Știri
Știri din categoria Apărare
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu, într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul. Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic.
Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP.
În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune:
Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa.
În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5, însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat.
Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană.
Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor:
Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO.
Grumaz conturează trei scenarii distincte:
Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect:
În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO.
Recomandate
Plecarea celor două avioane-cisternă americane KC-135 din Bulgaria reduce presiunea de securitate și riscul de escaladare regională după ce desfășurarea lor temporară a generat reacții dure din partea Iranului și temeri locale privind posibile atacuri, potrivit HotNews . Ministrul bulgar al apărării, Dimitar Stoyanov, a anunțat că aeronavele au părăsit baza aeriană Bezmer vineri, la aproximativ o lună după ce parlamentul de la Sofia aprobase, pe 22 iulie, desfășurarea lor. Statele Unite solicitaseră prezența temporară în baza unui acord privind utilizarea comună a facilităților militare, în contextul în care Washingtonul se află „în război cu Iranul” din 28 februarie, conform informațiilor citate de Reuters. De ce a contat desfășurarea: reacția Iranului și tensiunea locală Teheranul a susținut atunci că desfășurarea ar însemna complicitate la „agresiune și crime de război”, acuzație respinsă de autoritățile bulgare. În plan intern, prezența avioanelor a alimentat proteste ale localnicilor din zonă, care se temeau că baza ar putea deveni țintă pentru rachete și drone iraniene. Stoyanov a afirmat că zborurile efectuate în perioada desfășurării au fost misiuni de antrenament deasupra țărilor aliate și că Bulgaria nu are „nicio informație despre amenințări directe la adresa securității naționale”. „Lucrăm în deplină coordonare cu guvernul SUA și aveam informații prealabile, motiv pentru care toate deciziile noastre au fost bine întemeiate”, a declarat ministrul bulgar al apărării. Context NATO: garanții de apărare colectivă Pe 20 august, secretarul general al NATO l-a asigurat pe premierul bulgar Rumen Radev că un eventual atac al Iranului asupra Bulgariei ar fi tratat ca un atac împotriva întregii Alianțe, în baza articolului 5, potrivit agenției spaniole EFE. Mesajul a venit după ce Financial Times a scris că Teheranul ar examina posibile atacuri de ripostă împotriva SUA în sud-estul Europei. Guvernul de la Sofia a transmis ulterior, într-un comunicat citat în material (prin Agerpres), că Mark Rutte „i-a confirmat personal” lui Radev sprijinul deplin și disponibilitatea forțelor NATO din regiune de a reacționa și neutraliza orice amenințare. Pentru context, HotNews a relatat separat aceste asigurări aici: HotNews . [...]
Grecia își întărește apărarea aeriană în Creta prin mutarea unei baterii Patriot lângă baza militară Souda, pe fondul riscului unor eventuale atacuri iraniene care ar putea viza și echipamente americane din estul Mediteranei, potrivit Agerpres . Sistemul Patriot a fost desfășurat în apropierea bazei Souda, în nord-vestul insulei, conform mai multor publicații grecești care citează surse militare, inclusiv ziarul Kathimerini. Bateria mutată acum în Creta era amplasată anterior pe insula Karpathos. Creta, cea mai mare insulă a Greciei, are o poziție strategică în estul Mediteranei, iar în golful Souda se află instalații militare folosite de armata greacă și de aliați din NATO, inclusiv de Statele Unite. Contextul deciziei: scenarii de escaladare și ținte americane în Europa Consolidarea apărării aeriene a Cretei vine după ce Financial Times a scris că Iranul ar lua în calcul atacarea unor obiective americane din Europa dacă președintele SUA, Donald Trump, intensifică războiul. Publicația britanică a citat două surse „apropiate regimului” de la Teheran și a menționat active americane din sud-estul Europei, inclusiv în Bulgaria, unde parlamentul a autorizat luna trecută desfășurarea a până la opt avioane-cisternă americane la baza aeriană Bezmer . Potrivit Kathimerini, Iranul ar deține în continuare un număr semnificativ de rachete balistice cu rază de acțiune de peste 2.000 de kilometri, care ar putea lovi ținte în sud-estul Europei. Ce urmează: coordonare cu aliații și posibil sprijin pentru Bulgaria Aceeași sursă greacă mai notează că Atena este în contact cu SUA și Israel în legătură cu potențiale amenințări iraniene asupra instalațiilor militare grecești și cipriote și ia în calcul acordarea de asistență Bulgariei, dacă guvernul de la Sofia va solicita sprijin pentru apărarea aeriană. [...]
