Știri
Știri din categoria Companii
Micile companii din Germania își văd planurile de investiții frânate de costurile tranziției energetice și de limitele infrastructurii electrice, într-un moment în care cererea internă este slabă și concurența pe piețele de export crește, potrivit Ziarul Financiar, care citează AFP.
Un exemplu este MPG Tubes, companie din segmentul Mittelstand (firme mici și mijlocii) care încearcă să-și decarbonizeze producția: încălzirea metalului la 1.500°C fără emisii de dioxid de carbon rămâne dificilă, iar turnătoria este doar parțial electrificată. Firma folosește încă două cuptoare pe gaze pentru a atinge temperaturile necesare fabricării de tuburi utilizate în construcția de centrale electrice, industria auto și construcții navale.
Ținta managementului este ca, în patru ani, produsele să devină „neutre climatic”, însă condiția este păstrarea profitabilității. Presiunea majoră vine din prețurile electricității, descrise ca fiind semnificativ mai ridicate decât în economii mari precum China sau India, ceea ce complică deciziile de investiții pentru industria germană.
Pentru electrificarea completă a turnătoriei, MPG Tubes ar avea nevoie de investiții de aproximativ 6 milioane de euro (aprox. 30 milioane lei), raportat la o cifră de afaceri de 40 milioane de euro (aprox. 200 milioane lei). În aceste condiții, compania ar urma să se împrumute, într-un context în care multe industrii tradiționale se confruntă deja cu încetinirea economică și cu cerere internă redusă.
În nord-vestul Germaniei, turnătoria LEDA nu își poate electrifica procesele din cauza capacității insuficiente de alimentare. Directorul Fynn-Willem Lohe spune că alimentarea vine din rețele care au uneori „80 sau 100 de ani”. Compania ar avea nevoie de 7 MW pentru tranziția energetică, dar are în prezent doar 2 MW, iar termenul de conectare este incert: deși i se comunică „doi sau trei ani”, estimarea internă este „șase sau șapte”.
Problema este sistemică pentru sector: Martin Theuringer, directorul Federației BDG, afirmă că cel puțin 90% dintre turnătorii nu vor primi suficientă electricitate înainte de mijlocul anilor 2030, ceea ce întârzie decarbonizarea și comprimă fereastra de investiții.
Pentru sectoarele cu consum mare de energie, guvernul german a introdus în aprilie subvenții la prețurile electricității până în 2028. Asociația BDG susține însă că măsura nu oferă sprijin real și critică cerința ca jumătate din subvenții să fie reinvestite în proiecte de decarbonizare.
În paralel, un raport al asociației DMB, citat de Reuters, arată că firmele din Mittelstand indică drept principale riscuri birocrația, prețurile energiei și cerințele de reglementare. Sondajul (1.071 de antreprenori și directori generali) a găsit că 65,0% consideră birocrația un risc ridicat, urmată de prețurile energiei (62,9%), sustenabilitatea și cerințele de reglementare (57,1%) și deficitul de forță de muncă calificată (56,3%).
Pentru economia germană, miza este ridicată: Mittelstand reprezintă aproximativ 99% dintre companiile din Germania, iar raportul indică presiuni simultane care îngreunează investițiile, planificarea și dezvoltarea strategică. O treime dintre firme spun că nu au rezerve de lichidități pentru o criză majoră, iar 50,9% se așteaptă ca riscurile financiare să se agraveze în următorul deceniu.
Recomandate
Porsche Engineering România își extinde activitatea dincolo de auto, intrând pe mobilitatea electrică maritimă , un pas care arată cum competențele dezvoltate local în software și electrificare sunt transferate către industrii noi, potrivit Economedia . Compania a ajuns la peste 380 de angajați în centrele de cercetare și dezvoltare din Cluj-Napoca și Timișoara, la zece ani de activitate. Porsche Engineering România, parte a grupului Porsche Engineering, dezvoltă soluții software și de inginerie în principal pentru industria auto, dar și pentru alte sectoare, conform unui comunicat citat de publicație. Ce face echipa din România și unde se vede diversificarea În prezent, echipele locale lucrează pe proiecte care acoperă mai multe arii tehnice, între care: sisteme software embedded (software integrat direct în echipamente), inteligență artificială, conectivitate, electrificare, inginerie de sistem, testare. Printre exemplele menționate se află aplicații software folosite în producția de serie, soluții bazate pe rețele neuronale pentru detectarea obstacolelor și o platformă de inteligență artificială utilizată la nivelul Porsche Engineering. Intrarea pe mobilitatea electrică maritimă: transfer de tehnologie și standarde Un proiect recent vizează mobilitatea electrică maritimă, unde tehnologiile dezvoltate inițial pentru automotive au fost adaptate pentru aplicații din domeniul naval. În acest proiect, echipa din România a contribuit la dezvoltarea, integrarea, testarea și validarea aplicațiilor software. Totodată, compania a implementat pentru prima dată standardul internațional AUTOSAR într-un proiect din domeniul maritim. AUTOSAR este un standard folosit pe scară largă în dezvoltarea software-ului pentru vehicule, iar utilizarea lui în zona navală indică o încercare de a aplica practici consacrate din auto în alte industrii. Context: poziționarea în rețeaua globală Porsche Engineering CEO-ul Porsche Engineering România, Marius Mihailovici , spune că organizația locală a crescut de la o echipă mică la una cu expertiză solidă în software și inteligență artificială și că, în anii următori, compania vizează consolidarea acestor competențe și extinderea către noi tehnologii și domenii de aplicare. Porsche Engineering România a fost înființată în 2016 și face parte din rețeaua globală de cercetare și dezvoltare a Porsche Engineering. La nivel internațional, compania are aproximativ 2.000 de specialiști. [...]
