Știri
Știri din categoria Apărare
NATO cere creșterea cheltuielilor de apărare, iar mesajul transmis la București de secretarul general Mark Rutte pune presiune directă pe bugetele naționale, inclusiv pe cel al României, în contextul în care Rusia rămâne „amenințarea directă” a Alianței, potrivit news.
În declarațiile făcute miercuri, după Summitul B9 de la București, Rutte a spus că statele NATO „nu pot să lase garda jos” și că trebuie făcut „tot ce este necesar” pentru apărarea teritoriului aliat, în condițiile în care Rusia continuă războiul de agresiune împotriva Ucrainei.
„Rusia rămâne în continuare amenințarea directă a NATO și continuă acest război de agresiune împotriva Ucrainei. Nu putem să lăsăm garda jos, trebuie să facem tot ce este necesar pentru a apăra statele de pe teritoriul NATO.”
Șeful NATO a legat explicit nivelul de securitate de resursele alocate armatei, afirmând că forțele armate trebuie să aibă „capabilitățile” și „resursele” necesare, ceea ce implică, în formularea sa, cheltuieli mai mari pentru apărare, astfel încât toate țările să se poată apăra.
Rutte a indicat și o direcție operațională: întărirea Flancului Estic. În acest context, a salutat investițiile în apărare realizate de Polonia, România și alți aliați, fără a oferi însă cifre sau termene.
În aceeași intervenție, Rutte a insistat că, deși NATO este o alianță transatlantică, este nevoie de „o Europă mai puternică” și de „un NATO mai puternic”, prin creșterea cheltuielilor și asumarea de „mai multe responsabilități” pentru apărarea convențională.
Rutte a mai spus că sprijinul „puternic și continuu” pentru Ucraina va rămâne o prioritate la summitul de la Ankara și a subliniat că este nevoie și de susținerea Statelor Unite, argumentând că securitatea Ucrainei este legată de securitatea aliaților.
În final, secretarul general al NATO a rezumat miza strategică a coeziunii Alianței:
„Doar prin NATO putem să menținem în siguranță un miliard de oameni pe ambele părți ale Atlanticului.”
Recomandate
NATO pregătește o schimbare majoră de planificare militară, mutând prioritatea de la misiuni externe la apărarea Europei împotriva Rusiei , în cadrul negocierilor dintre cele 32 de state membre privind noile „obiective de capacitate” ale alianței, potrivit Antena 3 , care citează Politico . Miza imediată este una operațională: ce forțe și ce armament ar pune la dispoziție aliații într-un conflict de mare intensitate și cum se împart costurile pentru crearea de noi forțe și achiziția de sisteme de armament. De la „și” la „sau”: cum se schimbă cerințele pentru aliați Conform unui proiect de document de planificare citat de Politico, NATO ar urma să renunțe la cerința de a putea susține simultan un conflict major în Europa și desfășurări de trupe în misiuni externe de gestionare a crizelor. Patru diplomați NATO au declarat pentru Politico că noul text ar înlocui logica „și” cu „sau”, adică aliații ar trebui să asigure forțe pentru unul dintre scenarii, nu pentru ambele în același timp. Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare, a descris schimbarea ca pe o recunoaștere că o criză majoră în Europa ar depăși, ca prioritate, orice altă criză externă. Discuțiile sunt încă într-o fază incipientă, iar un diplomat NATO de rang înalt a rezumat dificultatea negocierilor astfel: „O să fie greu.” Procesul: „Ghidul Politic”, termen 2029 și ținta februarie 2027 Negocierile se poartă în jurul unui document numit „Ghid Politic”, parte a unui proces de patru ani care ar urma să se încheie cu aprobarea noilor cerințe de capacitate militară până în 2029. Potrivit aceleiași surse, aliații se așteaptă să finalizeze un acord până în februarie 2027. Schimbarea este legată și de presiunea SUA pentru reorientarea misiunii principale a NATO spre apărarea Europei, proiect denumit de Washington „NATO 3.0”. Ce se întâmplă cu misiunile actuale din afara teritoriului NATO Politico notează că revizuirea doctrinei nu ar afecta automat operațiunile curente din străinătate, precum misiunile NATO din Kosovo sau Irak. Totuși, dezbaterea are implicații majore, deoarece cerința de a acoperi concomitent ambele tipuri de scenarii datează de cel puțin două decenii. Oana Lungescu, cercetătoare la Institutul pentru Studii Strategice de la Londra (RUSI) și fostă purtătoare de cuvânt a NATO, a sintetizat direcția astfel: „NATO a închis un cerc complet. Este firesc ca efortul principal al NATO, ca alianță defensivă, să fie de a descuraja o Rusie agresivă și de a menține Europa în siguranță, mai ales în timp ce SUA își reduc angajamentul.” Falii între aliați și motivul invocat: resurse limitate Istoric, țările din sudul Europei au favorizat parteneriatele și gestionarea crizelor, în timp ce SUA, țările nordice și statele de pe Flancul Estic susțin mai puternic prioritizarea apărării împotriva Rusiei, potrivit unor diplomați citați de Politico. Argumentele pentru regândirea cerințelor includ bugete limitate pentru apărare, nevoia de concentrare pe descurajarea Rusiei și prioritizarea resurselor, în condițiile în care SUA iau în calcul retragerea trupelor din Europa, mai arată publicația. În același context, oficiali europeni au avertizat în mod repetat asupra posibilității unei incursiuni ruse pe teritoriul NATO până în 2029, potrivit materialului citat. [...]
