Știri
Știri din categoria Apărare
România mizează pe finanțare europeană pentru a porni producția de drone cu Ucraina, pe fondul unei linii de bani dedicată în programul SAFE, într-un context în care tehnologia se schimbă rapid și parteneriatele industrial-militare devin un avantaj operațional pe Flancul Estic, potrivit Economedia.
Președintele Nicușor Dan a spus, marți, că „o bucățică” din programul SAFE este alocată parteneriatului România–Ucraina pentru drone și că, „pentru că sunt bani”, este convins că va putea fi realizată și producția. În același timp, a avertizat că domeniul dronelor este într-o „continuă evoluție”, iar într-un sector tehnologic de acest tip „nu poți să prevezi ce se va întâmpla cu tehnologia peste doi ani”.
Declarațiile au fost făcute la Palatul Cotroceni, într-o conferință de presă comună cu președintele Poloniei, Karol Nawrocki. Nicușor Dan a adăugat că o colaborare industrială și militară cu Polonia este „extrem de utilă”, în logica accelerării capacităților de producție și adaptării la lecțiile războiului din Ucraina.
Mesajul central este că România încearcă să lege un proiect industrial concret (producție de drone) de o sursă de finanțare europeană din SAFE, ceea ce ar putea reduce presiunea pe bugetul național și ar crește capacitatea locală de a livra echipamente într-un domeniu cu ritm rapid de inovare. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre calendar, volum sau companii implicate, rămâne de urmărit cum se va traduce această intenție în contracte și linii de producție.
Președintele a fost întrebat de jurnalista Anca Grădinaru de ce Polonia a reușit să înceapă producția comună de drone cu Ucraina, în timp ce România nu a demarat cooperarea cu Kievul.
Vizita președintelui Poloniei are loc înaintea Summitului Formatului București 9 (B9), pe care îl va coprezida miercuri împreună cu Nicușor Dan. Este al 11-lea summit B9, iar la reuniune sunt anunțate Țările Nordice, SUA și Ucraina. România a mai găzduit summitul de trei ori (2015, 2021, 2022), consolidându-și rolul pe Flancul Estic, potrivit informațiilor din material.
Recomandate
Summitul NATO de la Ankara ar putea redesena rolul SUA în apărarea Europei , iar o eventuală „plecare” a trupelor americane de pe continent este puțin probabilă, susține fostul președinte Traian Băsescu , potrivit news.ro . În opinia sa, miza centrală a reuniunii este stabilirea „cât și cum” se vor implica Statele Unite în cadrul Alianței, inclusiv în situații de criză. Băsescu a declarat la Digi 24 că summitul este „cel mai important” de la înființarea NATO, chiar dacă au existat și alte reuniuni relevante, precum cele de extindere. El a indicat că discuțiile vor urmări, între altele, dimensiunea și regulile intervenției SUA în cadrul organizației. Ce teme ar urma să fie pe agenda summitului Fostul președinte a enumerat câteva dosare care ar urma să fie abordate la Ankara: Ucraina și flancul estic , inclusiv susținerea financiară pentru Kiev; Băsescu spune că se prefigurează aprobarea unui sprijin de 70 de miliarde din partea NATO în acest an și încă 70 de miliarde anul viitor; respectarea condițiilor de finanțare a apărării , menționând ținta de 5% , din care 3,5% pentru armată și 1,5% pentru investiții în infrastructură militară și cercetare; dimensiunea prezenței trupelor americane în Europa . De ce nu vede realistă retragerea trupelor americane din Europa Băsescu afirmă că retragerea militarilor americani din Europa „nu este fezabilă”, argumentând că securitatea SUA depinde de prezența armatei americane pe continent. În schimb, el anticipează mai degrabă o redimensionare și o repoziționare a forțelor, pe fondul așteptării ca Europa să-și crească în anii următori capacitatea de apărare și reacție. În această logică, accentul s-ar putea muta treptat de la capacitatea americană către capacitatea europeană de apărare , fără ca SUA să iasă din ecuația de securitate a Europei. [...]
