Știri
Știri din categoria Apărare
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO, după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek. Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump.
Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg, care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța.
Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera, Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”.
Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv:
Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia.
În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă.
În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial.
Recomandate
NATO rămâne unită în sprijinul Ucrainei după summitul de la Ankara , iar această coeziune poate amplifica presiunea asupra economiei de război a Rusiei, în special prin vulnerabilitatea exporturilor sale energetice, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile fostului comandant al US Army Europe, Ben Hodges . Hodges a spus pentru TVP World că reuniunea de la Ankara a atins „cel mai important obiectiv” – să arate că Alianța rămâne unită, în pofida tensiunilor anterioare dintre președintele SUA, Donald Trump, și aliații europeni. În evaluarea sa, mesajele venite de la Trump la finalul summitului au fost mai bune decât în trecut, iar NATO este „într-o poziție bună”. Ce înseamnă pentru sprijinul militar și pentru industria de apărare În timpul summitului, Trump a declarat că SUA ar urma să acorde Ucrainei o licență pentru a produce sisteme de apărare antiaeriană Patriot. Hodges a salutat posibilitatea, dar a avertizat că, în cazul lui Trump, acțiunile nu sunt întotdeauna aliniate cu declarațiile publice. Totodată, fostul comandant american a susținut că statele europene nu ar trebui să se bazeze excesiv pe Trump și că ar trebui să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru „succesul Ucrainei”, argumentând că cea mai bună cale de a preveni un atac rusesc asupra unui stat NATO este ca Ucraina să învingă Rusia. Presiune economică: loviturile asupra infrastructurii energetice ruse Unghiul cu impact economic din analiza lui Hodges vizează efectele loviturilor ucrainene cu rază lungă asupra infrastructurii ruse de petrol și gaze. El a afirmat că aceste atacuri ar fi schimbat „momentumul” războiului și că Rusiei i-ar fi „foarte dificil” să susțină efortul militar dacă abilitatea sa de a exporta petrol și gaze către China și India este degradată „în măsura în care pare să fie”. Ce ar putea urma: risc de mobilizare pe scară largă în Rusia În același timp, Hodges a avertizat că schimbarea dinamicii ar putea împinge Moscova către măsuri mai radicale pentru a recâștiga inițiativa pe câmpul de luptă. „Am putea vedea o mobilizare pe scară largă înainte de sfârșitul verii.” Ca posibil indiciu, el a menționat închiderea recentă de către Rusia a mai multor puncte de trecere feroviară la granițele cu Finlanda, Estonia și Letonia, fără ca materialul să ofere detalii suplimentare despre motivele oficiale ale acestor decizii. [...]
China ar fi transmis Moscovei că folosirea armelor nucleare în Ucraina este exclusă , potrivit unei relatări a președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski , citat de Politico . Mesajul, descris de Zelenski drept o intervenție „de tip ultimatum”, indică o linie roșie pe care Beijingul ar încerca să o impună Rusiei, cu implicații directe pentru riscul de escaladare și pentru calculele de securitate ale statelor NATO. Zelenski a spus că a aflat despre această intervenție a Chinei de la lideri europeni, în marja summitului NATO de la Ankara, unde s-a discutat despre „rolul Chinei în încheierea războiului” din Ucraina. Președintele ucrainean a adăugat că a abordat subiectul și cu președintele SUA, Donald Trump, dar a precizat că preferă să păstreze confidențial conținutul conversației. Ce a spus Zelenski despre mesajul Chinei În declarațiile către presă, Zelenski a legat intervenția Beijingului de discuțiile apărute în spațiul mediatic rus despre un posibil răspuns nuclear la loviturile ucrainene asupra teritoriului Rusiei. „Și mi se pare că aceasta a fost prima dată când China (...) a răspuns direct, într-o formă de tip ultimatum — că nu poate exista nici măcar gândul folosirii armelor nucleare.” Context: presiuni interne în Rusia și semnale nucleare Politico notează că Rusia a desfășurat în mai exerciții militare nucleare în Belarus, însă Vladimir Putin s-a abținut până acum de la amenințări nucleare directe la adresa Kievului. În același timp, pe fondul presiunilor unor politicieni ruși, Putin a afirmat că loviturile Ucrainei nu produc suficiente pagube încât să justifice o reacție nucleară. Publicația amintește și un episod din luna trecută, când deputatul din Sankt Petersburg Viktor Perov a cerut ca legislativul local să îi solicite lui Putin folosirea armelor nucleare pentru a forța conducerea Ucrainei să semneze un acord de pace. De ce contează: semnal de limitare a escaladării, dar fără detalii verificabile public Din perspectiva securității, relatarea lui Zelenski sugerează că Beijingul ar încerca să reducă riscul unei escaladări nucleare, într-un moment în care Rusia invocă tot mai des, în dezbaterea internă, opțiuni extreme ca răspuns la atacurile ucrainene. Totuși, informația rămâne la nivel de declarație politică: Zelenski spune că a aflat despre intervenția Chinei de la lideri europeni, fără ca Politico să indice un document sau o confirmare publică separată din partea Beijingului sau a Moscovei. [...]
