Știri
Știri din categoria Apărare
Donald Trump a deschis ușa unei repoziționări a trupelor SUA din Germania spre Polonia, o mișcare care ar schimba echilibrul operațional al prezenței americane în Europa și ar întări flancul estic al NATO, potrivit G4Media.
Președintele SUA a spus, într-un schimb de replici cu reporterii, că mutarea unor trupe retrase din Germania în Polonia „este posibilă” și că „ar putea să o facă”, invocând inclusiv relația sa bună cu președintele polonez Karol Nawrocki, pe care afirmă că l-a susținut la alegerile de anul trecut. Trump a adăugat că Varșoviei „i-ar plăcea” o astfel de decizie.
Contextul imediat este decizia Pentagonului, anunțată săptămâna trecută, de a retrage 5.000 de soldați din Germania. Trump a afirmat ulterior că reducerea va fi „mult mai mare”, fără să ofere în materialul citat un nou ordin de mărime.
Retragerea este programată să aibă loc anul viitor și, potrivit informațiilor preluate de G4Media, a surprins Berlinul, aliații NATO și Kievul, în condițiile în care Ucraina se apără de invazia Rusiei începută în 2022, cu sprijin european și al Alianței.
O eventuală repoziționare din Germania în Polonia ar consolida o țară aflată la granița cu Ucraina și Belarus și în vecinătatea enclavei ruse Kaliningrad, notează agenția spaniolă de presă EFE, citată în material.
În acest stadiu, informația rămâne la nivel de posibilitate exprimată de președintele SUA, fără un calendar sau detalii despre amploarea și structura forțelor care ar putea fi mutate.
Recomandate
Războiul SUA–Iran consumă resurse și atenție, iar Beijingul vede o fereastră de oportunitate în Indo-Pacific , pe fondul dificultăților Washingtonului de a gestiona simultan un conflict prelungit în Orientul Mijlociu și descurajarea Chinei, potrivit unei analize din Politico . Miza imediată este una de capacitate operațională și credibilitate strategică: oficiali americani actuali și foști din domeniul apărării avertizează că blocajele din conflictul cu Teheranul — de la eforturile de a redeschide Strâmtoarea Hormuz până la consumul de muniții de înaltă tehnologie — îi oferă Chinei argumente și informații utile înaintea unei întâlniri Trump–Xi programate pentru săptămâna viitoare. SUA se află, între timp, într-un armistițiu incert, cu aliați frustrați și cu presiune politică internă asupra președintelui Donald Trump, notează publicația. Ce „învață” China din operațiunile americane Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului din motive de informații sensibile, spune că armata chineză studiază îndeaproape modul în care SUA își planifică și execută operațiunile, inclusiv ritmul loviturilor cu rachete și felul în care este colectată informația. În același timp, Beijingul ar fi observat dificultățile Washingtonului de a contracara atacurile iraniene asupra navelor americane și a aliaților din regiune, precum și problemele legate de reluarea traficului prin strâmtoare. Analiza indică și un semnal cu greutate pentru Beijing: redistribuirea de nave, sisteme de apărare antiaeriană și trupe dinspre Pacific către Orientul Mijlociu sugerează că arsenalul american nu este „nelimitat”. Presiune pe stocuri și pe priorități În plan strategic, conflictul ar fi început să împingă în plan secund obiectivul de „descurajare a Beijingului”, potrivit articolului, inclusiv prin semnale din documentele strategice ale Pentagonului. În plan strict militar, China ar urmări cât de repede „arde” SUA muniții scumpe și rare, de la rachete Tomahawk la interceptori pentru sistemele Patriot. Un fost oficial american rezumă implicația pentru Indo-Pacific: fiecare rachetă folosită în Iran este o rachetă care nu mai poate fi folosită pentru descurajare în Asia. Dispută în interiorul Pentagonului: costuri reale sau experiență utilă? Oficiali americani au susținut public că mutarea unor capabilități — inclusiv un grup de lovire cu portavion și mai multe nave care transportă 2.500 de pușcași marini — nu a redus nivelul de pregătire în Pacific. Amiralul Samuel Paparo, comandantul responsabil de zona Pacificului, le-a spus luna trecută parlamentarilor că nu vede „costuri reale” pentru capacitatea de descurajare a Chinei și că experiența operațională acumulată de echipaje ar putea conta, mai ales în comparație cu forțele chineze, considerate mai puțin testate în luptă. Pe de altă parte, un oficial din apărare citat de Politico spune că, deși Pentagonul arată „performanță tactică” solidă, fără o politică și o strategie clare apar probleme la nivel operațional — iar întrebarea este dacă acestea țin de actuala administrație sau sunt o