Știri
Știri din categoria Apărare
Europa își reorientează rapid bugetele de apărare către armament „consumabil” și ieftin, pe fondul lecțiilor din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul SUA în NATO, iar miza imediată este capacitatea de producție locală și viteza achizițiilor publice, potrivit Antena 3.
UE a promis 800 de miliarde de euro pentru apărare în patru ani, într-un context în care războiul din Ucraina a accelerat trecerea către roiuri de drone ieftine, adesea autonome, și către muniții ghidate mai accesibile, folosite pe scară mai largă decât generațiile anterioare. În paralel, presiunea politică pentru creșterea cheltuielilor militare este alimentată și de pozițiile fluctuante ale lui Donald Trump față de alianța NATO, notează materialul, care citează The Guardian.
Un exemplu central este diferența de cost dintre atac și apărare: dronele iraniene Shahed folosite de Rusia ar costa aproximativ 30.000 de dolari (aprox. 135.000 lei), în timp ce multe sisteme NATO folosesc interceptori de „sute de mii” de dolari, iar în cazul Patriot, „milioane” de dolari. În acest context, startup-uri europene încearcă să reducă drastic costul interceptării: Skycutter spune că cele mai ieftine interceptoare sol-aer ale sale ajung la circa 2.000 de dolari (aprox. 9.000 lei), iar startup-ul Frankenburg indică pentru rachetele sale anti-drone un cost „în zona inferioară a cinci cifre” în dolari.
Schimbarea nu este doar tehnologică, ci și operațională: războiul din Ucraina a impus un ritm de adaptare continuă (bruiaj, contramăsuri, actualizări rapide), iar armatele sunt împinse să cumpere mai mult echipament „sacrificabil” sau „consumabil”, nu doar platforme scumpe, cu cicluri lungi de livrare.
Materialul descrie un accent nou pe „suveranitatea în apărare”, definită ca abilitatea de a produce și utiliza armament fără a depinde de o Americă „pe care nu te mai poți baza”. Asta înseamnă și control asupra componentelor: Regatul Unit consultă industria privind ponderea de conținut local necesară pentru ca un produs să fie considerat „suveran”, iar riscul dependenței de piese din țări care pot deveni adversare – în special China – este menționat explicit.
În acest val, mai multe companii europene din tehnologia de apărare își extind producția. Tekever, producător de drone fondat în Portugalia, este prezentat ca ajuns la o evaluare de un miliard de dolari (aprox. 4,5 miliarde lei), cu 1.200 de angajați și fabrici noi în Regatul Unit și Franța. Sunt menționate și alte companii europene (Helsing, Quantum Systems, Stark Defence), precum și competitori americani (Shield AI, Saronic Technologies, Epirus), în timp ce Palantir și Anduril sunt descrise ca având o expansiune în Europa care atrage un scrutin politic mai intens.
Un risc major semnalat este decalajul dintre ambițiile politice și implementare. În Regatul Unit, deși există o revizuire strategică ce cere utilizarea mult mai largă a dronelor, un plan de investiții în apărare întârzie „de luni de zile”, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems ar fi avertizat că lucrările la un avion de luptă de generație nouă se vor opri în iunie dacă nu se alocă fonduri suplimentare.
În același timp, companii precum Skycutter susțin că lipsa unui plan de investiții și întârzierile de finanțare le pot împinge să se relocheze, în condițiile în care cererea și ofertele din alte țări cresc pe fondul războiului și al reînarmării accelerate.
Din informațiile prezentate, direcția este o creștere a producției europene de drone și sisteme anti-drone cu cost redus, însă viteza cu care această tranziție se va vedea în contracte și livrări depinde de capacitatea guvernelor de a adapta achizițiile la un ciclu tehnologic mult mai rapid și de a transforma promisiunile bugetare în finanțare efectivă.
