Știri
Știri din categoria Energie
Restaurarea scutului de la Cernobîl este estimată la 500 mil. euro, iar întârzierile cresc riscul operațional, în condițiile în care funcția structurii de izolare a reactorului 4 nu a fost „pe deplin restabilită” după avariile provocate în 2025, potrivit Agerpres, care citează un raport Greenpeace și informații transmise de France Presse.
Vestigiile reactorului nr. 4, avariat în catastrofa din 1986, sunt acoperite de un sarcofag din oțel și beton construit atunci „în grabă”, peste care a fost montat ulterior un înveliș exterior modern („noul scut de protecție”), instalat în 2016 pentru a izola reactorul explodat.
În februarie 2025, această structură metalică a fost perforată de o dronă rusească. Ucraina a acuzat în repetate rânduri Rusia că a vizat situl de la începutul invaziei din 2022 și că l-a lovit în 2025, avariind structura care protejează vechiul sarcofag.
Greenpeace avertizează că, în pofida lucrărilor de reparații, funcția noii structuri de izolare „nu a putut fi pe deplin restabilită”, ceea ce ar crește riscul de emisii radioactive în mediul ambiant, mai ales în scenariul unei prăbușiri necontrolate a învelișului intern de protecție.
„Ar fi catastrofal, întrucât în interiorul sarcofagului se află 4 tone de praf extrem de radioactiv, granule de combustibil și cantități enorme de particule radioactive”, a declarat Shaun Burnie, specialist în domeniul nuclear în cadrul Greenpeace Ukraina.
Organizația susține că este necesară demontarea elementelor instabile ale învelișului intern pentru a evita o prăbușire necontrolată.
Potrivit expertului citat, intervențiile sunt întârziate din cauza războiului, deoarece „rachetele rusești sunt lansate în continuare deasupra Cernobîlului”. Directorul centralei, Serghi Tarakanov, a descris situația drept „extrem de periculoasă” și a avertizat că o rachetă care ar cădea chiar și la 200 de metri ar putea genera un impact extern comparabil cu cel al unui cutremur.
În plan financiar, costurile restaurării structurii de deasupra vechiului sarcofag, avariată în 2025, au fost estimate în martie de ministrul francez de externe Jean-Noel Barrot la aproximativ 500 de milioane de euro (aprox. 2,5 miliarde lei).
Recomandate
Elveția pariază pe un „super-stocator” subteran pentru stabilizarea rețelei europene , printr-un proiect care combină o baterie de mare putere cu un centru de date pentru inteligență artificială, potrivit Focus . În Laufenburg (cantonul Aargau), compania FlexBase construiește un sistem de stocare de tip redox-flow cu peste 2,1 GWh capacitate și peste 1,2 GW putere, capabil să livreze energie în milisecunde. De ce contează: flexibilitate pentru o rețea cu mai mult eolian și solar Miza proiectului este una operațională: să ofere rețelei electrice o „plasă de siguranță” într-un sistem în care producția din surse regenerabile variază puternic. Când eolianul și solarul produc mai mult decât consumul, stocarea poate absorbi surplusul; când cererea crește, instalația poate injecta rapid energie înapoi în rețea. Această flexibilitate devine mai importantă pe fondul creșterii consumului simultan din partea pompelor de căldură, a mașinilor electrice, a centrelor de date și a industriei, notează publicația. Proiectul FlexBase: baterie redox-flow și centru de date pentru IA Potrivit Focus, informațiile despre proiect sunt relatate de ECOnews și de Aargauer Zeitung, care menționează că, la 13 luni de la începerea lucrărilor, groapa de construcție (27 metri adâncime) ar urma să devină un centru tehnologic ce include: cel mai mare centru de date pentru inteligență artificială din Elveția; cel mai mare sistem de baterii redox-flow din lume; birouri, laboratoare și activități de cercetare. Tehnologia redox-flow (stocare în electroliți lichizi pompați prin celule electrochimice) diferă de bateriile litiu-ion: necesită rezervoare mari și infrastructură, dar este considerată potrivită pentru stocare staționară la scară mare. FlexBase invocă și un avantaj de siguranță: sistemul apos nu ar fi inflamabil și nu ar fi exploziv. Dimensiuni și logistică: excavații, beton și oțel Aargauer Zeitung, citată de Focus, indică o amploare de șantier neobișnuită: 480.000 metri cubi