vulnerabilitate mai largă a modului american de a purta războiul. Context: Hormuz, drone ieftine și lecții pentru un conflict mai mare Conflictul, inițial orientat spre distrugerea programelor nucleare iraniene, ar fi alunecat într-o confruntare mai lungă și mai complicată, centrată pe controlul Strâmtorii Hormuz, pe unde trece aproximativ 20% din oferta mondială de petrol, potrivit articolului. Politico notează și un element tactic relevant pentru China: Iranul a folosit eficient drone ieftine, de unică folosință, pentru atacuri la scară mare și pentru a suprasolicita unele apărări antiaeriene. Becca Wasser, expert în strategie de apărare și fost membru al Comisiei pentru Strategia Națională de Apărare numită de Congres, spune că stocul de rachete al Chinei este probabil mult mai mare decât cel al Iranului, ceea ce i-ar permite să folosească o parte din rachete în mod „consumabil”, similar cu felul în care Teheranul a folosit dronele. Ce limite are Beijingul, dincolo de oportunitate Analiza punctează că și China are vulnerabilități: nu a mai purtat un război din 1979 (invazia Vietnamului) și se află în plină epurare militară. În această săptămână, doi foști miniștri ai apărării, Li Shangfu și Wei Fenghe, au fost condamnați la moarte, iar peste 100 de ofițeri superiori ar fi fost demiși din 2022, potrivit unui bilanț al think tank-ului Center for Strategic and International Studies, citat de Politico. Chiar și așa, concluzia centrală a oficialilor intervievați este că războiul cu Iranul oferă Beijingului o „lecție” în timp real despre dependențele și limitele proiecției de forță americane — de la baze și avioane cisternă până la război electronic și cibernetic — într-un moment în care Washingtonul încearcă să-și păstreze credibilitatea de descurajare în Indo-Pacific. [...]
Germania își extinde infrastructura de recrutare voluntară prin deschiderea a 24 de centre de evaluare a candidaților pentru serviciul militar, primul urmând să devină operațional mai târziu în acest an, potrivit Agerpres . Măsura vine în contextul aplicării unei noi legi menite să crească numărul de recrutări pe bază de voluntariat. Din mijlocul anului 2027, tinerii ar urma să fie evaluați în aceste centre din punct de vedere fizic, mental și intelectual, pentru a stabili dacă sunt apți pentru efectuarea serviciului militar. Unde vor fi deschise centrele Planul prevede înființarea centrelor în două tipuri de locații: 16 centre în locații militare existente : Kassel, Wiesbaden, Bonn, Dresden, Hamburg, Kiel, Koblenz, Leipzig, Magdeburg, Neubrandenburg, Nuremberg, Oldenburg, Potsdam, Saarlouis, Schwerin și Ulm. 8 centre suplimentare : Bielefeld, Braunschweig, Dortmund, Jena, Kempten, Offenburg, Regensburg și Würzburg. Două dintre centre sunt planificate în Kassel (centrul țării) și Wiesbaden (est), conform informațiilor transmise. De ce contează: implementarea noii legi și țintele NATO Germania a reintrodus anul trecut un program de recrutare voluntară, cu obiectivul de a crește efectivele, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și al noilor obiective stabilite în cadrul NATO. Ca parte a acestui demers, de la începutul acestui an, bărbații în vârstă de 18 ani trebuie să completeze un chestionar care evaluează pregătirea lor pentru efectuarea serviciului militar. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție de voință” europeană cu criterii stricte, inclusiv pragul de 5% din PIB pentru apărare , pe fondul îndoielilor legate de garanțiile de securitate ale SUA și al riscului de „dezintegrare” a alianței, potrivit Digi24 , care citează un interviu acordat publicației POLITICO. Rasmussen susține că semnalele venite dinspre președintele american Donald Trump au alimentat incertitudinea privind angajamentul față de Articolul 5 (clauza de apărare colectivă), iar concluzia pentru europeni ar fi nevoia de a-și construi capacitatea de apărare „pe propriile forțe”. În acest context, el propune formalizarea unei alianțe europene capabile să organizeze apărarea continentului independent. Un nou „club” de apărare, cu reguli de acces și excludere Fostul șef al NATO propune o structură separată, descrisă ca o „coaliție de voință” oficializată, argumentând că nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt în prezent potrivite” pentru consolidarea unui pilon european în interiorul alianței. În viziunea sa, Europa ar avea nevoie de planuri noi, capacități militare noi și de accelerarea producției de arme și muniție. Condițiile de participare ar urma să fie restrictive, inclusiv: eligibilitate pentru statele NATO care ating obiectivul de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare; angajament la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să împiedice blocarea operațiunilor militare de către state individuale; un mecanism de excludere pentru membrii care nu respectă condițiile. