Știri
Știri din categoria Apărare
Varșovia încearcă să limiteze riscul de percepție al unei retrageri americane, după ce Pentagonul a anulat trimiterea în Polonia a unei brigăzi blindate cu 4.000 de soldați, iar premierul Donald Tusk a prezentat decizia drept una „logistică”, fără efect asupra descurajării NATO, potrivit HotNews.
Tusk a spus, într-o conferință de presă la Școala de ofițeri ai Gărzii de Frontieră din apropierea Varșoviei, că este în „contact permanent” cu comandamentul NATO și cu cel american pentru a urmări situația și eventuale modificări ale desfășurării militare americane în Polonia. Mesajul vine pe fondul reconfigurării prezenței SUA în Europa și al concentrării forțelor americane în alte zone considerate strategice.
„Am primit asigurări că aceste decizii au un caracter logistic și nu vor afecta în mod direct capacitățile de descurajare sau securitatea noastră.”
În aceeași linie, ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, și purtătorul de cuvânt Adam Szłapka au indicat că nu ar urma o reducere a prezenței militare americane față de nivelul actual, ci o „reorganizare”. Szłapka a declarat, într-un interviu la Radio MFZ, că trupele americane „se află și vor rămâne” în Polonia și a descris țara drept „pilonul descurajării” aliate pe flancul estic.
Pentagonul a transmis în repetate rânduri că obiectivul pe termen lung este ca aliații europeni să preia cea mai mare parte a sarcinii apărării convenționale, ceea ce ar permite reducerea rolului militar al Statelor Unite pe continent.
În acest context, articolul notează și anunțul președintelui Donald Trump privind retragerea a 5.000 de soldați din Germania, care ar coborî efectivele americane din Europa la aproximativ 80.000 de militari, potrivit estimărilor Departamentului Apărării — un nivel similar celui de dinaintea începerii războiului din Ucraina, în februarie 2022.
Germania rămâne principala zonă de concentrare a trupelor americane în Europa (aprox. 36.400 de militari), urmată de Regatul Unit (10.156). În total, SUA au 31 de baze permanente în Europa și 19 amplasamente suplimentare la care Departamentul Apărării are acces.
Recomandate
Țările de pe flancul estic al NATO își întăresc apărarea pe cont propriu, pe fondul incertitudinii privind sprijinul SUA , iar Finlanda și Polonia accelerează investițiile în fortificații, rezerve și capabilități militare pentru scenariul în care primele zile ale unui conflict cu Rusia ar putea fi gestionate local, potrivit Politico . Reportajul descrie o Europă care „aleargă” să-și întărească frontiera estică, pe măsură ce președintele american Donald Trump pune sub semnul întrebării garanțiile tradiționale de securitate și semnalează reducerea amprentei militare a SUA în Europa. În paralel, imagini din satelit indică o consolidare a prezenței militare ruse la granița cu Finlanda și alte state UE, inclusiv prin construirea de barăci și dislocarea de vehicule militare, în ceea ce șeful informațiilor militare suedeze a descris drept pregătire pentru o posibilă confruntare cu NATO. Finlanda: „apărare totală”, rezerve mari și revenirea la mine antipersonal Finlanda, care are cea mai lungă frontieră a alianței cu Rusia (1.343 km), își bazează pregătirea pe conceptul de „apărare totală” – populație mobilizabilă, reziliență civilă, adăposturi și o armată proiectată să lupte și fără sprijin imediat din partea aliaților. Un oficial finlandez citat în material spune că țara pornește de la premisa că „va lua primul șoc” înainte ca Articolul 5 să fie activat. Câteva repere operaționale menționate: Finlanda poate mobiliza aproape 870.000 de rezerviști dintr-o populație de 5,6 milioane, cu o țintă de 1 milion până în 2031. Cheltuie „aproape 3%” din PIB pentru apărare și