Știri
Știri din categoria Apărare
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO, după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek. Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump.
Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg, care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța.
Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera, Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”.
Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv:
Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia.
În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă.
În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial.
Recomandate
Donald Trump a deschis ușa unei repoziționări a trupelor SUA din Germania spre Polonia , o mișcare care ar schimba echilibrul operațional al prezenței americane în Europa și ar întări flancul estic al NATO , potrivit G4Media . Președintele SUA a spus, într-un schimb de replici cu reporterii, că mutarea unor trupe retrase din Germania în Polonia „este posibilă” și că „ar putea să o facă”, invocând inclusiv relația sa bună cu președintele polonez Karol Nawrocki, pe care afirmă că l-a susținut la alegerile de anul trecut. Trump a adăugat că Varșoviei „i-ar plăcea” o astfel de decizie. Ce declanșează discuția: retragerea anunțată din Germania Contextul imediat este decizia Pentagonului, anunțată săptămâna trecută, de a retrage 5.000 de soldați din Germania. Trump a afirmat ulterior că reducerea va fi „mult mai mare”, fără să ofere în materialul citat un nou ordin de mărime. Retragerea este programată să aibă loc anul viitor și, potrivit informațiilor preluate de G4Media , a surprins Berlinul, aliații NATO și Kievul, în condițiile în care Ucraina se apără de invazia Rusiei începută în 2022, cu sprijin european și al Alianței. De ce contează: întărirea flancului estic și presiune pe arhitectura de securitate O eventuală repoziționare din Germania în Polonia ar consolida o țară aflată la granița cu Ucraina și Belarus și în vecinătatea enclavei ruse Kaliningrad, notează agenția spaniolă de presă EFE, citată în material. În acest stadiu, informația rămâne la nivel de posibilitate exprimată de președintele SUA, fără un calendar sau detalii despre amploarea și structura forțelor care ar putea fi mutate. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție a celor dispuși” în Europa, cu criterii stricte de participare și o garanție de securitate de tip Articolul 5, pe fondul îndoielilor privind angajamentul SUA , potrivit Antena 3 . Mesajul are un impact direct de reglementare și guvernanță: ar muta centrul de greutate al deciziilor militare către un grup restrâns de state, cu reguli care să limiteze blocajele interne. Rasmussen spune că „asistăm acum la dezintegrarea NATO” și leagă această evoluție de incertitudinile create de Donald Trump în jurul Articolului 5 (clauza de apărare colectivă). În opinia sa, europenii „trebuie să ne menținem pe propriile picioare” și să fie capabili să apere continentul fără a depinde de Washington pentru apărarea convențională. Ce ar însemna noul bloc: reguli mai dure și mai puține veto-uri Propunerea vizează formalizarea unei „coaliții a celor dispuși”, descrisă ca un grup de țări europene „pregătite și capabile” să organizeze apărarea continentului independent. Rasmussen susține că, în forma actuală, nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt potrivite” pentru consolidarea unui pilon european, motiv pentru care ar fi nevoie de „noi planuri de apărare și noi capacități militare”. Un element central este schimbarea de arhitectură decizională: el cere mecanisme care să împiedice statele individuale să poată bloca operațiunile militare și, în plus, un mecanism de excludere a membrilor care nu respectă condițiile. Criteriile de intrare: prag de 5% și garanții similare Articolului 5 Rasmussen afirmă că participarea ar trebui limitată la state care îndeplinesc criterii stricte, inclusiv: atingerea obiectivului de cinci procente din cheltuielile pentru apărare; angajarea la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să prevină blocarea operațiunilor militare de către un singur stat; un mecanism de excludere pentru cei care nu mai respectă condițiile. În paralel, el cere intensificarea producției de arme și muniții, ca parte a consolidării capacităților europene. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar Europa ar trebui să-și asigure apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” alianței, Rasmussen spune că NATO va continua să joace un rol central și numește „umbrela nucleară americană” drept „garanția supremă de securitate”. Diferența, în viziunea sa, este că apărarea convențională ar trebui să poată fi asigurată de europeni. Totodată, el cere integrarea Ucrainei într-un viitor cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul în care Ucraina dezvoltă arme și muniții și rolul de „bastion împotriva Rusiei”. Rasmussen, aflat la Berlin pentru discuții cu lideri politici, spune că a discutat ideea, dar că nu are încă un sprijin ferm. El ar „saluta” ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz împreună cu Emmanuel Macron, Keir Starmer și Giorgia Meloni. [...]
