Știri
Știri din categoria Apărare
NATO pregătește o accelerare a producției de armament în Europa, prin presiuni directe asupra marilor companii din industrie, într-un demers care poate împinge investițiile în noi capacități și poate reconfigura lanțurile de aprovizionare ale sectorului, potrivit Digi24.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu reprezentanți ai principalelor grupuri europene din domeniul apărării, pentru a le cere să-și crească investițiile și să-și intensifice producția. Miza este ca alianța să poată arăta rezultate concrete la summitul anual NATO de la Ankara, programat în iulie, într-un context în care NATO vrea să-și consolideze capacitățile militare și, totodată, să răspundă așteptărilor președintelui american Donald Trump, relatează Financial Times.
Înaintea reuniunii, companiile au fost invitate să transmită informații despre investiții majore și despre cât de repede își pot crește capacitatea de producție. Accentul este pus pe segmente considerate critice:
Întâlnirea, descrisă ca neobișnuită prin numărul mare de companii reunite, ar urma să includă producători precum Rheinmetall, Safran, Airbus, Saab, MBDA și Leonardo, conform informațiilor citate de Financial Times. Airbus a precizat că nu comentează detaliile întâlnirilor private, Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze, iar Safran și Saab nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii.
Un element important al mesajului pe care Rutte ar urma să-l transmită este că NATO vrea investiții rapide, fără ca firmele să aștepte noi comenzi guvernamentale „semnificative”. În paralel, NATO ar încerca să identifice, împreună cu industria, obstacolele care frânează creșterea producției.
Tensiunile dintre guverne și industrie rămân parte din ecuație: companiile au acuzat statele că nu semnează suficiente contracte de achiziții publice pe termen lung, în timp ce guvernele susțin că sectorul nu și-a extins suficient de repede capacitățile.
Pe lângă extinderea capacităților (fabrici, personal, materii prime), discuțiile ar urma să atingă și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, potrivit uneia dintre sursele citate.
La summitul NATO de anul trecut de la Haga, statele membre au acceptat propunerea lui Trump de majorare a cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB. Potrivit oficialilor citați, concentrarea summitului de la Ankara pe contracte de armament ar fi menită să arate impactul acelei decizii și să facă majorarea cheltuielilor „mai reală”.
Financial Times notează și o estimare cu miză economică majoră: dacă aliații europeni din NATO ar atinge ținta de 5% din PIB, cheltuielile anuale de apărare ar crește cumulat cu 1 trilion de dolari în 2035 față de 2024 (aprox. 4,6 trilioane lei, la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar).
Un oficial NATO a rezumat direcția printr-o declarație citată de publicație:
„Secretarul general se întâlnește periodic cu reprezentanți ai industriei și ai instituțiilor financiare din întreaga alianță pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile, în vederea satisfacerii nevoilor noastre în materie de capacități.”
Deși Europa a încercat să reducă penuria de muniție, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este prezentat drept una dintre problemele principale. În acest context, Berlinul încearcă să achiziționeze rachete de croazieră americane Tomahawk pentru a-și consolida apărarea împotriva Rusiei, iar în paralel Europa presează companiile locale să accelereze dezvoltarea unor alternative.
Materialul menționează și anunțul Pentagonului de la începutul lunii mai privind planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania, pe fondul unei dispute între Trump și cancelarul Friedrich Merz legate de războiul din Iran, precum și consumul de muniție esențială de către SUA. Aceste evoluții sunt descrise ca „semnale de alarmă” pentru europeni privind urgența extinderii capacităților industriale.
În plan operațional, NATO ar urmări acorduri-cadru în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA: apărare aeriană, rachete cu rază lungă și capabilități de informații și supraveghere (inclusiv sateliți).