Distrugerea unui radar american de 500 de milioane de dolari (aprox. 2,25 miliarde lei) arată cât de vulnerabile au devenit „nodurile” fixe din apărarea antirachetă , iar SUA caută acum să treacă la senzori mobili și dispersați, potrivit HotNews . Episodul a avut loc în contextul războiului cu Iranul, după ce un radar AN/TPY-2 dislocat într-o bază din Iordania a fost scos din luptă. SUA au în inventar doar 13 sau 14 radare AN-TPY2, fiecare evaluat la circa 500 de milioane de dolari, iar rolul lor este central în arhitectura de apărare antirachetă, inclusiv împotriva rachetelor balistice care pot avea încărcătură nucleară. De ce contează: un activ rar și scump, neutralizat de un adversar „mai puțin sofisticat” Radarul AN/TPY-2 este descris ca „ochii, urechile și creierul” sistemului THAAD, conceput pentru contracararea rachetelor balistice cu rază intermediară (de circa 3.000 km), dar integrat și într-o rețea extinsă care poate urmări inclusiv rachete balistice intercontinentale. În cazul din Iordania, iranienii au reușit să evite detectarea și interceptarea, iar americanii nu știu nici acum sigur dacă radarul a fost distrus de o dronă sau de o rachetă. Un element de vulnerabilitate subliniat în material: deși are rază mare (până la 3.000 km), radarul este static, ceea ce îl face o țintă dacă este localizat. Potrivit Military Watch Magazine, cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, China a publicat imagini din satelit care arătau dislocarea radarului în Iordania, iar ulterior acesta a fost distrus (context prezentat de HotNews, cu trimitere la un material Military Watch Magazine ). Schimbarea de direcție: SUA caută radare mobile, instalabile rapid Consecința operațională imediată descrisă în articol este reorientarea către senzori mobili. Publicația americană Axios notează că Agenția americană pentru apărare antirachetă (Missile Defense Agency – MDA) caută sisteme de radare mobile capabile să detecteze și să urmărească rachete balistice, de croazieră și hipersonice, tocmai pe fondul vulnerabilității radarelor fixe și a senzorilor statici. În luna curentă, MDA a publicat detalii despre viitoarea competiție „Forward-Based Mode Radar Next”, iar cerințele menționate includ: să încapă în avioane de transport Boeing C-17; să poată fi instalate în câteva ore de la sosire; să poată fi demontate în câteva minute, pentru a evita focul inamic; să funcționeze cu rețelele existente de comandă și control; să fie proiectate pentru producție rapidă în serie, la costuri scăzute. Context: „cei mici” pot produce pagube disproporționate HotNews citează un articol de opinie al lui Thomas L. Friedman din The New York Times, care leagă incidentul de o tendință mai amplă: actori cu resurse mai reduse pot lovi cu precizie și costuri mici sisteme scumpe, moștenite, ale marilor puteri. „Concluzia mea privind această nouă dinamică este că cei mici pot acum să acționeze cu adevărat la scară mare, cu mare precizie și cu costuri foarte reduse.” În aceeași logică, materialul menționează că, deși Iranul este sub sancțiuni economice din 1979, a reușit să dezvolte un arsenal de rachete și drone sofisticate, dar relativ ieftine. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția de lucru a SUA este accelerarea tranziției de la „noduri” fixe, mari și greu de protejat, la o rețea de detectare mai mobilă și mai dispersată, gândită să supraviețuiască unui atac inițial și să susțină avertizarea timpurie inclusiv în fața rachetelor hipersonice, care au traiectorii mai greu de anticipat și timpi de reacție mai scurți. Limitarea rămasă explicită în material: cauza exactă a distrugerii radarului (dronă sau rachetă) nu este confirmată. [...]
