Oficiali europeni din NATO analizează coaliții regionale de apărare fără sprijinul SUA - mecanisme de reacție automată discutate chiar și în absența Articolului 5

Oficialii europeni din NATO iau în calcul mecanisme de apărare fără SUA , inclusiv coaliții regionale care ar putea reacționa automat la un atac, chiar și în scenariul în care Washingtonul nu ar susține activarea Articolului 5 , potrivit Digi24 . Discuțiile indică o schimbare de paradigmă cu impact direct asupra arhitecturii de securitate europene: planificarea de contingență începe să includă explicit varianta unei implicări americane reduse sau blocate într-o criză. Contextul invocat este o acumulare de decizii și presiuni atribuite președintelui Donald Trump – de la campania pentru anexarea Groenlandei și încercarea de a-i atrage pe europeni într-un atac asupra Iranului, până la anularea desfășurării în Europa a unor rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă și a „câtorva mii” de soldați, potrivit unor oficiali citați în material. De ce contează: se discută un răspuns „automat” fără Articolul 5 Un număr tot mai mare de guverne europene analizează cum ar putea funcționa apărarea colectivă dacă SUA ar „paraliza efectiv NATO” într-o criză, refuzând activarea Articolului 5. În ultimele săptămâni, guverne și instituții europene au studiat rapoarte care încearcă să răspundă la două întrebări: cum pot aliații europeni să lanseze un răspuns defensiv decisiv fără SUA și cum ar putea purta un război fără capacitățile americane care stau la baza planificării militare a NATO. Potrivit materialului, statele nordice și Franța ar fi început discret discuții interne încă de anul trecut, iar în ultimele luni Germania și Polonia ar fi devenit mai active în examinarea opțiunilor de rezervă. Tema ar fi ajuns și în statele baltice și este discutată informal inclusiv „pe coridoarele” sediului NATO. Presiunea politică internă: încredere scăzută în sprijinul SUA și dezbatere nucleară Materialul citează un sondaj realizat în 12 țări și publicat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), potrivit căruia doar: 35% dintre britanici, 27% dintre germani, 22% dintre suedezi, 20% dintre danezi erau „foarte” sau „destul de” încrezători că SUA ar interveni dacă țările lor ar fi atacate. În același timp, 65% dintre polonezi și 56% dintre suedezi au spus că ar sprijini, fie provizoriu, fie ferm, construirea unui arsenal atomic național, conform aceluiași sondaj. Scenariul coalițiilor regionale: comandă NATO, activare fără SUA Un document descris drept „radical”, asociat ECFR, propune organizarea apărării Europei în jurul unor coaliții regionale care ar folosi cele trei Comandamente ale Forțelor Comune existente ale NATO, acoperind: Nordul Îndepărtat și țările nordice, sectorul central al flancului estic (de la statele baltice până la Alpi), sudul Europei și Marea Mediterană. Ideea centrală este ca aceste coaliții și structurile lor de comandă să fie activate automat, cu puteri „pre-delegate” (mandate stabilite dinainte), dacă un membru ar fi atacat, chiar și fără Articolul 5. Documentul mai sugerează că ar putea fi incluși parteneri din afara alianței, precum Ucraina. Tot în acest cadru sunt menționate opțiuni de ripostă „pe teren inamic”, inclusiv în Kaliningrad, sau chiar ocuparea unor porțiuni de teritoriu rusesc ca „monedă de schimb” pentru negocierea încheierii conflictului. „Plan Z”: o coaliție de „hedging nuclear” Cea mai controversată propunere din material vizează o „coaliție de hedging nuclear” (adică o strategie de „asigurare” prin apropierea de pragul tehnologic), în care state non-nucleare – precum Germania, Polonia, Suedia sau Ucraina – ar partaja tehnologii nucleare pentru a ajunge la capacitatea de a putea achiziționa arme atomice. Scopul ar fi un semnal de descurajare pentru Rusia, prin riscul apariției mai multor state europene înarmate nuclear. Rezerve în interiorul NATO: flexibilitate versus reformă instituțională Materialul notează și existența unor rezerve față de reformarea formală a instituțiilor alianței. Un fost oficial NATO, citat de Digi24, spune că ar putea fi mai ușor să se improvizeze un răspuns european la o invazie rusească decât să se construiască din timp o arhitectură elaborată, adăugând că discuția există „non-stop” informal, chiar dacă „niciun ambasador NATO” nu ar intra într-o conversație oficială pe acest subiect. Separat, este menționat un studiu coordonat de Rusi și alte grupuri de experți, supervizat de fostul președinte finlandez Sauli Niinisto , care ar propune o alianță „sub-NATO” a principalilor actori militari europeni (inclusiv Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia și statele nordice și baltice). Unul dintre autorii citați susține că o astfel de coaliție ar putea respinge realist o incursiune rusească și cu asistență minimă din partea SUA, de tip informații și date de țintire. Pentru Europa, miza imediată nu este doar „mai multă apărare”, ci cum își setează din timp lanțul de comandă și regulile de reacție într-un scenariu în care garanția politică americană devine incertă. [...]