Știri
Știri din categoria Apărare
România are termen până la 31 august să parafeze un contract de 2,6 miliarde euro (aprox. 13,3 miliarde lei) pentru aproape 300 de mașini de luptă, dacă vrea să-l deruleze prin programul SAFE al Uniunii Europene, potrivit Libertatea. Miza imediată este una operațională și de calendar: fără semnare până la finalul verii, proiectul riscă să iasă din fereastra impusă de mecanismul european.
Armata României intenționează să semneze cu compania germană Rheinmetall un contract de 2,6 miliarde de euro pentru producerea a „aproape 300” de mașini de luptă, în patru variante.
Planul de producție descris în material prevede:
Publicația notează însă că „nu este clar când și dacă” înțelegerea va fi semnată, în pofida termenului-limită impus de SAFE.
Pe lângă vehicule, articolul indică și componente industriale conexe:
În paralel, Rheinmetall ar urma să deschidă în România un Centru de Excelență pentru formare profesională, cu simulatoare și programe de instruire, pentru pregătirea tehnicienilor și inginerilor care vor lucra la întreținerea și operarea vehiculelor Lynx și la alte tehnologii de apărare.
Separat de discuțiile cu Rheinmetall, contractul semnat anterior cu producătorul sud-coreean Hanwha pentru sisteme de obuziere „merge conform înțelegerii”, mai scrie Libertatea. Compania construiește o fabrică în județul Dâmbovița, iar primul sistem ar urma să fie livrat Armatei Române până la finalul acestui an; potrivit unor surse militare citate, primii soldați români sunt deja la pregătire în Coreea de Sud.
Recomandate
România ar urma să obțină finanțare prin SAFE pentru producția de drone pe plan local, cu documentele programate la semnare până la 31 mai , potrivit news.ro . Președintele Nicușor Dan a legat acest calendar de o componentă distinctă de discuțiile mai largi cu Ucraina privind contracararea dronelor. Șeful statului a spus că sunt „două chestiuni care se suprapun dar nu sunt identice”: includerea în programul SAFE a unei componente de producție de drone în România, respectiv un cadru general România–Ucraina pentru „fenomenul mai larg al dronelor, inclusiv antidrone”. Ce se semnează până la 31 mai În varianta descrisă de președinte, componenta de producție de drone în România ar urma să fie finanțată prin SAFE, iar documentele să fie semnate până la 31 mai. „Prima este includerea în programul SAFE a unei componente de producţie de drone în România şi aici va exista finanţare prin SAFE şi lucrurile vor fi semnate, ca toate celelalte, până la 31 mai.” Ce rămâne în lucru: cadrul tehnic România–Ucraina pe drone și antidrone Separat de finanțarea prin SAFE, Nicușor Dan a indicat că discuția privind un cadru general cu Ucraina pentru drone și sisteme antidrone este la început și se află într-un „proces tehnic în curs”, cu un orizont de finalizare de una până la trei luni. „Pe de altă parte, este un cadru general, pe care discuţia abia a început, pentru fenomenul mai larg al dronelor, inclusiv antidrone.” Președintele a adăugat că parteneriatul început „la nivel strategic” în martie ar urma să fie concretizat tehnic în una–trei luni și ar permite „o colaborare mult mai flexibilă pe tot spectrul dronelor”. [...]
Programul SAFE va direcționa 60% din fonduri către producție în România, dar nu va salva toate fabricile de armament , a declarat ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, într-o intervenție la Antena 3, potrivit news.ro . Mesajul indică o schimbare de accent în politica de înzestrare: mai multă comandă internă și transfer de licență, dar cu limite privind capacitatea de redresare a întregii industrii. Ce se schimbă operațional: comenzi noi pentru câteva unități Miruță a susținut că, deși „în fabricile de armament din România au crescut copaci” din cauza utilizării ineficiente a banilor de înzestrare în trecut, prin SAFE vor fi salvate mai multe unități, menționând explicit: Uzina Mecanică București (unitate de stat) – „are contract nou”; Fabrica de arme Cugir – „era pe moarte, are contract nou”; Uzina Mecanică de la Sadu – „era pe moarte (…) are contract nou”. În același timp, ministrul a avertizat că programul nu va putea „salva toate fabricile”, fără a detalia care unități ar rămâne în afara sprijinului. Miza economică: 60% din bani rămân în țară și apare transferul de licență Ministrul interimar a precizat că 60% din suma derulată prin programele SAFE pentru înzestrarea Armatei va fi utilizată pentru produse realizate în România, iar ulterior statul ar urma să beneficieze și de „transfer de licență” pentru produsele respective (adică dreptul de a produce local, pe baza unei licențe, anumite echipamente). Această structură sugerează o încercare de a lega achizițiile militare de capacități industriale interne, însă declarațiile lui Miruță indică și că impactul va fi selectiv, nu generalizat la nivelul întregului sector. Cine a inițiat propunerea pentru contractele Rheinmetall, potrivit ministrului Întrebat cine din Guvern a propus către CSAT ca firma Rheinmetall să beneficieze de contracte de 5,6 miliarde de euro, Miruță a spus că „hârtia a plecat de la Cancelaria primului-ministru”. Chestionat despre semnarea documentului, el a afirmat că sunt implicate mai multe instituții, enumerând: Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării și Ministerul de Interne. Context: Mangalia, exemplu de eșec invocat de Miruță În intervenția sa, Miruță a adus în discuție și Șantierul Naval Mangalia , despre care a afirmat că „a fost dus în zid de politicul din România”, fără a lega direct cazul de mecanismele SAFE sau de contractele menționate. [...]
