Știri
Știri din categoria Apărare

NATO le cere marilor producători europeni să accelereze investițiile și producția de armament, într-un demers care poate redesena rapid comenzile, capacitățile industriale și lanțurile de aprovizionare din apărarea europeană, potrivit Antena 3.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu companii europene din industria de apărare, pentru a le îndemna să crească investițiile și să accelereze producția. Miza este întărirea capacităților militare ale Europei și, în același timp, răspunsul la presiunile președintelui american Donald Trump privind majorarea cheltuielilor pentru apărare, notează Financial Times, citat de Antena 3.
Înaintea reuniunii, companiilor li s-a cerut să transmită informații despre investițiile majore pe care le pregătesc și despre capacitatea de a crește producția, cu accent pe apărarea aeriană și rachetele cu rază lungă de acțiune.
Un element-cheie al mesajului lui Rutte este că firmele ar trebui să investească rapid, fără să aștepte neapărat comenzi guvernamentale mari, în condițiile în care Alianța vrea să arate, la summitul anual din iulie, că industria de apărare „se extinde”.
Printre producătorii europeni de armament care ar urma să trimită reprezentanți se numără:
Airbus a transmis că nu comentează detaliile unor întâlniri private, informale, iar Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze. Safran și Saab nu au răspuns imediat unei solicitări de comentariu.
Pe fondul discuțiilor despre producția insuficientă, companiile și guvernele europene s-au acuzat reciproc în ultimii ani: firmele spun că lipsesc contractele pe termen lung, iar statele susțin că industria nu și-a mărit suficient de repede capacitatea.
Rutte ar urma să ceară și o listă a obstacolelor care împiedică majorarea producției, pentru a răspunde nevoilor NATO. În paralel, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este descris ca una dintre principalele probleme pentru capitalele europene, în timp ce Europa caută să reducă dependența de SUA și să dezvolte alternative interne.
În discuții ar urma să intre și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, pe măsură ce companiile pregătesc planuri ce pot include fabrici noi, angajări, asigurarea materiilor prime esențiale și întărirea lanțurilor de aprovizionare.
La summitul NATO de anul trecut, de la Haga, statele membre au acceptat cererea lui Trump de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. Dacă aliații europeni ating această țintă, ar însemna o creștere combinată de 1.000 de miliarde de dolari (aprox. 4.600 de miliarde de lei) a cheltuielilor anuale pentru apărare în 2035, comparativ cu 2024, potrivit materialului.
Oficiali NATO vor acorduri importante în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA, inclusiv apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acțiune și capabilități de informații și supraveghere, precum sateliții spațiali.
„Secretarul general se întâlnește constant cu industria și instituțiile financiare din cadrul Alianței pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile necesare pentru a ne îndeplini nevoile de capabilități”, a declarat un oficial NATO.
Recomandate

