Știri
Știri din categoria Apărare
Statele aliate ale SUA se tem că războiul cu Iranul ar putea bloca livrarea armelor deja comandate, pe fondul consumului rapid de muniții de către armata americană. Potrivit Politico, mai multe țări din Europa și Asia sunt îngrijorate că Pentagonul redirecționează stocuri de armament pentru conflictul cu Iranul, ceea ce ar putea întârzia sau chiar anula livrările contractate anterior.
Oficiali din aproape o duzină de state aliate au declarat că situația creează tensiuni majore, mai ales după ce Washingtonul a presat în ultimii ani partenerii să crească bugetele militare și să cumpere echipamente americane – de la interceptoare de apărare aeriană până la bombe ghidate. Acum, o parte dintre aceste muniții ar fi utilizate direct de SUA în conflictul cu Iranul.
Statele europene, care și-au redus deja stocurile după ajutorul militar trimis Ucrainei, se tem că vor rămâne fără capacități suficiente pentru a descuraja o eventuală agresiune a Rusiei.
În același timp, aliații din Asia sunt preocupați că:
Un diplomat asiatic citat de publicație a avertizat că, pe măsură ce conflictul se prelungește, Washingtonul va mobiliza tot mai multe resurse pentru operațiuni, ceea ce ar putea afecta „pregătirea” militară a partenerilor.
Producția de muniții sofisticate necesită ani de planificare și implică lanțuri de aprovizionare complexe, cu numeroase blocaje. De aceea, promisiunile președintelui Donald Trump privind o „ofertă practic nelimitată” de muniții nu au reușit să calmeze temerile aliaților.
În Congresul american apar deja îngrijorări privind nivelul stocurilor militare. Senatorul republican Mitch McConnell a avertizat că armata SUA ar putea să nu fie pregătită să descurajeze simultan agresiuni din partea Rusiei și Chinei, dacă deficitul de muniții continuă.
Potrivit unor surse apropiate discuțiilor din Pentagon, armata americană folosește în conflict cantități foarte mari de armament avansat, inclusiv:
Pentru a răspunde cererii, Trump a declarat că s-a întâlnit cu directori ai unor mari companii din industria de apărare, precum Boeing, Northrop Grumman, RTX și Lockheed Martin, care ar fi acceptat să crească de patru ori producția unor sisteme de armament avansate.
Totuși, specialiștii avertizează că industria militară modernă nu poate fi accelerată rapid. Spre deosebire de producția din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fabricarea sistemelor sofisticate precum rachetele Patriot implică tehnologii complexe și lanțuri industriale greu de extins într-un timp scurt.
Situația a determinat deja unele state europene să ia în calcul diversificarea furnizorilor de armament, iar Uniunea Europeană a adoptat reguli care favorizează producătorii din interiorul blocului comunitar. Dacă tendința continuă, analiștii avertizează că relația militară dintre SUA și aliații săi ar putea intra într-o perioadă de reconfigurare.
Recomandate
Incidentul din Strâmtoarea Hormuz ridică miza pentru supravegherea navală fără echipaj , după ce Iranul a susținut că a capturat o dronă submarină americană, iar Pentagonul a confirmat doar că un vehicul subacvatic fără pilot a avut o defecțiune, potrivit The Jerusalem Post . Gărzile Revoluționare iraniene au declarat că au „capturat” un submarin fără echipaj la intrarea în Strâmtoarea Hormuz și au publicat o imagine cu vehiculul, indicând că ar fi fost dus într-o locație nedezvăluită din Iran. Teheranul a prezentat episodul ca pe o demonstrație a capacităților sale de contracarare a tehnologiilor americane în unul dintre cele mai sensibile puncte maritime pentru comerțul global cu energie. Ce spune Iranul și ce confirmă SUA Presa de stat iraniană a identificat vehiculul ca fiind un Dive-LD, un „vehicul subacvatic autonom” (AUV – dronă care operează sub apă fără echipaj) produs de compania americană Anduril, cu sediul în California. Potrivit companiei, platforma poate fi folosită pentru: contramăsuri împotriva minelor; cartografierea fundului mării; culegere de informații; inspecția infrastructurii subacvatice, inclusiv cabluri și conducte. În replică, un purtător de cuvânt al Pentagonului a spus că o dronă subacvatică americană „a avut o defecțiune în urmă cu mai bine de o zi” și că aceasta „supraveghea apele regionale” în sprijinul operațiunilor în curs. Oficialul american a adăugat că drona era „un model mai vechi”, care „nu a colectat date sensibile” și nu avea la bord echipamente sonar sau radar clasificate. Reuters notează că nu a putut verifica independent afirmațiile Iranului, iar Pentagonul nu a abordat explicit în