Europa își reorientează rapid bugetele de apărare către armament „consumabil” și ieftin , pe fondul lecțiilor din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul SUA în NATO, iar miza imediată este capacitatea de producție locală și viteza achizițiilor publice, potrivit Antena 3 . UE a promis 800 de miliarde de euro pentru apărare în patru ani, într-un context în care războiul din Ucraina a accelerat trecerea către roiuri de drone ieftine, adesea autonome, și către muniții ghidate mai accesibile, folosite pe scară mai largă decât generațiile anterioare. În paralel, presiunea politică pentru creșterea cheltuielilor militare este alimentată și de pozițiile fluctuante ale lui Donald Trump față de alianța NATO, notează materialul, care citează The Guardian. De ce contează: economia războiului se mută spre „low-cost” și producție în serie Un exemplu central este diferența de cost dintre atac și apărare: dronele iraniene Shahed folosite de Rusia ar costa aproximativ 30.000 de dolari (aprox. 135.000 lei), în timp ce multe sisteme NATO folosesc interceptori de „sute de mii” de dolari, iar în cazul Patriot, „milioane” de dolari. În acest context, startup-uri europene încearcă să reducă drastic costul interceptării: Skycutter spune că cele mai ieftine interceptoare sol-aer ale sale ajung la circa 2.000 de dolari (aprox. 9.000 lei), iar startup-ul Frankenburg indică pentru rachetele sale anti-drone un cost „în zona inferioară a cinci cifre” în dolari. Schimbarea nu este doar tehnologică, ci și operațională: războiul din Ucraina a impus un ritm de adaptare continuă (bruiaj, contramăsuri, actualizări rapide), iar armatele sunt împinse să cumpere mai mult echipament „sacrificabil” sau „consumabil”, nu doar platforme scumpe, cu cicluri lungi de livrare. „Suveranitatea” în apărare: bani către producători locali și lanțuri de aprovizionare controlabile Materialul descrie un accent nou pe „suveranitatea în apărare”, definită ca abilitatea de a produce și utiliza armament fără a depinde de o Americă „pe care nu te mai poți baza”. Asta înseamnă și control asupra componentelor: Regatul Unit consultă industria privind ponderea de conținut local necesară pentru ca un produs să fie considerat „suveran”, iar riscul dependenței de piese din țări care pot deveni adversare – în special China – este menționat explicit. În acest val, mai multe companii europene din tehnologia de apărare își extind producția. Tekever , producător de drone fondat în Portugalia, este prezentat ca ajuns la o evaluare de un miliard de dolari (aprox. 4,5 miliarde lei), cu 1.200 de angajați și fabrici noi în Regatul Unit și Franța. Sunt menționate și alte companii europene (Helsing, Quantum Systems, Stark Defence), precum și competitori americani (Shield AI, Saronic Technologies, Epirus), în timp ce Palantir și Anduril sunt descrise ca având o expansiune în Europa care atrage un scrutin politic mai intens. Blocajul practic: achizițiile publice și finanțarea nu țin pasul cu ritmul tehnologic Un risc major semnalat este decalajul dintre ambițiile politice și implementare. În Regatul Unit, deși există o revizuire strategică ce cere utilizarea mult mai largă a dronelor, un plan de investiții în apărare întârzie „de luni de zile”, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems ar fi avertizat că lucrările la un avion de luptă de generație nouă se vor opri în iunie dacă nu se alocă fonduri suplimentare. În același timp, companii precum Skycutter susțin că lipsa unui plan de investiții și întârzierile de finanțare le pot împinge să se relocheze, în condițiile în care cererea și ofertele din alte țări cresc pe fondul războiului și al reînarmării accelerate. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția este o creștere a producției europene de drone și sisteme anti-drone cu cost redus, însă viteza cu care această tranziție se va vedea în contracte și livrări depinde de capacitatea guvernelor de a adapta achizițiile la un ciclu tehnologic mult mai rapid și de a transforma promisiunile bugetare în finanțare efectivă. [...]