Recomandate
Uniunea Europeană își mută o parte importantă din bugetele de apărare către producție locală și drone „consumabile” , într-o încercare de a reduce dependența de furnizorii americani și de a accelera livrările într-un context de război la granițe și incertitudine politică în jurul NATO, potrivit Stirile Pro TV . În exemplul dat, un startup britanic, Skycutter , proiectează arme destinate Ucrainei într-un atelier din East Midlands, unde imprimante 3D produc fuselajele dronelor interceptoare, iar motoare și cipuri de navigație sunt asamblate manual. Același tip de proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, pe fondul unei cereri care a explodat odată cu schimbarea tacticilor de luptă. 800 de miliarde de euro și o miză: autonomie industrială în apărare UE a promis investiții de 800 de miliarde de euro în apărare pe parcursul a patru ani, iar Regatul Unit a anunțat, la rândul său, creșteri ale bugetului, premierul Keir Starmer fiind așteptat să fie presat să livreze rezultate. În spatele acestor decizii stă o combinație de factori: războiul din Ucraina, presiunea pentru majorarea cheltuielilor militare și „pozițiile oscilante” ale lui Donald Trump față de NATO, care au amplificat dezbaterea despre vulnerabilitățile Europei. Direcția dominantă a noilor cheltuieli este „suveranitatea în apărare”, adică abilitatea de a produce și utiliza armament fără sprijinul Statelor Unite. Consecința imediată: o parte semnificativă din fonduri este direcționată către companii locale, inclusiv startup-uri care promit soluții mai rapide și mai eficiente decât producătorii tradiționali. Dronele devin „consumabile”: schimbare de model operațional și de achiziții Materialul descrie cum roiurile de drone ieftine, letale și uneori autonome au schimbat modul de desfășurare a luptelor: unități aflate departe de linia frontului sunt forțate să se deplaseze constant pentru a evita atacurile aeriene, iar ghidarea prin fibră optică este folosită pentru a ocoli bruiajul radio. În paralel, rachetele ghidate mai ieftine sunt utilizate mai des decât în generațiile anterioare. În acest context, armatele europene nu renunță la infanterie sau la echipamente grele (tancuri, artilerie, nave), dar o parte importantă din investiții se mută către drone pentru aer, uscat și mare. Generalul Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a indicat o țintă de structură a echipamentelor: 20% „supraviețuibile” (cu personal la bord), 40% „consumabile” (pot fi pierdute fără impact major), 40% „de unică folosință”. Lanțuri de aprovizionare: cât de „local” trebuie să fie un produs ca să fie sigur Accentul pe autonomie se vede și în discuția despre componente. Autoritățile britanice analizează cât dintr-un produs trebuie fabricat local pentru a fi considerat „suveran”, în condițiile în care dependența de componente din alte țări, inclusiv din China, poate deveni un risc strategic. Un reprezentant al unui startup rezumă logica astfel: „Suveranitatea înseamnă control. Dacă cumperi echipamente din exterior, cedezi întotdeauna o parte din control”. Kusti Salm, fost oficial estonian și director al startup-ului Frankenburg, avertizează că planurile de diversificare a lanțurilor de aprovizionare au pierdut din consistență, potrivit articolului. Industria se repoziționează: investiții înaintea contractelor Un semn al transformării este schimbarea modului în care companiile își finanțează extinderea: ele investesc anticipând cererea viitoare, fără să mai aștepte contracte pe termen lung înainte de a porni producția. Ca exemplu, producătorul de drone Tekever (fondat în Portugalia în 2001) a ajuns anul trecut la statutul de „unicorn” – evaluare de peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) – și are aproximativ 1.200 de angajați. Compania și-a extins operațiunile cu noi fabrici în Swindon (Marea Britanie) și în Cahors (sud-vestul Franței). Sursa citată de Știrile Pro TV pentru acest material este The Guardian. [...]