Germania își leagă explicit apărarea de flancul estic al NATO , iar întâlnirea cancelarului Friedrich Merz cu liderii Estoniei, Letoniei și Lituaniei înaintea summitului NATO pune accentul pe transformarea țintelor de cheltuieli în capabilități militare și pe consolidarea industriei de apărare, potrivit Mediafax . Merz a declarat la Berlin că „securitatea statelor baltice este și securitatea Germaniei”, făcând trimitere la un mesaj inscripționat pe Primăria din Vilnius: „Securitatea Lituaniei este securitatea noastră. Apărarea orașului Vilnius este apărarea Berlinului”, citat dintr-un discurs susținut la ceremonia de formare a Brigăzii 45 Blindate din Lituania , în mai anul trecut. Miza summitului NATO de la Ankara: bani, unitate, Ucraina Pregătirile pentru summitul NATO de săptămâna viitoare, programat la Ankara, au fost în prim-planul discuțiilor. Merz a spus că summitul „trebuie să fie un succes” prin transformarea NATO „în ceva mai european, astfel încât să poată rămâne transatlantic”. Prim-ministrul estonian Kristen Michal a cerut ca reuniunea să „se concentreze pe rezultate”, iar președintele leton Edgars Rinkēvičs a indicat trei priorități pentru summit, potrivit Euronews : Transformarea angajamentului de 5% pentru apărare (decis anul trecut la Haga) în „capabilități reale”, inclusiv prin achiziția „echipamentului potrivit” și consolidarea industriei de apărare în statele membre. Menținerea unității alianței și a sprijinului pentru Articolul 5 (clauza de apărare colectivă). Asigurarea sprijinului continuu pentru Ucraina și un acord comun privind abordarea „amenințărilor hibride” rusești și belaruse. Argumentul de securitate: presiune pe flancul estic și „amenințări hibride” Merz a susținut că Germania „învață” de la aliații baltici și a avertizat că „amenințarea nu este abstractă” pe flancul estic al NATO. El a acuzat Rusia că încalcă constant spațiul aerian al NATO, desfășoară atacuri hibride în spațiul cibernetic și a deteriorat cabluri submarine în Marea Baltică. Cancelarul a mai afirmat că Moscova „testează cât de unită și hotărâtă este NATO” și a notat că statele baltice „au atins și depășit de mult” obiectivul de 3,5% pentru cheltuieli de apărare convenit la summitul de anul trecut de la Haga. Rinkēvičs a avertizat că, dacă Alianța nu își îndeplinește obiectivele, statele baltice ar putea „fi nevoite să plătească mai mult” în cazul unui atac rusesc, argumentând că bugetele de apărare sunt și un instrument de descurajare. La rândul său, Kristen Michal a insistat pe trecerea de la angajamente la livrabile: Estonia investește deja peste 5% din PIB în „apărarea de bază”, iar celelalte state baltice și Polonia „fac același lucru”, în paralel cu nevoia de cooperare industrială mai strânsă și achiziții comune pentru a reduce mai rapid „decalajele de capabilități”. [...]
