Știri
Știri din categoria Apărare
Europa își reorientează rapid bugetele de apărare către armament „consumabil” și ieftin, pe fondul lecțiilor din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul SUA în NATO, iar miza imediată este capacitatea de producție locală și viteza achizițiilor publice, potrivit Antena 3.
UE a promis 800 de miliarde de euro pentru apărare în patru ani, într-un context în care războiul din Ucraina a accelerat trecerea către roiuri de drone ieftine, adesea autonome, și către muniții ghidate mai accesibile, folosite pe scară mai largă decât generațiile anterioare. În paralel, presiunea politică pentru creșterea cheltuielilor militare este alimentată și de pozițiile fluctuante ale lui Donald Trump față de alianța NATO, notează materialul, care citează The Guardian.
Un exemplu central este diferența de cost dintre atac și apărare: dronele iraniene Shahed folosite de Rusia ar costa aproximativ 30.000 de dolari (aprox. 135.000 lei), în timp ce multe sisteme NATO folosesc interceptori de „sute de mii” de dolari, iar în cazul Patriot, „milioane” de dolari. În acest context, startup-uri europene încearcă să reducă drastic costul interceptării: Skycutter spune că cele mai ieftine interceptoare sol-aer ale sale ajung la circa 2.000 de dolari (aprox. 9.000 lei), iar startup-ul Frankenburg indică pentru rachetele sale anti-drone un cost „în zona inferioară a cinci cifre” în dolari.
Schimbarea nu este doar tehnologică, ci și operațională: războiul din Ucraina a impus un ritm de adaptare continuă (bruiaj, contramăsuri, actualizări rapide), iar armatele sunt împinse să cumpere mai mult echipament „sacrificabil” sau „consumabil”, nu doar platforme scumpe, cu cicluri lungi de livrare.
Materialul descrie un accent nou pe „suveranitatea în apărare”, definită ca abilitatea de a produce și utiliza armament fără a depinde de o Americă „pe care nu te mai poți baza”. Asta înseamnă și control asupra componentelor: Regatul Unit consultă industria privind ponderea de conținut local necesară pentru ca un produs să fie considerat „suveran”, iar riscul dependenței de piese din țări care pot deveni adversare – în special China – este menționat explicit.
În acest val, mai multe companii europene din tehnologia de apărare își extind producția. Tekever, producător de drone fondat în Portugalia, este prezentat ca ajuns la o evaluare de un miliard de dolari (aprox. 4,5 miliarde lei), cu 1.200 de angajați și fabrici noi în Regatul Unit și Franța. Sunt menționate și alte companii europene (Helsing, Quantum Systems, Stark Defence), precum și competitori americani (Shield AI, Saronic Technologies, Epirus), în timp ce Palantir și Anduril sunt descrise ca având o expansiune în Europa care atrage un scrutin politic mai intens.
Un risc major semnalat este decalajul dintre ambițiile politice și implementare. În Regatul Unit, deși există o revizuire strategică ce cere utilizarea mult mai largă a dronelor, un plan de investiții în apărare întârzie „de luni de zile”, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems ar fi avertizat că lucrările la un avion de luptă de generație nouă se vor opri în iunie dacă nu se alocă fonduri suplimentare.
În același timp, companii precum Skycutter susțin că lipsa unui plan de investiții și întârzierile de finanțare le pot împinge să se relocheze, în condițiile în care cererea și ofertele din alte țări cresc pe fondul războiului și al reînarmării accelerate.
Din informațiile prezentate, direcția este o creștere a producției europene de drone și sisteme anti-drone cu cost redus, însă viteza cu care această tranziție se va vedea în contracte și livrări depinde de capacitatea guvernelor de a adapta achizițiile la un ciclu tehnologic mult mai rapid și de a transforma promisiunile bugetare în finanțare efectivă.
