Știri
Știri din categoria Companii
Noile cerințe de licențiere și autorizare din zona DEEE riscă să reducă numărul de operatori și să împingă în sus costurile din lanțul de reciclare, cu efecte care ajung, indirect, la producători și consumatori, potrivit unui studiu al Consiliului Concurenței citat de Agerpres.
Instituția arată că suprapunerea condițiilor legislative, administrative, financiare, tehnice și operaționale îngreunează activitatea companiilor care colectează, tratează și reciclează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE). Aplicate simultan, aceste cerințe pot limita intrarea și menținerea operatorilor pe piață, reducând presiunea concurențială și afectând capacitatea sistemului de a gestiona volume în creștere.
„Obiectivele de mediu trebuie susținute prin reguli clare, proporționale și ușor de aplicat. Suprapunerea cerințelor de licențiere, autorizare și certificare riscă să limiteze accesul operatorilor pe piață și să pună presiune asupra capacității de gestionare a DEEE, cu efecte asupra costurilor suportate de producători și consumatori. De aceea, trebuie identificate soluții mai puțin restrictive, fără diminuarea standardelor de protecție a mediului”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Sistemul funcționează pe principiul „răspunderii extinse a producătorului” (REP), prin care producătorii și importatorii de echipamente electrice și electronice (EEE) răspund financiar și operațional pentru gestionarea deșeurilor generate de produsele puse pe piață. În România, obligațiile sunt transferate către organizații colective (organizații de transfer de responsabilitate – OTR), care finanțează și organizează colectarea și tratarea DEEE.
În 2024, odată cu adoptarea unei noi legislații, condițiile de autorizare/licențiere pentru DEEE au devenit „considerabil mai stricte” decât pentru alte categorii de deșeuri, inclusiv prin cerințe de documentație, investiții în infrastructură și demonstrarea capacității tehnice.
Pentru OTR, noile prevederi condiționează licențierea de:
Consiliul Concurenței avertizează că aceste cerințe pot afecta în special sustenabilitatea și accesul pe piață al organizațiilor mici și mijlocii. În contextul creșterii costurilor administrative și operaționale, numărul OTR a scăzut de la 19 (în perioada 2021–2023) la 14 în 2026, iar o reducere suplimentară ar putea limita opțiunile producătorilor și ar consolida poziția organizațiilor cu resurse mai mari.
Pe zona de tratare, operatorii trebuie să se conformeze standardelor Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC), ceea ce presupune investiții în echipamente, spații, sisteme de monitorizare și personal calificat. Studiul indică și o problemă de piață: lipsa organismelor de certificare acreditate la nivel național face procesul mai costisitor și mai dificil.
În plus, parteneriatele obligatorii cu producători de EEE sau cu OTR, necesare pentru obținerea autorizației de mediu, sunt prezentate ca o condiție suplimentară de acces, care face conformarea mai accesibilă operatorilor mari.
Efectele sunt amplificate de distribuția inegală a infrastructurii: în 2024, circa o treime dintre județe nu aveau nicio unitate de tratare autorizată. În același timp, Bucureștiul și Ilfov cumulau 40 de unități de tratare a DEEE. Consiliul Concurenței leagă această asimetrie de riscuri de reducere a capacității de tratare și de creștere a dependenței de un număr limitat de operatori.
Studiul arată că, între 2020 și 2025, cantitatea de EEE introdusă pe piață a crescut de la aproximativ 319.000 de tone la peste 474.000 de tone, iar volumul de DEEE colectat a urcat de la 86.000 la 211.000 de tone. Rata estimată de colectare a crescut de la 33% (2020) la 57% (2025), apropiindu-se de ținta europeană de 65%. În 2025, volumul colectat a fost de 11 kg/locuitor, față de 13 kg/locuitor generate.