O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
Comisia Europeană alocă 50 de milioane de euro pentru operaționalizarea hubului de securitate maritimă de la Marea Neagră , un proiect inițiat de România împreună cu Bulgaria și integrat între timp în strategia UE, potrivit HotNews , care relatează declarațiile comune ale președintelui Nicușor Dan și ale Ursulei von der Leyen de la Palatul Cotroceni. Finanțarea anunțată vine pe fondul intensificării incidentelor de securitate în regiune și are ca miză creșterea capacității de supraveghere și reacție în Marea Neagră, o zonă descrisă de cei doi oficiali drept critică atât pentru securitatea Europei, cât și pentru rutele comerciale și securitatea energetică. Hubul de securitate la Marea Neagră: calendar și bani europeni Președintele Nicușor Dan a indicat hubul de securitate la Marea Neagră drept „punctul concret, important” al discuțiilor, subliniind că proiectul trebuie „concretizat în România și Bulgaria cu ajutorul Uniunii Europene”. Ursula von der Leyen a spus că ideea a fost deja inclusă în strategiile europene și a anunțat un acord cu România și Bulgaria pentru accelerarea activității, „cu un calendar pentru finalizare” și 50 de milioane de euro alocați . De ce contează: supraveghere, răspuns la incidente și război hibrid În declarațiile de la Cotroceni, Nicușor Dan a legat securitatea Mării Negre de comerțul global, de securitatea energetică a Europei și de perspectivele de reconstrucție a Ucrainei, argumentând că aceasta nu poate fi eficientă fără o mare sigură. Șeful statului a enumerat incidente recente din regiune, de la incursiuni cu drone la sabotaj, atacuri cibernetice și campanii de dezinformare, pe care le-a încadrat în spectrul „războiului hibrid”. La rândul ei, Ursula von der Leyen a insistat pe menținerea libertății navigației și pe consolidarea supravegherii în Marea Neagră, inclusiv prin imagini satelitare, precum și pe întărirea securității în spațiul informațional, în contextul manipulării și interferențelor care pot însoți incidentele cu drone. Alte finanțări și instrumente UE invocate în discuție Pe lângă alocarea pentru hub, Ursula von der Leyen a anunțat o finanțare de 10 milioane de euro pentru operațiuni de căutare și salvare. Tot în contextul consolidării apărării, președinta Comisiei Europene a menționat programul SAFE (program de achiziții în apărare) și a afirmat că România va primi „mai mult de 16 miliarde de euro” . În același cadru, ea a dat ca exemplu inițiativa comună privind producția de drone cu Ucraina, apreciind că este nevoie de mai multe proiecte similare. Ce urmează: discuții la Guvern și vizite în regiune După întâlnirea de la Cotroceni, Ursula von der Leyen urma să aibă o întrevedere și cu premierul Luca Niculescu, la Palatul Victoria, conform programului citat. Marți, ea urma să fie în Bulgaria, la Varna, pentru întâlniri la nivel înalt și o vizită la Academia Navală „Nikolai Babțarov”, iar ulterior agenda include participări la reuniuni internaționale în Turcia și Irlanda. [...]
România și Republica Moldova intră, în premieră, într-o achiziție militară comună finanțată european prin instrumentul SAFE , cu miză dublă: întărirea capabilităților de apărare și mutarea unei părți din producție în România, potrivit Mediafax . Acordul a fost prezentat luni, la Palatul Victoria, la ceremonia de semnare a documentelor prin care Ministerul Apărării din Republica Moldova devine partener în proiectul SAFE „Platforme de transport auto multifuncționale, pe roți”. Premierul Luca Niculescu a descris demersul drept „un pas important al cooperării noastre militare și economice”. Ce presupune proiectul SAFE și de ce contează economic Proiectul „Platforme de transport auto multifuncționale, pe roți” este inclus în planul de investiții al României pentru industria de apărare și beneficiază de finanțare prin instrumentul european „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE). Premierul a susținut că proiectul are o componentă economică directă, prin localizarea unor activități în România: producția platformelor IVECO în România; integrarea și testarea finală în România. În declarațiile sale, Niculescu a legat această componentă de obiectivele Guvernului privind investițiile și crearea de locuri de muncă, fără a oferi însă cifre despre valoarea proiectului sau numărul de posturi vizate. Context operațional: cooperare pe fondul incidentelor cu drone În același cadru, premierul a invocat intensificarea incidentelor cu drone care ar fi încălcat spațiul aerian al României și Republicii Moldova, menționând că cele două guverne au obiective comune legate de securitatea cetățenilor și protejarea teritoriului. Niculescu a mai spus că Bucureștiul și Chișinăul discută și despre dezvoltarea unor programe comune anti-dronă, pe fondul situațiilor din nord-estul României, unde sistemele radar ale Ministerului Apărării Naționale ar fi detectat drone intrate fără autorizație în spațiul aerian național. Ce urmează Potrivit premierului, detaliile tehnice și pașii următori ai proiectului ar urma să fie prezentate de miniștrii de resort. Materialul citat nu include un calendar de implementare, costuri sau termene pentru livrarea platformelor. [...]