Recomandate
Polonia își ajustează pregătirea de apărare pentru scenarii de escaladare în regiune , pe fondul avertismentelor primite de la aliați și al unor relatări despre posibile „provocări” rusești menite să testeze reacția NATO, potrivit HotNews . Premierul Donald Tusk a spus vineri că „lunile următoare ar putea fi cu adevărat critice” în ceea ce privește amenințarea din partea Rusiei și că Varșovia se pregătește pentru „diverse” situații, fără a detalia public planuri concrete. Declarațiile vin după informații apărute în presă, bazate pe date ale serviciilor de informații americane, conform cărora Moscova ar putea pregăti o acțiune armată în Polonia pentru a pune la încercare hotărârea Alianței Nord-Atlantice. „Nu vreau să sperii pe nimeni, dar lunile următoare ar putea fi cu adevărat critice, inclusiv din cauza naturii în schimbare a războiului.” Ce tip de risc indică relatările din presă Potrivit BBC, Tusk a reacționat la informații conform cărora Rusia ar plănui o „provocare” armată în Polonia. În același context, publicația poloneză Onet a relatat că surse apropiate președintelui Karol Nawrocki ar fi susținut că SUA au transmis Varșoviei avertismente privind un complot care ar viza un atac asupra țării. Conform unor presupuse planuri publicate și de The Telegraph, infrastructura poloneză ar putea fi țintită de rachete sau drone, iar un alt scenariu ar include trimiterea de soldați în Polonia. Miza unei astfel de acțiuni, conform relatărilor, ar fi creșterea presiunii asupra aliaților occidentali ai Ucrainei pentru a suspenda ajutorul acordat Kievului. Ce a confirmat Tusk și ce urmează la NATO Întrebat despre aceste informații, Tusk a confirmat existența avertismentelor și a spus că Polonia nu poate ignora riscurile. „Să nu ne temem; ne pregătim pentru diverse situații, dar nu le putem ignora… Suntem conștienți de amenințări, inclusiv datorită informațiilor primite de la aliații noștri.” Premierul polonez urmează să participe săptămâna viitoare, în Turcia, la un summit NATO. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că reuniunea va arăta că europenii răspund apelurilor președintelui american Donald Trump de a crește cheltuielile pentru apărare și că este de așteptat un angajament pentru continuarea finanțării livrărilor de armament către Ucraina. În ultimele luni, lideri de la Varșovia au ridicat public nivelul de alertă: Tusk a spus în aprilie, într-un interviu pentru Financial Times, că Rusia ar putea ataca un stat NATO în „câteva luni”, iar la final de iunie vicepremierul Radek Sikorski a declarat pentru CBS News că nu exclude o operațiune rusească de tip „steag fals” în următorii doi ani. În paralel, statele baltice și-au exprimat anterior îngrijorarea privind vulnerabilitatea lor, iar presa letonă a relatat în iunie că serviciile de informații au avertizat despre posibile provocări militare în regiune sau în Polonia. [...]
Germania își accelerează creșterea bugetului de apărare pentru a atinge mai devreme ținta NATO , pe fondul presiunilor politice venite dinspre Washington și al tensiunilor transatlantice care riscă să influențeze postura de securitate a Europei, relatează Al Jazeera . Cancelarul Friedrich Merz a apărat nivelul cheltuielilor militare ale Germaniei după ce președintele SUA, Donald Trump, a reluat criticile la adresa aliaților NATO, numind distribuția efortului financiar „ridicolă” și „unilaterală” în postări pe Truth Social. Reacția lui Merz vine înaintea reuniunii liderilor NATO programate săptămâna viitoare la Ankara . Întrebat despre comentariile lui Trump, Merz a spus că Germania își va dubla bugetul de apărare în următorii patru ani și a prezentat demersul drept „cel mai mare efort” făcut până acum pentru întărirea capacităților de apărare. „Acesta este cel mai mare efort pe care l-am făcut vreodată pentru a ne consolida capacitățile de apărare. Din acest punct de vedere, nu avem niciun motiv să ne ferim de nimeni.” Merz a adăugat că Germania își asumă această poziționare și prin prisma rolului său în Uniunea Europeană. Ținta