Ucraina își extinde apărarea la Marea Neagră prin camuflaj și drone autonome , după ce o filmare din Odesa a scos la iveală, pentru prima dată, configurația lansatoarelor antinavă Harpoon și apariția unui lansator NSM, iar președintele Volodimir Zelenski a anunțat un plan de „scut maritim” bazat pe drone, potrivit Adevărul . Vizita de lucru a lui Zelenski în regiunea Odesa a inclus o ședință de coordonare cu Comandamentul Marinei Ucrainene pe tema amenințărilor cu rachete și drone, securității la Marea Neagră și atacurilor ucrainene la mare distanță. Dincolo de agenda oficială, imaginile difuzate au oferit indicii despre logistica defensivă păstrată clasificată de la începutul invaziei ruse. Lansatoare ascunse în containere comerciale și un NSM cu origine neclară Sistemul american antinavă Harpoon este în dotarea Marinei Ucrainene din 2022 și ar fi fost folosit pentru neutralizarea mai multor nave rusești, însă configurația lansatoarelor nu fusese prezentată public până acum. Experții militari de la Defense Express, citați de publicație, spun că rachetele Harpoon sunt operate de pe platforme integrate în containere maritime comerciale, cu câte patru tuburi de lansare, o soluție de camuflaj care permite transportul și utilizarea fără a atrage atenția. În același material video apare și un lansator pentru NSM (Naval Strike Missile), rachetă antinavă de producție norvegiană, dezvoltată de Kongsberg și Raytheon. Deși transferul către Ucraina a fost vehiculat anterior în presă, livrarea nu a fost confirmată oficial de aliații occidentali, iar schema de camuflaj și vopseaua de pe lansatorul prezentat la Odesa nu ar corespunde unei țări donatoare documentate, ceea ce lasă neclară originea echipamentului. Publicația plasează aceste elemente într-o evoluție mai largă a capabilităților antinavă ale Ucrainei: aprilie 2022: scufundarea crucișătorului rusesc „Moskva” cu rachete ucrainene Neptun; mai 2022: SUA și aliații încep evaluarea transferurilor de sisteme Harpoon și NSM; aprilie 2026: Marina Ucraineană confirmă debutul în luptă al rachetelor suedeze RBS 15. „Scut maritim” cu drone interceptoare lansate de pe platforme mobile Zelenski a spus, în fața absolvenților și cadeților Institutului Forțelor Navale din Odesa, că războiul de uzură a mutat accentul de la navele mari către tehnologii autonome. Potrivit lui, Ucraina are capacitatea operațională de a lansa între 100 și 200 de drone maritime de suprafață într-o singură misiune. Obiectivul strategic anunțat este crearea unei linii de apărare aeriană deasupra mării, pentru protejarea portului Odesa de atacuri rusești cu rachete și drone kamikaze Shahed. Planul ar presupune lansarea de drone interceptoare direct de pe platforme maritime mobile, o manevră pe care liderul ucrainean o descrie ca fiind dificilă tehnic, dar necesară. Extinderea componentei submarine: „Sea Trident”, vehicul autonom cu rază lungă Noua strategie este completată de tehnologii submarine. La expoziția internațională de apărare Eurosatory de la Paris, compania ucraineană Global Mark a prezentat vehiculul submarin autonom „Sea Trident”, conceput pentru misiuni de lungă durată în ape puternic contestate, cu semnătură radar și vizuală minimă. Datele tehnice prezentate pentru „Sea Trident” includ: lungime: 10 metri; capacitate de încărcare: până la 1.000 de kilograme; autonomie maximă: 3.218 kilometri; viteză maximă: 10 noduri (aprox. 18,5 km/h); adâncime maximă: până la 60 de metri. Potrivit constructorului, submersibilul folosește navigație adaptivă și control autonom, pentru a reduce intervenția umană, și poate fi utilizat în misiuni de atac, logistică, transport de încărcătură sau neutralizarea vehiculelor submarine inamice. [...]