Țările NATO de pe flancul estic iau în calcul să preia mai mult din costurile bazelor SUA pentru a reduce riscul unei diminuări a prezenței militare americane în Europa, pe fondul unei evaluări derulate de Administrația Trump, potrivit G4Media , care citează Bloomberg și surse oficiale. Miza este una bugetară și operațională: statele din Est încearcă să „cumpere” predictibilitate strategică printr-o împărțire mai mare a cheltuielilor asociate infrastructurii militare americane. SUA derulează o evaluare de șase luni a prezenței sale militare în Europa, care ar urma să se încheie până în decembrie și ar putea duce la reducerea numărului de soldați și a echipamentelor americane de pe continent, potrivit Bloomberg. În acest context, unii aliați se pregătesc deja pentru „tăieri masive”. România este inclusă în evaluare. Conform informațiilor citate, consilierul prezidențial Marius Lazurcă a mers în urmă cu trei săptămâni în SUA pentru a pleda pentru menținerea trupelor americane. Militarii americani din România sunt staționați în principal la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu (Constanța), la Deveselu (județul Olt) și la Câmpia Turzii (Cluj). Totodată, SUA au retras deja circa o mie de militari din România, în plin război al Rusiei în Ucraina, mai notează Bloomberg, citat de G4Media. Ce se discută la nivel NATO și ce instrumente folosește Washingtonul Inițiativa statelor est-europene ar urma să fie pregătită pentru o reuniune la Bruxelles, programată pe 27 august, la care va participa subsecretarul american al Apărării pentru Politică, Elbridge Colby . Demersul este prezentat ca o reacție la urgența menținerii unei descurajări credibile în fața Rusiei. Revizuirea americană include și un chestionar transmis aliaților, cu termen de răspuns 28 august, document consultat de Bloomberg. Întrebările vizează, între altele: dacă statele au sprijinit „în mod public” politica externă a lui Donald Trump; ce restricții există privind utilizarea bazelor militare americane; dacă sunt alocate fonduri pentru companii americane din industria de apărare. Dimensiunea prezenței SUA și sensibilitatea flancului estic Efectivele americane din Europa variază între 80.000 și 100.000 de militari, în funcție de rotații și exerciții, peste o treime fiind în Germania. În Europa de Est, prezența este mai redusă: de la câteva sute de militari în țările baltice, până la câteva mii în Polonia și România. Pe acest fundal, statele de pe flancul estic vor să transmită că doresc să găzduiască cât mai mulți soldați americani și, potrivit surselor Bloomberg, sunt dispuse să preia o parte mai mare din cheltuieli pentru a face acest lucru mai atractiv pentru Washington. Oana Lungescu, cercetător la think tank-ul britanic de apărare RUSI și fost purtător de cuvânt al NATO, a declarat că negocierile privind dislocarea de trupe și vânzările de armament nu sunt neobișnuite, însă în mod tradițional erau mai puțin explicite și mai puțin conflictuale. În paralel, cei mai mari membri europeni ai NATO discută coordonarea unui răspuns comun, pe fondul tensiunilor apărute după refuzul unor aliați de a participa la războiul americano-israelian împotriva Iranului, potrivit Bloomberg. În analiza agenției, chestionarul este văzut de mulți aliați ca o încercare de aliniere ideologică în schimbul protecției americane. Ce urmează și de ce contează pentru România Calendarul indicat de sursă pune presiune pe decizii rapide: reuniunea din 27 august și termenul de 28 august pentru răspunsuri vin înainte de finalizarea evaluării din decembrie. Pentru România, discuția despre „acoperirea costurilor” nu este doar politică, ci și una cu potențial impact bugetar, în condițiile în care o eventuală reducere a prezenței SUA ar afecta direct arhitectura de descurajare de pe flancul estic și planificarea operațională a apărării. [...]
Posibila ieșire a Franței din comanda integrată a NATO ar pune sub semnul întrebării grupul de luptă francez din România și ar complica planificarea aliată pe flancul estic , pe fondul riscului ca viitorul președinte de la Paris să adopte o linie radicală față de Alianță, potrivit Digi24 , care citează o analiză POLITICO preluată de News.ro. În scenariul în care Franța s-ar retrage din structurile de comandă ale NATO, efectul ar fi unul de „undă de șoc” în interiorul Alianței: ar fi pusă sub semnul întrebării prezența trupelor franceze în România și Estonia, ar fi limitat accesul la echipamente militare considerate esențiale și ar slăbi coordonarea militară între cele 32 de state membre. Momentul ar fi cu atât mai sensibil cu cât, în paralel, SUA își reduc forțele din Europa, iar aliații încearcă să-și consolideze apărarea în fața avertismentelor privind un posibil atac al Rusiei „în acest deceniu”. De ce contează pentru România: 1.200 de militari și capabilități-cheie Cele mai mari temeri vizează direct viitorul grupului de luptă condus de Franța în România, format din 1.200 de soldați, dar și cooperarea informală a Parisului