Știri
Știri din categoria Externe
Administrația SUA caută o formulă rapidă de dezescaladare cu Iranul, iar Qatarul își consolidează rolul de canal de comunicare în negocieri, potrivit Adevărul. Secretarul de Stat Marco Rubio și emisarul special al Casei Albe Steve Witkoff s-au întâlnit sâmbătă, la Miami, cu premierul Qatarului, Mohammed bin Abdulrahman al-Thani, pentru a discuta perspectivele unei înțelegeri care ar putea duce la oprirea războiului cu Iranul, relatează Axios, citând două surse apropiate discuțiilor.
Miza întrevederii a fost, potrivit acelorași surse, conturarea unui memorandum de înțelegere care să deschidă un proces de dezescaladare și să creeze baza unui acord mai amplu între Washington și Teheran. În paralel, mai multe state din regiune își coordonează eforturile pentru apropierea pozițiilor celor două părți.
În ecuația de mediere, Qatarul, Pakistanul, Egiptul, Turcia și Arabia Saudită își sincronizează demersurile diplomatice. Unul dintre interlocutorii citați de Axios a declarat:
„Mediatorii fac apel la dezescaladare și la concentrarea asupra unei soluții negociate.”
Axios mai notează că SUA și Iranul discută în prezent un document scurt care să consfințească oprirea ostilităților și să permită continuarea negocierilor politice într-un cadru mai larg, iar Qatarul și-a asumat un rol de mediere „tot mai activ”. Totuși, până în dimineața zilei de 9 mai, administrația americană aștepta încă un răspuns final din partea Teheranului.
Deși Pakistanul este considerat oficial principalul intermediar între SUA și Iran de la începutul conflictului, sursele citate susțin că Doha desfășoară în paralel o activitate diplomatică discretă, iar la Casa Albă partea qatareză este percepută drept unul dintre cei mai eficienți interlocutori în comunicarea cu autoritățile iraniene.
Înaintea întâlnirii de la Miami, premierul Qatarului a fost la Washington, unde a discutat cu vicepreședintele american J.D. Vance. Inițial, Mohammed bin Abdulrahman al-Thani urma să revină direct la Doha, dar și-a schimbat programul și a plecat în Florida. În timpul vizitei, a avut și o convorbire telefonică cu ministrul saudit de Externe, pentru coordonarea eforturilor regionale de mediere.
În același timp, Axios atrage atenția că decizii și declarații ale președintelui Donald Trump alimentează îngrijorări în rândul aliaților tradiționali ai Washingtonului, inclusiv prin reducerea prezenței militare americane în Germania, amenințări privind diminuarea efectivelor SUA în alte regiuni europene și încercări de a minimaliza recentele atacuri iraniene din Golful Persic. Publicația arată că, deși Washingtonul și Teheranul par să se apropie treptat de o posibilă ieșire din conflict, aceste poziții au reaprins temeri în Europa, Orientul Mijlociu și Indo-Pacific privind predictibilitatea SUA ca aliat într-o viitoare criză internațională.
Recomandate
Declarația lui Marco Rubio complică narativul Moscovei despre „termenii din Alaska” , după ce șeful diplomației americane a spus că la întâlnirea Trump–Putin din 15 august anul trecut nu s-a încheiat niciun acord, ci a existat doar o propunere, potrivit Euronews . Miza este una de politică externă cu efecte directe asupra cadrului de negociere: Rusia invocă frecvent „înțelegerea” de atunci ca bază pentru oprirea războiului din Ucraina. Rubio a susținut că, dacă ar fi existat o înțelegere, conflictul s-ar fi încheiat deja. În același timp, el a indicat că administrația americană rămâne dispusă să joace „orice rol constructiv” pentru a ajunge la un „sfârșit durabil” al războiului, inclusiv prin aducerea părților la masa negocierilor. „Nu a existat niciun acord în Alaska. A existat o propunere în Alaska, dar nu s-a ajuns la niciun acord în Alaska. Dacă s-ar fi ajuns la un acord, războiul s-ar fi încheiat.” Ce spune Rubio despre costul războiului și presiunea asupra Europei În declarația citată, Rubio a descris conflictul drept „sângeros” și „epuizant pentru Europa”, dar „mai ales pentru Ucraina” și „din ce în ce mai mult, pentru Rusia”. El a avansat și estimări privind pierderile lunare și săptămânale de pe front: „25.000, 20.000 de soldați uciși în fiecare lună, 5.000 pe săptămână, majoritatea ruși.” De ce contează: baza negocierilor rămâne disputată Afirmația că nu a existat un acord în Alaska lovește direct în ideea că ar exista „termeni stabiliți” care pot fi reactivați automat ca soluție de încheiere a războiului. În lipsa unui acord recunoscut de Washington, orice discuție despre „condițiile din Alaska” rămâne, cel puțin din perspectiva SUA, o referință la o propunere nefinalizată — ceea ce poate îngreuna conturarea unui cadru comun de negociere. [...]
