Știri
Știri din categoria Energie verde
Ingka (proprietarul IKEA) a injectat 435,8 milioane lei în proiectul Butimanu, o capitalizare destinată finanțării parcului fotovoltaic de circa 300 MWp care, odată pus în funcțiune, ar urma să acopere consumul echivalent al aproximativ 170.000 de gospodării din România, potrivit Economica.net. Decizia de majorare a capitalului a fost luată de Ingka Investments BV, ca asociat unic al Ingka Investments Romania, iar suma este echivalentul a circa 86 milioane de euro la cursul mediu BNR euro-leu din august 2025, conform documentului din 19 august 2025 citat de publicație.
Banii au fost aduși prin aport în numerar și sunt direcționați către Investments Romania – Butimanu Energy SRL, pentru proiectele Butimanu 1 și Butimanu 2, aflate în construcție. Proiectul este dezvoltat în două faze, pe raza localității Butimanu (județul Dâmbovița), iar dimensiunea anunțată – circa 300 MWp – îl plasează între investițiile fotovoltaice mari din piața locală. MWp (megawați vârf) este unitatea folosită pentru a descrie puterea maximă a panourilor în condiții standard de testare, un indicator relevant pentru capacitatea instalată, dar care nu echivalează direct cu energia livrată în rețea pe parcursul unui an.
Pentru gospodării, miza este mai puțin „cât are proiectul în MWp” și mai mult ce înseamnă în termeni de energie disponibilă în sistem: compania spune că producția estimată ar fi suficientă pentru echivalentul a aproximativ 170.000 de gospodării. Asta nu înseamnă că parcul va alimenta fizic acele locuințe „în mod dedicat”, ci că energia regenerabilă produsă și injectată în rețea ar putea acoperi, la nivel agregat, un consum comparabil. Într-o piață cu prețuri volatile, astfel de capacități noi pot conta prin creșterea ofertei de electricitate cu cost marginal redus (soarele nu are cost de combustibil), ceea ce, în anumite intervale, poate tempera presiunea asupra prețurilor din piață și, indirect, asupra facturilor.
„Proiectul va fi finalizat în aprilie 2027. Proiectul a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru examinarea investițiilor străine directe”, au mai spus pentru Economica.net oficialii grupului suedez Ingka.
Ingka Investments este divizia de investiții a grupului suedez Ingka, proprietarul magazinelor IKEA, iar grupul deține deja nouă parcuri eoliene în România, cu o capacitate totală de 171 MW. Dacă termenul comunicat rămâne neschimbat, următorul reper pentru piață și pentru consumatori este punerea în funcțiune în aprilie 2027, moment din care producția proiectului ar urma să înceapă să se reflecte în mixul național de energie și, prin mecanismele pieței, în condițiile de preț care ajung în final și la gospodării.
Recomandate
Cererea de panouri fotovoltaice pentru acoperișuri s-a dublat în Europa după izbucnirea războiului din Iran , pe fondul scumpirii energiei și al încercării gospodăriilor de a-și reduce expunerea la prețuri volatile, potrivit G4Media , care citează o analiză Reuters. Creșterea tensiunilor din Orientul Mijlociu a împins în sus prețurile petrolului, gazelor și electricității, cu efecte atât asupra companiilor, cât și asupra consumatorilor casnici. În acest context, energia solară a redevenit o opțiune de reducere a costurilor și a dependenței de piețele energetice, arată Reuters. Ce se vede în piață: cerere accelerată, după un an de încetinire Proprietarii de locuințe au dublat cererea pentru panouri fotovoltaice „de la sfârșitul lunii februarie”, conform Reuters, pe baza interviurilor cu peste șase comercianți de echipamente energetice și companii