Europa își mută rapid bugetele de apărare spre drone și muniții „consumabile”, iar miza devine capacitatea de producție locală , pe fondul războiului din Ucraina și al incertitudinilor legate de sprijinul SUA, potrivit The Guardian . Schimbarea are implicații directe pentru industrie: de la contracte mari, rare și lente, către producție în serie, iterată continuu, unde lanțul de aprovizionare și viteza de adaptare contează la fel de mult ca performanța tehnică. Într-un atelier din East Midlands, startup-ul britanic Skycutter proiectează arme pentru Ucraina, folosind imprimante 3D pentru fuselajul dronelor interceptoare și asamblare manuală pentru componente precum motoare și cipuri de navigație. Același proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, semn al industrializării rapide a unui tip de armament care, în războiul actual, a devenit consumabil. De ce contează: economia războiului favorizează armele ieftine, produse în masă Publicația descrie cum roiurile de drone ieftine, adesea autonome, au schimbat deja lupta: trupele trebuie să se miște constant pentru a evita atacurile aeriene, iar orașele sunt lovite de rachete ghidate mai ieftine, deci mai ușor de folosit pe scară largă. În acest context, statele europene accelerează investițiile în drone pentru aer, uscat, mare și sub apă, fără a renunța complet la infanterie sau la platforme grele (tancuri, artilerie, nave). Gen. Sir Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a rezumat anul trecut o nouă logică de înzestrare: 20% echipamente „supraviețuitoare” (cu oameni la bord), 40% „attritable” (pierderi acceptabile) și 40% „consumabile” (de unică folosință). În termeni operaționali și bugetari, asta împinge cererea către produse mai ieftine, livrabile rapid și în volume mari. „Suveranitatea apărării” ajunge și în lanțul de aprovizionare În paralel, crește presiunea pentru „suveranitate” – capacitatea de a produce și utiliza armament fără dependență de o Americă percepută ca mai puțin predictibilă. The Guardian notează că UE a promis cheltuieli de 800 mld. euro (aprox. 4.000 mld. lei) pe patru ani, iar în Regatul Unit premierul Keir Starmer a promis, la rândul său, alocări mai mari, însă cu întârzieri în planificarea investițiilor. Discuția despre suveranitate se extinde la componente și materiale. În Marea Britanie există consultări privind cât dintr-un produs trebuie să provină din țară pentru a fi considerat „suveran”, iar producătorii sunt avertizați că nu se pot baza pe piese din state care ar putea deveni adversari – în special China. Start-up-urile câștigă teren, dar promisiunile rămân parțial nevalidate O parte importantă din bani se îndreaptă către companii europene nou-înființate, bine finanțate, care susțin că pot depăși producătorii tradiționali prin agilitate și ritm de inovare, deși multe promisiuni sunt încă neprobate, potrivit articolului. Cazul Tekever ilustrează dinamica: compania portugheză (fondată în 2001) a ajuns anul trecut la o evaluare de „unicorn” (1 mld. dolari, aprox. 4,6 mld. lei) și are 1.200 de angajați, inclusiv fabrici noi în clusterul britanic de drone din Swindon și în Cahors, în sud-vestul Franței. Directorul general Ricardo Mendes spune că a existat „o transformare radicală” a modului în care se construiește tehnologia de apărare, cu pariuri pe cererea viitoare, nu doar pe contracte pe termen lung. În Europa sunt menționați și alți „unicorni” din tehnologia de apărare, precum Helsing (Germania, susținută de fondatorul Spotify Daniel Ek), Quantum Systems și Stark Defence. Stark și Helsing au câștigat recent comenzi de la armata germană pentru drone de atac, iar toate, cu excepția Quantum, investesc în fabrici din Marea Britanie. Presiune pe achiziții: ritmul tehnologic depășește procedurile statului Un fir roșu al analizei este decalajul dintre viteza de schimbare de pe front și capacitatea guvernelor de a cumpăra rapid. Skycutter spune că adaptarea este un joc continuu „de-a șoarecele și pisica” cu bruiajul, iar Tekever afirmă că a făcut peste 100 de iterații ale produsului principal în primii trei ani ai războiului, cu actualizări software și integrarea celor mai noi senzori și soluții de propulsie. În Regatul Unit, The Guardian notează tensiuni între ambiții și finanțare: un plan de investiții în apărare este întârziat de luni, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems a avertizat public că lucrările la un avion de vânătoare de generație următoare s-ar opri în iunie fără fonduri suplimentare. ADS, grup de lobby din aerospațial și apărare, spune că Marea Britanie a fost mai lentă decât majoritatea în creșterea cheltuielilor. Pentru companii, întârzierile pot însemna relocare. Un director Skycutter afirmă că firma a bătut la ușa Ministerului Apărării, dar „nu era interesat la momentul respectiv”, iar acum compania ia în calcul dacă rămâne în Marea Britanie sau pleacă, pe fondul lipsei unui plan de investiții. Ce urmează: investițiile cer semnale pe termen lung, nu comenzi punctuale Mesajul industriei, așa cum reiese din articol, este că modelul vechi – termene de livrare de ani și achiziții ocazionale – nu mai funcționează într-un război dominat de drone și contramăsuri. Mike Armstrong, directorul Stark în Marea Britanie, susține că apărarea modernă depinde de producție susținută, la scară industrială, iar „semnalele pe termen lung” privind cererea și achizițiile sunt esențiale pentru ca firmele să investească și să își extindă capacitatea. În lipsa acestor semnale, riscul este ca banii promiși să se transforme în întârzieri, iar capacitatea de producție – în special pentru sisteme ieftine și consumabile – să se mute acolo unde contractele apar mai repede. [...]