În paralel, Consiliul Concurenței notează că „costurile totale” ale sistemului sunt în creștere. Acestea sunt acoperite prin Timbrul verde – contribuția plătită de consumatori la cumpărarea unui produs EEE nou – stabilită de OTR în funcție de categoria produsului, dimensiuni, greutate și complexitatea reciclării.
Instituția compară nivelul contribuțiilor și susține că România are contribuții mai mari decât state precum Olanda, Belgia, Irlanda, Portugalia, Italia și Spania. Exemplul dat: în 2023, contribuția a fost de aproximativ 4,4 euro/locuitor în România (aprox. 22 lei), față de 3,3 euro/locuitor în Olanda (aprox. 16,5 lei) și 1,7 euro/locuitor în Italia (aprox. 8,5 lei).
Un alt punct semnalat este dificultatea comparării ofertelor, deoarece fiecare OTR împarte cele șase categorii de EEE în subcategorii proprii și își publică tarifele în funcție de această clasificare. În 2026, pentru telefoane mobile, tarifele erau cuprinse între 0,1 lei/bucată și 2,5 lei/bucată, adică un maxim de 25 de ori peste minim.
Consiliul Concurenței recomandă Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) să facă o analiză de impact pentru a evalua dacă obiectivele de mediu pot fi atinse prin măsuri administrative „mai puțin restrictive și proporționale”. Printre elementele indicate pentru reanalizare se numără pragul de 5% pentru re-licențierea organizațiilor colective, garanția fixă de 2 milioane de lei către AFM și efectele cerințelor de certificare asupra operatorilor mici și mijlocii.
Separat, autoritatea propune evaluarea standardizării subcategoriilor de EEE folosite de OTR la stabilirea și afișarea tarifelor Timbrului verde, pentru a permite o comparație obiectivă a ofertelor de către producători.
Raportul integral poate fi consultat pe pagina Consiliului Concurenței, iar instituția invită persoanele și organizațiile interesate să trimită observații până la 2 noiembrie 2026.
Recomandate
Concordia avertizează că România riscă să repete blocajele de absorbție a fondurilor europene în următorul cadru financiar 2028–2034, dacă intră fără o strategie economică și de competitivitate coerentă, potrivit Ziarul Financiar . Mesajul vine pe fondul apropierii negocierilor și pregătirilor pentru noul exercițiu bugetar al UE, pe care organizația îl vede drept un moment „decisiv” pentru competitivitatea economiei. Directorul executiv al Confederației Patronale Concordia, Paul Aparaschivei, spune că România „nu are o strategie economică clară” și că mediul de afaceri încearcă să construiască, împreună cu decidenții, mediul academic și partenerii organizației, o strategie economică și de competitivitate adaptată schimbărilor din economie. Un punct concret invocat de Concordia este riscul de a intra în următorul ciclu de finanțare cu aceleași probleme ca în actualul exercițiu. Aparaschivei a indicat că PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) „s-a închis pe 31 august” cu peste 4.500 de investiții nerecepționate la nivel național, ceea ce, în viziunea sa, poate deveni un tipar dacă nu sunt corectate cauzele. Presiune pentru o reprezentare mai puternică, inclusiv în regiuni Dincolo de strategia națională, Concordia pune accent pe întărirea reprezentării mediului privat în dialogul cu autoritățile și partenerii sociali. Ondrej Safar, membru al Consiliului Director Concordia, a susținut că dialogul nu ar trebui să se construiască doar în București și a cerut o voce regională mai puternică a companiilor în fața deciziei publice. Safar a mai spus că cei 650 km de graniță ai regiunii cu Ucraina ar putea deveni, pe termen mediu, un argument pentru atragerea investițiilor, dacă acest avantaj este integrat „coerent” în agenda de dezvoltare și în dialogul cu autoritățile centrale. Extinderea organizației și miza de influență în decizie Concordia afirmă că din februarie și până în prezent peste 1.000 de companii noi s-au alăturat organizației la nivel național, cumulând o cifră de afaceri de 10 mld. euro (aprox. 50 mld. lei). Sergiu Manea, membru al Consiliului Director Concordia, a legat această extindere de obiectivul de a crește influența mediului privat în procesul decizional: „Promisiunea Concordia către mediul de afaceri este că noi putem fi vocea care să vă facă să aveţi încredere că sunteţi în cameră când se iau decizii pentru voi.” Declarațiile au fost făcute la a doua ediție a Concordia Hub Est – Forum pentru dezvoltare , organizată la Iași, unde reprezentanți ai companiilor, autorităților locale și mediului academic au discutat despre priorități pentru accelerarea competitivității regiunii. [...]