de 3,5% din PIB și calendarul anunțat de Berlin În contextul în care, la solicitarea SUA, liderii NATO au convenit o țintă de 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare de bază (precum armament și trupe) până în 2035, Merz a susținut că Germania va ajunge mai repede la acest prag. Potrivit declarațiilor sale, Berlinul ar urma să atingă ținta de 3,5% „deja în 2029”, înaintea termenului agreat. De ce contează: presiunea SUA și riscul de fricțiuni operaționale în NATO Schimbul de replici are loc pe fondul unei relații SUA–Europa descrise ca tensionate în actualul mandat al lui Trump, început în ianuarie 2025. Al Jazeera notează că, deși în primul mandat (2017–2021) mai mulți lideri europeni au fost mai degrabă distanți față de Trump, de această dată există încercări de a adopta o abordare mai conciliantă. În paralel, relațiile s-au deteriorat din mai multe motive menționate în material, inclusiv: promisiunile lui Trump privind preluarea controlului asupra Groenlandei (teritoriu autonom al Danemarcei, stat membru NATO); divergențele legate de războiul SUA–Israel cu Iranul, declanșat de Trump fără consultarea aliaților europeni, pe fondul consecințelor în regiune, inclusiv închiderea Strâmtorii Hormuz; criticile repetate ale lui Trump la adresa europenilor pentru neimplicarea în efortul de război. În acest context, Al Jazeera mai consemnează că Merz l-a iritat pe Trump în aprilie, când a spus că SUA ar fi fost „umilită” de Iran, iar Trump a răspuns afirmând că SUA ar retrage 5.000 de militari staționați în Germania. [...]
Aliații europeni din NATO au acoperit rapid aproape toate golurile operaționale apărute după reducerea unor resurse militare americane, într-un test practic de „autonomie” pe termen scurt înaintea summitului NATO din 7-8 iulie, potrivit Mediafax , care citează Associated Press. Declarațiile îi aparțin generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), și vin în contextul în care Washingtonul a decis, la 3 iunie, să reducă o parte din resursele pe care le pune la dispoziția Alianței în situații de criză. Miza, dincolo de mesajul politic, este una operațională: cât de repede pot statele europene să umple goluri critice dacă SUA își reorientează temporar capacitățile. Ce a retras Pentagonul și de ce contează Decizia Pentagonului a inclus retragerea unor capabilități precum un portavion și navele sale de sprijin, avioane de realimentare în zbor și zeci de avioane de luptă. Potrivit materialului, mișcarea are legătură cu reorientarea atenției strategice a SUA către Indo-Pacific, în special către provocările asociate Chinei. Pentru NATO, impactul imediat ține de disponibilitatea rapidă a unor mijloace care, în scenarii de criză, pot fi decisive pentru mobilitate, superioritate aeriană și prezență navală. Unde încă nu există echivalente europene Generalul Grynkewich a indicat că, acolo unde aliații europeni nu au încă echipamente similare celor retrase de SUA, NATO analizează alternative care să ofere „același efect operațional” — adică rezultate comparabile în teren, chiar dacă mijloacele diferă. Nu au fost oferite detalii despre capabilitățile exacte vizate. În paralel, comandantul suprem al NATO a cerut statelor europene să pună la dispoziția Alianței mai multe echipamente și a început să analizeze variante de rezervă pentru scenariul în care Europa ar fi atacată. Context: ce este Modelul de Forțe al NATO Reducerea contribuției americane vizează Modelul de Forțe al NATO, mecanismul prin care Alianța stabilește ce forțe și echipamente pot fi mobilizate de cele 32 de state membre în timp de pace, în criză sau în cazul unui conflict. Planul prevede ce resurse pot fi puse la dispoziția comandanților NATO, etapizat, în primele șase luni ale unui eventual război — un orizont care face ca „golurile” de capabilități să fie o problemă de planificare, nu doar de inventar. Cum au reacționat aliații și ce spune conducerea NATO O parte dintre aliați au fost surprinși de decizia Pentagonului și au început să își verifice stocurile și capabilitățile