NATO își accelerează modernizarea apărării anti-dronă și a procesului de țintire cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a scurta radical ciclul de adoptare a tehnologiilor de pe câteva decenii la luni , pe fondul proliferării dronelor ieftine și al schimbării rapide a amenințărilor de pe câmpul de luptă, potrivit The Jerusalem Post . Demonstrația practică a acestei schimbări a avut loc la NATO FUSE , desfășurat în Letonia în 29–30 octombrie, unde Allied Command Transformation a reunit trei inițiative: Digital Backbone eXperimentation (DiBaX), Layered Counter-UAS Initiative (LCI-X) și Next Generation Targeting (NGT). Evenimentul a adus împreună organizații militare, operatori și companii pentru a testa concepte și a colecta date „în condiții realiste”, fără a fi un exercițiu de achiziție, conform publicației. De ce contează: apărare mai ieftină și decizii mai rapide Mesajul central transmis de generalul-maior Arnoud Stallmann, responsabil în NATO pentru capabilități multi-domeniu, este că alianța are nevoie de soluții de interceptare mai puțin costisitoare decât utilizarea unor mijloace scumpe de apărare aeriană (avioane de vânătoare sau interceptori proiectați pentru amenințări mai mari). În același timp, NATO încearcă să reducă timpul dintre identificarea unei ținte și luarea deciziei, prin integrarea datelor, a senzorilor și a instrumentelor bazate pe inteligență artificială. Stallmann a indicat că incursiunile repetate ale dronelor și lecțiile conflictelor moderne au forțat alianța să-și regândească atât apărarea, cât și viteza cu care adoptă tehnologia. În exercițiile din Letonia participă peste 30 de țări și peste 100 de companii, potrivit acestuia. Publicația notează că, deși companii israeliene au participat la evenimente NATO anterioare, la Operation NATO FUSE nu a participat nicio companie din Israel. Miza operațională: o „coloană vertebrală” digitală și interoperabilitate transfrontalieră NATO își construiește o arhitectură digitală comună – descrisă ca un strat integrat de software, rețele de date și infrastructură – care să permită forțelor să se conecteze, să partajeze date și să opereze împreună. Accentul din acest an, în cadrul DiBaX, a fost pe: comandă și control reziliente (menținerea comunicațiilor când rețelele sunt perturbate); accelerarea deciziilor prin integrarea datelor, a senzorilor și a inteligenței artificiale; testare în paralel pentru contracararea dronelor și pentru țintire. Publicația subliniază că una dintre cele mai dificile probleme rămâne coordonarea transfrontalieră, ceea ce face ca partajarea datelor și interoperabilitatea să devină cerințe critice pentru viitoarele sisteme. Anti-dronă: NATO evită „o singură soluție” și testează apărarea pe straturi Pentru amenințarea dronelor, NATO avansează LCI-X, un program de experimentare operațională care trece gradual de la testarea sistemelor individuale la integrarea unor celule conectate de contracarare a dronelor (C-UAS) și conectarea lor la rețelele NATO de comandă și control. LCI-X a rulat printr-o serie de evenimente dedicate în Finlanda și Letonia în ultimul an, cu obiectivul de a conecta senzori, „efectori” (mijloace de neutralizare) și sistemele de comandă și control, oferind industriei feedback direct de la operatori. Stallmann a insistat că alianța nu vrea să se blocheze într-o singură direcție tehnologică și urmărește o soluție „pe straturi”, nu una totală. Țintire cu AI: reducerea timpului de la informație la decizie, cu om „în buclă” În paralel, inițiativa Next Generation Targeting urmărește un cadru „federat” care să integreze date naționale prin instrumente modulare de inteligență artificială și management al datelor, păstrând însă autoritatea umană asupra deciziilor de angajare. Un obiectiv menționat de program este reducerea „latenței” (întârzierii) dintre informație și decizie cu peste 50%, în timp ce coordonarea „de la senzor la trăgător” ar urma să se îmbunătățească pe domenii terestre, maritime, aeriene, spațiale și cibernetice. Schimbarea de fond: ritmul achizițiilor, nu doar tehnologia Stallmann a descris provocarea ca fiind și instituțională: NATO trebuie să adopte capabilități mai repede decât permit calendarele tradiționale de achiziții. El a indicat că există finanțare alocată „anul acesta și anul viitor” pentru acest efort, fără a detalia sume. În logica NATO, exercițiile de tip FUSE sunt începutul unui ciclu continuu de adaptare, alimentat de feedback operațional din conflictele în desfășurare, în special din Ucraina. În plus, alianța analizează și tehnologii emergente precum calculul cuantic și sisteme rezistente la atacuri cuantice, considerate potențiale schimbări de joc pe termen mai lung. [...]