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO , după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek . Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump. Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg , care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța. Italia, menționată explicit de Trump Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera , Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”. Ce tip de măsuri sunt discutate Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv: renunțarea la un plan elaborat sub administrația Joe Biden de a desfășura rachete cu rază lungă de acțiune în Germania; retragerea SUA din anumite exerciții militare; relocarea unor trupe din țări față de care Washingtonul este nemulțumit către state considerate mai „loiale” lui Trump. Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia. Dimensiunea prezenței SUA și incertitudinile de implementare În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă. În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial. [...]
Armata Canadei accelerează recrutările pe fondul majorării bugetelor și al presiunilor geopolitice , într-o schimbare de ritm care poate reduce deficitul cronic de personal, potrivit HotNews , care citează BBC. În urmă cu doi ani, un fost ministru al apărării avertiza că forțele armate canadiene intrau într-o „spirală a morții”, pe fondul unei crize severe de recrutare. Acum, armata ar înregistra cel mai mare număr de recruți din ultimii 30 de ani, într-un ritm de creștere descris ca nemaivăzut de decenii, cu potențialul de a corecta lipsa de personal. Schimbarea vine într-un context extern mai tensionat: conflicte armate majore și incertitudine geopolitică, în paralel cu decizia Canadei de a aloca miliarde de dolari pentru fonduri militare după ani în care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în NATO. Ce împinge recrutările în sus O explicație invocată este așa-numitul „efect Trump”, după ce președintele SUA, Donald Trump, s-a referit la Canada ca la „al 51-lea stat”, remarci interpretate de mulți ca o amenințare la adresa suveranității. Totuși, potrivit cercetătoarei Charlotte Duval-Lantoine (Institutul Canadian pentru Afaceri Globale), cererile de înrolare începuseră să crească încă din 2022, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. „Când oamenii văd că lumea nu mai este la fel de sigură, că țara lor ar putea fi în pericol… tindem să vedem oameni care se înrolează în armată” Pe lângă factorii de securitate, sursa indică și motive economice: șomajul în rândul tinerilor din Canada a fost „aproape 14%” în martie, iar stabilitatea locului de muncă și salariile mai mari ar fi devenit argumente mai puternice după ce premierul Mark Carney a anunțat cea mai mare creștere salarială pentru personalul militar „dintr-o generație”. Miza bugetară: pragul NATO și angajamentele viitoare De la preluarea mandatului anul trecut, Mark Carney a făcut din armată o prioritate, cu un plan „ambițios” de modernizare și extindere rapidă a Forțelor Armate Canadiene. În martie, Carney a anunțat că Canada a atins oficial ținta NATO de 2% din PIB pentru apărare, pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1980, cu cheltuieli de peste 63 de miliarde de dolari canadieni (aprox. 211 miliarde lei) într-un singur an. Totodată, el s-a alăturat angajamentului NATO de a cheltui până la 5% din PIB pentru apărare până în 2035. În acest cadru, creșterea recrutărilor devine un test operațional: bugetele mai mari și obiectivele de modernizare au nevoie de personal suficient pentru a fi puse în practică, iar ritmul actual ar putea indica o schimbare structurală față de blocajul de acum doi ani. [...]