de excavații; 110.000 metri cubi de beton; 22.000 tone de oțel. Publicația mai arată că volumul total excavat ar echivala, dacă ar fi depozitat pe un teren de fotbal, cu un „munte” de circa 65 de metri înălțime. Volumul construcției este estimat la 864.000 metri cubi, comparat cu spațiul a aproximativ 1.000 de case unifamiliale, iar în timpul lucrărilor de terasament ar fi plecat, în medie, câte un camion la fiecare două minute. Laufenburg, nod istoric al rețelei europene – și următorul pariu Laufenburg este prezentat ca un punct cu încărcătură simbolică pentru infrastructura energetică: aici au existat repere precum hidrocentrala construită între 1909 și 1914 și „ Stern von Laufenburg ”, locul unde în 1958 au fost interconectate rețelele Elveției, Germaniei și Franței. În acest context, noul proiect este descris ca o „următoare treaptă” de infrastructură, care ar urma să lege securitatea alimentării cu energie, calculul pentru inteligență artificială și utilizarea căldurii reziduale. Rămâne însă o întrebare majoră, subliniată de Focus: dacă un proiect de asemenea dimensiuni își va respecta calendarul și costurile. [...]
Google încearcă să-și securizeze energia pentru centrele de date prin „capacitate” agregată din gospodării , într-un acord pe trei ani cu Voltus care mută o parte din presiunea de consum către resurse distribuite, potrivit TechRadar . Miza este operațională: fiecare centru de date nou construit de Google ajunge să consume electricitate „la scara unui oraș mic”, pe fondul extinderii capacităților de inteligență artificială și cloud. În acest context, compania caută soluții care pot fi puse în funcțiune mai repede decât proiectele clasice de producție, într-o piață în care reactoarele nucleare ar putea avea nevoie de circa 15 ani pentru autorizare și construcție, iar centralele pe gaze se confruntă cu incertitudini de reglementare și volatilitatea prețului combustibilului. Cum funcționează: mii de locuințe, câte „o felie” mică de energie În loc să investească direct în noi capacități centralizate, Google va plăti mii de gospodării pentru contribuții foarte mici de energie, obținute prin dispozitive conectate, precum termostate inteligente sau unități mici de baterii. Voltus agregă aceste resurse într-o rețea coordonată, folosind o platformă software proprie care se conectează în timp real la dispozitive. Când cererea regională urcă spre vârfuri considerate riscante, sistemul poate declanșa automat acțiuni precum: descărcarea pentru scurt timp a unei cantități mici de energie din baterii în rețea; reducerea temporară a ciclării aerului condiționat sau a consumului pentru încălzire. Voltus susține că ajustările sunt de ordinul minutelor, astfel încât un proprietar nu ar trebui să le resimtă. Dimensiunea acordului: până la 100 MW/an în rețeaua PJM Concret, Voltus ar urma să agregheze până la 100 MW de resurse energetice distribuite în fiecare an în rețeaua PJM, care acoperă zone din Midwest și Mid-Atlantic, de la Illinois la New Jersey. Pentru Google, această „capacitate” este descrisă ca fiind complementară, nu un substitut complet pentru alte surse. „Google este angajată să se asigure că creșterea noastră energetică se traduce într-un viitor cu electricitate mai fiabilă și mai accesibilă pentru comunitățile locale”, a declarat Michael Terrell, Global Head of Advanced Energy la Google. Ce câștigă și ce riscă: flexibilitate, dar și incertitudine Acordul transformă nevoia Google de capacitate fiabilă în plăți directe către gospodăriile participante (și către mici afaceri) din teritoriul PJM. În paralel, TechRadar notează că există critici legate de dependența de participarea voluntară: un proprietar poate deconecta o baterie sau poate suprascrie setările termostatului fără notificare, ceea ce introduce incertitudine în sistem. Ca ordin de mărime, sursa amintește că un reactor nuclear tipic ar genera în jur de 1.000 MW , de circa zece ori mai mult decât ceea ce oferă, în acest moment, schema de energie distribuită din acordul cu Voltus. În consecință, este posibil ca Google să își păstreze și planurile legate de nuclear, iar soluția cu gospodăriile să reducă doar o parte din necesarul de producție centralizată nouă. [...]