Recomandate
România are termen până la 31 august să parafeze un contract de 2,6 miliarde euro (aprox. 13,3 miliarde lei) pentru aproape 300 de mașini de luptă , dacă vrea să-l deruleze prin programul SAFE al Uniunii Europene, potrivit Libertatea . Miza imediată este una operațională și de calendar: fără semnare până la finalul verii, proiectul riscă să iasă din fereastra impusă de mecanismul european. Ce include contractul vizat cu Rheinmetall Armata României intenționează să semneze cu compania germană Rheinmetall un contract de 2,6 miliarde de euro pentru producerea a „aproape 300” de mașini de luptă, în patru variante. Planul de producție descris în material prevede: primele câteva zeci de vehicule asamblate în Germania; ulterior, cele mai multe blindate fabricate la Mediaș. Publicația notează însă că „nu este clar când și dacă” înțelegerea va fi semnată, în pofida termenului-limită impus de SAFE. Producție locală de muniție și instruire Pe lângă vehicule, articolul indică și componente industriale conexe: muniția de calibru mediu (pentru blindate și apărare antiaeriană) ar urma să fie produsă de Rheinmetall Munitions România; pulberile de propulsie ar urma să fie fabricate la Uzina de Explozivi Victoria, cu sprijin tehnologic Rheinmetall pentru dezvoltarea unei instalații moderne de propilenă. În paralel, Rheinmetall ar urma să deschidă în România un Centru de Excelență pentru formare profesională, cu simulatoare și programe de instruire, pentru pregătirea tehnicienilor și inginerilor care vor lucra la întreținerea și operarea vehiculelor Lynx și la alte tehnologii de apărare. Context: contractul cu Hanwha merge înainte Separat de discuțiile cu Rheinmetall, contractul semnat anterior cu producătorul sud-coreean Hanwha pentru sisteme de obuziere „merge conform înțelegerii”, mai scrie Libertatea. Compania construiește o fabrică în județul Dâmbovița, iar primul sistem ar urma să fie livrat Armatei Române până la finalul acestui an; potrivit unor surse militare citate, primii soldați români sunt deja la pregătire în Coreea de Sud. [...]
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
Varșovia încearcă să limiteze riscul de percepție al unei retrageri americane , după ce Pentagonul a anulat trimiterea în Polonia a unei brigăzi blindate cu 4.000 de soldați, iar premierul Donald Tusk a prezentat decizia drept una „logistică”, fără efect asupra descurajării NATO, potrivit HotNews . Tusk a spus, într-o conferință de presă la Școala de ofițeri ai Gărzii de Frontieră din apropierea Varșoviei, că este în „contact permanent” cu comandamentul NATO și cu cel american pentru a urmări situația și eventuale modificări ale desfășurării militare americane în Polonia. Mesajul vine pe fondul reconfigurării prezenței SUA în Europa și al concentrării forțelor americane în alte zone considerate strategice. „Am primit asigurări că aceste decizii au un caracter logistic și nu vor afecta în mod direct capacitățile de descurajare sau securitatea noastră.” „Reorganizare”, nu reducere a prezenței În aceeași linie, ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , și purtătorul de cuvânt Adam Szłapka au indicat că nu ar urma o reducere a prezenței militare americane față de nivelul actual, ci o „reorganizare”. Szłapka a declarat, într-un interviu la Radio MFZ, că trupele americane „se află și vor rămâne” în Polonia și a descris țara drept „pilonul descurajării” aliate pe flancul estic. Contextul mai larg: presiune pentru preluarea sarcinii de către Europa Pentagonul a transmis în repetate rânduri că obiectivul pe termen lung este ca aliații europeni să preia cea mai mare parte a sarcinii apărării convenționale, ceea ce ar permite reducerea rolului militar al Statelor Unite pe continent. În acest context, articolul notează și anunțul președintelui Donald Trump privind retragerea a 5.000 de soldați din Germania, care ar coborî efectivele americane din Europa la aproximativ 80.000 de militari, potrivit estimărilor Departamentului Apărării — un nivel similar celui de dinaintea începerii războiului din Ucraina, în februarie 2022. Germania rămâne principala zonă de concentrare a trupelor americane în Europa (aprox. 36.400 de militari), urmată de Regatul Unit (10.156). În total, SUA au 31 de baze permanente în Europa și 19 amplasamente suplimentare la care Departamentul Apărării are acces. [...]