NATO pregătește o accelerare a producției de armament în Europa , prin presiuni directe asupra marilor companii din industrie, într-un demers care poate împinge investițiile în noi capacități și poate reconfigura lanțurile de aprovizionare ale sectorului, potrivit Digi24 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu reprezentanți ai principalelor grupuri europene din domeniul apărării, pentru a le cere să-și crească investițiile și să-și intensifice producția. Miza este ca alianța să poată arăta rezultate concrete la summitul anual NATO de la Ankara , programat în iulie, într-un context în care NATO vrea să-și consolideze capacitățile militare și, totodată, să răspundă așteptărilor președintelui american Donald Trump, relatează Financial Times. Ce li se cere companiilor și unde se pune accentul Înaintea reuniunii, companiile au fost invitate să transmită informații despre investiții majore și despre cât de repede își pot crește capacitatea de producție. Accentul este pus pe segmente considerate critice: apărare aeriană; rachete cu rază lungă de acțiune. Întâlnirea, descrisă ca neobișnuită prin numărul mare de companii reunite, ar urma să includă producători precum Rheinmetall, Safran, Airbus, Saab, MBDA și Leonardo, conform informațiilor citate de Financial Times. Airbus a precizat că nu comentează detaliile întâlnirilor private, Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze, iar Safran și Saab nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: investiții înainte de comenzi și reducerea dependențelor Un element important al mesajului pe care Rutte ar urma să-l transmită este că NATO vrea investiții rapide, fără ca firmele să aștepte noi comenzi guvernamentale „semnificative”. În paralel, NATO ar încerca să identifice, împreună cu industria, obstacolele care frânează creșterea producției. Tensiunile dintre guverne și industrie rămân parte din ecuație: companiile au acuzat statele că nu semnează suficiente contracte de achiziții publice pe termen lung, în timp ce guvernele susțin că sectorul nu și-a extins suficient de repede capacitățile. Pe lângă extinderea capacităților (fabrici, personal, materii prime), discuțiile ar urma să atingă și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, potrivit uneia dintre sursele citate. Contextul bugetar și „dovada” de la Ankara La summitul NATO de anul trecut de la Haga, statele membre au acceptat propunerea lui Trump de majorare a cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB. Potrivit oficialilor citați, concentrarea summitului de la Ankara pe contracte de armament ar fi menită să arate impactul acelei decizii și să facă majorarea cheltuielilor „mai reală”. Financial Times notează și o estimare cu miză economică majoră: dacă aliații europeni din NATO ar atinge ținta de 5% din PIB, cheltuielile anuale de apărare ar crește cumulat cu 1 trilion de dolari în 2035 față de 2024 (aprox. 4,6 trilioane lei, la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar). Un oficial NATO a rezumat direcția printr-o declarație citată de publicație: „Secretarul general se întâlnește periodic cu reprezentanți ai industriei și ai instituțiilor financiare din întreaga alianță pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile, în vederea satisfacerii nevoilor noastre în materie de capacități.” Unde sunt vulnerabilitățile: rachetele cu rază lungă și dependența de SUA Deși Europa a încercat să reducă penuria de muniție, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este prezentat drept una dintre problemele principale. În acest context, Berlinul încearcă să achiziționeze rachete de croazieră americane Tomahawk pentru a-și consolida apărarea împotriva Rusiei, iar în paralel Europa presează companiile locale să accelereze dezvoltarea unor alternative. Materialul menționează și anunțul Pentagonului de la începutul lunii mai privind planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania, pe fondul unei dispute între Trump și cancelarul Friedrich Merz legate de războiul din Iran, precum și consumul de muniție esențială de către SUA. Aceste evoluții sunt descrise ca „semnale de alarmă” pentru europeni privind urgența extinderii capacităților industriale. În plan operațional, NATO ar urmări acorduri-cadru în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA: apărare aeriană, rachete cu rază lungă și capabilități de informații și supraveghere (inclusiv sateliți). [...]

România riscă să irosească banii din SAFE dacă rămâne la asamblare fără transfer de tehnologie , avertizează șeful ROMARM, într-un moment în care statul are termen până pe 30 mai să semneze contracte individuale prin program. Într-un interviu acordat Adevărul , Răzvan Pîrcălăbescu (director general ROMARM și președinte al Organizației Patronale a Industriei de Apărare – OPIA) spune că modelele de cooperare bazate pe „asamblare sub licență” nu reconstruiesc industria și pot lăsa România în afara lanțurilor europene de producție „încă o generație”. Miza economică și operațională este directă: autoritățile își propun ca 60% din producție să fie realizată în România, însă rezultatul depinde de cum sunt structurate contractele și parteneriatele, astfel încât să aducă investiții, competențe și capacități industriale durabile, nu doar livrări de echipamente din import. SAFE: fereastră scurtă pentru contracte și presiune pe conținutul local Potrivit interviului, România este „într-o cursă contracronometru” până la 30 mai, termen-limită pentru a încheia achiziții individuale prin SAFE, fără obligația de a intra în achiziții comune cu alte state membre. Pîrcălăbescu susține că programul este „o oportunitate majoră”, dar avertizează că, dacă fondurile sunt folosite „exclusiv pentru achiziții externe”, impactul intern rămâne limitat. În schimb, corelarea achizițiilor cu dezvoltarea industriei locale ar putea transforma SAFE într-un „accelerator real”. „Simpla asamblare nu dezvoltă industria”: condiția transferului real de tehnologie Șeful ROMARM indică drept problemă recurentă faptul că, în ultimii ani, cooperarea a mers adesea pe formule în care România produce sau asamblează sub licență ori în joint venture (asociere) cu un partener extern, fără ca asta să ducă automat la consolidarea bazei industriale. „Experiența ultimilor ani ne arată că simpla asamblare nu dezvoltă industria.” În viziunea sa, utilitatea licențelor și a joint venture-urilor există doar „dacă sunt construite corect”, adică includ: transfer real de know-how și tehnologie; dezvoltarea de competențe; crearea de capacități industriale „durabile” în România; integrarea companiilor românești ca parteneri, nu doar ca executanți. Parteneriatele invocate: Rheinmetall și coproducția de drone cu Ucraina Pîrcălăbescu indică drept exemplu colaborarea OPIA–Rheinmetall, despre care spune că urmărește integrarea companiilor românești în lanțurile europene de producție și participarea la proiecte relevante din SAFE, inclusiv prin transfer de tehnologie, investiții și crearea de capabilități locale. Separat, el se referă la Memorandumul semnat pe 12 martie de președinții Nicușor Dan și Volodimir Zelenski, care ar pune bazele coproducției de drone militare ucrainene în România, printr-o investiție de 200 milioane de euro (aprox. 1,0 miliard lei) prin SAFE. Șeful ROMARM afirmă că proiectul „trebuie făcut în România” și indică ROMARM drept soluție de implementare, susținând că este „singura unitate din România” care poate produce complet drone militare, de la integrarea componentelor și muniției până la testare în poligoane autorizate. Ce urmează: negocieri în derulare, dar cerere de transparență și consultare În privința stadiului negocierilor pentru contractele care ar trebui semnate până la 30 mai, Pîrcălăbescu spune că „există un proces în derulare” și că dialogul cu industria „a început să se contureze mai clar” față de perioada anterioară, după ce OPIA reclamase lipsa consultării la elaborarea listei de proiecte SAFE. Mesajul central rămâne însă unul de politică industrială: deciziile luate acum ar urma să aibă efect pe termen lung, iar proiectele ar trebui gândite nu doar ca achiziții, ci ca investiții în capacități de producție și tehnologie în România. Linkuri de context din aceeași publicație: programul SAFE este detaliat într-un material separat al Adevărul . [...]