România intră în linie dreaptă pentru semnarea împrumutului SAFE de 16,5 miliarde euro (aprox. 82,5 miliarde lei), cu miză directă pe costul finanțării apărării și pe calendarul investițiilor , după ce programul a fost finalizat, iar contractul de împrumut cu UE ar urma să poată fi semnat până la finalul lunii, potrivit Antena 3 . Premierul interimar Ilie Bolojan a spus că, odată cu semnarea contractului de împrumut și a contractelor individuale, proiectele de investiții ar urma să înceapă în a doua jumătate a anului, iar programul ar putea fi închis până în 2030. SAFE este descris ca o „acțiune pentru securitatea Europei”. De ce contează: finanțare mai ieftină pentru cheltuieli care nu scad Bolojan a argumentat că decizia are două componente majore: bugetară și de apărare. Pe partea bugetară, el a indicat că România are angajamente ca bugetele de apărare să nu coboare în anii următori sub 2,3–2,5% din PIB, în contextul războiului din Ucraina și al obligațiilor din NATO. În acest cadru, premierul interimar a susținut că, având în vedere deficitele, finanțarea prin credit devine inevitabilă, iar alternativa SAFE ar fi preferabilă împrumuturilor din piață. Condițiile împrumutului SAFE și dimensiunea cheltuielilor de înarmare Conform declarațiilor citate, acordul de împrumut SAFE este de 16,5 miliarde euro (aprox. 82,5 miliarde lei) și a fost „des contestat” în spațiul public. Bolojan a prezentat și parametrii principali ai finanțării: dobândă „la jumătate” (comparativ cu piața, fără alte detalii în material); perioadă de grație de 10 ani; perioadă de rambursare de 40 de ani. El a mai spus că, din bugetul de apărare, componenta de înarmare ar reprezenta 1% din PIB, „aproximativ 4 mld. euro pe an” (aprox. 20 miliarde lei), motiv pentru care România ar avea de ales între credite din piață și accesarea SAFE. Ce investiții sunt menționate: și infrastructură cu utilizare civilă și militară Pe lângă componenta gestionată de Ministerul Apărării, Bolojan a indicat că o parte „importantă” a programului vizează infrastructura civilă și militară, inclusiv: capetele de autostradă spre Republica Moldova: Pașcani–Iași–Ungheni; capătul de autostradă spre Ucraina: Pașcani–Suceava–Siret. În privința guvernanței programului, el a afirmat că arhitectura a fost decisă în primăvara lui 2025, la o ședință CSAT , iar coordonarea ar fi fost stabilită la nivelul cancelariei prim-ministrului, urmând și modificări legislative pentru aplicare. Ce urmează Dacă semnarea contractului de împrumut cu UE și a contractelor individuale are loc până la finalul lunii, așa cum a indicat premierul interimar, următorul reper operațional este pornirea proiectelor în a doua jumătate a anului. Materialul nu oferă detalii despre lista completă a contractelor sau despre calendarul exact pe proiecte. [...]