Summitul B9 de la Cotroceni pune pe masă accesul la finanțarea SAFE pentru apărare, cu România vizând aproape 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) , într-un format care reunește statele de pe flancul estic al NATO și țările nordice înaintea reuniunii NATO de la Ankara din iulie, potrivit Euronews . Summitul București 9 (B9) și al Țărilor Nordice este programat pe 13 mai, la Palatul Cotroceni, și va fi coprezidat de președintele Nicușor Dan și omologul său polonez, Karol Nawrocki. Tema generală este „Delivering More for Transatlantic Security”, conform Administrației Prezidențiale. Miza imediată, așa cum reiese din informațiile prezentate, este coordonarea mai strânsă în domeniul apărării și a proiectelor de modernizare, în condițiile în care programul SAFE ar urma să ofere resurse pentru dezvoltarea industriilor naționale de apărare. România speră să folosească aproape 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) în acest scop, a doua cea mai mare alocare după Polonia. Cine participă: 15 delegații, inclusiv NATO, SUA și Ucraina La București sunt așteptate 15 delegații oficiale. Printre participanți se numără: Secretarul general al NATO, Mark Rutte Președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski Subsecretarul de stat al SUA pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas DiNanno Președinți din Lituania (Gitanas Nausėda), Estonia (Alar Karis), Cehia (Petr Pavel), Letonia (Edgars Rinkēvičs), Slovacia (Peter Pellegrini), Finlanda (Alexander Stubb) Prim-ministrul Danemarcei, Mette Frederiksen Ministrul Apărării din Suedia, Pål Jonson Ministrul de Externe din Norvegia, Espen Barth Eide Reprezentantul Islandei, Benedikt Árnason Reprezentantul permanent al Bulgariei la NATO, ambasadorul Nikolay Milkov Ambasadorul Ungariei în România, Kissné Hlatki Katalin Programul zilei: aproximativ opt ore de discuții Întâlnirile de la Cotroceni sunt programate să dureze aproximativ opt ore și se încheie cu o conferință de presă comună. Agenda anunțată include: 10:30 – primirea oficială a liderilor de către Nicușor Dan și Karol Nawrocki 11:00 – sesiunea plenară (deschidere: Nicușor Dan și Karol Nawrocki) 14:20 – fotografie de familie 14:30 – dejun de lucru 17:00 – conferință de presă comună (Nicușor Dan, Karol Nawrocki, Mark Rutte) În plan politic intern, Euronews notează că președintele Nicușor Dan amână, deocamdată, discuțiile pentru formarea noului guvern și își concentrează agenda pe summitul B9. [...]
Extinderea forțelor ruse la granițele NATO ridică presiunea pe bugetele de apărare și pe securitatea companiilor , pe fondul intensificării atacurilor cibernetice și al riscului de escaladare, potrivit Digi24 , care citează un interviu al generalului-maior german Wolf-Jürgen Stahl pentru agenția Ukrinform. Wolf-Jürgen Stahl, președintele Academiei Federale pentru Politica de Securitate (BAKS) din Germania, afirmă că Vladimir Putin „își extinde forțele armate, le restructurează și construiește noi baze și cazărmi de-a lungul granițelor NATO”, ceea ce ar crea „capacități pentru un atac militar”. Generalul spune că, „în anumite circumstanțe”, Rusia ar putea avea și voința de a folosi aceste capacități. În același timp, Stahl susține că o descurajare credibilă ar putea preveni o agresiune deschisă împotriva NATO, prin creșterea costurilor percepute de Moscova în cazul unui atac. Componenta „hibridă”: risc operațional pentru instituții și companii Generalul descrie acțiunile Rusiei împotriva Germaniei drept „ război hibrid ”, care ar include „3S: spionaj, sabotaj și subversiune”, cu o „nouă dimensiune” mai ales în zona cibernetică și informațională. În această categorie intră, potrivit lui Stahl, atacuri cibernetice asupra instituțiilor statului și asupra companiilor, inclusiv din industria de apărare — un element care mută o parte din presiune din zona strict militară în cea de continuitate operațională și securitate IT pentru organizații. Limitarea-cheie: atribuirea atacurilor rămâne dificilă Stahl subliniază că atribuirea responsabilității pentru astfel de atacuri este dificilă, deși spune că există „dovezi considerabile” care indică Rusia, în special în spațiul cibernetic și informațional. Publicația nu detaliază natura acestor dovezi sau cazuri concrete, în materialul citat. [...]