NATO își recalibrează apărarea convențională pe baza lecțiilor din Ucraina , iar noua direcție vine la pachet cu un angajament financiar major pentru sprijinul militar acordat Kievului, potrivit Mediafax . Declarația adoptată la summitul NATO de la Ankara prevede alocarea a 70 de miliarde de euro pentru echipamente, instruire și asistență destinată Ucrainei în 2026, cu angajamentul de a menține cel puțin același nivel și în 2027. Documentul citat indică și o schimbare de greutate în interiorul Alianței: aliații europeni și Canada asigură în prezent cea mai mare parte a ajutorului militar pentru Ucraina, în timp ce Statele Unite își păstrează rolul-cheie în descurajarea nucleară, informații și capabilități militare avansate. Analiza îl citează pe Matthew Day, analist specializat în Europa Centrală și de Est, iar informația este atribuită TVPWorld. De ce contează: un model de achiziții și dezvoltare mai rapid Miza nu este doar nivelul finanțării, ci și modul în care experiența de pe front influențează planificarea militară a NATO. Ucraina este descrisă ca un „laborator” pentru tehnologii militare moderne, unde dronele, rachetele și alte sisteme sunt proiectate, testate în condiții reale și îmbunătățite într-un ritm mai rapid decât în programele tradiționale de achiziții din statele occidentale. Potrivit analistului citat, acest model reduce semnificativ timpul dintre dezvoltarea unui echipament și utilizarea sa efectivă pe câmpul de luptă, iar experiența acumulată este integrată în proiecte comune cu Alianța. Cooperare extinsă fără aderare, pe bază de proiecte și contracte Deși aderarea Ucrainei la NATO rămâne dificilă politic, cooperarea continuă să se adâncească. Intrarea în Alianță necesită acordul unanim al statelor membre, condiție care, potrivit materialului, nu este îndeplinită în prezent. În schimb, parteneriatul avansează prin: contracte de apărare; producție comună de echipamente; schimb de tehnologie; inițiative precum programul UNITE–Brave NATO și Centrul Comun NATO pentru Analiză, Instruire și Educație, menite să integreze experiența ucraineană în planificarea militară. „ NATO 3.0 ”: Europa și Canada, rol mai mare în capacitățile convenționale Noua orientare strategică este descrisă de unii oficiali ca începutul unei etape denumite neoficial „NATO 3.0”, care presupune o implicare mai mare a statelor europene și a Canadei în finanțarea și dezvoltarea capacităților convenționale de apărare, în paralel cu menținerea rolului SUA în zona strategică. În această logică, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor militare în Ucraina și integrarea lor în proiecte comune ar putea consolida statutul Kievului ca partener strategic pentru securitatea europeană, chiar înaintea unei eventuale aderări formale. [...]
Extinderea rețelei NATO de conducte de combustibil, estimată la circa 30 de miliarde de dolari (aprox. 135 miliarde lei), riscă să fie un „câștig” mai degrabă de imagine pentru România decât unul de influență în negocieri , potrivit unei analize publicate de Adevărul , care citează poziția generalului (r) Dorin Toma după summitul de la Ankara . Generalul, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, spune că reuniunea a fost prezentată de autoritățile române drept „istorică”, însă recomandă o evaluare „obiectivă”: există elemente pozitive, dar România ar fi contat „spre deloc” în negocierile privind proiectul conductelor strategice, unde rolul principal l-ar fi avut Polonia și Grecia, iar deblocarea ar fi depins de acceptul Turciei. Miza economică: infrastructură „cu dublă utilizare”, finanțată din bugete comune și naționale În interviu, Dorin Toma explică faptul că rețeaua de conducte vizată este o infrastructură „cu dublă utilizare” – adică poate servi atât scopuri militare, cât și civile. În termeni practici, conectează baze militare cu rafinării și depozite și reduce dependența de transportul de combustibil pe cale ferată sau rutieră, esențial în logistică alături de muniție. În privința finanțării, generalul indică drept sursă probabilă fondul comun al NATO (bugetul comun), completat de contribuții din bugetele naționale, în linie cu angajamentele statelor aliate de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare, inclusiv pentru mobilitate militară, infrastructură de sprijin și apărare cibernetică. În această logică, investiția nu ar fi „doar pentru armată”, ci ar urma să susțină și activitatea economică. Unde a fost România