declarație susținerea privind „capturarea”. Anduril nu a răspuns solicitării de comentarii. De ce contează: costuri, ritm de înlocuire și vulnerabilități Episodul vine într-un moment în care armata SUA investește masiv în sisteme navale fără echipaj – subacvatice și de suprafață – pentru a reduce costurile de monitorizare pe arii maritime foarte mari și pentru a limita riscurile pentru personal. Conform site-ului Anduril, Dive-LD poate opera până la 10 zile fără întoarcere la bază și este proiectat să coboare până la 6.000 de metri adâncime. Publicația americană DefenseScoop a relatat în 2024 că un astfel de sistem ar costa aproximativ 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei). În plan operațional, incidentul evidențiază o tensiune structurală a „războiului cu drone” pe mare: platformele fără echipaj sunt mai ieftine și mai ușor de desfășurat decât navele cu echipaj, dar pot deveni și mai expuse capturării sau exploatării propagandistice atunci când apar defecțiuni sau pierderi de control în zone disputate. [...]
Militarizarea orbitei riscă să lovească direct infrastructura critică , pe măsură ce SUA și China dezvoltă capabilități care pot perturba sau distruge sateliți folosiți pentru comunicații, navigație și informații, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Miza depășește zona strict militară: o escaladare în spațiu ar putea afecta servicii de care depind economiile moderne și operațiunile statelor. În iunie, o navă spațială chineză fără echipaj, urmărită de analiști militari americani, a lansat un mic satelit într-o regiune orbitală aglomerată, la sute de kilometri deasupra Pământului. Obiectul a manevrat în jurul unui alt satelit chinez și s-a întors apoi în apropierea navei-mamă, potrivit companiei americane LeoLabs. Detaliile despre misiune sunt puține, iar în paralel armata americană operează, la rândul ei, o navă spațială secretă, fără echipaj, asemănătoare unei mici navete. De ce contează: sateliții au devenit o „țintă” care poate bloca operațiuni pe Pământ Analiza arată că sateliții nu mai sunt priviți doar ca platforme „pasive”, ci ca sisteme care pot interveni activ într-un conflict: pot bruia, pot folosi lasere pentru a afecta senzori și, în anumite scenarii, ar putea chiar captura sau muta sateliți ai adversarului. Everett Dolman, fost profesor la Colegiul de Război Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA, avertizează că perturbarea capacităților spațiale americane ar putea „paraliza” operațiunile militare terestre, de la supraveghere la apărarea antirachetă. În aceeași logică, generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA , a spus în iulie că Beijingul își dezvoltă rapid capabilitățile, iar amenințarea este „substanțială”. Semnale operaționale: SUA și Marea Britanie, misiune comună lângă un satelit chinez Într-un episod prezentat ca relevant pentru noua dinamică, SUA și Marea Britanie au desfășurat prima lor operațiune militară comună cunoscută în spațiu, în apropierea traiectoriei unui satelit-spion chinez suspectat, potrivit datelor comerciale de urmărire spațială citate de Reuters. În timpul operațiunii, un satelit militar american a fost dirijat să se apropie rapid de unul britanic, în timp ce satelitul chinez „Shiyan 12-01” trecea la aproximativ 83 de kilometri sub cele două nave spațiale, conform Slingshot Aerospace. Trei experți cu experiență militară au apreciat că acțiunea părea un semnal către Beijing; Andrew Turner, ofițer superior în rezervă al Forțelor Aeriene Regale britanice, a descris-o drept „aproape cu siguranță un semnal strategic”. Autoritățile americane și britanice au anunțat public operațiunea, dar nu au precizat că s-a desfășurat în apropierea unei nave spațiale chineze. Ministerul chinez de Externe a declarat că nu cunoaște detaliile specifice. Capabilități în dezvoltare: „sateliți vânători”, bruiaj și arme antisatelit Reuters inventariază o gamă de tehnologii aflate în competiție, de la sateliți manevrabili care pot urmări și inspecta alte nave spațiale până la sisteme de bruiaj electronic, atacuri cibernetice și rachete antisatelit. În orbită, SUA, China și Rusia operează sateliți capabili să se apropie de alte obiecte, iar astfel de platforme ar putea fi adaptate pentru a transporta arme, inclusiv lasere sau proiectile, potrivit oficialilor occidentali citați. Pe partea chineză, analiza menționează demonstrații de manevre sincronizate ale mai multor sateliți la distanțe mici („luptă aeriană” orbitală, în termenii oficialilor americani), precum și capacitatea de a captura un satelit scos