Ingka Group spune că își continuă activitatea forestieră în România, mizând pe controale mai stricte după episoade de tăieri ilegale, potrivit Economica. Mesajul vine în contextul în care grupul, cel mai mare francizat IKEA, susține că poate avea un impact mai bun rămânând într-o piață cu risc și lucrând cu furnizori care își îmbunătățesc practicile, decât retrăgându-se.

Ulf Johansson, șeful departamentului de materii prime din Inter IKEA Group, afirmă că tăierile ilegale sunt o problemă globală, iar abordarea IKEA este să-și „sporească verificările și controalele” în zonele cu risc mai ridicat. În același timp, compania ar alege să nu se aprovizioneze deloc din unele țări unde problemele ar fi „prea greu de gestionat”.

Miza operațională: recoltare „precaută” și comparația cu Suedia

Johansson spune că, din perspectiva gestionării pădurilor, Ingka România ar avea o abordare precaută privind recoltarea, raportând volumul exploatat la „creșterea nouă” anuală a pădurii (lemnul care se adaugă natural într-un an), nu la dimensiunea totală a pădurii.

În acest cadru, el afirmă că România ar recolta în prezent „mai puțin de jumătate” din creșterea nouă anuală, ceea ce ar însemna că, per ansamblu, în păduri se adaugă mai mult lemn decât se extrage. Ca termen de comparație, în Suedia ar fi recoltată aproape 90% din creșterea nouă anuală, cu replantare sau regenerare naturală astfel încât recoltarea și regenerarea să rămână aproximativ egale în timp.

Managerul adaugă însă un avertisment: astfel de cifre trebuie privite cu atenție și verificate, nu acceptate automat „ca atare”.

Dimensiunea activelor: Ingka, cel mai mare proprietar privat de păduri din România

Ingka este prezentată drept cel mai mare proprietar de păduri din România, cu 50.600 de hectare, conform ultimelor date oficiale din 2024. În portofoliul global al grupului, România ar fi a treia piață ca suprafață deținută, după Letonia (101.700 hectare) și SUA (74.300 hectare).

Controlul lanțului de aprovizionare: certificare FSC și teste de laborator

Potrivit lui Johansson, lemnul folosit de retailer trebuie să fie certificat FSC (certificare terță pentru management forestier responsabil). Dacă un furnizor nu îndeplinește cerințele, compania discută cazul pentru a înțelege ce s-a întâmplat, dar există un prag minim, numit IWAY MUST, care „nu este niciodată negociabil”. Dacă furnizorul nu poate dovedi conformitatea, livrările sunt blocate, iar cei care nu se aliniază în timp sunt eliminați treptat.

Pentru verificarea originii, IKEA folosește și analize izotopice: se poate preleva o probă mică inclusiv dintr-o piesă de mobilier finisată, iar laboratorul poate estima zona în care a crescut arborele, prin comparație cu baze de date de referință, inclusiv cele dezvoltate la Kew Gardens (Londra) și în Statele Unite.

O abordare similară este descrisă pentru ratan: împreună cu institutul de cercetare Kew Gardens, IKEA ar fi contribuit la dezvoltarea unui test ADN care identifică exact specia, în condițiile în care există circa 500 de specii, multe greu de diferențiat vizual, iar unele sunt amenințate. Johansson susține că, fără acest test, compania ar fi putut fi nevoită să renunțe la utilizarea ratanului, din lipsa unei metode fiabile de identificare.