Traian Băsescu susține că România ar trebui să reia producția de tancuri în țară , argumentând că, în condițiile în care dronele pot lovi indiferent de proveniența echipamentului, diferența dintre un tanc occidental și unul produs local devine mai puțin relevantă din perspectiva supraviețuirii pe câmpul de luptă, potrivit news.ro . Fostul președinte a vorbit miercuri seară, la TVR Info, despre nevoia de înarmare în Europa și despre investiții în „echipamente de ultimă generație”, inclusiv prin utilizarea sateliților pentru informații. În acest context, el a făcut referire la discuțiile despre Programul SAFE și la opțiunile de achiziție de tancuri Abrams sau tancuri germane, pe care le consideră compatibile cu o soluție de producție internă. Producție locală cu tehnologie cumpărată sau împrumutată Băsescu afirmă că România „a făcut tancuri” și poate continua să le producă, dacă își completează lipsurile tehnologice prin cumpărarea sau împrumutarea tehnologiei necesare. El a indicat ca posibile locuri de producție Mizil și București, unde funcționa anterior Uzina Mecanică. „În faţa unei drone, ori e un tanc Abrams, ori un tanc românesc, face tot atâtea parale.” Unghiul său este unul operațional: adaptarea rapidă la evoluțiile tehnologice din război, în care dronele schimbă raportul cost-eficiență al platformelor grele. „Gândire elastică” și accent pe drone Fostul președinte a mai spus că este nevoie de „o gândire foarte elastică” pentru a urmări evoluțiile tehnologice în desfășurarea războaielor. Întrebat dacă vede această abordare la actualul guvern, Băsescu a răspuns că nu, „dar probabil că se va întâmpla la un moment dat”, menționând totuși că ministrul Apărării a vorbit despre un program de construire de drone în România. „Văd că ministrul Apărării ne vorbeşte de program de a se construi drone în România, foarte bine. Vom dobândi necesarul de tehnologie să ne putem apăra. Ne trebuie puţin timp.” Limitarea strategică indicată: arsenalul nuclear al Europei În aceeași intervenție, Băsescu a indicat drept problemă majoră dezechilibrul la nivel de descurajare nucleară, afirmând că Europa nu are un arsenal nuclear comparabil cu cel al Federației Ruse. [...]
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
Propunerea SIG SAUER pentru noua armă standard a Armatei Române ar urma să aducă producție și transfer tehnologic la Cugir , într-un demers care mută accentul de la simpla achiziție de echipamente la consolidarea unei capacități industriale locale, potrivit Antena 3 . Pușca de asalt propusă este SIG516 G3 , prezentată ca opțiune pentru noua dotare standard a Armatei Române. Informația este atribuită în material publicației Monitorul Apărării. Ce include propunerea: arma și specificațiile tehnice Conform datelor prezentate, SIG516 G3 are: calibru 5,56 mm (standard NATO); greutate 3,5 kg ; încărcător de 30 de cartușe ; lungime totală 927 mm . Kenny McMillan, expert tehnic și reprezentant SIG SAUER, citat de Monitorul Apărării, a descris configurația armei, inclusiv amortizorul SLX, țeava de 11,5 inch (aprox. 29,2 cm) și sistemul cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, menit să reducă pătrunderea gazelor și reziduurilor în interiorul camerei cartușului. „G3 de la SIG SAUER vine cu un amortizor SLX, are o țeavă 5,56 de 11,5 inch, un sistem cu piston pe gaz cu cursă scurtă, reglabil, care previne pătrunderea gazelor fierbinți și a reziduurilor în interiorul camerei cartușului.” Materialul mai menționează o țeavă din oțel forjat la rece, componente ranforsate în zonele cu uzură ridicată, pasul ghinturilor 1:7 și un ansamblu de tragere SIG Matchlite DUO, precum și comenzi ambidextre. Miza economică și operațională: Cugir ca „platformă industrială” Antena 3 notează că SIG SAUER este prezentă în România prin SSI Legion SRL , filială cu sediul la Cugir , „înregistrată și autorizată să opereze ca producător de arme” în România. Compania americană spune că poartă discuții cu producători locali din industria de apărare pentru parteneriate industriale, subcontractare și co-fabricație. Paul J. Strebel, director de Afaceri Internaționale al SIG SAUER, Inc., citat de Monitorul Apărării, indică o strategie care depășește logica de export. „România nu este o piață de export pentru noi. Este o platformă industrială. Ceea ce construim aici, pas cu pas, alături de parteneri locali și lideri din industrie este o capacitate de producție și transfer tehnologic cu relevanță regională pe termen lung.” În același context, compania ar fi „angajată” să transfere pachete de date tehnice și de fabricație, să aducă utilaje și echipamente, să înceapă programe de formare a forței de muncă și să dezvolte capacități de service și suport pe termen lung. Context: programul SAFE și pașii procedurali Materialul mai arată că, pe 13 mai, comisiile reunite de apărare ale Camerei Deputaților și Senatului au votat „ultima componentă a mecanismului parlamentar” pentru deschiderea procedurilor de atribuire a contractelor din programul SAFE („Acțiunea pentru Securitatea Europei”), evaluat la aproximativ 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei). Antena 3 precizează că România ar primi prin SAFE a doua cea mai mare sumă alocată unui stat membru UE, după Polonia. În acest stadiu, articolul descrie o propunere și un cadru de pregătire a procedurilor; nu sunt oferite detalii despre un contract semnat, un calendar de livrare sau volume de producție la Cugir. [...]