pentru a identifica resurse suplimentare utilizabile în cazul unui atac asupra unui stat membru. Exemplul dat este Marea Britanie, care a ridicat nivelul de pregătire pentru un al doilea portavion și pentru avioanele de luptă F-35, astfel încât acestea să poată fi folosite rapid în situații de urgență. La nivel politic, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a minimalizat impactul reducerii contribuției americane și a susținut că esențială este repartizarea responsabilităților între aliați în cazul activării planurilor de apărare. El și-a exprimat convingerea că SUA ar transfera din nou resurse importante către Europa dacă ar izbucni un conflict, invocând precedentul operațiunilor legate de războiul cu Iranul. Rutte a făcut trimitere și la articolul 5 al Tratatului NATO, care stabilește principiul apărării colective: un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor, chiar dacă tratatul nu obligă explicit la sprijin militar, iar în practică se așteaptă intervenția majorității aliaților. Ce urmează Subiectul intră direct pe agenda summitului NATO din 7-8 iulie din Turcia , unde planificarea militară este indicată ca temă majoră. Din perspectiva operațională, mesajul central este că Europa poate compensa rapid o parte semnificativă din retragerile americane, dar pentru capabilitățile greu de înlocuit NATO caută încă soluții care să mențină același nivel de eficiență în scenarii de criză. [...]
NATO își recalibrează planurile de apărare după reducerea contribuției SUA , iar aliații europeni au reușit „în mare măsură” să acopere golurile apărute, potrivit news.ro . Miza este una operațională: capacități concrete (avioane, drone, nave) care intră în „Modelul de Forțe” al Alianței pentru scenarii de criză și care vor fi discutate la summitul NATO de la Ankara , din 7-8 iulie. Comandantul suprem al NATO (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich , a transmis că, „în doar câteva săptămâni”, europenii au compensat majoritatea lacunelor apărute după ce SUA au redus fondul de capacități militare angajate în cadrul Alianței. Pentru domeniile rămase descoperite, NATO analizează „capacități alternative cu efect echivalent”, a mai spus Grynkewich într-o declarație furnizată agenției Reuters. Ce a redus SUA și unde rămâne principala vulnerabilitate Decizia Washingtonului, comunicată aliaților în luna mai, urmărește să reducă treptat ceea ce Grynkewich a numit o „co-dependență nesănătoasă” față de forțele americane, pe fondul riscului de conflicte simultane în mai multe teatre de operațiuni. Potrivit unei surse NATO citate de Reuters, NATO ar urma să anunțe la summitul de la Ankara că europenii au acoperit „aproape toate” lacunele lăsate de SUA. Totuși, principala lacună rămasă este la bombardiere strategice : SUA ar pune la dispoziție un singur avion în loc de două , conform aceleiași surse. Reduceri punctuale: de la avioane de vânătoare la nave SUA nu au publicat detaliile, însă, conform unor cifre furnizate Reuters de o sursă militară, reducerile includ: Avioane de vânătoare F-15 și F-15E: scădere cu o treime, la 99 ; Drone MQ-4 și MQ-9 Reaper: reducere la jumătate, la 12 ; Avioane de realimentare KC-135 și KC-46: de la 79 la 63 ; Bombardiere strategice: 1 (în loc de 2); Portavioane: 1 (în loc de 2); Avioane de patrulare maritimă: de la 26 la 15 ; Distrugătoare: de la 17 la 9 ; Submarin echipat cu rachete de croazieră: eliminat din angajamente. De ce contează pentru Europa și ce urmează Schimbarea mută presiunea pe europeni să asigure rapid capacități critice pentru planurile de apărare ale NATO, într-un moment în care Alianța este descrisă ca fiind sub „o presiune fără precedent”, pe fondul îngrijorărilor că Washingtonul ar putea pune în aplicare amenințările repetate ale președintelui american Donald Trump privind retragerea. Următorul test este summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie), unde Alianța va discuta ajustările și modul în care sunt acoperite deficiențele rămase, inclusiv în zona bombardierelor strategice. [...]
