele două părți au convenit asupra armistițiului, iar termenii ar fi fost elaborați de negociatori americani și qatarezi, „cu ajutorul Iranului”. Oficialul a precizat că, după schimburile de focuri din cursul zilei, Israelul și Hezbollah „se află acum într-un armistițiu”. Potrivit Reuters, armistițiul a intrat în vigoare la ora locală 16:00, aceeași cu ora României, însă nu au fost comunicate alte detalii, inclusiv pentru cât timp este valabil. Contextul imediat: victime în Liban și pierderi în armata israeliană Anunțul vine după o noapte de atacuri aeriene israeliene în sudul Libanului, în urma cărora „cel puțin 18 persoane” au fost ucise, conform Ministerului Sănătății din Liban. Separat, armata israeliană a transmis că patru dintre soldații săi au fost uciși. De ce contează: legătura cu acordul SUA–Iran și riscul de extindere a conflictului Reuters notează că armistițiul a fost convenit după una dintre cele mai sângeroase escaladări ale conflictului, în contextul în care SUA și Iranul au ajuns duminică la un acord privind un memorandum de înțelegere. Acordul, semnat miercuri de președintele Trump și de președintele Iranului, ar include și „încetarea ostilităților pe toate fronturile”, inclusiv în Liban. În lipsa detaliilor despre durata și mecanismele de implementare, rămâne neclar dacă armistițiul este unul limitat sau poate fi transformat într-o încetare mai stabilă a ostilităților. [...]
Anularea negocierilor SUA–Iran de la Geneva prelungește incertitudinea asupra relaxării sancțiunilor și a fluxurilor de petrol , într-un moment în care acordul interimar anunțat săptămâna aceasta ar fi trebuit să stabilizeze piețele după luni de război, potrivit Reuters . Elveția a transmis că discuțiile programate pentru vineri nu vor mai avea loc, iar vicepreședintele SUA, JD Vance, și-a abandonat planul de a călători la întâlnirea care urma să se desfășoare la Burgenstock. Casa Albă a invocat dificultăți logistice, în timp ce Ministerul elvețian de Externe a precizat că negocierile au fost amânate, dar că pregătirile continuă și Elveția rămâne disponibilă să faciliteze procesul. Iranul nu a oferit un răspuns imediat. Înainte de anunțul american, agenția semioficială Tasnim relata că negociatorii iranieni vor să vadă semne că SUA implementează acordul interimar și că nu exista confirmarea că delegația Teheranului va merge în Elveția. Totodată, planul unei ceremonii formale de semnare în Elveția a fost pus sub semnul întrebării de Ministerul iranian de Externe, care a catalogat-o drept inutilă după ce președinții celor două țări au semnat pactul. De ce contează: sancțiuni, active deblocate și exporturi de petrol Acordul interimar, convenit miercuri sub forma unui document în 14 puncte, a prelungit un armistițiu fragil cu cel puțin 60 de zile. În schimb, documentul prevede măsuri cu impact economic direct pentru Iran: relaxare a sancțiunilor, deblocarea unor active „în valoare de zeci de miliarde de dolari” și derogări imediate din partea SUA pentru exporturile iraniene de petrol, notează Reuters. Amânarea discuțiilor tehnice și a pașilor de implementare alimentează însă incertitudinea privind ritmul în care aceste măsuri se materializează și, implicit, privind oferta de petrol din regiune. Reuters consemnează că prețurile petrolului au scăzut vineri, pe fondul unor așteptări de creștere a ofertei după ce petrolierele au început să tranziteze Strâmtoarea Hormuz redeschisă, rută care înainte de război transporta aproape o cincime din livrările globale de țiței și gaze naturale lichefiate. Miza următoarelor 60 de zile: dosarul nuclear și condițiile unui acord „mai puternic” În arhitectura acordului, negociatorii au 60 de zile pentru a conveni asupra statutului programului nuclear iranian (cu posibilitatea unei prelungiri). Reuters mai scrie că pactul include și un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari, precum și alte stimulente financiare, iar Washingtonul urmărește și limitarea rachetelor iraniene cu rază lungă. Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a sugerat că discuțiile nu vor fi simple și a avertizat că Teheranul nu va accepta cereri excesive. Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului a amenințat, la rândul său, cu un răspuns „reciproc” la orice încălcare din partea americană, pe care a numit-o „nedemnă de încredere”. Risc geopolitic suplimentar: Israel continuă luptele în Liban Un alt factor care apasă asupra perspectivei unui armistițiu durabil este faptul că Israelul, rămas în afara discuțiilor de pace, s-a distanțat de acordul SUA–Iran și continuă confruntarea cu Hezbollah în Liban, potrivit Reuters. În Liban, lovituri israeliene au ucis vineri cel puțin 18 persoane, a relatat agenția de stat NNA, în atacuri despre care Israelul a spus că au vizat ținte Hezbollah. Acordul cere „încetarea permanentă” a războiului în Liban, însă Israelul a declarat că nu intenționează să se retragă și a prezentat o hartă nouă cu o zonă de ocupație extinsă, ceea ce ridică semne de întrebare asupra durabilității înțelegerii și asupra capacității Washingtonului de a-și constrânge aliatul să oprească ofensiva. Context: costurile războiului și presiunea politică din SUA Războiul, început pe 28 februarie prin atacuri aeriene ale SUA și Israelului asupra Iranului, a ucis cel puțin 7.000 de oameni, a împins în sus prețurile energiei și a zdruncinat piețele globale, potrivit Reuters. Pe plan intern, unii aliați republicani ai președintelui Donald Trump din Congres au pus sub semnul întrebării dacă acesta a cedat prea mult pentru a încheia un conflict nepopular înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie. Reuters mai notează că Departamentul american al Apărării le-a spus legislatorilor că are nevoie de 80 de miliarde de dolari pentru a acoperi costurile, informație relatată de The Wall Street Journal. În lipsa unei noi date pentru discuțiile amânate și a unor semnale ferme privind implementarea acordului interimar, piața rămâne dependentă de evoluțiile din Hormuz și de riscul ca luptele din Liban să submineze rapid armistițiul extins pe 60 de zile. [...]