Programul SAFE va direcționa 60% din fonduri către producție în România, dar nu va salva toate fabricile de armament , a declarat ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, într-o intervenție la Antena 3, potrivit news.ro . Mesajul indică o schimbare de accent în politica de înzestrare: mai multă comandă internă și transfer de licență, dar cu limite privind capacitatea de redresare a întregii industrii. Ce se schimbă operațional: comenzi noi pentru câteva unități Miruță a susținut că, deși „în fabricile de armament din România au crescut copaci” din cauza utilizării ineficiente a banilor de înzestrare în trecut, prin SAFE vor fi salvate mai multe unități, menționând explicit: Uzina Mecanică București (unitate de stat) – „are contract nou”; Fabrica de arme Cugir – „era pe moarte, are contract nou”; Uzina Mecanică de la Sadu – „era pe moarte (…) are contract nou”. În același timp, ministrul a avertizat că programul nu va putea „salva toate fabricile”, fără a detalia care unități ar rămâne în afara sprijinului. Miza economică: 60% din bani rămân în țară și apare transferul de licență Ministrul interimar a precizat că 60% din suma derulată prin programele SAFE pentru înzestrarea Armatei va fi utilizată pentru produse realizate în România, iar ulterior statul ar urma să beneficieze și de „transfer de licență” pentru produsele respective (adică dreptul de a produce local, pe baza unei licențe, anumite echipamente). Această structură sugerează o încercare de a lega achizițiile militare de capacități industriale interne, însă declarațiile lui Miruță indică și că impactul va fi selectiv, nu generalizat la nivelul întregului sector. Cine a inițiat propunerea pentru contractele Rheinmetall, potrivit ministrului Întrebat cine din Guvern a propus către CSAT ca firma Rheinmetall să beneficieze de contracte de 5,6 miliarde de euro, Miruță a spus că „hârtia a plecat de la Cancelaria primului-ministru”. Chestionat despre semnarea documentului, el a afirmat că sunt implicate mai multe instituții, enumerând: Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării și Ministerul de Interne. Context: Mangalia, exemplu de eșec invocat de Miruță În intervenția sa, Miruță a adus în discuție și Șantierul Naval Mangalia , despre care a afirmat că „a fost dus în zid de politicul din România”, fără a lega direct cazul de mecanismele SAFE sau de contractele menționate. [...]
Exercițiul NATO din jurul insulei Gotland a scos la iveală un decalaj operațional în războiul cu drone , după ce piloți ucraineni au „învins” forțele suedeze în scenariul de luptă, potrivit Bild . Miza pentru aliați nu este rezultatul simbolic al unui joc de război, ci lecția practică: experiența de front a Ucrainei pare să ofere un avantaj imediat într-un domeniu care devine central în apărarea modernă. În scenariul exercițiului, Suedia era amenințată de o țară nenumită, iar insula Gotland – poziție strategică în Marea Baltică – intra în vizor, pe fondul unor efecte precum pene de curent și penurie de alimente. Ucrainenii au jucat rolul agresorului, iar, conform evaluării militare ucrainene citate de publicație, forțele suedeze ar fi fost „moarte” într-o situație reală. Un detaliu cu relevanță operațională este că exercițiul ar fi fost întrerupt de mai multe ori, pentru ca partea suedeză să se reorganizeze și să își ajusteze apărarea. Concluzia transmisă de militarii ucraineni este că există potențial, dar și „un mare deficit” la capitolele drone, tactică și contramăsuri. „Învățare accelerată” pe drone: mesajul conducerii militare suedeze Comandantul suprem al forțelor armate suedeze, Michael Claesson, avertizează că armatele occidentale trebuie să învețe „rapid” cum funcționează atacurile cu drone și apărarea anti-dronă, iar cea mai scurtă cale este să asculte de ucraineni, potrivit relatării. Un militar ucrainean citat în articol descrie diferența de mentalitate și proceduri de luptă: ucrainenii sunt nevoiți adesea să zboare „orb” împotriva rușilor, adică fără sprijinul dronelor de recunoaștere – o situație pe care, în evaluarea sa, trupele occidentale o pot înțelege greu fără să o vadă direct. „Trebuie să vezi cu ochii tăi.” Context: nu ar fi primul semnal de alarmă pentru NATO Materialul plasează episodul din Suedia într-o serie mai largă de exerciții în care ucrainenii ar fi avut un avantaj net pe componenta de drone. Ca exemplu, publicația amintește un exercițiu din Estonia, unde zece militari ucraineni ar fi „scos din joc” două batalioane aliate în jumătate de zi, inclusiv prin „distrugerea” a 17 vehicule blindate. Tot ca precedent, este menționată o aplicație navală NATO în care ucrainenii ar fi reușit, într-un scenariu, să „scufunde” o fregată aliată. De ce contează Dincolo de retorica de tip „victorie/înfrângere” într-un exercițiu, mesajul practic este că integrarea dronelor în tactică și dezvoltarea apărării anti-dronă devin un test de pregătire cu efect direct asupra modului în care armatele NATO își planifică instruirea, dotarea și procedurile. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre măsuri concrete, rămâne de urmărit dacă aceste concluzii se vor traduce în schimbări accelerate de antrenament și doctrină în statele aliate, inclusiv prin preluarea sistematică a lecțiilor din Ucraina. [...]