intenționează să urce la 5% până în 2035. Forțele aeriene se așteaptă să primească în lunile următoare avioane F-35 fabricate în SUA. Pe componenta terestră, Finlanda are unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie din Europa, în timp ce adaptarea la războiul cu drone este încă în curs, ca în multe armate europene. Un element cu impact direct asupra industriei și achizițiilor militare este schimbarea de politică privind minele antipersonal. Finlanda, alături de Polonia și statele baltice, s-a retras anul trecut din Convenția de la Ottawa, argumentând că Rusia nu a aderat la tratat și folosește deja astfel de arme în Ucraina. Ofițeri finlandezi citați confirmă planuri de achiziție de mine antipersonal „în lunile următoare”, cu precizarea că nu ar urma să fie desfășurate în timp de pace, ci păstrate pentru un scenariu de amenințare iminentă. Exerciții și lecții tactice: terenul finlandez limitează blindatele și dronele În mai, două exerciții multinaționale în sud-estul Finlandei – Northern Star 26 și Karelian Sword 26 – au fost concepute și ca „școală de teren” pentru aliați (inclusiv Franța și Regatul Unit) în mediul specific nordic: păduri, lacuri, mlaștini. Karelian Sword 26 a inclus circa 10.000 de militari într-un scenariu de invazie simulată. Una dintre concluziile operaționale relatate: vehiculele blindate și dronele sunt mai puțin potrivite pentru pădurile Finlandei, iar dronele comerciale au dificultăți în a detecta trupele în vegetație fără camere termice. „IQ nuclear” și limitele autonomiei europene Materialul punctează și o zonă unde pregătirea națională nu poate substitui sprijinul american: descurajarea nucleară. De la aderarea la NATO, Finlanda a intrat în Grupul de Planificare Nucleară , a participat la exerciții și a început să-și ajusteze cadrul legislativ. În iunie, parlamentarii finlandezi au ridicat restricții privind transportul și stocarea armelor nucleare pe teritoriul țării, o schimbare descrisă ca mai controversată decât dezbaterea despre aderarea la NATO. În acest context, ministrul apărării Antti Häkkänen a recunoscut discuții cu Franța despre propunerea președintelui Emmanuel Macron de a extinde descurajarea nucleară franceză către alte state europene, deși rămâne neclar ce ar însemna concret o astfel de participare pentru Helsinki. Polonia: „Scutul Estic” și riscul de decalaj între plan și execuție Pe segmentul polonez al flancului estic, reportajul descrie proiectul de fortificații „ Eastern Shield ” (Scutul Estic), inspectat în noiembrie 2024 de premierul Donald Tusk la granița cu enclava rusă Kaliningrad. La circa un an și jumătate distanță, proiectul este descris ca fiind aproximativ la jumătatea drumului către termenul-limită din 2028, însă pe teren apar întreruperi vizibile ale lucrărilor: după o porțiune cu bariere antitanc din beton, fortificațiile „se termină brusc”, iar un localnic spune că activitatea intensă dinaintea vizitei premierului a fost urmată de oprirea operațiunilor. În ansamblu, Polonia își completează mesajul de descurajare cu bariere, senzori, drone și extinderea rapidă a armatei, pe fondul unei campanii accelerate de achiziții de armament după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. De ce contează Dincolo de dimensiunea militară, miza imediată este una operațională și bugetară: statele de pe linia întâi își proiectează apărarea plecând de la ipoteza unei întârzieri sau reduceri a sprijinului american, ceea ce împinge în sus cheltuielile, achizițiile și ritmul de construire a infrastructurii defensive. În același timp, reportajul indică o vulnerabilitate practică: între planurile ambițioase și implementarea efectivă pe teren pot apărea sincope care slăbesc credibilitatea descurajării. [...]