OnePlus este criticată pentru promovarea unor funcții pe care varianta mai ieftină a N6 nu le oferă , iar problema ține mai puțin de specificații și mai mult de acuratețea listărilor de vânzare, potrivit Android Authority . Concret, materialele promoționale și paginile de cumpărare ar prezenta pentru modelul cu 4GB RAM beneficii care, conform clarificărilor companiei, se aplică doar versiunii cu 6GB RAM. Miza este una operațională și de încredere: în e-commerce, diferențele dintre variante sunt decise adesea „din listare”, iar lipsa unor note explicative vizibile poate duce la achiziții făcute pe baza unor promisiuni care nu se regăsesc în produsul livrat. Ce anume este considerat înșelător Publicația arată că OnePlus N6 are două variante, iar cea de 4GB RAM nu ar include două elemente promovate intens: „garanția” de „fluență” pe 60 de luni (în sensul unei experiențe „smooth” pe termen lung); înregistrare video la 60 de cadre pe secundă (60fps). În schimb, compania ar fi introdus clarificări doar în anumite locuri. Pe pagina de prezentare (landing page) a OnePlus N6 din India, OnePlus ar preciza că „experiența fluidă” de 60 de luni se aplică variantei cu 6GB RAM, în timp ce varianta de 4GB ar avea o fereastră de 48 de luni. Tot acolo, ar exista o notă că înregistrarea la 60fps este disponibilă doar pe varianta cu RAM mai mare, ceea ce ar implica 30fps pentru modelul de 4GB. Unde apar listările problematice Problema, potrivit articolului, este că în alte puncte de vânzare mesajele rămân afișate ca și cum s-ar aplica ambelor variante, fără note de subsol sau marcaje care să limiteze afirmațiile: pe pagina „Buy now” pentru varianta de 4GB de pe site-ul OnePlus India, ar apărea afirmațiile despre „60-month smooth experience” și 60fps fără asterisc sau trimitere la note explicative; pe Amazon India , „60-month smoothness” ar fi inclus chiar în titlul listării pentru ambele variante; mai jos, la varianta de 4GB ar exista o trimitere la o notă, dar fără ca nota propriu-zisă să fie prezentă, ceea ce sugerează un conținut copiat incomplet. Android Authority notează că Beebom a semnalat aceste neconcordanțe, iar discuțiile s-au amplificat pe X. De ce contează și ce urmează Erorile ar fi fost semnalate de utilizatori și creatori de conținut timp de aproximativ două săptămâni de la lansare, însă listările ar fi rămas neschimbate, ceea ce menține riscul ca un cumpărător să aleagă varianta de 4GB presupunând că primește aceleași beneficii ca modelul de 6GB. Publicația spune că a cerut un punct de vedere de la OnePlus India și urmează să revină când compania răspunde. În lipsa unei corecții rapide a paginilor de vânzare, cazul rămâne un exemplu de „fine print” aplicat inconsecvent, cu potențial de a afecta încrederea în brand și de a genera retururi sau reclamații. [...]