Centrala pe gaz de 1.700 MW de la Mintia a ajuns la 83% execuție, iar miza imediată este conectarea la rețelele de electricitate și gaze , etape fără de care investiția nu poate intra în funcțiune, potrivit Antena 3 . Premierul Ilie Bolojan spune că proiectul, construit pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune, este una dintre cele mai importante investiții energetice recente și ar urma să devină cea mai mare centrală pe gaz din UE realizată într-un singur loc. Proiectul vizează o centrală de 1.700 MW , realizată printr-o investiție privată de peste 1,2 miliarde de euro (aprox. 6 miliarde lei) . Bolojan afirmă că noua capacitate ar însemna „mai multă energie produsă în țară” și „mai puține importuri”, cu un rol important în acoperirea consumului în perioadele dificile, în special iarna. Ce trebuie rezolvat pentru punerea în funcțiune Dincolo de stadiul de execuție, calendarul tehnic și coordonarea instituțiilor devin critice în următoarele luni. Conform mesajului publicat de Ilie Bolojan, urmează: testele de interconectare dintre centrală și stația electrică, descrise ca o etapă tehnică importantă pentru punerea în funcțiune; finalizarea interconectărilor cu rețeaua electrică „în două etape”, din această lună până în octombrie ; asigurarea alimentării cu gaz pentru noua centrală până în august . De ce contează economic și operațional În evaluarea premierului, proiectul are un „rol strategic” pentru securitatea energetică, iar întârzierile în interconectare și în alimentarea cu gaz ar împinge în timp momentul în care capacitatea de 1.700 MW poate contribui efectiv la producția internă. Bolojan susține că, fără investiții în capacități noi și infrastructură modernă, România nu poate obține „competitivitate economică, stabilitate și prețuri corecte” pentru consumatori. [...]
Testele de interconectare ale centralei pe gaz de la Mintia încep în iunie , un pas operațional care condiționează intrarea în producție estimată pentru septembrie 2026 și, implicit, aportul unei noi capacități mari în sistemul energetic, potrivit Știrile Pro TV . Prim-ministrul demis Ilie Bolojan a vizitat sâmbătă proiectul centralei pe gaze de la Mintia, descris de Palatul Victoria drept „obiectiv strategic de importanță națională” în energie. În discuțiile cu reprezentanții Mass Global Energy Rom , tema principală a fost stadiul lucrărilor și calendarul de implementare, într-un proiect în care ar fi fost investiți peste 1,2 miliarde de euro (aprox. 6 miliarde de lei). Calendarul tehnic: interconectare, apoi gaz Potrivit comunicatului citat, în perioada următoare urmează să înceapă testele de interconectare dintre centrală și stația electrică, etapă necesară pentru punerea în funcțiune a capacităților de producție. Interconectările cu rețeaua electrică ar urma să fie finalizate în două etape, „din această lună și până în octombrie”, iar alimentarea cu gaz a noii centrale trebuie asigurată în luna august. „Este esențial ca toate instituțiile implicate să colaboreze eficient pentru ca aceste teste și etapele următoare să fie realizate fără întârzieri suplimentare.” În același mesaj, Bolojan leagă direct investițiile în capacități noi și infrastructură de competitivitatea economică și de „prețuri corecte” pentru consumatori. Ce se știe despre dimensiunea proiectului și stadiul execuției Proiectul de la Mintia are ca obiectiv atingerea, în acest an, a unei capacități instalate de 1.700 MW și ar urma să devină, la finalizare, „cea mai mare centrală electrică pe gaze din Uniunea Europeană, pe un singur amplasament”. Investiția a ajuns la un stadiu de realizare de 86%, iar testele de interconectare sunt programate să înceapă în iunie. Producția de energie electrică este estimată pentru septembrie 2026, conform aceleiași surse. [...]