de utilități din zona regenerabilelor din Germania, Marea Britanie și Olanda. Mișcarea vine după ce ritmul noilor instalări solare în Europa a scăzut anul trecut, pentru prima dată în aproape un deceniu, deși panourile fotovoltaice reprezintă aproximativ o treime din capacitatea energetică a Europei, potrivit aceleiași surse. Miza economică: reducerea dependenței și „valoarea” regenerabilelor în șocuri geopolitice Susținătorii industriei argumentează că Europa trebuie să accelereze reducerea dependenței de petrolul și gazele importate. Reuters citează, în acest sens, poziții din industrie care leagă direct conflictul de vulnerabilitatea energetică: „Războiul nu a făcut decât să scoată la iveală problema care a existat de la bun început: dependența energetică”, a declarat Janik Nolden, cofondator al unei firme private de echipamente solare din Germania. „Așa cum Europa trebuie să se poată apăra, trebuie să fim capabili să ne furnizăm propria energie”, a declarat Mario Kohle, fondatorul unei alte firme germane de panouri solare. Reuters notează și că această creștere a interesului pentru solar arată cum șocurile geopolitice pot „reevalua rapid” rolul surselor regenerabile, în condițiile în care cererea din criza energetică din 2022 a fost și mai mare, potrivit unui alt antreprenor citat. Context de ofertă: supracapacitate în China Pe partea de producție, producătorii chinezi din sectorul solar indică în continuare problema supracapacității: China ar avea capacitate suficientă pentru a acoperi aproape de două ori cererea globală prognozată pentru acest an, potrivit Reuters. În materialul citat de G4Media nu sunt oferite valori absolute ale cererii sau ale prețurilor și nici estimări privind durata acestui val de comenzi; informațiile sunt prezentate la nivel de trend și declarații din piață. [...]
Peste 1.500 de participanți și expozanți internaționali sunt așteptați la Solar Energy Bucharest Summit , eveniment B2B care are loc în perioada 22–23 aprilie, la Palatul Parlamentului , potrivit Agerpres . Miza pentru piață este concentrarea, în același loc, a investitorilor, dezvoltatorilor și furnizorilor de tehnologii, într-un moment în care proiectele solare depind de acces la capital și de lanțuri de aprovizionare funcționale. Evenimentul ajunge la a cincea ediție și este organizat de Organizația Patronală a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES) și Creative Communications. Cine participă și ce tip de public vizează Organizatorii îl descriu ca pe un eveniment dedicat energiei solare din România, care reunește: investitori, dezvoltatori de proiecte, furnizori de tehnologii. La dezbaterile programate sunt așteptați, între alții, Sebastian Burduja (consilier al premierului), Istvan-Lorant Antal (președintele Comisiei pentru energie din Senat), Bende Sándor (președintele Comisiei pentru industrii din Camera Deputaților), Cristina Prună (vicepreședinta Comisiei pentru industrii din Camera Deputaților), Martin Moise (prim vicepreședinte PATRES) și Daniela Dărăban (directoarea executivă a Federației Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie – ACUE). De ce contează pentru companii Prin numărul anunțat de participanți și prezența unor reprezentanți din zona deciziei publice și a industriei, summitul funcționează ca un punct de întâlnire pentru discuții comerciale și de investiții în solar, cu potențial de a influența ritmul proiectelor și parteneriatele din piață. În materialul citat nu sunt oferite detalii despre teme, contracte sau decizii care ar urma să fie anunțate în cadrul evenimentului. [...]