Propunerea SIG SAUER pentru noua armă standard a Armatei Române ar urma să aducă producție și transfer tehnologic la Cugir , într-un demers care mută accentul de la simpla achiziție de echipamente la consolidarea unei capacități industriale locale, potrivit Antena 3 . Pușca de asalt propusă este SIG516 G3 , prezentată ca opțiune pentru noua dotare standard a Armatei Române. Informația este atribuită în material publicației Monitorul Apărării. Ce include propunerea: arma și specificațiile tehnice Conform datelor prezentate, SIG516 G3 are: calibru 5,56 mm (standard NATO); greutate 3,5 kg ; încărcător de 30 de cartușe ; lungime totală 927 mm . Kenny McMillan, expert tehnic și reprezentant SIG SAUER, citat de Monitorul Apărării, a descris configurația armei, inclusiv amortizorul SLX, țeava de 11,5 inch (aprox. 29,2 cm) și sistemul cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, menit să reducă pătrunderea gazelor și reziduurilor în interiorul camerei cartușului. „G3 de la SIG SAUER vine cu un amortizor SLX, are o țeavă 5,56 de 11,5 inch, un sistem cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, care previne pătrunderea gazelor fierbinți și a reziduurilor în interiorul camerei cartușului.” Materialul mai menționează o țeavă din oțel forjat la rece, componente ranforsate în zonele cu uzură ridicată, pasul ghinturilor 1:7 și un ansamblu de tragere SIG Matchlite DUO, precum și comenzi ambidextre. Miza economică și operațională: Cugir ca „platformă industrială” Antena 3 notează că SIG SAUER este prezentă în România prin SSI Legion SRL , filială cu sediul la Cugir , „înregistrată și autorizată să opereze ca producător de arme” în România. Compania americană spune că poartă discuții cu producători locali din industria de apărare pentru parteneriate industriale, subcontractare și co-fabricație. Paul J. Strebel, director de Afaceri Internaționale al SIG SAUER, Inc., citat de Monitorul Apărării, indică o strategie care depășește logica de export. „România nu este o piață de export pentru noi. Este o platformă industrială. Ceea ce construim aici, pas cu pas, alături de parteneri locali și lideri din industrie este o capacitate de producție și transfer tehnologic cu relevanță regională pe termen lung.” În același context, compania ar fi „angajată” să transfere pachete de date tehnice și de fabricație, să aducă utilaje și echipamente, să înceapă programe de formare a forței de muncă și să dezvolte capacități de service și suport pe termen lung. Context: programul SAFE și pașii procedurali Materialul mai arată că, pe 13 mai, comisiile reunite de apărare ale Camerei Deputaților și Senatului au votat „ultima componentă a mecanismului parlamentar” pentru deschiderea procedurilor de atribuire a contractelor din programul SAFE („Acțiunea pentru Securitatea Europei”), evaluat la aproximativ 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei). Antena 3 precizează că România ar primi prin SAFE a doua cea mai mare sumă alocată unui stat membru UE, după Polonia. În acest stadiu, articolul descrie o propunere și un cadru de pregătire a procedurilor; nu sunt oferite detalii despre un contract semnat, un calendar de livrare sau volume de producție la Cugir. [...]