Un scenariu de „ocupare temporară” a unei insule din Marea Baltică ar putea forța NATO să decidă rapid dacă activează apărarea colectivă , cu efecte directe asupra riscului de escaladare și asupra costurilor de securitate în regiune, potrivit Newsweek . Avertismentul vine de la șeful Apărării din Suedia, Michael Claesson , care le-a transmis Danemarcei și aliaților că Rusia ar putea încerca o operațiune limitată, cu miză politică și strategică, mai degrabă decât declanșarea unui război convențional de amploare. Informația este relatată de Defence24.com, citată de Newsweek. De ce contează: un „test al nervilor” sub pragul războiului Scenariul descris se înscrie în logica războiului hibrid – acțiuni calibrate „sub pragul” unui conflict militar direct, menite să evite inițial o confruntare totală cu NATO, dar să pună presiune pe decizia politică a Alianței. Miza ar fi verificarea coeziunii: dacă NATO ar reacționa militar pentru apărarea unui obiectiv „aparent minor” (o insulă sau un teritoriu redus). Potrivit materialului, analiști militari avertizează că o ezitare ar putea fi interpretată la Moscova ca semn de slăbiciune și lipsă de unitate. Mesajul statelor nordice: pregătire și cooperare în Alianță În același context, Newsweek redă o declarație a lui Michael Huldgaard, citat de publicația Militarnyi, care spune că prioritatea este cooperarea națională și colectivă pentru a demonstra disponibilitatea de apărare: „Nu cunosc niciun plan rusesc pentru un astfel de scenariu. Pentru noi, prioritatea este cooperarea în cadrul național și colective pentru a demonstra disponibilitatea noastră. Suntem capabili să apărăm atât Danemarca, cât și NATO în ansamblu, iar acesta este exact mesajul strategic pe care îl transmitem lumii.” Context: consolidarea prezenței NATO în jurul Mării Baltice Avertismentele apar pe fondul războiului din Ucraina și al intensificării activităților militare ruse în apropierea granițelor Alianței, în timp ce statele NATO din nordul Europei își întăresc prezența militară în regiune. Newsweek notează că Suedia și Finlanda, intrate recent în NATO, sunt considerate esențiale pentru securitatea regională, iar Marea Baltică devine tot mai importantă în planurile defensive occidentale. În această logică, o operațiune limitată asupra unei insule ar putea avea un impact psihologic și politic disproporționat față de dimensiunea teritoriului vizat, ceea ce explică accentul pus pe reacție rapidă și descurajare. [...]