Grupul Lactalis a rămas definitiv cu o amendă de aproape 2,9 milioane de euro , după ce Tribunalul București a confirmat sancțiunea aplicată de Consiliul Concurenței pentru refuzul de a colabora în timpul unei inspecții inopinate, potrivit Economedia . Decizia contează în primul rând ca precedent de reglementare: autoritatea își întărește capacitatea de a obține acces la informații și documente în investigații, inclusiv când acestea sunt administrate din afara României. Inspecția s-a derulat în cadrul unei investigații privind posibile înțelegeri de stabilire a prețurilor pe piața producției și comercializării untului. Consiliul Concurenței arată că, la controlul desfășurat la finalul lunii martie 2023, companiile nu au permis accesul inspectorilor la anumite conturi de e-mail sau corespondențe folosite de angajați ori reprezentanți. Ce sancțiune a fost confirmată și pentru ce faptă Amenda totală confirmată este de 14.335.002 lei (aproximativ 2,9 milioane euro, adică circa 14,3 milioane lei), aplicată pentru obstrucționarea inspecției inopinate. Autoritatea precizează că a câștigat definitiv toate cele trei procese în care Albalact, Covalact și Dorna Lactate au contestat sancțiunile. Sancțiunile au fost împărțite astfel: Albalact SA : 9.913.038,57 lei (aprox. 2 milioane euro) Covalact SA : 2.446.524 lei (aprox. 495.000 euro) Dorna Lactate SA : 1.975.440,12 lei (aprox. 400.000 euro) Presiune financiară suplimentară: amendă pe zi de întârziere Pe lângă amenda principală, Consiliul Concurenței menționează că a impus și penalități cominatorii pentru a determina companiile să ofere acces la informații: amenzi totale de 130.913,27 lei pentru fiecare zi de întârziere , calculate de la data comunicării sancțiunii până la momentul în care se permite accesul la informațiile și documentele solicitate. De ce este relevant pentru companii: accesul la date, inclusiv în „cloud” sau administrate extern Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, a explicat la momentul sancțiunii că problema a apărut inclusiv din cauza unor documente administrate de un angajat al firmei-mamă din Franța, iar autoritatea a tratat situația ca „nesupunere la inspecție”, nu ca o concluzie pe fondul investigației privind untul. „Este important pentru noi să fie clar că trebuie să primim acces la tot ce există în firmă şi la ceea ce firma poate să aibă acces. (...) Nu mă interesează că serverul tău e în Bahamas, da? Dacă am mandat judecătoresc pe sediul tău din Bucureşti, intru legal în acela.” În același context, Chirițoiu a precizat că sancțiunea este una procedurală și nu echivalează cu stabilirea vinovăției în dosarul privind posibile înțelegeri pe piața untului. Context: cum sunt justificate inspecțiile inopinate Consiliul Concurenței arată că inspecțiile inopinate sunt autorizate de Curtea de Apel București și sunt folosite pentru obținerea informațiilor și documentelor necesare clarificării posibilelor practici anticoncurențiale. Potrivit legii concurenței, companiile care refuză să coopereze sau obstrucționează investigațiile pot fi sancționate cu amendă între 0,1% și 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancțiunii. [...]