Intrarea pe piața japoneză cere prezență locală și răbdare pe termen lung , nu doar contacte „de la distanță”, iar companiile românești care vor să vândă în Japonia trebuie să-și calibreze așteptările și resursele pentru un proces lent de construire a încrederii, potrivit Ziarul Financiar . Mesajul a fost transmis la Tokyo, în cadrul programului MoonShotX al Raiffeisen Bank România, derulat împreună cu acceleratorul InnovX, unde au ajuns șapte companii românești. Ce înseamnă, operațional, „să intri” în Japonia Din experiențele prezentate de români și japonezi care lucrează de ani buni în Japonia, accesul la parteneri și clienți presupune un efort repetat și o adaptare la ritualurile locale de business. Printre ideile recurente: nu este suficient „un email”, ci pot fi necesare zeci de încercări până la un răspuns; la început, șansele cresc dacă firma își găsește un partener local, în loc să încerce să opereze singură; prezența fizică contează: nu poți construi relații doar din București sau din altă țară; contractele și parteneriatele sunt gândite pe ani, iar deciziile se iau mai greu și mai colectiv; întâlnirile au reguli și ritualuri (inclusiv schimbul de cărți de vizită în format fizic). Un exemplu invocat este UiPath : Koichi Hasegawa, CEO UiPath Japan, a spus că Daniel Dines a fost de 16 ori în trei ani la Tokyo pentru întâlniri cu clienții, iar compania are birouri în centrul financiar Otemachi Financial City. De ce contează pentru companiile românești: costul real al extinderii Miza nu este doar „exportul” ca intenție, ci costul și disciplina necesare pentru a transforma Japonia într-o piață funcțională: timp, deplasări, prezență locală, parteneriate și o înțelegere fină a culturii de afaceri. În acest context, articolul notează și dimensiunea pieței: Japonia este a patra economie a lumii, cu un PIB de 4.300 mld. dolari și o piață de 200 de milioane de consumatori. Sunt menționate și repere de venituri și fiscalitate: salariul mediu brut în Tokyo este de 6 milioane de yeni (2.700 euro brut, aprox. 13.500 lei), iar în Japonia, în general, 2.000–2.200 euro brut (aprox. 10.000–11.000 lei), cu taxe pe salariu între 20% și 30%. Cine a mers la Tokyo și ce caută acolo Delegația MoonShotX a inclus șapte companii românești, din domenii diferite: Waldevar și Parapet (proiecte în energie regenerabilă); AROBS Cluj (IT, companie antreprenorială listată la bursă); Răzvan Idicel (producător de gem, dulceață, zacuscă); Editura Gama (cărți și jocuri pentru copii, inclusiv traduse în japoneză); IV-Future (tehnologie); Future Work Force (tehnologie). În declarațiile din articol, companiile vorbesc preponderent despre căutarea de parteneri, distribuitori, licențieri sau proiecte comune (inclusiv joint venture), nu despre intrare rapidă cu vânzări directe. Context: România ca „poartă” pentru proiecte legate de Ucraina Sorin Suciu, director mid-corporate la Raiffeisen Bank România, a avansat ideea că România ar putea fi un punct de sprijin pentru companiile japoneze interesate de reconstrucția Ucrainei, invocând cinci avantaje strategice: granița cu Ucraina, apartenența la NATO și UE, accesul la Marea Neagră și la Dunăre. În același timp, articolul amintește parteneriatul strategic România–Japonia semnat în 2023. Ce urmează Programul este descris ca un pas de explorare și învățare pentru companiile românești, într-o piață unde relațiile se construiesc lent, iar parteneriatele sunt pe termen lung. Concluzia practică a participanților: fără răbdare, prezență locală și un partener de încredere, intrarea în Japonia rămâne mai degrabă o intenție decât un plan executabil. [...]
Investițiile cumulate de peste 4 milioane de euro (aprox. 20,9 mil. lei) au transformat Durău Park într-un motor de turism pe tot anul , după ce proiectul a pornit ca o pârtie pentru începători și a fost extins treptat cu infrastructură și activități de vară, potrivit Ziarul Financiar . Durău Park a început cu o pârtie de schi pentru începători, iar ulterior a fost îmbunătățit prin schimbarea instalației de transport pe cablu, montarea unei instalații de înzăpezire, amenajarea unei pârtii de săniuș și pentru școli de schi, precum și construirea unui centru de închirieri. De la schi sezonier la agrement în patru anotimpuri Proiectul a fost concentrat pe schi până în 2020, când a fost deschis parcul de agrement cu activități atât iarna, cât și vara, sub numele de Durău Park. Miza economică a acestei schimbări este extinderea sezonului și, implicit, a fluxului de vizitatori și a consumului local dincolo de lunile de iarnă. Cum s-a construit investiția, în etape Publicația arată că investiția inițială a fost realizată în 2012 și s-a ridicat la 800.000 de euro (aprox. 4,2 mil. lei), bani direcționați către: amenajarea pârtiei; instalația de transport pe cablu; sanie. După 14 ani, investițiile totale depășesc 4 milioane de euro (aprox. 20,9 mil. lei), pe fondul extinderilor succesive ale infrastructurii și serviciilor din jurul pârtiei și al parcului de agrement. Ce urmează Materialul nu oferă detalii despre un nou buget sau despre o etapă viitoare de dezvoltare, însă indică faptul că proiectul a evoluat incremental, prin modernizări și adăugarea de facilități, până la trecerea către un model de operare cu activități și vara, nu doar iarna. [...]