Europa riscă un gol de securitate dacă retragerea SUA se accelerează , iar miza imediată pentru NATO este să evite „breșe periculoase” până când statele europene își pot construi capabilități proprii, potrivit Adevărul . Tema va domina discuțiile liderilor alianței, în condițiile în care Washingtonul își reduce rolul militar pe continent, iar Rusia își intensifică activitățile de recunoaștere și presiune în proximitatea infrastructurii militare occidentale. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , spune că procesul „se întâmplă deja” și cere o „tranziție ordonată”, argumentând că inclusiv SUA ar trebui să evite o retragere dezordonată care ar lăsa vulnerabilități pe care Europa nu le poate acoperi rapid. Deși bugetele de apărare cresc, guvernele europene admit că înlocuirea unor active-cheie furnizate de americani nu se poate face pe termen scurt. Simulări de criză: viteza deciziei politice, punctul slab O simulare publică privind un atac rusesc asupra Lituaniei a testat reacția Germaniei într-un scenariu în care sprijinul american este incert. Exercițiul, realizat de publicația germană WELT împreună cu Centrul German de Wargaming de la Universitatea „Helmut Schmidt” a Forțelor Armate Germane, a indicat că, la final, Rusia își atinsese obiectivul militar imediat, în timp ce Berlinul a rămas concentrat mai ales pe gestionarea crizei, nu pe schimbarea cursului ei. Concluzia implicită: provocarea majoră ține de rapiditatea și natura deciziilor politice. „Variabila americană”: semnale de retragere și tensiuni în alianță În scenariul simulării, o administrație americană hotărâtă să evite un nou război în Europa refuză inițial să discute activarea clauzei de apărare colectivă după intrarea trupelor ruse în Lituania. În paralel, articolul notează evoluții recente: revizuirea posturii militare a SUA în Europa, intenția de a retrage anumite capabilități din modelul de forțe al NATO și încetarea desfășurării rotaționale a peste 1.000 de soldați americani în Lituania, fără o înlocuire imediată. În acest context, Alexander Gabuev (Carnegie Russia Eurasia Center), care a jucat rolul președintelui rus în simulare, spune că incertitudinea privind rolul viitor al SUA în securitatea europeană a devenit „mult mai pronunțată”. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a reacționat public, afirmând că alianța este „bine pregătită” să răspundă oricărui atac asupra unui stat membru. Propunerea „europenizării NATO” și critica lipsei de planificare Generalul britanic Sir Richard Shirreff, fost adjunct al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (DSACEUR), susține că SUA nu mai sunt un pilon de încredere pentru apărarea Europei și cere începerea unui proces de reconstrucție care să reducă dependența de sprijinul american. El propune o tranziție controlată, cu menținerea legăturilor strânse cu SUA, dar cu un plan de retragere treptată a forțelor americane, pentru a câștiga timp în dezvoltarea capabilităților europene. Shirreff indică drept „resurse esențiale” greu de înlocuit rapid: informațiile prin satelit, apărarea aeriană, logistica strategică și sistemele de comandă. În același timp, el critică diferența dintre recunoașterea problemei și acțiunea concretă, afirmând tranșant că guvernele europene „cu siguranță nu planifică nimic”, deși ar trebui, și pune sub semnul întrebării promisiunile de creștere a bugetelor până în 2035 în lipsa „cifrelor, bugetelor reale și planului concret”. Rusia și „flota fantomă”: recunoaștere cu drone și presiune maritimă Pe fundalul acestor discuții, un raport al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) avertizează că Moscova a folosit nave din așa-numita „flotă fantomă” pentru a lansa sute de drone deasupra Marii Britanii și a Europei, într-o campanie de 18 luni care a vizat aeroporturi, baze militare și situri nucleare din 12 state NATO și Irlanda. Printre ținte sunt menționate baze din Anglia (RAF Fairford, Feltwell, Lakenheath și Mildenhall), iar raportul sugerează că ar fi putut fi utilizate drone de recunoaștere precum Orlan-10 sau Merlin-VR. Documentul descrie miza acestor zboruri: cartografierea și testarea apărării aeriene occidentale, dar și semănarea de „panică, confuzie și dezbinare” în rândul aliaților. În logica doctrinei ruse, astfel de incursiuni ar funcționa ca „recunoaștere prin luptă”, pentru identificarea vulnerabilităților înaintea unui conflict de mare intensitate. Raportul este plasat și în contextul sechestrării unor nave asociate „flotei fantomă” în Europa, urmată de amenințări din partea Moscovei, inclusiv sugestii că tancurile petroliere ar putea fi dotate cu încărcături explozive pentru a descuraja capturarea lor. [...]