relevantă: Marea Neagră și protecția infrastructurii critice Pe lista aspectelor pozitive, Dorin Toma menționează două puncte: menținerea prezenței americane „atât cât mai este ea” în Europa și România, pe care o leagă de sprijinul logistic acordat de România operației militare americane împotriva Iranului; acordul dintre România, Bulgaria și Turcia pentru extinderea misiunii Grupării comune navale din Marea Neagră. Dacă va fi implementat, acest format naval ar urma să depășească strict deminarea și să includă libertatea de navigație și protecția infrastructurii subacvatice critice (cabluri și conducte submarine). Generalul adaugă că ar fi de așteptat să contribuie și la securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de extracție a gazelor naturale. Capacitatea de implementare: România are nave de deminare, dar „pe hârtie” nu e suficient Întrebat cât de pregătită este România să pună în practică angajamentele, Dorin Toma arată că Forțele Navale Române au cumpărat în ultimii ani două nave de deminare din Marea Britanie, nave mai vechi, aflate într-un proces de revitalizare și modernizare. Argumentul său este că astfel de misiuni cer sisteme specializate pentru cercetare, detectare și intervenție, iar flota anterioară era depășită tehnologic. Influență redusă în negocieri: „România a contat prea puțin” Pe proiectul conductelor, generalul susține că extinderea spre est este o consecință firească a extinderii NATO, însă dinamica politică a fost dominată de alți actori. În evaluarea lui, Polonia și Grecia au împins inițiativa, iar Turcia – inițial reticentă, pe fondul neîncrederii față de Grecia – ar fi fost cea care „bloca de fapt totul” până la un acord. „România a contat prea puțin aici, spre deloc.” În această cheie, mesajul central este că România poate beneficia de pe urma investiției ca stat de pe flancul estic, dar nu ar trebui să confunde beneficiul potențial cu un rol determinant în decizia politică și negocierea proiectului. [...]
Belarus își extinde infrastructura militară la granița cu Ucraina, fără semne de concentrare de trupe , ceea ce menține riscul operațional al unei presiuni suplimentare pe flancul nordic al Ucrainei, potrivit Kyiv Post , care citează declarații ale Serviciului de Stat al Grănicerilor din Ucraina (DPSU). Pe televiziunea ucraineană, purtătorul de cuvânt al DPSU, Andrii Demcenko , a spus că noile amenajări observate pe teritoriul Belarusului sunt în principal poligoane de instruire și facilități logistice. El a precizat că, în acest moment, nu este detectată o concentrare vizibilă de trupe. Unde se văd lucrările și ce tip de capabilități sugerează Demcenko a indicat că infrastructura este mai pronunțată în zonele din apropierea regiunilor ucrainene Kyiv și Cernihiv, în timp ce în dreptul regiunilor Volîn și Rivne activitatea este „mai puțin vizibilă”. Potrivit declarațiilor sale, lucrările ar include: poligoane și zone de instruire; spații unde personalul sau echipamentele ar putea fi staționate pe viitor; rute logistice. De ce contează: presiune pe apărarea Ucrainei, chiar și fără „al doilea front” Îngrijorările privind posibilitatea deschiderii unui „al doilea front” dinspre Belarus au revenit în ultimele luni, în contextul în care Minsk a permis Rusiei să folosească teritoriul belarus ca platformă de lansare pentru invazia din 2022. În analiza citată, se arată că o astfel de evoluție ar putea obliga Ucraina să își disperseze o parte din resursele defensive. În plan politic, președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declarat în mai că Belarus se pregătește de război, iar președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a spus că Ucraina are dovezi că Moscova a încercat să atragă Minsk în invazie. Semnale mixte de la Minsk și evaluarea Kievului Lukașenko și-a nuanțat recent mesajele, spunând pe 6 iulie, în fața absolvenților militari, că Belarus nu va intra în război, după ce Ucraina a intensificat loviturile în adâncimea teritoriului rus. Totuși, Demcenko a afirmat că serviciile de informații ucrainene consideră că presiunile Rusiei asupra Belarusului pentru a se alătura războiului continuă, iar Minsk ar încerca „în toate modurile” să nu cedeze. Separat, articolul notează că, în pofida dificultăților logistice generate de loviturile ucrainene cu rază medie și lungă, Vladimir Putin ar fi refuzat dezescaladarea și ar rămâne hotărât să captureze Donbasul, potrivit unor surse citate de Reuters . [...]