Lipsa interceptoarelor Patriot lasă Kievul expus rachetelor balistice , iar episodul pune presiune directă pe capacitatea NATO și a industriei de apărare de a susține un consum ridicat de muniție avansată, potrivit TWZ . În noaptea atacului, Ucraina nu a reușit să doboare niciuna dintre rachetele balistice Iskander și nici rachetele hipersonice Zircon lansate de Rusia, iar loviturile au vizat în principal Kievul. Președintele Volodîmîr Zelenski și oficiali ai forțelor aeriene au pus situația pe seama unui deficit major de interceptoare Patriot. Autoritățile ucrainene au raportat cel puțin 20 de morți și numeroși răniți. Atacul a venit cu o zi înaintea summitului NATO , unde Zelenski este așteptat să ceară aliaților mai multe muniții antirachetă. În paralel, Ucraina încearcă să-și dezvolte propria capacitate de producție de interceptoare, pentru a reduce dependența de donații. Efect operațional imediat: „sisteme sunt, dar nu există muniție” Forțele Aeriene ucrainene au transmis că toate cele 23 de rachete Iskander și cele șase Zircon lansate peste noapte au trecut de apărare. Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene, Iurii Ihnat, a rezumat problema astfel: pentru a doborî rachete balistice „ai nevoie de ceva cu care să le dobori”, adăugând că există suficiente sisteme Patriot, dar este necesară o aprovizionare constantă cu rachete interceptoare. În același timp, apărarea antiaeriană a avut rezultate semnificativ mai bune împotriva altor tipuri de ținte: Ucraina a anunțat că a doborât 326 din 351 de drone, 31 din 33 de rachete de croazieră Kh-101 și toate cele șase rachete Kalibr din atacul respectiv. Presiune pe stocuri și producție: deficitul Patriot este „global” Ihnat a recunoscut că deficitul de interceptoare Patriot nu este doar o problemă a Ucrainei, ci una globală. TWZ notează că cererea a crescut puternic pe fondul consumului SUA în conflicte recente din Orientul Mijlociu, al utilizării susținute în Ucraina și al angajamentelor față de aproape 20 de alte state. Publicația citează o analiză legată de stocurile americane de armament avansat, care indică o producție curentă a interceptoarelor PAC-3 MSE de aproximativ 650 pe an, cu jumătate din livrări către SUA și restul către aliați și parteneri. În ianuarie, Lockheed ar fi semnat un contract cu Pentagonul pentru creșterea producției anuale la 2.000. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la Ankara că SUA livrează activ interceptoare Patriot către Ucraina pentru a-și îndeplini angajamentele, dar a subliniat că există o limită a cantității de interceptoare aflate pe teritoriul NATO. Costuri și finanțare: 200 milioane dolari pentru muniție, dar livrările rămân problema Zelenski a susținut că unele angajamente de livrare nu sunt respectate, inclusiv cazuri în care Ucraina ar fi transferat deja fonduri pentru muniții (menționând NASAMS și altele). El a indicat explicit Norvegia, afirmând că exista un acord pentru plata a 200 de rachete, dar că nu ar fi sosit niciuna. Pe partea de sprijin european, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a anunțat că Germania va aloca 200 milioane dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru achiziția de muniții de apărare aeriană în cadrul mecanismului PURL și că va participa la inițiativa JUMPSTART, axată pe procurarea de interceptoare pentru Patriot. TWZ notează că o donație de 200 milioane dolari ar cumpăra aproximativ 40–50 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE. Publicația mai arată că prețul și timpii de livrare determină armata SUA să preseze industria să dezvolte un nou interceptor Patriot cu un cost țintă de circa 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe unitate. Ce urmează: cerere mai mare la NATO și accelerarea alternativelor Pe termen scurt, miza este dacă summitul NATO va produce decizii care să crească fluxul de muniție antirachetă către Ucraina, într-un context în care stocurile sunt limitate și cererea este în creștere. Pe termen mediu, TWZ indică faptul că Ucraina încearcă să dezvolte o alternativă internă, inclusiv prin proiecte ale companiei ucrainene Fire Point pentru un interceptor propriu, însă integrarea completă într-o rețea funcțională de apărare antirachetă rămâne o etapă critică și, din informațiile disponibile, încă nefinalizată. [...]