Întârzierile la decontările statului pentru plafonarea energiei și gazelor împing costuri de finanțare către furnizori , iar povara se vede atât în deficitul bugetar, cât și în credite bancare contractate de companii pentru a-și susține operațiunile, potrivit Mediafax , care citează declarațiile șefilor PPC România și E.ON România făcute la Power Summit 2026, la Helsinki. Alessio Menegazzo, country manager și CEO PPC România, spune că schema de sprijin aplicată timp de patru ani a fost „stufoasă” și „nebazată pe date”, iar după încheierea perioadei de prețuri plafonate „nu s-a întâmplat absolut nimic” în zona de reglementări și design de piață care să reducă dependența de fluctuații. El a legat direct costurile schemei de situația finanțelor publice și de restanțele către furnizori. „Implementarea, execuția, au fost absolut sub orice standard acceptabil pentru o țară modernă.” Blocaj la decontări și costuri cu dobânzile Volker Raffel, CEO E.ON România și președinte al ACUE, a descris situația decontărilor ca fiind „cam blocată”, cu speranța unei deblocări la ANRE , dar fără o certitudine. Potrivit acestuia, industria mai are de recuperat sume aferente anilor 2024 și 2025, chiar dacă „nu mai acumulăm sume noi”. Raffel a indicat, pe baza cifrelor ACUE, că cererile au fost de 9,5 miliarde de lei, din care aproximativ 40% ar fi fost decontate ca „avans”, iar restul ar fi rămas blocat. La nivelul E.ON, el a menționat decontări restante de „aproape 700 de milioane de lei”, în principal la energie electrică. Pe costul finanțării, șeful E.ON a spus că furnizorii au fost forțați să ia credite pentru a plăti producătorii și obligațiile fiscale, iar dobânzile sunt calculate la ROBOR plus marjă. În calculele sale, la o dobândă efectivă de 8%–9%, pentru circa 6 miliarde de lei lipsă, dobânda anuală la nivel de industrie ar ajunge la ordinul sutelor de milioane de lei (exemplificat printr-un ordin de mărime de 600 de milioane de lei/an la 10%). „Asta e o povară financiară puternică în comparație cu competitorii care nu au această povară.” Unde se blochează fluxul și ce arată cifrele bugetare Mecanismul descris în material presupune că furnizorii trimit cererile la ANRE pentru validare, iar după validare acestea merg la decontare către Ministerul Muncii (pentru clienți casnici) și Ministerul Energiei (pentru noncasnici). Mediafax notează că, în primele patru luni ale anului, statul a achitat 77.540.000 de lei către furnizori, conform execuției bugetului general consolidat publicate de Ministerul Finanțelor. La finalul lunii mai, erau în curs de validare la ANRE cereri care însumează peste 8,86 miliarde de lei, potrivit informațiilor publicației. În legea bugetului pe 2026 sunt prevăzute alocări de 3,75 miliarde de lei pentru compensarea costurilor la energie (1,75 miliarde lei la Ministerul Muncii și 2 miliarde lei la Ministerul Energiei). În 2025, plățile totale au fost de 3,85 miliarde de lei, din care 2,92 miliarde de lei pentru casnici și 931,32 milioane de lei pentru noncasnici. În ritmul actual, statul „ar urma să plătească doar 232,5 milioane de lei în 2026”, potrivit calculelor prezentate în material. Context: expirarea schemelor și tranziția la alte forme de sprijin Schema de plafonare și compensare pentru energia electrică a expirat la 31 iunie anul trecut, iar ulterior a fost introdus un ajutor de 50 de lei lunar pentru persoanele cu venituri modeste, până la finalul acestui an. Pentru gaze naturale, schema a expirat la sfârșitul lunii martie, iar de la 1 aprilie a fost introdusă o reglementare a modului de calcul al prețului, pentru un an, astfel încât acesta să nu fie „prea mare” față de nivelul plafonat. În paralel, materialul oferă și repere de piață: PPC este al doilea furnizor pe retailul de energie electrică, cu 27,01% cotă, după Electrica Furnizare (31,75%) și înaintea E.ON Energie România (16,22%), potrivit raportului ANRE pe ianuarie 2026. [...]