Vicepreședintele SUA JD Vance a anunțat discuții directe fără precedent între CENTCOM și IRGC , menite să reducă tensiunile militare, potrivit The Jerusalem Post . Întâlnirea ar urma să aibă loc la Doha, în Qatar, iar Vance a spus că cele două părți au convenit să creeze „un canal” pe partea iraniană pentru diminuarea riscului de conflict. Vance a declarat pentru publicația Unherd că oficiali ai Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) se vor întâlni cu reprezentanți ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) , descriind aranjamentul ca pe o modalitate de a „rezolva multe dintre aceste dispute” printr-un contact direct, în Doha. De ce contează: zonă gri legală și un format neobișnuit de negociere Miza imediată este una de reglementare și procedură: în SUA, IRGC este definit prin lege drept organizație teroristă, ceea ce plasează legalitatea unor astfel de întâlniri într-o „zonă gri”, notează publicația. În plus, IRGC este prezentat ca fiind cea mai mare agenție de informații din Iran, mai mare decât Ministerul iranian al Informațiilor, ceea ce ridică întrebări despre potrivirea interlocutorilor, având în vedere că CENTCOM este o structură militară. În mod obișnuit, când SUA poartă discuții cu adversari conectați la zona de informații, rolul principal revine CIA, tocmai pentru că poate opera discret și este mai puțin constrânsă de reguli de transparență decât armata. Articolul precizează că nu este clar de ce Vance nu a menționat CIA, sugerând însă că natura publică a discuțiilor ar putea explica alegerea. Context: după o perioadă de confruntare militară Anunțul vine pe fondul unei schimbări bruște de registru, în condițiile în care, potrivit articolului, CENTCOM a fost „doar cu puțin timp în urmă” parte a unei campanii de bombardamente alături de Israel, în care ar fi fost uciși numeroși oficiali IRGC în Iran. Publicația afirmă că Israelul ar fi avut rolul principal în asasinatele unor lideri IRGC, dar că este probabil ca și CENTCOM să fi avut o contribuție semnificativă. Ce urmează: reacții oficiale încă așteptate CENTCOM a direcționat solicitările de comentarii către Biroul Vicepreședintelui, potrivit articolului. The Jerusalem Post scrie că încearcă să obțină un punct de vedere de la Biroul lui Vance și de la CIA, menționând că agenția oferă rareori comentarii publice pe subiecte sensibile. Publicația mai notează că șeful CENTCOM, generalul Brad Cooper, a fost implicat în trecut în unele runde de negocieri cu Iranul, însă, cel puțin public, partea iraniană era reprezentată atunci de diplomați civili. În acest caz, elementul distinctiv ar fi introducerea directă a CENTCOM într-un canal de discuții cu IRGC, cu potențialul — dacă demersul reușește — de a construi încredere între structuri militare pentru evitarea unor escaladări viitoare. [...]