Europa ar trebui să rămână fără importuri de energie din Rusia , iar răspunsul la noile șocuri geopolitice trebuie să fie accelerarea investițiilor în energie curată și în infrastructură, nu relaxarea interdicțiilor, potrivit Economica , care relatează declarațiile comisarului european Dan Jorgensen la conferința WindEurope de la Madrid. Mesajul comisarului vine pe fondul discuțiilor din Europa despre o posibilă revizuire a restricțiilor privind energia din Rusia, în contextul crizei din Orientul Mijlociu. Jorgensen a spus că o astfel de răzgândire ar fi „o greșeală uriașă”, făcând trimitere la lecțiile crizei energetice declanșate după invazia Rusiei în Ucraina, în 2022, când UE a constatat costurile dependenței de un furnizor devenit „inamicul”. Costul dependenței de combustibili fosili, în centrul argumentului În intervenția sa, comisarul a legat direct vulnerabilitatea economică de dependența de combustibili fosili, afirmând că, în actualul conflict, aceasta generează Europei costuri suplimentare de 500 de milioane de euro (aprox. 2,5 miliarde lei) „nu în fiecare lună sau săptămână, ci în fiecare zi”. În acest cadru, el a susținut că există „o singură modalitate” de a rupe dependența: investiții masive în surse proprii de energie, „mult mai ieftine”. De ce contează pentru companii și politici publice: direcția de investiții Jorgensen a indicat energia eoliană drept un pilon cu potențial „enorm” de extindere în Europa, dar a avertizat că beneficiile regenerabilelor nu vor fi valorificate fără un sistem energetic „mai flexibil și mai integrat” — o trimitere la nevoia de adaptare a rețelelor și a funcționării pieței pentru a integra producția variabilă din surse regenerabile. În același timp, comisarul a descris contextul actual drept un nou „șoc” cu repercusiuni economice, legat de războiul din Iran, însă a susținut că Europa se află într-o poziție mai bună decât în 2022: are mai multă energie curată în sistem și surse de aprovizionare mai diversificate. În această logică, presiunea nu ar fi pentru revenirea la importuri din Rusia, ci pentru accelerarea tranziției și a investițiilor în infrastructura necesară. Ce urmează la nivelul Bruxelles-ului Comisarul a mai spus că Bruxelles-ul va publica miercuri o comunicare cu propuneri privind conflictul din Orientul Mijlociu. Economica notează că informațiile sunt atribuite agenției EFE. [...]
Scumpirea petrolului cu peste 30% de la finalul lui februarie face biocombustibilii mai competitivi economic , iar unele state încep să accelereze utilizarea lor ca măsură de reducere a dependenței de importuri, potrivit Economedia . Mișcarea vine pe fondul conflictului dintre SUA și Israel cu Iranul și al temerilor privind perturbări în aprovizionarea cu combustibili fosili. Potrivit Reuters, conflictul a afectat aproximativ 20% din fluxurile globale de petrol și gaze care tranzitează Strâmtoarea Ormuz , una dintre rutele energetice cheie la nivel mondial. În acest context, pe lângă scumpirea țițeiului, prețurile porumbului – materie primă importantă pentru biocombustibili – au crescut cu aproximativ 5%, un avans mult mai redus decât cel al petrolului, ceea ce susține competitivitatea relativă a biocombustibililor. De ce contează: alternativă de cost și de securitate energetică Biocombustibilii (produși din materii prime organice) sunt folosiți fie în amestec cu carburanții convenționali, fie ca alternativă la motorină. În perioade de petrol scump, ei devin mai atractivi din perspectiva costurilor și pot reduce dependența de importurile de combustibili fosili, mai ales în economiile expuse la șocuri de aprovizionare. În Asia, mai multe state dependente de importurile de energie din Orientul Mijlociu au început să accelereze utilizarea biocombustibililor pentru a limita impactul scumpirii energiei asupra economiilor locale. În paralel, sunt menționate și măsuri de reducere a consumului, precum: raționalizarea consumului de combustibil; reducerea săptămânii de lucru; sisteme de circulație alternativă. Riscul colateral: presiune pe prețurile alimentelor Extinderea biocombustibililor rămâne controversată din cauza efectului potențial asupra prețurilor alimentelor, o dezbatere intensă mai ales în criza din 2007–2008, când subvențiile și mandatele de producție au fost criticate pentru presiunea asupra piețelor agricole. Critici din mediul politic și din organizații non-guvernamentale susțin că folosirea culturilor agricole pentru combustibili contribuie la scumpirea alimentelor. Economedia notează că, în prezent, aproximativ 40% din producția de porumb din SUA (cel mai mare producător mondial) este direcționată către etanol, iar în Brazilia circa 50% din trestia de zahăr este utilizată pentru biocombustibili. În același timp, creșterea costurilor la energie, transport și îngrășăminte, alimentată de conflict, a dus deja la majorarea prețurilor alimentelor la nivel global, care în martie au atins cel mai ridicat nivel din ultimele șase luni; o extindere a producției de biocombustibili ar putea amplifica tendința. Totuși, rezervele globale de cereale și uleiuri vegetale sunt descrise ca fiind relativ ridicate, ceea ce reduce intensitatea disputei „alimente versus combustibil” față de 2007–2008. Unde sunt limitele și ce se schimbă prin reglementare Biocombustibilii acoperă în prezent aproximativ 4% din cererea globală de combustibili pentru transport. În Uniunea Europeană , utilizarea lor este limitată prin reglementări menite să evite creșterea prețurilor alimentelor și accelerarea defrișărilor, în cadrul obiectivelor privind energia regenerabilă. În SUA, autoritățile au impus rafinăriilor să crească utilizarea biocombustibililor la un nivel record în acest an, semnalând o direcție de politică publică ce poate susține cererea chiar și în condiții de volatilitate pe piața petrolului. Sursa inițială a informațiilor preluate de Economedia este Mediafax , care citează, la rândul său, Reuters. [...]