Samsung vrea să devanseze până în 2029 pornirea primei fabrici de cipuri din Yongin , o mutare care ar putea aduce mai repede capacitate nouă într-un moment de creștere accelerată a cererii pentru cipuri dedicate inteligenței artificiale, potrivit IT之家 , care citează agenția sud-coreeană Yonhap. Planul vizează prima uzină (fabrică de plachete semiconductoare – „wafer fab”, adică unitatea unde se produc plachetele pe care sunt gravate circuitele) din clusterul de semiconductori Yongin, la sud de Seul. Conform unor surse din industrie citate de Yonhap, Samsung Electronics ar urmări să aducă în producție această primă fabrică în 2029, cu unu până la doi ani mai devreme decât calendarul inițial. De ce contează: răspuns mai rapid la cererea de cipuri pentru AI Un reprezentant din industrie, citat de sursă, susține că devansarea punerii în funcțiune ar permite companiei să reacționeze mai rapid la creșterea cererii globale pentru cipuri destinate aplicațiilor de inteligență artificială. Accelerarea calendarului vine și pe fondul eforturilor guvernului sud-coreean de a grăbi dezvoltarea Parcului Industrial Național Yongin , descris ca proiect strategic național și viitoare bază pentru producția de semiconductori de generație următoare a Samsung. Dimensiunea investițiilor anunțate În paralel, Samsung a anunțat luna trecută, în cadrul unui plan amplu de investiții, că va investi 2.030 trilioane woni în clusterele sale de semiconductori din Pyeongtaek și Yongin (echivalentul în alte valute este menționat în materialul sursă, fără conversie în lei). Separat, compania ar mai planifica o investiție de 400 trilioane woni pentru construirea a două fabrici de cipuri în Gwangju, la aproximativ 270 km sud de Seul, mai notează publicația. Ce urmează Informațiile sunt prezentate ca fiind bazate pe surse din industrie, iar Samsung ar „împinge” proiectul înainte; materialul nu indică un calendar oficial publicat de companie sau detalii despre capacități de producție ori tipurile de cipuri vizate în Yongin. [...]
Huawei ia în calcul o fabrică proprie de DRAM ca să-și reducă dependența de furnizori globali într-o piață tensionată , potrivit Wccftech , care descrie planul ca pe o încercare de a limita efectele deficitului de memorii și ale riscurilor geopolitice asupra lanțului de aprovizionare. Informația este prezentată ca zvon , cu o evaluare de plauzibilitate de 55% în metodologia publicației. Conform detaliilor atribuite contului , proiectul ar implica un parteneriat între Huawei, producătorul de memorii Swaysure și guvernul chinez pentru construirea unei fabrici de producție de memorii pe plachete de 12 inci, cu o capacitate de 140.000 de plachete pe lună . Ce ar produce fabrica și de ce contează Planul ar porni cu DRAM pe 28 nm , iar motivația principală ar fi dublă: atenuarea deficitului de DRAM și crearea unei „plase de siguranță” în cazul în care livrările către Huawei ar fi afectate de decizii politice sau comerciale care ar putea viza exporturile din partea marilor furnizori. Wccftech amintește că Samsung, SK hynix și Micron ar reprezenta împreună 95% din oferta globală de memorie , ceea ce explică de ce orice blocaj sau scumpire se propagă rapid în industrie și poate lovi direct costurile de producție ale smartphone-urilor. Implicații operaționale: know-how limitat, sprijin de stat și recrutări Publicația notează că Huawei are experiență ca producător „fabless” (companie care proiectează cipuri, dar nu le fabrică în propriile uzine), însă experiența sa în producția de DRAM este limitată , motiv pentru care Swaysure ar avea un rol cheie în parteneriat. Pentru a crește șansele de execuție, ar fi fost atrași și manageri cu experiență din industrie: un fost director TSMC ar fi fost angajat ca CEO, iar un fost executiv Elpida ar fi recrutat ca strateg, potrivit aceleiași surse citate de Wccftech. Implicarea guvernului chinez ar putea accelera aprobările și ar putea ajuta la rezolvarea unor aspecte legale, mai scrie publicația. Miza economică: costuri mai mici și protecție pentru livrările de telefoane În contextul deficitului de DRAM, Wccftech susține că poziția actuală a Huawei ar putea afecta livrările viitoare de smartphone-uri, deoarece creșterea costurilor la memorie se traduce în dispozitive mai scumpe și, implicit, mai greu de vândut. Dacă fabrica ar reuși să stabilizeze aprovizionarea, Huawei ar putea ajunge printre primii cumpărători care obțin DRAM la prețuri mai mici, însă materialul subliniază implicit că aceasta rămâne o ipoteză, având în vedere caracterul de „zvon” al informației și complexitatea ridicată a unui astfel de proiect industrial. [...]