Declarația lui Marco Rubio că la Anchorage „nu a existat niciun acord” ridică semne de întrebare asupra oricărei piste de negociere SUA–Rusia și menține incertitudinea geopolitică ce apasă pe piețe , potrivit Antena 3 . Șeful diplomației americane a respins ideea că Donald Trump ar fi încheiat o înțelegere cu Vladimir Putin în Alaska pentru o pace în Ucraina, după ce oficiali ruși au susținut în repetate rânduri contrariul. Rubio a spus că, la întâlnirea din august anul trecut, s-au făcut doar „propuneri”, fără să se ajungă la un acord. Declarația vine în contextul în care discuțiile despre un posibil aranjament au fost alimentate de mesaje publice din partea Moscovei. „Nu a existat niciun acord în Alaska. A existat doar o propunere, dar nu s-a ajuns la niciun acord.” Ce ar fi urmărit Moscova, potrivit relatărilor citate Materialul citează informații atribuite Bloomberg, potrivit cărora Putin ar fi presupus că Trump va accepta „predarea completă” de către Ucraina a Donbasului, inclusiv a regiunii Donețk, din care armata rusă ar controla „încă doar 80%”. Separat, Antena 3 menționează că The Washington Post a relatat, pe baza unor surse, că la Anchorage Putin ar fi cerut transferul sub control rusesc al tuturor celor patru regiuni ucrainene anexate de Kremlin în 2022, după care și-ar fi „atenuat” cererile, exprimându-și, „se pare”, disponibilitatea de a renunța la părți din Zaporijia și Herson. De ce contează: incertitudinea rămâne, iar presiunea sancțiunilor crește Rubio a mai afirmat că administrația americană este pregătită să joace un rol „constructiv” în rezolvarea conflictului, „dacă va fi nevoie”, susținând că aceasta ar fi fost abordarea lui Trump în „ultimul an și jumătate”. În același timp, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a sugerat, pe 23 iunie, că întâlnirea de la Anchorage ar fi putut fi o mișcare tactică pentru a câștiga timp în vederea creșterii livrărilor de arme către Kiev, potrivit articolului. Lavrov a mai spus că Moscova nu mai consideră SUA un „mediator obiectiv” și vede o presiune tot mai mare a sancțiunilor asupra Rusiei. [...]
Mobilizarea internațională pentru Venezuela după cele două seisme deschide un coridor de asistență cu miză operațională imediată , de la echipe de căutare-salvare și resurse medicale până la activarea mecanismelor europene de monitorizare, potrivit Agerpres . Cutremurele au provocat cel puțin 32 de morți, iar mai multe state au anunțat public disponibilitatea de a interveni, informațiile fiind prezentate de AFP. Ce ajutor a fost anunțat și cine îl coordonează Statele Unite au transmis că Departamentul de Stat „va mobiliza imediat echipe de salvatori, resurse medicale și asistență umanitară” către Venezuela, potrivit mesajului publicat de secretarul de stat Marco Rubio pe platforma X. Separat, Donald Trump a afirmat că SUA sunt „pregătite, dispuse și capabile” să ajute. În regiune, mai multe guverne au indicat trimiterea de personal specializat și sprijin umanitar: Mexic : președinta Claudia Sheinbaum a spus că a cerut pregătirea ajutorului, menționând că, „pentru moment”, a fost solicitat personal specializat în salvare și asistență medicală. Ecuador : președintele Daniel Noboa a anunțat trimiterea „imediată” a unui ajutor umanitar. Republica Dominicană : președintele Luis Abinader a comunicat că echipe specializate în căutare și salvare și servicii de urgență ale forțelor armate vor pleca spre Venezuela „de la primele ore ale zilei” de joi. El Salvador : președintele Nayib Bukele a indicat un pachet concret – „300 de salvatori și ambulanțieri” și „50 de tone de materiale, medicamente și produse de primă necesitate” pregătite pentru Caracas. Cuba a transmis condoleanțe și a precizat că profesioniștii cubanezi din domeniul sanitar aflați deja în Venezuela sunt „pe deplin mobilizați” și oferă îngrijiri medicale populației afectate. Europa și China: sprijin condiționat de nevoi și mecanisme activate Din Europa, Italia a anunțat că este pregătită să ofere ajutor și că va cere Uniunii Europene activarea mecanismului de protecție civilă, instrument care coordonează și finanțează intervențiile de urgență. Germania, prin Ministerul Apărării, a transmis că armata poate pune la dispoziție „până la șase” aeronave de transport A400M, imediat ce primește o solicitare de sprijin, pentru transport de personal și materiale. La nivelul Uniunii Europene , comisarul pentru gestionarea situațiilor de criză, Hadja Lahbib, a anunțat că UE este „gata să ofere ajutor” și că a fost activat Copernicus , sistemul european de monitorizare prin satelit, pentru a sprijini operațiunile de salvare. China a comunicat că este dispusă să ofere „tot ajutorul posibil”, „în funcție de nevoile părții venezuelene”, precizând că nu are informații despre victime din comunitatea chineză. Ce urmează: ajutorul depinde de solicitările Venezuelei O parte din sprijinul anunțat – inclusiv capacitatea de transport aerian a Germaniei și oferta Chinei – este condiționată explicit de cereri sau nevoi comunicate de partea venezueleană . În paralel, activarea Copernicus indică o etapă de sprijin operațional pentru evaluarea și coordonarea intervențiilor, în timp ce statele din regiune își pregătesc sau își trimit deja echipele și resursele. [...]