China pregătește intervenții în industria solară pentru a opri războiul prețurilor , după ce supraproducția a dus la un exces de ofertă care apasă pe piața internă, potrivit Economedia . Autoritățile chineze au cerut „eforturi concertate” din partea industriei pentru a combate surplusul de producție, pe fondul unei capacități care depășește semnificativ cererea globală și a alimentat în ultimii ani un război al prețurilor, notează publicația, citând CNBC . Ce măsuri sunt avute în vedere În material sunt menționate trei direcții de acțiune discutate la nivelul industriei: impunerea unor plafoane de preț ; fuziuni și achiziții (consolidare în sector); coordonare mai strânsă la nivelul companiilor pentru reducerea efectelor supracapacității. De ce contează: supracapacitate și presiune externă China rămâne liderul mondial în energie solară, iar capacitatea sa de producție depășește cererea globală, ceea ce a intensificat concurența internă. Țara produce peste 80% din componentele panourilor solare la nivel mondial, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , însă industria se confruntă cu supracapacitate pe fondul competiției interne, pe care guvernul chinez a numit-o „involuție”. Problema este amplificată de tarife și alte măsuri adoptate pe piețe externe importante, inclusiv în SUA și Europa, care complică exporturile și pot accentua presiunea asupra producătorilor. [...]
Războiul din Iran accelerează tranziția energetică, dar împinge economiile spre o nouă dependență: China , care domină lanțurile globale de aprovizionare pentru tehnologii cu emisii reduse și minerale critice, arată o analiză Politico . Pe fondul scumpirii petrolului și gazelor, tot mai multe guverne își văd „ieșirea” din șocurile combustibililor fosili în electrificare și energie curată — însă viteza tranziției crește automat nevoia de importuri din China. Creșterea prețurilor la energie, alimentată de conflict și de atacurile Washingtonului asupra Iranului, a determinat țări din UE și Marea Britanie până în Coreea de Sud și Filipine să ceară accelerarea electrificării și a infrastructurii pentru energie curată. Mesajul de fond este economic: sursele domestice (regenerabile și nuclear) sunt văzute ca soluție pe termen lung pentru protejarea economiilor de volatilitatea piețelor globale de petrol și gaze, chiar dacă nu reduc imediat facturile. Costul imediat al crizei: presiune pe bugete și consum Politico descrie efecte directe în mai multe regiuni: penurii de combustibil în părți din Asia au dus la măsuri de economisire, inclusiv săptămâni de lucru de patru zile în Filipine și Bangladesh sau limitări la condus. India a plafonat utilizarea gazelor naturale în industrie, iar Cambodgia reduce taxele de import pentru bunuri „verzi”. În Europa, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a spus că, „de la începutul conflictului, acum 44 de zile”, factura UE pentru importurile de combustibili fosili a crescut cu peste 22 de miliarde de euro. În acest context, ea a reluat ideea că electrificarea ar însemna mai multă independență pentru Europa. „Capcana” tranziției rapide: dependența de tehnologia și materiile prime din China Problema, subliniază analiza, este că decarbonizarea accelerată vine cu o dependență structurală de China, care controlează o parte covârșitoare din producția de tehnologii curate și din rafinarea mineralelor critice. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie , China produce aproape 80% din panourile solare la nivel global și o pondere și mai mare din componentele-cheie (celule și plachete). În plus, China rafinează aproximativ 90% din pământurile rare folosite la turbine eoliene și vehicule electrice și procesează majoritatea litiului, cobaltului și altor metale utilizate în baterii. Politico notează și recordul exporturilor chineze de vehicule electrice și hibride: 349.000 de unități în martie, de peste două ori mai mult decât cu un an înainte. Această poziție dominantă alimentează temeri economice și de securitate: de la riscul ca industriile locale