cu NATO în domeniul armelor nucleare și accesul la capabilități specializate, precum sateliții și serviciile de informații, potrivit a trei diplomați NATO citați în analiză. În plus, fără Franța, planificatorii NATO ar pierde accesul la o serie de resurse militare pe care generalul-locotenent Michel Yakovleff le enumeră drept relevante pentru capacitatea de descurajare și proiecție a forței, inclusiv portavionul cu propulsie nucleară (singurul din Europa), o flotă amfibie cu nave din clasa Mistral, sateliții de informații CERES și o marină cu o rată ridicată de disponibilitate operațională. Miza politică: candidați care contestă NATO și un electorat divizat În plan electoral, analiza indică faptul că Marine Le Pen (Rassemblement National) susține retragerea Franței din comanda integrată a NATO, iar Jean-Luc Mélenchon (La France Insoumise) a mers mai departe, vorbind despre ieșirea completă din Alianță. Conform unui sondaj intern al NATO citat de POLITICO, 54% dintre alegătorii francezi ar vota pentru rămânerea în NATO, al doilea cel mai scăzut procent dintre statele membre, după Muntenegru. În același timp, rezultatul alegerilor este descris ca incert, iar sursa notează și posibilitatea ca, odată ajunși la putere, candidații să-și modereze pozițiile, așa cum s-a întâmplat în Italia în 2022. Impact bugetar și operațional în NATO, dar și costuri pentru Paris Pe lângă efectele asupra posturii de apărare pe flancul estic, retragerea Franței din structurile de comandă ar avea și consecințe bugetare pentru Alianță: Franța contribuie cu 10% la bugetul operațional anual al NATO, indicat la 5,3 miliarde de euro (aprox. 26,5 miliarde lei). Pentru Franța, ieșirea din comanda integrată ar însemna reducerea influenței în negocierea propunerilor militare (care sunt pregătite în prealabil în structurile NATO), pierderea unor funcții de nivel înalt în Alianță și, potențial, un acces mai dificil la informații dacă schimbul de informații s-ar diminua. „Părăsirea alianţei ar însemna cu siguranţă pierderea influenţei. Aceasta ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operaţional şi structural.” Ce urmează: un risc pe care NATO ar încerca să-l gestioneze „în culise” Analiza mai arată că, pentru a evita scenariul cel mai pesimist, oficialii NATO ar putea intensifica demersurile informale către parlamentari din RN și LFI și ar putea încerca să ofere Franței mai multe posturi de comandă, pentru a-i întări interesul de a rămâne integrată în structurile militare ale Alianței. În ansamblu, perspectiva ca un lider sceptic față de NATO să ajungă la Palatul Élysée este descrisă drept o îngrijorare în creștere în interiorul Alianței, cu implicații directe pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România. [...]
NATO ia în calcul lovituri pe teritoriul Rusiei cu drone și sisteme robotizate într-un scenariu de răspuns la un atac rusesc asupra țărilor baltice, potrivit Euronews , care citează documentație consultată de publicația germană Bild . Miza operațională este trecerea de la apărare la neutralizarea rapidă a capacităților militare ruse, inclusiv prin acțiuni dincolo de granițele NATO. Planul descris are trei etape. Prima vizează oprirea atacurilor cu rachete, prin „scoaterea din funcțiune” a sistemelor rusești de rachete cu ajutorul avioanelor de vânătoare, rachetelor și dronelor. Specialiștii citați se așteaptă ca una dintre ținte să fie enclava Kaliningrad , unde ar exista un număr mare de sisteme antiaeriene și de rachete. Trei pași: de la neutralizarea rachetelor la „pod aerian” cu drone A doua etapă ar presupune lovituri asupra infrastructurii militare a Rusiei, inclusiv asupra unor obiective de pe teritoriul rus. În acest cadru, forțele speciale ar urma să distrugă baze militare-cheie și căi de aprovizionare. A treia etapă este cea mai sensibilă din perspectiva escaladării: trimiterea de drone și „roboți” (sisteme robotizate) pe teritoriul Rusiei, printr-un așa-numit „pod aerian”. Conform documentului, aceste sisteme ar fi transportate cu avioane și ar avea misiunea să lovească: aerodromuri și baze militare; întreprinderi din industria de apărare; poduri și căi ferate folosite pentru transportul trupelor și armamentului. Documentul descrie acest pas ca pe o „zonă de luptă automatizată” care ar începe de-a lungul granițelor cu Rusia și Belarus, în timp ce militarii NATO ar rămâne în spatele acestei zone. Obiectiv declarat: respingere, nu ocupare În document se precizează că obiectivul nu ar fi ocuparea de teritorii rusești, ci respingerea trupelor Moscovei până la granițe și reducerea capacității acestora de a mai opera. Planul ar fi fost confirmat de un oficial american de rang înalt din domeniul apărării, care susține că pregătirile există „de mai mult timp” la nivelul întregii alianțe. Contextul invocat este descoperirea, „în urmă cu câteva zile”, a unor noi baze rusești de lansare a dronelor în apropierea granițelor cu Belarus și Ucraina, potrivit unei relatări anterioare a Euronews. [...]