Un plan de reducere masivă a trupelor SUA din Europa a fost oprit în ultimul moment , după intervenția Casei Albe, iar măsura ar fi vizat inclusiv România, potrivit Adevărul . Informația, relatată inițial de Wall Street Journal , indică tensiuni interne la Washington și un risc de instabilitate operațională pentru flancul estic al NATO, într-un moment în care Alianța discută atât nivelul forțelor americane, cât și bugetele de apărare ale statelor membre. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, ar fi intenționat să anunțe la Bruxelles, luna trecută, „tăieri masive” ale efectivelor americane dislocate în Europa, potrivit The Wall Street Journal . Conform sursei, reducerile ar fi depășit ca amploare atât anularea trimiterii unei brigăzi blindate în Polonia, cât și retragerea anterioară a brigăzii de infanterie din România . Casa Albă a blocat planul, dar reevaluarea rămâne pe masă Planul ar fi fost blocat după ce a ajuns la Marco Rubio, consilier pe securitate națională al lui Donald Trump, și la alți oficiali-cheie de la Casa Albă. În locul anunțului privind tăieri, Hegseth s-a limitat la a comunica lansarea unei „reevaluări” a prezenței militare americane în Europa, proces care ar putea dura până la jumătate de an. Casa Albă a refuzat să comenteze subiectul și a redirecționat întrebările către Pentagon. Purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, Sean Parnell, a declarat: „Secretarul Hegseth s-a asigurat doar că mesajul său respectă linia și agenda președintelui, fără a-i îngrădi acestuia opțiunile strategice.” Efecte în NATO: presiune pe aliați și fricțiuni diplomatice Nivelul trupelor americane din Europa și bugetele de apărare ale aliaților sunt prezentate drept teme centrale pentru discuțiile de săptămâna viitoare, când Trump urmează să se întâlnească cu liderii NATO la Ankara, în Turcia. În același timp, în interiorul Alianței există temeri că tensiunile cu Trump vor domina agenda, iar pe fondul acestor neînțelegeri aliații „ar urma” să anuleze summitul NATO din 2027, programat inițial în Albania, potrivit materialului citat. Trump a reacționat într-o postare pe rețelele sociale, susținând că SUA suportă disproporționat costurile apărării colective: „Statele Unite cheltuiesc de departe cei mai mulți bani din NATO ca să îi protejeze pe ceilalți, fără să aleagă cu niciun beneficiu din treaba asta”. Contextul strategic: pivot spre Pacific și incertitudine pentru flancul estic Potrivit articolului, strategia de apărare a Pentagonului indică o schimbare de direcție: Washingtonul ar urmări să își reducă prezența militară din Europa pentru a-și concentra resursele în Pacificul de Vest și în Emisfera Vestică, în ideea ca statele europene să își asume „direct și integral” apărarea convențională a continentului. Materialul notează și primele „fracturi diplomatice” generate de decizii recente: anularea rotației unei brigăzi blindate în Polonia a atras critici în Congresul SUA și a nemulțumit Varșovia, inclusiv pentru că oficialii polonezi ar fi aflat din presă. Decizia l-ar fi surprins și pe Trump, care l-a sunat pe șeful Pentagonului pentru explicații. Ulterior, Trump a promis trimiterea a 5.000 de soldați în Polonia, însă, potrivit oficialilor americani citați, până în prezent nu a fost dislocată nicio trupă suplimentară. [...]