Armata Canadei accelerează recrutările pe fondul majorării bugetelor și al presiunilor geopolitice , într-o schimbare de ritm care poate reduce deficitul cronic de personal, potrivit HotNews , care citează BBC. În urmă cu doi ani, un fost ministru al apărării avertiza că forțele armate canadiene intrau într-o „spirală a morții”, pe fondul unei crize severe de recrutare. Acum, armata ar înregistra cel mai mare număr de recruți din ultimii 30 de ani, într-un ritm de creștere descris ca nemaivăzut de decenii, cu potențialul de a corecta lipsa de personal. Schimbarea vine într-un context extern mai tensionat: conflicte armate majore și incertitudine geopolitică, în paralel cu decizia Canadei de a aloca miliarde de dolari pentru fonduri militare după ani în care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în NATO. Ce împinge recrutările în sus O explicație invocată este așa-numitul „efect Trump”, după ce președintele SUA, Donald Trump, s-a referit la Canada ca la „al 51-lea stat”, remarci interpretate de mulți ca o amenințare la adresa suveranității. Totuși, potrivit cercetătoarei Charlotte Duval-Lantoine (Institutul Canadian pentru Afaceri Globale), cererile de înrolare începuseră să crească încă din 2022, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. „Când oamenii văd că lumea nu mai este la fel de sigură, că țara lor ar putea fi în pericol… tindem să vedem oameni care se înrolează în armată” Pe lângă factorii de securitate, sursa indică și motive economice: șomajul în rândul tinerilor din Canada a fost „aproape 14%” în martie, iar stabilitatea locului de muncă și salariile mai mari ar fi devenit argumente mai puternice după ce premierul Mark Carney a anunțat cea mai mare creștere salarială pentru personalul militar „dintr-o generație”. Miza bugetară: pragul NATO și angajamentele viitoare De la preluarea mandatului anul trecut, Mark Carney a făcut din armată o prioritate, cu un plan „ambițios” de modernizare și extindere rapidă a Forțelor Armate Canadiene. În martie, Carney a anunțat că Canada a atins oficial ținta NATO de 2% din PIB pentru apărare, pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1980, cu cheltuieli de peste 63 de miliarde de dolari canadieni (aprox. 211 miliarde lei) într-un singur an. Totodată, el s-a alăturat angajamentului NATO de a cheltui până la 5% din PIB pentru apărare până în 2035. În acest cadru, creșterea recrutărilor devine un test operațional: bugetele mai mari și obiectivele de modernizare au nevoie de personal suficient pentru a fi puse în practică, iar ritmul actual ar putea indica o schimbare structurală față de blocajul de acum doi ani. [...]