TSMC ar putea extinde masiv producția din SUA cu un al doilea campus și încă 6 fabrici avansate , într-o mișcare care ar ridica semnificativ miza investițiilor și ar redistribui riscurile operaționale ale concentrării capacităților într-un singur loc, potrivit IT之家 , care citează Economic Daily din Taiwan și surse din industria echipamentelor pentru fabricarea semiconductorilor. Publicația scrie că noul campus ar urma să fie separat de actualul complex TSMC din Phoenix, Arizona , iar planul ar include construirea a șase fabrici avansate de plachete (wafer fabs). Ca ordin de mărime, investiția totală pentru noul amplasament ar putea depăși investiția TSMC Arizona, estimată în material la 265 miliarde de dolari (aprox. 1.220 miliarde lei). Unde ar putea fi amplasat noul campus Cea mai probabilă locație indicată de sursele citate este zona Dallas, în statul Texas. Informația este prezentată ca zvon/plan aflat în analiză, nu ca decizie finală. De ce contează: limitarea riscurilor de concentrare IT之家 notează că fabricile de semiconductori au cerințe foarte mari de utilități și resurse: apă, energie electrică și forță de muncă. În acest context, o concentrare prea mare a producției în același perimetru poate produce „efecte inverse de scară” — adică probleme operaționale care anulează avantajele dimensiunii, prin presiune pe infrastructură și pe piața locală a muncii. Context: investițiile TSMC în SUA sunt deja în creștere Materialul trimite și la un articol anterior al publicației despre poziția Departamentului Comerțului din SUA privind investițiile suplimentare ale TSMC: „台积电 1000 亿美元对美追加投资带来 4 座额外生产设施” . În articolul de față, informația nouă este posibilitatea unui al doilea campus, cu încă șase fabrici, peste proiectele deja cunoscute. [...]
ANAF a început să recupereze bani din datoria CFR Marfă prin vânzări online, cu peste 80 mil. lei încasați în șase luni de la lansarea platformei de licitații, inclusiv prin primele bunuri valorificate din patrimoniul companiei de stat, potrivit Mediafax . În cazul CFR Marfă, ANAF a vândut până acum 14 bunuri – trei locomotive și 11 mașini – în licitațiile organizate de la sfârșitul lunii iunie pe platforma Fiscului. Demersul este prezentat ca primul de acest tip care vizează o companie a statului, în contextul în care CFR Marfă ar avea o datorie la Fisc de aproximativ 1,3 miliarde de lei. Ce se vinde din patrimoniul CFR Marfă și ce sume s-au strâns până acum Secretarul general adjunct al ANAF, Mironel Panțuroiu, spune că în platformă sunt deja încărcate circa 4.000 de bunuri, dintr-un total de peste 23.000 care ar urma să fie scoase la vânzare. Lista include active imobiliare și bunuri mobile, de la clădiri și hale până la material rulant. „Până acum am încasat peste 5 milioane de lei de la CFR Marfă. Nu e o sumă mare, dar este prima societate cu capital românesc care este executată de către ANAF prin Direcția Generală a Marilor Contribuabili.” Toate bunurile CFR Marfă scoase la vânzare au fost estimate la peste 3 miliarde de lei, evaluare realizată de KPMG în 2021, iar sumele încasate merg direct la buget, potrivit aceleiași surse. În topul celor mai scumpe bunuri urcate în platformă din portofoliul CFR Marfă, oficialul ANAF indică: o clădire de birouri din București, evaluată la peste 22 milioane de lei; o clădire din Timișoara, de peste 20 milioane de lei; încă două clădiri, la Brașov și Constanța, ambele peste 10 milioane de lei. Miza financiară și riscul insolvenței Panțuroiu estimează că, dacă CFR Marfă nu intră în insolvență sau faliment, ANAF ar putea vinde bunuri de 500 milioane – 1 miliard de lei. El avertizează însă că intrarea companiei sub incidența Legii 85 (procedura insolvenței) ar schimba controlul asupra valorificării activelor, care ar trece la un lichidator judiciar. Tot în acest context, oficialul explică mecanismul de reducere a prețului la licitații: primele locomotive ar urma să intre la a treia licitație cu reducere de 50%, iar la a patra licitație prețul se reduce cu încă 25%, ceea ce înseamnă că se poate ajunge până la un minim de 25% din prețul de pornire al primei licitații. Platforma