NATO deschide negocieri pentru până la 10 avioane Saab GlobalEye, iar România intră în finanțarea comună , într-o schimbare cu impact direct asupra modului în care Alianța își va asigura supravegherea și comanda aeriană în următorii ani, potrivit Euronews . Decizia vizează înlocuirea flotei E-3 AWACS, aflată spre finalul duratei de viață, cu o platformă mai nouă, produsă de compania suedeză Saab. Anunțul a fost făcut la summitul NATO de la Ankara de secretarul general Mark Rutte, pe baza unui comunicat al guvernului suedez , iar următorul pas este negocierea contractului cu Saab pentru achiziția a „până la 10” aeronave GlobalEye. Ce se schimbă operațional pentru NATO GlobalEye este prezentat ca o platformă de „avertizare timpurie și control aerian” care poate furniza supraveghere simultană în domeniile aerian, maritim și terestru, de pe o singură aeronavă. Potrivit lui Mark Rutte, sistemul ar trebui să îmbunătățească imaginea operațională disponibilă comandanților și să ajute la detectarea și urmărirea amenințărilor complexe, inclusiv: roiuri de drone; rachete balistice; rachete de croazieră. „Timp de decenii, NATO s-a bazat pe flota de aeronave E-3 AWACS, ochii noștri în cer. (…) Ne-au servit foarte bine și continuă să o facă, însă se apropie de sfârșitul duratei lor de viață.” România, între statele care participă la achiziția comună România este inclusă între cele zece state aliate care participă, în faza inițială, la Inițiativa Alianței pentru Viitoarele Capabilități de Supraveghere și Control . Lista statelor menționate în material: Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia și România. Pentru București, miza este accesul la o capacitate NATO de supraveghere și comandă folosită în mod curent pentru misiuni pe flancul estic, fără ca România să opereze singură o flotă proprie de acest tip. Context: înlocuirea unei capabilități NATO „deținute direct” de Alianță În prezent, NATO operează 14 aeronave AWACS, în serviciu din 1982, cu baza la Geilenkirchen (Germania). Flota este una dintre puținele capabilități militare deținute direct de NATO și este operată în comun de echipaje din 21 dintre cele 32 de state membre. Aceste aeronave au avut un rol important în misiunile de supraveghere după invazia Rusiei în Ucraina și au fost folosite anterior în Balcani, Afganistan și Irak, inclusiv pentru securitate la evenimente majore. Detalii despre platformă și competiție Conform informațiilor citate, GlobalEye este dezvoltat de Saab pe baza avionului Bombardier Global 6500 și poate rămâne în aer „mai mult de 11 ore”, fiind descris ca având costuri reduse de întreținere. Materialul notează și că GlobalEye a concurat cu Boeing E-7 Wedgetail. Potrivit Reuters, NATO renunțase în 2025 la planurile de a cumpăra șase E-7, după ajustări ale programului american și o orientare mai mare către capabilități bazate pe sateliți. Ce urmează Decizia anunțată deschide negocierile NATO–Saab pentru achiziția efectivă. Numărul final de aeronave ar putea depinde, potrivit Reuters, de opțiuni tehnice precum alegerea unei versiuni capabile de realimentare în aer, o capacitate existentă și la actualele AWACS. [...]
Lipsa interceptoarelor Patriot lasă Kievul expus rachetelor balistice , iar episodul pune presiune directă pe capacitatea NATO și a industriei de apărare de a susține un consum ridicat de muniție avansată, potrivit TWZ . În noaptea atacului, Ucraina nu a reușit să doboare niciuna dintre rachetele balistice Iskander și nici rachetele hipersonice Zircon lansate de Rusia, iar loviturile au vizat în principal Kievul. Președintele Volodîmîr Zelenski și oficiali ai forțelor aeriene au pus situația pe seama unui deficit major de interceptoare Patriot. Autoritățile ucrainene au raportat cel puțin 20 de morți și numeroși răniți. Atacul a venit cu o zi înaintea summitului NATO , unde Zelenski este așteptat să ceară aliaților mai multe muniții antirachetă. În paralel, Ucraina încearcă să-și dezvolte propria capacitate de producție de interceptoare, pentru a reduce dependența de donații. Efect operațional imediat: „sisteme sunt, dar nu există muniție” Forțele Aeriene ucrainene au transmis că toate cele 23 de rachete Iskander și cele șase Zircon lansate peste noapte au trecut de apărare. Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene, Iurii Ihnat, a rezumat problema astfel: pentru a doborî rachete balistice „ai nevoie de ceva cu care să le dobori”, adăugând că există suficiente sisteme Patriot, dar este necesară o aprovizionare constantă cu rachete interceptoare. În același timp, apărarea antiaeriană a avut rezultate semnificativ mai bune împotriva altor tipuri de ținte: Ucraina a anunțat că a doborât 326 din 351 de drone, 31 din 33 de rachete de croazieră Kh-101 și toate cele șase rachete Kalibr din atacul respectiv. Presiune pe stocuri și producție: deficitul Patriot este „global” Ihnat a recunoscut că deficitul de interceptoare Patriot nu este doar o problemă a Ucrainei, ci una globală. TWZ notează că cererea a crescut puternic pe fondul consumului SUA în conflicte recente din Orientul Mijlociu, al utilizării susținute în Ucraina și al angajamentelor față de aproape 20 de alte state. Publicația citează o analiză legată de stocurile americane de armament avansat, care indică o producție curentă a interceptoarelor PAC-3 MSE de aproximativ 650 pe an, cu jumătate din livrări către SUA și restul către aliați și parteneri. În ianuarie, Lockheed ar fi semnat un contract cu Pentagonul pentru creșterea producției anuale la 2.000. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la Ankara că SUA livrează activ interceptoare Patriot către Ucraina pentru a-și îndeplini angajamentele, dar a subliniat că există o limită a cantității de interceptoare aflate pe teritoriul NATO. Costuri și finanțare: 200 milioane dolari pentru muniție, dar livrările rămân problema Zelenski a susținut că unele angajamente de livrare nu sunt respectate, inclusiv cazuri în care Ucraina ar fi transferat deja fonduri pentru muniții (menționând NASAMS și altele). El a indicat explicit Norvegia, afirmând că exista un acord pentru plata a 200 de rachete, dar că nu ar fi sosit niciuna. Pe partea de sprijin european, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a anunțat că Germania va aloca 200 milioane dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru achiziția de muniții de apărare aeriană în cadrul mecanismului PURL și că va participa la inițiativa JUMPSTART, axată pe procurarea de interceptoare pentru Patriot. TWZ notează că o donație de 200 milioane dolari ar cumpăra aproximativ 40–50 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE. Publicația mai arată că prețul și timpii de livrare determină armata SUA să preseze industria să dezvolte un nou interceptor Patriot cu un cost țintă de circa 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe unitate. Ce urmează: cerere mai mare la NATO și accelerarea alternativelor Pe termen scurt, miza este dacă summitul NATO va produce decizii care să crească fluxul de muniție antirachetă către Ucraina, într-un context în care stocurile sunt limitate și cererea este în creștere. Pe termen mediu, TWZ indică faptul că Ucraina încearcă să dezvolte o alternativă internă, inclusiv prin proiecte ale companiei ucrainene Fire Point pentru un interceptor propriu, însă integrarea completă într-o rețea funcțională de apărare antirachetă rămâne o etapă critică și, din informațiile disponibile, încă nefinalizată. [...]
Summitul NATO de la Ankara mută presiunea de pe „cât cheltuim” pe „ce livrăm”, iar credibilitatea Alianței depinde de capacitatea Europei de a transforma rapid bugete mai mari în putere militară , într-un context în care administrația Trump cere rezultate și sugerează un rol american mai redus în securitatea continentului, potrivit Digi24 . Reuniunea, care începe marți în Turcia, vine după angajamentul luat anul trecut la Haga ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% pentru nevoi esențiale de apărare și 1,5% pentru nevoi mai largi de securitate). Miza din acest an este însă implementarea: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce administrația Trump numește „NATO 3.0”, conform analizei citate de Digi24 din CNBC. De la angajamente la execuție: blocajele care pot întârzia reînarmarea Un punct central este dacă „avântul” bugetar european se va vedea efectiv în producție și livrări de armament, nu doar în linii bugetare mai mari. Ulrike Franke (Consiliul European pentru Relații Externe) avertizează că există bani, dar problema este capacitatea de a-i cheltui eficient și de a produce. În text sunt enumerate limitări structurale ale industriei europene de apărare: fragmentarea producției și a programelor naționale; lanțuri de aprovizionare constrânse; birocrație; deficit de forță de muncă; subinvestiții acumulate în timp. Achizițiile comune ar putea reduce costurile și crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a opera împreună), dar guvernele rămân motivate să păstreze contracte, locuri de muncă și venituri fiscale în interiorul granițelor, ceea ce încetinește cooperarea, arată analiza. „Transferul sarcinilor” și riscul lipsei unui plan B fără SUA O altă întrebare majoră este dacă NATO poate menține angajamentul SUA în timp ce Europa preia mai multe responsabilități. Max Bergmann (CSIS) notează că Alianța a fost construită timp de 77 de ani în jurul puterii americane, iar o reducere a implicării Washingtonului – chiar fără retragere completă – ar forța Europa să-și reorganizeze apărarea fără SUA în rol central. În același timp, analiza indică faptul că s-a discutat puțin despre un „plan B” dacă Statele Unite nu mai vor să rămână profund implicate. Pentru europeni, o problemă practică este lipsa de claritate privind eventuale retrageri de forțe, resurse sau capabilități și nevoia unui calendar, dificil de obținut într-un climat politic descris ca imprevizibil. Ucraina: de la beneficiar de ajutor la sursă de inovație militară Ucraina este așteptată să fie un subiect central la Ankara, cu accent pe sprijinul militar pe termen lung, industria de apărare a Kievului și lecțiile operaționale după mai bine de patru ani de război pe scară largă. Analiza menționează intensificarea atacurilor ucrainene cu drone și rachete cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructură energetică, militară și logistică , ca semn al dezvoltării unor capabilități proprii. Franke susține că NATO ar trebui să privească Ucraina și ca furnizor de inovație, în special în domeniul dronelor, al combaterii dronelor și al utilizării datelor de pe câmpul de luptă. Turcia, gazdă și beneficiar potențial al noilor bugete europene Găzduirea summitului adaugă o dimensiune politică și economică: Turcia ar urmări să-și promoveze propriile priorități de securitate și industria de apărare, inclusiv accesul la achizițiile generate de creșterea cheltuielilor militare europene. Bergmann sugerează că Ankara se teme să nu fie exclusă pe măsură ce UE direcționează o parte din cheltuieli către producători europeni, în condițiile în care Turcia este în NATO, dar nu și în UE. În ansamblu, summitul este descris ca un test de credibilitate: dacă Europa nu poate converti rapid banii în capabilități, iar NATO nu poate gestiona tranziția către o implicare americană mai redusă fără fracturi politice, presiunea asupra arhitecturii de securitate europene va crește. [...]
România va cere investiții suplimentare pentru protejarea Flancului estic , mizând pe summitul NATO de la Ankara ca moment de reafirmare a angajamentelor de apărare colectivă, potrivit Știrile Pro TV . Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a legat această poziție de riscurile generate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv de efectele resimțite în proximitatea graniței României. În acest context, ea a indicat că discuțiile din format aliat au fost constante de la începutul conflictului, atât pe componenta de securitate, cât și pe nevoia de pregătire mai bună în NATO pentru întărirea capacității comune de descurajare (capacitatea de a preveni un atac prin credibilitatea răspunsului). „Este foarte important acest Summit de la Ankara pentru a reafirma articolul 5 şi angajamentul comun pentru securitatea colectivă.” De ce contează: presiune pentru resurse suplimentare pe linia estică Țoiu a susținut că statele aflate la granița războiului au „o nevoie suplimentară” de investiții pentru protejarea Flancului estic. Mesajul vine pe fondul discuțiilor din regiune despre o posibilă perioadă mai dificilă în lunile următoare, după ce premierul Poloniei, Donald Tusk, a spus că ar fi primit informații de la aliați în acest sens; ministrul român a încadrat însă subiectul în evaluările și consultările aliate deja existente. Ce urmează să fie discutat la Ankara Potrivit ministrului interimar, tema investițiilor și a pregătirii aliate va fi abordată în mai multe formate de lucru la summit: reuniunea miniștrilor de externe; o întâlnire de lucru dedicată, împreună cu Ucraina; reuniunea miniștrilor apărării; întâlnirea liderilor. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre nivelul sau forma acestor investiții, rămâne de urmărit dacă discuțiile de la Ankara se vor concretiza în angajamente operaționale sau financiare specifice pentru întărirea Flancului estic. [...]