din funcțiune și de a-l muta pe o altă orbită. Un oficial al Forței Spațiale a SUA a spus că anul trecut China ar fi efectuat probabil o încercare de realimentare în orbită, un pas care ar putea schimba durata și tipul operațiunilor posibile, deoarece sateliții sunt limitați de combustibilul cu care sunt lansați. În același timp, Forța Spațială a SUA a anunțat în iunie introducerea unei arme electromagnetice terestre produse de L3Harris Technologies , concepută pentru a dezactiva sau perturba sateliții unui adversar, într-o rară dezvăluire privind propriile capacități. Ce urmează: mai multă opacitate și o orbită tot mai aglomerată O parte semnificativă a operațiunilor spațiale rămâne clasificată, din motive de securitate națională, ceea ce limitează verificarea independentă a intențiilor și a capabilităților reale. În paralel, orbita devine tot mai aglomerată: materialul menționează că SpaceX operează aproximativ 11.000 de sateliți Starlink, iar China dezvoltă rețele concurente. În acest context, competiția pentru capabilități antisatelit și pentru operațiuni „aproape” de alți sateliți crește riscul ca o criză geopolitică să se traducă în perturbări cu efecte în lanț asupra infrastructurii de comunicații și navigație de care depind atât armatele, cât și economia civilă. [...]
O creștere neobișnuită a zborurilor de supraveghere NATO lângă granițele Rusiei indică o intensificare a culegerii de informații într-un moment de tensiuni ridicate, potrivit HotNews , care citează date din monitorizări din surse deschise și relatarea UKDefenceJournal. Activitatea descrisă include două avioane de supraveghere RC-135W Rivet Joint , cel puțin două aeronave P-8A Poseidon și avioane americane de realimentare în zbor, care au operat aproape de frontierele Rusiei. Potrivit UKDefenceJournal, seria de zboruri este „mai puțin obișnuită” atât ca amploare, cât și ca tip de aeronave implicate, iar misiunile au fost derulate din Regatul Unit și Islanda. De ce contează: focus pe Murmansk și Marea Barents Un element notabil este reapariția unui avion Rivet Joint al Forțelor Aeriene ale SUA în zona Comandamentului European „pentru prima dată după o lungă perioadă”, cu zboruri în apropierea complexului bazei navale ruse din Murmansk. Publicația citată consideră probabilă operarea cu escortă de vânătoare, în contextul prezenței unui convoi de avioane-cisternă în zonă. Murmansk și Peninsula Kola au o importanță strategică majoră pentru Rusia: găzduiesc Flota Nordică, inclusiv submarinele cu rachete balistice – componenta maritimă a descurajării nucleare ruse – și submarine de atac care se deplasează spre Atlantic. Zona este descrisă ca fiind cea mai concentrată adunare de putere navală rusă și punct de plecare pentru desfășurări către culoarul Groenlanda–Islanda–Regatul Unit. Ce rol au aeronavele: supraveghere electronică și vânătoare de submarine În configurația misiunilor, aeronavele au roluri complementare: RC-135W Rivet Joint : platformă de supraveghere electronică; echipajele scanează spectrul electromagnetic pentru a colecta comunicații, emisii radar și alte semnale. Zborul de-a lungul frontierei permite cartografierea radarelor și a rețelelor de comunicații fără intrarea în spațiul aerian vizat. P-8A Poseidon : misiuni anti-submarin; folosește balize aruncate în apă, radar și sisteme de procesare acustică. Context: două săptămâni de activitate aliată intensă Zborurile vin la finalul unei perioade de două săptămâni cu activitate aeriană aliată „neobișnuit de intensă” de-a lungul frontierei ruse. Pe 18 august, aproximativ 25 de aeronave din mai multe țări au operat în regiunea baltică într-o operațiune coordonată de SUA, inclusiv o aeronavă de atac electronic EA-37B Compass Call și o platformă de informații ARTEMIS II, iar zborurile au continuat în zilele următoare. Ulterior, aeronave NATO E-3A Sentry și avioane-cisternă ale Flotei Multinaționale MRTT au operat deasupra Lituaniei și Poloniei. În același tablou, HotNews notează că intensificarea are loc pe fondul deteriorării relațiilor Rusia–NATO, inclusiv pe fondul incursiunilor cu drone rusești în spațiul aerian al unor state aliate, „inclusiv în România”, și al unor măsuri recente anunțate de Germania după atribuirea către serviciile ruse a unei tentative de atac cu drone asupra aeroportului Leipzig/Halle. Ce urmează nu poate fi dedus cu certitudine doar din aceste date, însă amploarea și compoziția misiunilor sugerează o prioritate operațională pentru culegerea de informații în proximitatea unor obiective militare ruse cu valoare strategică ridicată. [...]