Închiderea aeroportului internațional din La Guaira și colapsul a peste 100 de clădiri complică răspunsul logistic după cutremurele din Venezuela, în timp ce bilanțul a urcat la 235 de morți, potrivit Al Jazeera . Autoritățile spun că sute de persoane ar putea fi încă prinse sub dărâmături, iar ajutorul extern se concentrează pe echipe de căutare-salvare și sprijin medical. Cutremurele, cu magnitudini de 7,2 și 7,5, au fost printre cele mai puternice care au lovit Venezuela în mai mult de un secol și au fost resimțite în regiune. Pe lângă decese, 4.300 de persoane au fost rănite, iar spitalele sunt „pline de pacienți”, potrivit ministrului Sănătății, Carlos Alvarado. Blocajul operațional: La Guaira, epicentrul pagubelor și al presiunii pe infrastructură Cele mai mari distrugeri sunt raportate în statul de coastă La Guaira, la nord de Caracas. Ministrul de Interne, Diosdado Cabello, a declarat că peste 100 de clădiri s-au prăbușit și că cel puțin 70.000 de familii au fost afectate. Un element-cheie pentru operațiuni este faptul că regiunea găzduiește principalul aeroport internațional al Venezuelei, care a fost închis din cauza avariilor. În teren, voluntari și localnici au săpat prin ruine, iar pe autostrada Caracas–La Guaira civili au transportat apă, alimente și medicamente către coastă, pe fondul depășirii capacității inițiale de intervenție. Ajutor extern: echipe de salvare, spitale de campanie și finanțare de urgență Țări din Americi – inclusiv Brazilia, Canada, Mexic, Columbia, El Salvador, Cuba și Statele Unite – precum și ONU au continuat să trimită vineri echipe de căutare-salvare și ajutor umanitar. Șeful ajutorului umanitar al ONU, Tom Fletcher, a spus: „Poporului venezuelean, celor ale căror persoane dragi sunt sub dărâmături, să știți că suntem hotărâți ca ajutorul să ajungă la voi.” Printre angajamentele punctuale menționate: Statele Unite : un răspuns „la nivelul întregului guvern”, cu planuri de a desfășura nave de război, avioane de transport și elicoptere și de a mobiliza 150 milioane de dolari (aprox. 690 milioane lei) în ajutor. Secretarul de stat Marco Rubio a spus că răspunsul va fi „mare… rapid și… eficient”. Brazilia : trimiterea unui spital de campanie și a zeci de pompieri și personal de sprijin. El Salvador : 300 de salvatori și paramedici și 50 de tone de echipamente, medicamente și provizii. Columbia : peste 60 de salvatori și 12 tone de ajutor umanitar, potrivit agenției sale de management al dezastrelor. IFRC (Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie): 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei) pentru sprijinirea eforturilor de recuperare. Vaticanul : ajutor de urgență „inițial” de 100.000 de euro (aprox. 500.000 lei) . Țările de Jos : pachet de ajutor de 2 milioane de euro (aprox. 