să fie subminate de importuri ieftine, până la posibilitatea ca Beijingul să folosească controlul asupra materiilor prime ca pârghie. Publicația amintește că anul trecut China a impus restricții ample la export pentru mai multe pământuri rare, ca răspuns la tarifele SUA, punând în tensiune lanțurile de aprovizionare. Totodată, creșterea utilizării componentelor chineze a generat îngrijorări de securitate cibernetică; SUA ar fi găsit „dispozitive de comunicare neexplicate” în tehnologie solară chineză, potrivit unor relatări citate de Politico. Răspunsul guvernelor: între bariere și „pragmatism” investițional În UE, comisarul pentru industrie Stéphane Séjourné a ridicat explicit dilema politică a tranziției bazate pe importuri, întrebând cum poate fi prezentată decarbonizarea ca oportunitate „dacă bateriile noastre sunt făcute în China”. El a propus o legislație care ar obliga statele membre să aloce mai mulți bani publici pentru tehnologii verzi produse intern și ar limita investițiile străine ale „jucătorilor dominanți”, o inițiativă interpretată pe scară largă ca vizând Beijingul. Politico oferă și alte exemple de „fricțiune”: guvernul britanic a blocat luna trecută o companie chineză să construiască o fabrică de turbine eoliene de 2 miliarde de dolari (aprox. 9,2 miliarde lei) în Scoția, invocând îngrijorări de securitate națională nespecificate; mai multe țări și UE au introdus tarife pentru vehicule electrice chineze și oțel, pentru a preveni inundarea pieței; SUA au un tarif de 100% pe vehiculele electrice din China; UE are deja o cerință ca o parte din cererea de bunuri verzi și minerale să fie acoperită prin producție internă până în 2030, iar noua lege industrială promovată de Séjourné ar introduce un plafon pentru investiții din țări care controlează peste 40% din producția globală în tehnologii curate. În paralel însă, multe guverne caută să își consolideze relațiile cu Beijingul pentru acces la investiții și materii prime. Sunt menționate vizite și demersuri recente ale unor lideri și miniștri din Germania, Spania, precum și din Regatul Unit, Canada, Finlanda și Irlanda. De ce contează pentru economie: „mai scump acasă” poate încetini decarbonizarea Analiza insistă pe un compromis cu impact direct în costuri: producția „Made in Europe” tinde să fie mai scumpă decât alternativele chineze, ceea ce riscă să încetinească tranziția energetică. Simone Tagliapietra, senior fellow la think tank-ul Bruegel, avertizează că o orientare prea puternică spre producția internă poate reduce viteza decarbonizării, tocmai pentru că tehnologiile ieftine sunt necesare pentru implementarea rapidă. Politico dă și exemple de țări care au ales pragmatismul: Pakistan a importat masiv panouri solare ieftine din China pentru a amortiza criza de aprovizionare, iar Spania a atras investiții chineze importante în sectorul energetic. Canada, la rândul ei, a redus tariful de 100% pentru vehiculele electrice chineze și a acceptat un număr limitat de mașini pe piață în schimbul eliminării tarifelor pentru produse agricole de miliarde de dolari; ministrul energiei, Tim Hodgson, a argumentat că măsura a ajutat la accesul la vehicule electrice la prețuri unde „nu exista ofertă”. Ce urmează: securitatea energetică se mută de la petrol la minerale critice Pe termen scurt, conflictul împinge guvernele să accelereze electrificarea pentru a reduce expunerea la șocurile petrolului și gazelor. Pe termen mediu, însă, miza se mută spre securizarea lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice și componente, unde China are avantajul major. În UE, direcția pare să fie o combinație de măsuri defensive (tarife, condiții de producție locală, limitarea investițiilor din partea actorilor dominanți) și menținerea unei relații comerciale suficient de funcționale cu Beijingul pentru a nu bloca tranziția. Tensiunea centrală, așa cum o descrie Politico, rămâne una de politică economică: câtă dependență de China acceptă statele pentru a câștiga rapid independență față de combustibilii fosili. [...]