ANAF: 1.385 de bunuri vândute și prețuri peste nivelul de pornire La nivelul întregii platforme online de licitații, lansată de ANAF la sfârșitul lunii martie, au fost valorificate 1.385 de bunuri în primele șase luni, cu încasări care au depășit 80 milioane de lei. Potrivit responsabilului platformei, vânzările s-au făcut, în medie, cu 14% peste prețul de pornire. Cele mai bine vândute categorii au fost terenurile, urmate de autoturisme și locuințe (garsoniere, apartamente, case). În zona bunurilor de lux, ANAF menționează vânzarea a aproximativ 160 de ceasuri și 160 de poșete, cu un comportament atipic: nu s-au vândut în primele licitații, dar au atras competiție la a patra rundă, inclusiv peste prețul inițial, conform declarațiilor citate de Mediafax. [...]
Un proiect de 15 miliarde de dolari ar putea aduce 1.700 de joburi și 7,5 milioane de tone/an într-o nouă oțelărie planificată în Iowa, într-un moment în care administrația Trump își leagă explicit agenda industrială de politica comercială și de miza electorală, potrivit Al Jazeera . Proiectul a fost prezentat luni, la Casa Albă, alături de executivi ai Mesabi Metallics , un producător de oțel cu sediul în Minnesota. Compania intenționează să construiască o oțelărie de 15 miliarde de dolari (aprox. 67,5 miliarde lei), cu începerea producției estimată pentru 2030. Dimensiunea investiției și efectele în piața muncii Conform informațiilor din articol, proiectul ar putea crea peste 1.700 de locuri de muncă în regiune, iar capacitatea inițială de producție este indicată la 7,5 milioane de tone pe an. În faza întâi de construcție, un oficial al Casei Albe a declarat pentru Al Jazeera că ar urma să fie generate între 5.000 și 6.000 de locuri de muncă în construcții. Oțelăria din Iowa ar urma să folosească minereu de fier din Mesabi Iron Range, în Minnesota. Mesabi Metallics este deținută de conglomeratul indian Essar Group , care a investit peste 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,25 miliarde lei) pentru a construi o mină de minereu de fier în Minnesota — prima mină nouă de acest tip deschisă în stat în ultimii 50 de ani, potrivit articolului. Tarifele ca instrument industrial: „232” și costurile colaterale Anunțul este plasat de administrație în contextul politicii tarifare. Trump a impus anul trecut tarife de 50% la importurile de oțel și aluminiu, cu obiectivul declarat de a stimula producția internă. În același timp, măsura a fost asociată cu riscul de scumpire a produselor care folosesc aceste materiale, de la doze de băuturi la mașini de spălat și automobile, notează publicația. Secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, a legat direct investiția de tarifele din Secțiunea 232 (un cadru legal american folosit pentru restricții comerciale invocând securitatea națională): „Acestea sunt tarifele voastre 232, tarifele la oțel, la lucru. Fără aceste tarife, această mină nu se construiește, iar această oțelărie nu se construiește.” Context: control mai mare asupra producției interne și presiunea alegerilor Materialul mai arată că industria oțelului a rămas un subiect central în prima parte a celui de-al doilea mandat al lui Trump, inclusiv prin consolidarea participației guvernului SUA în US Steel, după achiziția companiei de către Nippon Steel (iunie 2025). În tranzacție, guvernul american a primit o „acțiune de aur” („golden share”) care îi oferă președintelui autoritatea de a numi un membru în consiliul de administrație, cu rol în decizii ce pot afecta producția internă de oțel. Anunțul vine cu puțin peste o lună înaintea alegerilor intermediare din SUA, într-un moment în care economia este o temă dominantă pentru alegători. Al Jazeera citează un sondaj Ipsos din 21 septembrie potrivit căruia 56% dintre respondenți aprobă modul în care Trump gestionează economia, în scădere de la 80%. În Iowa, cursa este descrisă ca strânsă: republicana Ashley Hinson (prezentă la anunț) se confruntă cu democratul Josh Turek, iar două sondaje citate oferă rezultate diferite (un avans de două puncte pentru Hinson, respectiv un avans de două puncte pentru Turek). [...]