Summitul NATO de la Ankara mută presiunea de pe „cât cheltuim” pe „ce livrăm”, iar credibilitatea Alianței depinde de capacitatea Europei de a transforma rapid bugete mai mari în putere militară , într-un context în care administrația Trump cere rezultate și sugerează un rol american mai redus în securitatea continentului, potrivit Digi24 . Reuniunea, care începe marți în Turcia, vine după angajamentul luat anul trecut la Haga ca aliații să aloce 5% din PIB pentru apărare până în 2035 (3,5% pentru nevoi esențiale de apărare și 1,5% pentru nevoi mai largi de securitate). Miza din acest an este însă implementarea: achiziții, capacitate industrială, sprijin pentru Ucraina și arhitectura politică a ceea ce administrația Trump numește „NATO 3.0”, conform analizei citate de Digi24 din CNBC. De la angajamente la execuție: blocajele care pot întârzia reînarmarea Un punct central este dacă „avântul” bugetar european se va vedea efectiv în producție și livrări de armament, nu doar în linii bugetare mai mari. Ulrike Franke (Consiliul European pentru Relații Externe) avertizează că există bani, dar problema este capacitatea de a-i cheltui eficient și de a produce. În text sunt enumerate limitări structurale ale industriei europene de apărare: fragmentarea producției și a programelor naționale; lanțuri de aprovizionare constrânse; birocrație; deficit de forță de muncă; subinvestiții acumulate în timp. Achizițiile comune ar putea reduce costurile și crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a opera împreună), dar guvernele rămân motivate să păstreze contracte, locuri de muncă și venituri fiscale în interiorul granițelor, ceea ce încetinește cooperarea, arată analiza. „Transferul sarcinilor” și riscul lipsei unui plan B fără SUA O altă întrebare majoră este dacă NATO poate menține angajamentul SUA în timp ce Europa preia mai multe responsabilități. Max Bergmann (CSIS) notează că Alianța a fost construită timp de 77 de ani în jurul puterii americane, iar o reducere a implicării Washingtonului – chiar fără retragere completă – ar forța Europa să-și reorganizeze apărarea fără SUA în rol central. În același timp, analiza indică faptul că s-a discutat puțin despre un „plan B” dacă Statele Unite nu mai vor să rămână profund implicate. Pentru europeni, o problemă practică este lipsa de claritate privind eventuale retrageri de forțe, resurse sau capabilități și nevoia unui calendar, dificil de obținut într-un climat politic descris ca imprevizibil. Ucraina: de la beneficiar de ajutor la sursă de inovație militară Ucraina este așteptată să fie un subiect central la Ankara, cu accent pe sprijinul militar pe termen lung, industria de apărare a Kievului și lecțiile operaționale după mai bine de patru ani de război pe scară largă. Analiza menționează intensificarea atacurilor ucrainene cu drone și rachete cu rază lungă pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructură energetică, militară și logistică , ca semn al dezvoltării unor capabilități proprii. Franke susține că NATO ar trebui să privească Ucraina și ca furnizor de inovație, în special în domeniul dronelor, al combaterii dronelor și al utilizării datelor de pe câmpul de luptă. Turcia, gazdă și beneficiar potențial al noilor bugete europene Găzduirea summitului adaugă o dimensiune politică și economică: Turcia ar urmări să-și promoveze propriile priorități de securitate și industria de apărare, inclusiv accesul la achizițiile generate de creșterea cheltuielilor militare europene. Bergmann sugerează că Ankara se teme să nu fie exclusă pe măsură ce UE direcționează o parte din cheltuieli către producători europeni, în condițiile în care Turcia este în NATO, dar nu și în UE. În ansamblu, summitul este descris ca un test de credibilitate: dacă Europa nu poate converti rapid banii în capabilități, iar NATO nu poate gestiona tranziția către o implicare americană mai redusă fără fracturi politice, presiunea asupra arhitecturii de securitate europene va crește. [...]
România va cere investiții suplimentare pentru protejarea Flancului estic , mizând pe summitul NATO de la Ankara ca moment de reafirmare a angajamentelor de apărare colectivă, potrivit Știrile Pro TV . Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a legat această poziție de riscurile generate de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv de efectele resimțite în proximitatea graniței României. În acest context, ea a indicat că discuțiile din format aliat au fost constante de la începutul conflictului, atât pe componenta de securitate, cât și pe nevoia de pregătire mai bună în NATO pentru întărirea capacității comune de descurajare (capacitatea de a preveni un atac prin credibilitatea răspunsului). „Este foarte important acest Summit de la Ankara pentru a reafirma articolul 5 şi angajamentul comun pentru securitatea colectivă.” De ce contează: presiune pentru resurse suplimentare pe linia estică Țoiu a susținut că statele aflate la granița războiului au „o nevoie suplimentară” de investiții pentru protejarea Flancului estic. Mesajul vine pe fondul discuțiilor din regiune despre o posibilă perioadă mai dificilă în lunile următoare, după ce premierul Poloniei, Donald Tusk, a spus că ar fi primit informații de la aliați în acest sens; ministrul român a încadrat însă subiectul în evaluările și consultările aliate deja existente. Ce urmează să fie discutat la Ankara Potrivit ministrului interimar, tema investițiilor și a pregătirii aliate va fi abordată în mai multe formate de lucru la summit: reuniunea miniștrilor de externe; o întâlnire de lucru dedicată, împreună cu Ucraina; reuniunea miniștrilor apărării; întâlnirea liderilor. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre nivelul sau forma acestor investiții, rămâne de urmărit dacă discuțiile de la Ankara se vor concretiza în angajamente operaționale sau financiare specifice pentru întărirea Flancului estic. [...]