10 milioane lei) pentru desfășurarea unei echipe de căutare-salvare. Turcia : o echipă de 67 de specialiști în căutare-salvare, medici și lucrători umanitari urma să plece din Istanbul vineri dimineață. Spania și Franța : trimit specialiști; Germania a promis șase avioane militare de transport; Elveția a mobilizat 80 de persoane, câini de salvare și 18 tone de echipamente. Au fost anunțate oferte de sprijin și din Europa, precum și din China, India și Iran. China a transmis că guvernul și Crucea Roșie din China vor furniza ajutor umanitar de urgență, inclusiv o echipă de salvare și sprijin medical. Context: vulnerabilități preexistente care încetinesc recuperarea Potrivit relatării, recuperarea este îngreunată de ani de colaps economic și infrastructură deteriorată. Alessandro Rampietti, corespondent Al Jazeera din Bogota, a spus că Venezuela era deja într-o situație „foarte dificilă”, cu pene frecvente de curent și servicii publice „în ruină”, iar multe spitale funcționau deja sub capacitate și nu au suficienți ingineri și medici. În Caracas, locuitorii au petrecut noaptea pe străzi sau în mașini, de teama prăbușirii altor clădiri, pe fondul incertitudinilor privind siguranța structurilor. Ce urmează Pe termen scurt, miza operațională rămâne deblocarea căutărilor sub dărâmături și stabilizarea lanțului logistic într-o zonă în care aeroportul principal este închis. În paralel, amploarea rănilor și a pagubelor pune presiune pe un sistem medical deja fragil, ceea ce face ca ritmul și coordonarea ajutorului internațional să fie decisive pentru zilele următoare. [...]
Un atac asupra unei nave în Strâmtoarea Ormuz riscă să reaprindă tensiunile pe o rută-cheie pentru petrol , la doar o săptămână după redeschiderea pasajului și în plin armistițiu SUA–Iran, potrivit Meduza . Incidentul a avut loc pe 25 iunie: o navă care tranzita strâmtoarea a fost lovită, iar un oficial american citat de CNN a spus că atacul a fost comis cu o dronă iraniană. Organizația United Kingdom Maritime Trade Operations (UKMTO), care monitorizează traficul maritim în regiune, a raportat că un „proiectil necunoscut” a lovit bordul tribord, avariind puntea de comandă. Nu au fost raportate victime. Iranul nu și-a asumat responsabilitatea. Atacul a venit la câteva ore după ce Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a declarat că va permite trecerea în siguranță doar navelor care folosesc rute aprobate de Iran. De ce contează: armistițiul și redeschiderea strâmtorii sunt puse sub presiune Publicația notează că este prima atacare cunoscută a unei nave în Strâmtoarea Ormuz după semnarea, pe 18 iunie, a unui acord SUA–Iran care prevede încetarea ostilităților pe toate fronturile pentru 60 de zile și începerea negocierilor pentru o încetare completă a războiului. Pe fondul atacului, Organizația Maritimă Internațională (agenție ONU) a suspendat evacuarea a sute de nave și a peste 11.000 de marinari blocați în regiunea Golfului Persic de la începutul războiului. Context de piață: petrolul coborâse la minimul din timpul războiului Strâmtoarea Ormuz a rămas închisă de la începutul războiului dintre SUA și Iran, la final de februarie, ceea ce a împins prețul petrolului până la 120 de dolari pe baril (aprox. 552 lei). Pasajul a fost redeschis săptămâna trecută, după acordul de încetare a focului pe 60 de zile, iar pe 24 iunie prețul petrolului a coborât la 73 de dolari pe baril (aprox. 336 lei), minimul de la începutul războiului. Datele MarineTraffic citate de Meduza arată că pe 24 iunie intensitatea traficului prin strâmtoare a atins cel mai ridicat nivel de la începutul conflictului: 70 de nave au tranzitat într-o singură zi, majoritatea pe ruta de lângă coastele Omanului. [...]