Microsoft își limitează în practică promisiunile de „bun vecin” pentru centrele de date , după ce organizatori comunitari din Indiana susțin că reprezentanții companiei au evitat discuțiile despre finanțarea pe termen lung a serviciilor locale, potrivit Futurism . În ianuarie, președintele Microsoft, Brad Smith , a publicat un text despre „infrastructură AI orientată spre comunitate”, cu un plan în cinci puncte care includea angajamente precum plata costurilor pentru a nu crește prețurile la electricitate și investiții în formare și organizații non-profit. Smith a scris explicit: „Vom investi în comunitatea locală de non-profit” și a descris trimiterea unor „liaison” (reprezentanți locali) în orașele unde se construiesc centre de date, pentru a asculta nevoile comunității. Cazul Indiana: cerere de finanțare recurentă, răspuns limitat la donații punctuale Conform relatării, coaliția We Make Indiana — formată din 25 de grupuri, inclusiv organizații interconfesionale, asociații ale forțelor de ordine și organizații de sănătate mintală — a încercat să discute cu un reprezentant Microsoft despre atragerea de venituri pentru servicii comunitare. Grupul este activ în zona South Bend, unde peste 20% dintre locuitori trăiesc sub pragul federal al sărăciei (15.960 dolari/an pentru o persoană și 33.000 dolari/an pentru o familie, aprox. 73.000 lei, respectiv 151.000 lei). În contextul construirii unui centru de date „hyperscale” pe 900 de acri (aprox. 364 hectare) în apropiere, coaliția a propus un mecanism de finanțare recurentă: o cotă de 1% din venituri, care — potrivit estimării citate — ar fi putut aduce 30–40 milioane dolari pe an (aprox. 138–184 milioane lei) pentru programe locale. Futurism citează însă informații publicate de Ars Technica, potrivit cărora reprezentanții companiei ar fi ignorat propunerea și ar fi redus comunicarea cu activiștii. Mai mult, aceiași reprezentanți ar fi fost autorizați doar să acorde donații unice dintr-un plafon total de 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), exclusiv către non-profituri, nu către programe guvernamentale sau agenții public-private. Miza economică: facilități fiscale și venituri publice ratate În material este invocat și impactul fiscal al proiectelor de acest tip. Activistii susțin că taxele aferente unui centru de date de 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) ar fi putut finanța servicii publice în South Bend și în regiune, dacă autoritățile nu ar fi acordat scutiri fiscale substanțiale. O analiză Mirror Indy din 2025, citată în articol, estima că veniturile fiscale pierdute la nivelul statului Indiana din astfel de facilități ar putea ajunge la 900 milioane de dolari (aprox. 4,1 miliarde lei), cu mențiunea că suma ar putea fi acum mai mare pe fondul extinderii proiectelor de centre de date. În acest context, un reprezentant al coaliției, Ryan Juskus (University of Notre Dame), a caracterizat donațiile permise ca fiind „minuscule” raportat la dimensiunea investiției și a spus, într-o declarație pentru Ars Technica, că organizațiile locale vor continua să caute pârghii pentru „conversație reală și negociere”, în condițiile în care Microsoft „pretinde că vrea să fie un bun vecin”, dar „verdictul încă nu e dat”. [...]