NATO pregătește un angajament financiar major pentru Ucraina, cu 70 de miliarde de euro în 2026 , într-o declarație ce urmează să fie validată la summitul de la Ankara , potrivit HotNews . Documentul, aprobat deja de ambasadorii celor 32 de state membre și analizat de Reuters, leagă explicit sprijinul militar de reafirmarea apărării colective prin Articolul 5, într-un moment în care Donald Trump a pus public sub semnul întrebării relația SUA cu Alianța. Summitul NATO are loc pe 7 și 8 iulie, la Ankara, iar textul declarației mai are nevoie de aprobarea finală a liderilor. În forma actuală, documentul reia formula centrală a Tratatului de la Washington: „un atac asupra unuia dintre noi este un atac asupra tuturor”. 70 de miliarde de euro pentru 2026 și „niveluri cel puțin echivalente” în 2027 Potrivit declarației, statele NATO ar urma să se angajeze la: 70 de miliarde de euro sub formă de asistență militară pentru Ucraina în 2026 ; „niveluri cel puțin echivalente” de sprijin militar în 2027 . Miza operațională este dublă: asigurarea continuității livrărilor și planificarea pe termen mai lung a sprijinului, într-un cadru politic comun, nu doar prin inițiative bilaterale. Articolul 5 și semnalul către piețe: SUA rămâne, deocamdată, în linia NATO Textul a fost aprobat de ambasadorii tuturor celor 32 de membri, inclusiv SUA, ceea ce sugerează — cel puțin în acest moment — o disponibilitate a președintelui american de a tempera mesajele anterioare despre o posibilă ieșire din alianță. Contextul rămâne însă tensionat: Trump a criticat frecvent aliații pentru nivelul cheltuielilor de apărare și pentru dependența de protecția americană. Joi, înainte de adoptarea textului la nivel de ambasadori, el a numit „ridicolă” relația „unilaterală” a SUA cu NATO, într-un mesaj pe Truth Social, susținând că relația nu este „reciprocă”. Cheltuieli de apărare și presiunea pentru 5% din PIB până în 2035 Declarația menționează și că membrii europeni ai NATO și Canada își respectă angajamentul asumat la summitul de anul trecut de la Haga privind creșterea cheltuielilor pentru apărare. În paralel, sub presiunea lui Trump, cele 32 de state au convenit anul trecut să aloce până în 2035 cel puțin 5% din PIB pentru cheltuieli de securitate. În document, Rusia este descrisă drept „o amenințare pe termen lung” la adresa securității și stabilității euro-atlantice. Iran și Strâmtoarea Ormuz, introduse explicit în declarație Textul include și o formulare potrivit căreia aliații „reiterează faptul că Iranul nu trebuie să dețină niciodată o armă nucleară” și cer Teheranului să respecte libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz — o prevedere prezentată în material ca fiind pe placul lui Donald Trump. Ce urmează Documentul este deja agreat la nivel de ambasadori, dar decizia finală aparține liderilor la summitul din 7–8 iulie. Validarea angajamentului financiar pentru Ucraina și limbajul despre Articolul 5 vor fi urmărite îndeaproape, în special pe fondul semnalelor contradictorii venite dinspre Washington privind rolul SUA în arhitectura de securitate europeană. [...]