Suedia își accelerează „apărarea totală” pe insula Gotland , mizând pe combinația dintre remilitarizare și reziliență civilă, într-un context în care autoritățile văd insula drept un punct-cheie pentru controlul Mării Baltice, potrivit Adevărul . Gotland, o insulă suedeză din Marea Baltică, este descrisă ca având o importanță strategică majoră: „cine controlează Gotland, controlează Marea Baltică”, iar în planurile de apărare ale Suediei pentru 2025–2030 un atac surpriză asupra insulei (aerian sau maritim) este inclus între cele șapte scenarii critice care cer planificare prioritară. Remilitarizare rapidă, după un deceniu de retragere Articolul descrie revenirea accelerată a prezenței militare pe insulă, după ce în 2005 Suedia a desființat ultimul regiment din Gotland și a lăsat apărarea în sarcina unui batalion redus al Gărzii Naționale. În perioada de vârf a Războiului Rece, insula găzduia patru regimente și putea mobiliza până la 25.000 de soldați. Un exemplu al acestui efort este cazul unei tinere de 19 ani, aflată în serviciul militar obligatoriu, care participă la exerciții la o bază din Gotland și urmează să plece în prima misiune oficială la Stockholm, pentru paza familiei regale. Ea este prezentată ca parte a „sutelor de recruți” trimiși la baza de lângă orașul fortificat Visby. „Marea NATO” și presiunea pe echipamente în Europa Gotland este poziționată la aproximativ 275 de kilometri de Kaliningrad, exclava rusă puternic militarizată dintre Lituania și Polonia. În acest context, colonelul Andreas Gustafsson , comandantul forțelor armate suedeze din Gotland, leagă direct controlul insulei de securitatea regională și de NATO: „Dacă poți controla insula Gotland, poți controla întreaga Mare Baltică. Prin urmare, trebuie să menținem controlul aici – pentru Suedia, dar și pentru NATO.” După aderarea Suediei la NATO, insula a devenit un teren constant pentru exerciții militare comune. Totuși, extinderea capabilităților este încetinită de lipsa de echipamente la nivel european, pe fondul cererii ridicate, în special pentru sisteme de artilerie, ceea ce prelungește timpii de livrare, potrivit aceluiași comandant. Componenta civilă: autosuficiență și pregătire pentru crize Pe lângă dimensiunea militară, autoritățile pun accent pe „apărarea totală” – un model care include pregătirea civilă pentru scenarii de criză, inspirată din lecțiile războiului din Ucraina. Mikael Frisell, directorul general al Agenției Suedeze pentru Apărare Civilă și Reziliență (MSB), argumentează că izolarea geografică poate face insula vulnerabilă, inclusiv prin riscul de a fi blocată în caz de conflict, motiv pentru care se urmărește transformarea Gotland într-o zonă cât mai autosuficientă. Serviciile de urgență sunt instruite pentru: gestionarea unui număr mare de victime; neutralizarea muniției neexplodate; căutare și salvare în clădiri dărâmate. La nivel comunitar, inițiative precum Stark socken („Comunitatea Puternică”) implică locuitorii din mediul rural în cartografierea surselor de apă, verificarea stocurilor de alimente și a generatoarelor și organizarea unor centre comunitare unde oamenii se pot adăposti, găti și primi informații în caz de criză. În același timp, articolul notează că, deși un atac convențional pe termen scurt este considerat puțin probabil, riscurile de spionaj și sabotaj rămân ridicate, iar oficialii suedezi avertizează că un eventual acord de încetare a focului în Ucraina ar putea permite Rusiei să își redirecționeze rapid forțele către Finlanda și statele baltice. Modelul de „apărare totală” din Gotland este prezentat ca reper pentru reziliența în fața amenințărilor hibride și ar fi atras atenția altor state NATO, inclusiv a Marii Britanii. [...]