Israel își semnalează intenția de escaladare totală în cazul unui atac iranian , după ce ministrul Apărării, Israel Katz , a spus că un astfel de scenariu ar „elibera” armata israeliană (IDF) „de orice restricții”, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul indică o posibilă schimbare de prag operațional, cu implicații directe pentru riscul regional și pentru infrastructura energetică a Iranului. Katz a făcut declarațiile într-un discurs adresat angajaților Ministerului Apărării, înaintea sărbătorii Rosh Hashanah, într-un context în care publicația notează că informațiile au fost relatate de Walla. Oficialul israelian a avertizat că, în cazul unui atac iranian, Israelul ar viza „toată infrastructura națională, militară și civilă” a Iranului, inclusiv infrastructura energetică. „Vom distruge toată infrastructura națională, militară și civilă din Iran, inclusiv infrastructura energetică.” Mesajul operațional: „fără restricții” și ținte extinse În aceeași intervenție, Katz a susținut că regimul iranian „știe foarte bine” de ce a evitat recent să atace Israelul. El a invocat acțiuni anterioare ale Israelului împotriva Iranului, afirmând că Israelul „a atacat cu forță”, că ar fi „distrus programul nuclear” al Iranului și că ar fi „asasinat” pe (fostul lider suprem) Khamenei, precum și că ar fi afectat „capabilitățile strategice” ale Teheranului. Publicația nu oferă, în textul extras, detalii independente care să susțină aceste afirmații. Katz a mai spus că Israelul este pregătit atât pentru apărare, cât și pentru atac, iar IDF „este gata să îndeplinească misiunea”. Context: presiunea sancțiunilor SUA și poziția lui Netanyahu Ministrul Apărării a legat situația și de presiunea economică asupra Iranului, afirmând că sancțiunile SUA ar putea împinge regimul „spre pragul distrugerii”, apreciere pe care a calificat-o drept „probabilă”. Declarațiile lui Katz vin după un mesaj al premierului Benjamin Netanyahu , care a spus miercuri că un atac al Iranului ar fi „una dintre ultimele lor decizii”. Netanyahu a afirmat, într-o vizită la o instituție religioasă din Sderot, că Iranul „atacă și amenință pe toată lumea”, dar „nu aici”, pentru că ar cunoaște consecințele unui atac asupra Israelului. [...]