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar europenii ar trebui să acopere apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” NATO, Rasmussen afirmă că alianța ar continua să joace un rol central, iar „garanția supremă” ar rămâne umbrela nucleară americană. În schimb, apărarea convențională ar trebui, în opinia sa, să fie asigurată de europeni. În același timp, el cere integrarea Ucrainei în viitorul cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul rapid în care Ucraina dezvoltă arme și muniție și rolul ei de „bastion” împotriva Rusiei. Sprijin politic: discuții în curs, fără angajamente ferme Rasmussen spune că a discutat ideea la Berlin cu lideri politici, dar că nu a obținut încă un sprijin ferm. El ar saluta ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz, împreună cu președintele francez Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer și premierul italian Giorgia Meloni. În interviul citat, Rasmussen descrie schimbarea de poziție drept „foarte dureroasă”, având în vedere istoricul său pro-transatlantic, și afirmă că Europa trebuie să-și reducă dependența de „oamenii puternici” ai lumii, menționându-i pe Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping. Totodată, el spune că modelul în care europenii s-au bazat pe energie ieftină din Rusia, bunuri ieftine din China și „securitate ieftină” din SUA „nu mai funcționează”. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție a celor dispuși” în Europa, cu criterii stricte de participare și o garanție de securitate de tip Articolul 5, pe fondul îndoielilor privind angajamentul SUA , potrivit Antena 3 . Mesajul are un impact direct de reglementare și guvernanță: ar muta centrul de greutate al deciziilor militare către un grup restrâns de state, cu reguli care să limiteze blocajele interne. Rasmussen spune că „asistăm acum la dezintegrarea NATO” și leagă această evoluție de incertitudinile create de Donald Trump în jurul Articolului 5 (clauza de apărare colectivă). În opinia sa, europenii „trebuie să ne menținem pe propriile picioare” și să fie capabili să apere continentul fără a depinde de Washington pentru apărarea convențională. Ce ar însemna noul bloc: reguli mai dure și mai puține veto-uri Propunerea vizează formalizarea unei „coaliții a celor dispuși”, descrisă ca un grup de țări europene „pregătite și capabile” să organizeze apărarea continentului independent. Rasmussen susține că, în forma actuală, nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt potrivite” pentru consolidarea unui pilon european, motiv pentru care ar fi nevoie de „noi planuri de apărare și noi capacități militare”. Un element central este schimbarea de arhitectură decizională: el cere mecanisme care să împiedice statele individuale să poată bloca operațiunile militare și, în plus, un mecanism de excludere a membrilor care nu respectă condițiile. Criteriile de intrare: prag de 5% și garanții similare Articolului 5 Rasmussen afirmă că participarea ar trebui limitată la state care îndeplinesc criterii stricte, inclusiv: atingerea obiectivului de cinci procente din cheltuielile pentru apărare; angajarea la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să prevină blocarea operațiunilor militare de către un singur stat; un mecanism de excludere pentru cei care nu mai respectă condițiile. În paralel, el cere intensificarea producției de arme și muniții, ca parte a consolidării capacităților europene. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar Europa ar trebui să-și asigure apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” alianței, Rasmussen spune că NATO va continua să joace un rol central și numește „umbrela nucleară americană” drept „garanția supremă de securitate”. Diferența, în viziunea sa, este că apărarea convențională ar trebui să poată fi asigurată de europeni. Totodată, el cere integrarea Ucrainei într-un viitor cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul în care Ucraina dezvoltă arme și muniții și rolul de „bastion împotriva Rusiei”. Rasmussen, aflat la Berlin pentru discuții cu lideri politici, spune că a discutat ideea, dar că nu are încă un sprijin ferm. El ar „saluta” ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz împreună cu Emmanuel Macron, Keir Starmer și Giorgia Meloni. [...]