Summitul B9 de la Cotroceni pune pe masă accesul la finanțarea SAFE pentru apărare, cu România vizând aproape 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) , într-un format care reunește statele de pe flancul estic al NATO și țările nordice înaintea reuniunii NATO de la Ankara din iulie, potrivit Euronews . Summitul București 9 (B9) și al Țărilor Nordice este programat pe 13 mai, la Palatul Cotroceni, și va fi coprezidat de președintele Nicușor Dan și omologul său polonez, Karol Nawrocki. Tema generală este „Delivering More for Transatlantic Security”, conform Administrației Prezidențiale. Miza imediată, așa cum reiese din informațiile prezentate, este coordonarea mai strânsă în domeniul apărării și a proiectelor de modernizare, în condițiile în care programul SAFE ar urma să ofere resurse pentru dezvoltarea industriilor naționale de apărare. România speră să folosească aproape 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) în acest scop, a doua cea mai mare alocare după Polonia. Cine participă: 15 delegații, inclusiv NATO, SUA și Ucraina La București sunt așteptate 15 delegații oficiale. Printre participanți se numără: Secretarul general al NATO, Mark Rutte Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski Subsecretarul de stat al SUA pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas DiNanno Președinți din Lituania (Gitanas Nausėda), Estonia (Alar Karis), Cehia (Petr Pavel), Letonia (Edgars Rinkēvičs), Slovacia (Peter Pellegrini), Finlanda (Alexander Stubb) Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen Ministrul Apărării din Suedia, Pål Jonson Ministrul de Externe din Norvegia, Espen Barth Eide Reprezentantul Islandei, Benedikt Árnason Reprezentantul permanent al Bulgariei la NATO, ambasadorul Nikolay Milkov Ambasadorul Ungariei în România, Kissné Hlatki Katalin Programul zilei: aproximativ opt ore de discuții Întâlnirile de la Cotroceni sunt programate să dureze aproximativ opt ore și se încheie cu o conferință de presă comună. Agenda anunțată include: 10:30 – primirea oficială a liderilor de către Nicușor Dan și Karol Nawrocki 11:00 – sesiunea plenară (deschidere: Nicușor Dan și Karol Nawrocki) 14:20 – fotografie de familie 14:30 – dejun de lucru 17:00 – conferință de presă comună (Nicușor Dan, Karol Nawrocki, Mark Rutte) În plan politic intern, Euronews notează că președintele Nicușor Dan amână, deocamdată, discuțiile pentru formarea noului guvern și își concentrează agenda pe summitul B9. [...]
Extinderea forțelor ruse la granițele NATO ridică presiunea pe bugetele de apărare și pe securitatea companiilor , pe fondul intensificării atacurilor cibernetice și al riscului de escaladare, potrivit Digi24 , care citează un interviu al generalului-maior german Wolf-Jürgen Stahl pentru agenția Ukrinform. Wolf-Jürgen Stahl, președintele Academiei Federale pentru Politica de Securitate (BAKS) din Germania, afirmă că Vladimir Putin „își extinde forțele armate, le restructurează și construiește noi baze și cazărmi de-a lungul granițelor NATO”, ceea ce ar crea „capacități pentru un atac militar”. Generalul spune că, „în anumite circumstanțe”, Rusia ar putea avea și voința de a folosi aceste capacități. În același timp, Stahl susține că o descurajare credibilă ar putea preveni o agresiune deschisă împotriva NATO, prin creșterea costurilor percepute de Moscova în cazul unui atac. Componenta „hibridă”: risc operațional pentru instituții și companii Generalul descrie acțiunile Rusiei împotriva Germaniei drept „ război hibrid ”, care ar include „3S: spionaj, sabotaj și subversiune”, cu o „nouă dimensiune” mai ales în zona cibernetică și informațională. În această categorie intră, potrivit lui Stahl, atacuri cibernetice asupra instituțiilor statului și asupra companiilor, inclusiv din industria de apărare — un element care mută o parte din presiune din zona strict militară în cea de continuitate operațională și securitate IT pentru organizații. Limitarea-cheie: atribuirea atacurilor rămâne dificilă Stahl subliniază că atribuirea responsabilității pentru astfel de atacuri este dificilă, deși spune că există „dovezi considerabile” care indică Rusia, în special în spațiul cibernetic și informațional. Publicația nu detaliază natura acestor dovezi sau cazuri concrete, în materialul citat. [...]