România are termen până la 31 august să parafeze un contract de 2,6 miliarde euro (aprox. 13,3 miliarde lei) pentru aproape 300 de mașini de luptă , dacă vrea să-l deruleze prin programul SAFE al Uniunii Europene, potrivit Libertatea . Miza imediată este una operațională și de calendar: fără semnare până la finalul verii, proiectul riscă să iasă din fereastra impusă de mecanismul european. Ce include contractul vizat cu Rheinmetall Armata României intenționează să semneze cu compania germană Rheinmetall un contract de 2,6 miliarde de euro pentru producerea a „aproape 300” de mașini de luptă, în patru variante. Planul de producție descris în material prevede: primele câteva zeci de vehicule asamblate în Germania; ulterior, cele mai multe blindate fabricate la Mediaș. Publicația notează însă că „nu este clar când și dacă” înțelegerea va fi semnată, în pofida termenului-limită impus de SAFE. Producție locală de muniție și instruire Pe lângă vehicule, articolul indică și componente industriale conexe: muniția de calibru mediu (pentru blindate și apărare antiaeriană) ar urma să fie produsă de Rheinmetall Munitions România; pulberile de propulsie ar urma să fie fabricate la Uzina de Explozivi Victoria, cu sprijin tehnologic Rheinmetall pentru dezvoltarea unei instalații moderne de propilenă. În paralel, Rheinmetall ar urma să deschidă în România un Centru de Excelență pentru formare profesională, cu simulatoare și programe de instruire, pentru pregătirea tehnicienilor și inginerilor care vor lucra la întreținerea și operarea vehiculelor Lynx și la alte tehnologii de apărare. Context: contractul cu Hanwha merge înainte Separat de discuțiile cu Rheinmetall, contractul semnat anterior cu producătorul sud-coreean Hanwha pentru sisteme de obuziere „merge conform înțelegerii”, mai scrie Libertatea. Compania construiește o fabrică în județul Dâmbovița, iar primul sistem ar urma să fie livrat Armatei Române până la finalul acestui an; potrivit unor surse militare citate, primii soldați români sunt deja la pregătire în Coreea de Sud. [...]

Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]

Varșovia încearcă să limiteze riscul de percepție al unei retrageri americane , după ce Pentagonul a anulat trimiterea în Polonia a unei brigăzi blindate cu 4.000 de soldați, iar premierul Donald Tusk a prezentat decizia drept una „logistică”, fără efect asupra descurajării NATO, potrivit HotNews . Tusk a spus, într-o conferință de presă la Școala de ofițeri ai Gărzii de Frontieră din apropierea Varșoviei, că este în „contact permanent” cu comandamentul NATO și cu cel american pentru a urmări situația și eventuale modificări ale desfășurării militare americane în Polonia. Mesajul vine pe fondul reconfigurării prezenței SUA în Europa și al concentrării forțelor americane în alte zone considerate strategice. „Am primit asigurări că aceste decizii au un caracter logistic și nu vor afecta în mod direct capacitățile de descurajare sau securitatea noastră.” „Reorganizare”, nu reducere a prezenței În aceeași linie, ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , și purtătorul de cuvânt Adam Szłapka au indicat că nu ar urma o reducere a prezenței militare americane față de nivelul actual, ci o „reorganizare”. Szłapka a declarat, într-un interviu la Radio MFZ, că trupele americane „se află și vor rămâne” în Polonia și a descris țara drept „pilonul descurajării” aliate pe flancul estic. Contextul mai larg: presiune pentru preluarea sarcinii de către Europa Pentagonul a transmis în repetate rânduri că obiectivul pe termen lung este ca aliații europeni să preia cea mai mare parte a sarcinii apărării convenționale, ceea ce ar permite reducerea rolului militar al Statelor Unite pe continent. În acest context, articolul notează și anunțul președintelui Donald Trump privind retragerea a 5.000 de soldați din Germania, care ar coborî efectivele americane din Europa la aproximativ 80.000 de militari, potrivit estimărilor Departamentului Apărării — un nivel similar celui de dinaintea începerii războiului din Ucraina, în februarie 2022. Germania rămâne principala zonă de concentrare a trupelor americane în Europa (aprox. 36.400 de militari), urmată de Regatul Unit (10.156). În total, SUA au 31 de baze permanente în Europa și 19 amplasamente suplimentare la care Departamentul Apărării are acces. [...]