O dronă prezentată de Pentagon drept „inovație americană” pare, de fapt, un derivat ieftin dintr-o linie de copii succesive , ceea ce sugerează o orientare pragmatică spre muniții „de unică folosință” cu cost redus, nu spre un salt tehnologic, potrivit Focus . Imaginea publicată de Pentagon pe X arată o dronă cu aripă delta, însoțită de mesajul „American innovation”. O comparație cu fotografii oficiale din SUA și cu date ale producătorului indică faptul că modelul este „foarte probabil” „Lucas”, realizat de compania SpektreWorks, descrisă ca o dronă de luptă cu costuri reduse, prezentată până acum în teste și în utilizare în Orientul Mijlociu. De ce contează: accent pe cost și pe rol „consumabil”, nu pe noutate Din punct de vedere tehnic, publicația notează că există indicii puternice că „Lucas” urmează îndeaproape familia iraniană Hesa Shahed. În paralel, SpektreWorks ar avea și un model „FLM-136”, descris ca o copie reconstruită a Shahed-136. Concluzia trasată de Focus este că asemănarea de design nu ar fi întâmplătoare, ci „foarte probabil” un demers deliberat: o armă de atac ieftină, de unică folosință, și o țintă de antrenament cât mai realistă. „Copie din copie”: traseul designului, pe mai multe decenii Focus plasează această dronă într-o genealogie mai veche a dronelor cu aripă delta: familia Shahed ar copia, ca design, drona israeliană „ IAI Harpy ”, considerată prima „dronă de pândă” (muniție rătăcitoare) produsă în serie la finalul anilor 1980, care detectează autonom radare și le atacă; Shahed-urile, în schimb, ar folosi navigație prin satelit către coordonate preprogramate și, în practică, ar fi utilizate mai ales împotriva țintelor de infrastructură, nu ca „vânători” clasici de radare; mai indirect, este menționată și o legătură istorică spre proiecte occidentale mai vechi, inclusiv drona anti-radar germană DAR (Dornier) din Războiul Rece, dar fără a fi vorba de o copie directă. În acest context, Focus concluzionează că drona prezentată de Pentagon este probabil un derivat tehnic din zona Shahed, integrat într-o evoluție de lungă durată a dronelor „kamikaze” cu aripă delta, iar eticheta de „inovație americană” nu este susținută de caracterul de noutate al designului. [...]
Polonia își finanțează reînarmarea cu 43,7 mld. euro dintr-un împrumut UE și devine primul stat care semnează un acord de creditare cu Comisia Europeană în cadrul programului SAFE, potrivit Agerpres . Miza economică este dublă: bani ieftini pentru achiziții și infrastructură de apărare, dar și un impuls direct pentru industria poloneză de armament și companiile locale din lanțul de furnizori. Împrumutul este prezentat de premierul Donald Tusk drept o investiție „direct în securitatea poloneză” și în „capacitățile noastre tehnologice”, cu efecte asupra industriei de apărare și a firmelor care lucrează cu aceasta. Valoarea menționată în material este de aproximativ 44 de miliarde de euro, iar suma indicată ca împrumut este de 43,7 miliarde de euro (aprox. 218,5 miliarde lei). SAFE: 150 mld. euro pentru apărare, Polonia – principalul beneficiar SAFE (Security Action For Europe) este un program creat în 2025, prin care UE pune la dispoziție 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi preferențiale pentru: proiecte comune în domeniul apărării; achiziții de arme sau muniții; dezvoltarea infrastructurilor critice. În acest cadru, Polonia este descrisă drept principalul beneficiar al programului, într-un context în care statele europene încearcă să își revigoreze industria de apărare pe fondul „amenințării ruse” și al riscului unei retrageri a Statelor Unite. Semnături și context politic intern Acordul a fost semnat de miniștrii polonezi ai finanțelor și apărării, împreună cu comisarul european pentru buget Piotr Serafin și comisarul pentru apărare Andrius Kubilius. Guvernul polonez a mers mai departe cu programul SAFE în pofida unui veto al președintelui naționalist al țării, ceea ce, potrivit materialului, scoate în evidență o dispută internă legată de datorie și de rolul Bruxelles-ului în securitatea unei Polonii politic divizate. Ce urmează: achiziții și producție internă Polonia, cel mai populat stat de pe flancul estic al NATO, alocă 4,8% din PIB pentru apărare – cel mai ridicat nivel relativ din alianță, conform informațiilor citate. Țara a plasat comenzi mari pentru tancuri, artilerie și sisteme de apărare aeriană și urmărește, totodată, extinderea producției interne în parteneriat cu producători externi. [...]