Marile companii chineze de panouri fotovoltaice își mută investițiile spre baterii , pe fondul încetinirii exporturilor și al prăbușirii prețurilor la minime istorice, într-o repoziționare care poate schimba echilibrul din lanțul global al energiei regenerabile, potrivit Profit . Industria fotovoltaică din China resimte presiunea unei cereri globale care, potrivit directorilor din sector, ar urma să se micșoreze în 2026. În acest context, jucători precum JinkoSolar , JA Solar, LONGi Green Energy și Trina Solar accelerează extinderea pe segmentul stocării energiei în baterii, unde mizează pe capacitatea de a livra pachete integrate „fotovoltaic + stocare”. De ce contează: marjele mici la panouri împing capitalul către stocare La târgul SNEC , un eveniment major al industriei fotovoltaice chineze care a atras peste o jumătate de milion de participanți, accentul s-a mutat vizibil către stocare. Un exemplu este JinkoSolar, care intenționează să își tripleze capacitatea de producție de baterii de la 5 GWh la 13–14 GWh până la finalul acestui an. Schimbarea este alimentată și de diferența de profitabilitate: panourile fotovoltaice au ajuns să ofere marje foarte mici, ceea ce face ca stocarea să devină noua direcție de creștere. Gloria Gao, director de marketing la JA Solar, a explicat rațiunea mutării: „Dacă ai doar afaceri cu panouri fotovoltaice, aceasta nu vă ajută afacerea să crească, deoarece marjele sunt foarte mici. De aceea, am început propriile noastre afaceri cu soluții de stocare a energiei, pentru că anticipăm ce se va întâmpla în viitor.” Semnale din comerț: exporturi lente la panouri, accelerare la baterii Datele centrului de reflexie Ember arată că exporturile chinezești de panouri fotovoltaice au crescut cu 4,7% în 2025, cel mai lent ritm din 2018. Pentru perioada mai–decembrie din anul curent, creșterea exporturilor este prognozată să fie mai mică decât cea din primele patru luni, potrivit analistului Fei Chen de la Rystad Energy. În schimb, Rystad estimează că exporturile de baterii pentru stocarea energiei vor crește cu 30%, până la 150 GWh în 2026. Competiția: intrare pe terenul CATL și BYD, cu pariul „soluției integrate” Producătorii de panouri intră însă pe o piață dominată de giganți ai bateriilor precum CATL și BYD. Strategia lor este să folosească avantajele din lanțul de aprovizionare și să vândă sisteme complete, care combină producția de energie solară cu stocarea. Un oficial Trina Solar a numit stocarea energiei „a doua curbă de creștere” după fotovoltaic. În primul trimestru, livrările companiei de soluții de stocare s-au multiplicat de peste patru ori față de aceeași perioadă a anului trecut, iar aproximativ 90% au mers la export, potrivit aceluiași oficial (care a cerut anonimatul). Pe termen mai lung, CATL se așteaptă ca stocarea energiei să reprezinte jumătate din vânzările sale globale în 2030, de la 25% în prezent, pe fondul nevoii de a stabiliza producția intermitentă din regenerabile. Wood Mackenzie leagă această tendință de schimbarea comportamentului de achiziție: clienții tind să cumpere panouri și stocare ca pachet, cu un angajament pe termen lung față de furnizor. „Când cumperi panouri fotovoltaice și soluții stocare, te căsătorești cu aceste companii pentru următorii 20 de ani. (…) În următorii doi ani, nu vom mai vorbi despre panouri fotovoltaice fără stocare”, a declarat Yana Hryshko, șefa cercetării pe lanțul de aprovizionare fotovoltaic la Wood Mackenzie. [...]