Negocierile SUA–Ucraina pentru o licență de producție a interceptorilor Patriot nu rezolvă deficitul de muniție pe termen scurt , iar chiar și cu un acord în vigoare ar fi nevoie de ani pentru a construi capacități industriale, potrivit G4Media , care îl citează pe secretarul de stat american Marco Rubio. Rubio a spus că subiectul acordării unei licențe pentru producerea în Ucraina a rachetelor interceptoare Patriot este „în negocieri” și că „s-ar putea ajunge la un acord”, dar efectul nu ar fi imediat. El a explicat că producția de interceptori Patriot este un proces complex, care ar dura mai mulți ani chiar și în condițiile obținerii licenței, din cauza timpului necesar pentru construirea fabricilor și a nivelului ridicat de sofisticare al armamentului. De ce contează: cererea globală apasă pe stocuri și pe capacitatea de producție În aceeași intervenție, Rubio a susținut că problema disponibilității nu este specifică Ucrainei, pe fondul unei creșteri puternice a cererii de rachete interceptoare la nivel mondial. El a invocat inclusiv nevoile SUA în Orientul Mijlociu, în contextul confruntării cu Iranul, și a subliniat că Washingtonul trebuie să-și mențină propriile stocuri la un nivel suficient înainte de a extinde livrările către alți parteneri. Context politic: Zelenski a discutat licența cu Trump, care cere prudență Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat în iulie, în timpul unei vizite la Washington, că a discutat cu Donald Trump posibilitatea acordării unor licențe pentru producerea în Ucraina a interceptorilor Patriot. Trump avertizase anterior că SUA trebuie să fie „foarte atente” înainte de a autoriza producerea unor astfel de arme în afara teritoriului american, referindu-se atât la Patriot, cât și la Tomahawk. Miza operațională pentru Kiev Sistemele Patriot sunt descrise ca esențiale pentru Ucraina, în special pentru apărarea împotriva rachetelor balistice, dificil de interceptat. Kievul solicită de mai mult timp suplimentarea stocurilor de interceptori, pe fondul intensificării atacurilor rusești, iar presiunea asupra munițiilor a devenit mai sensibilă odată cu operațiunile militare din Orientul Mijlociu, care au crescut cererea asupra stocurilor americane. [...]
Danemarca a început să trimită recruți în Groenlanda , într-o mișcare care ridică nivelul de pregătire și prezență militară în Arctica, pe fondul tensiunilor politice generate de declarațiile președintelui american Donald Trump despre preluarea insulei, potrivit Antena 3 , care citează Reuters. Decizia marchează o schimbare operațională: recruții fac parte din prima serie înrolată în cadrul unui program danez de recrutare militară extinsă, conceput pentru a forma soldați capabili să opereze într-o regiune considerată strategică, dar dificilă din punct de vedere al terenului și climei. Danemarca și Groenlanda au respins public ideea anexării, după ce Trump a invocat argumente de securitate națională și a acuzat Copenhaga că ar fi neglijat apărarea Arcticii. Ce se schimbă pe teren: instruire și misiuni în condiții arctice Recruții participă la „Arctic Endurance”, un exercițiu militar danez axat pe luptă și supraviețuire în condiții de frig extrem. Antrenamentele au loc la nord de Cercul Polar și includ deplasări prin zone stâncoase și întinderi fără vegetație, în condiții specifice mediului arctic. Un recrut, David (19 ani), a explicat pentru Reuters că desfășurarea are și o componentă de mesaj către populația locală: „Arată că suntem aici și că nu ne gândim doar la propria noastră piele. Ne gândim și la oamenii din Groenlanda.” Context NATO și reacții: Arctica devine un front de descurajare Exercițiul „Arctic Endurance” este inclus în „ Arctic Sentry ”, o misiune NATO lansată în acest an, cu obiectivul de a consolida prezența Alianței în Arctica și de a reduce tensiunile interne apărute după declarațiile lui Trump despre Groenlanda. Comandantul companiei, căpitanul Laura Jepsen, a descris rolul contingentului în termeni de pregătire și acumulare de experiență în teren arctic: „Desigur, facem parte dintr-un tablou mai amplu al comunicării strategice privind Groenlanda, dar rolul nostru aici este pur și simplu să continuăm pregătirea recruților, a soldaților, și să dobândim mai multă experiență în ceea ce privește antrenamentele în terenul și clima arctică.” Rusia, care are cea mai mare prezență militară în Arctica, a criticat intensificarea activităților NATO în regiune, susținând că aceasta ar crește riscul unei confruntări. În paralel, China și-a intensificat activitatea în Arctica, o zonă bogată în resurse minerale, în principal în parteneriat cu Moscova. De ce contează: costuri și priorități de apărare Copenhaga s-a angajat să aloce „miliarde de dolari” pentru consolidarea apărării în Arctica, după ce ministrul danez al Apărării a recunoscut că regiunea a fost subfinanțată timp de mai mulți ani. Sursa nu precizează valoarea exactă sau calendarul acestor alocări. Un alt recrut, Anton (22 ani), a rezumat semnalul politic al desfășurării: „Cred că transmite un mesaj că Danemarca se consolidează pentru viitor.” [...]
