Știri
Știri din categoria Apărare
Germania încearcă să limiteze șocul operațional al retragerii a 5.000 de militari americani și mută discuția spre accelerarea capacității Europei de a-și asigura apărarea în cadrul NATO, potrivit Politico. Mesajul vine în contextul deciziei Pentagonului de a reduce prezența SUA în Germania, într-un calendar de 6–12 luni.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că o astfel de retragere era anticipată și a legat-o de nevoia „întăririi pilonului european” în NATO.
„Dacă vrem să rămânem transatlantici, trebuie să întărim pilonul european în cadrul NATO.”
Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari din Germania, dar măsura ar urma să lase în continuare aproximativ 33.000 de soldați americani pe teritoriul german, potrivit datelor citate. Decizia inversează o creștere a efectivelor începută în mandatul fostului președinte Joe Biden.
Un purtător de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că secretarul apărării Pete Hegseth a ordonat retragerea după o reevaluare a consolidării trupelor americane în Europa și în funcție de „condițiile de pe teren”, cu termen de implementare estimat la 6–12 luni.
NATO a transmis că lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei, iar un purtător de cuvânt al Alianței, Allison Hart, a spus că mișcarea „subliniază nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare”.
Comisia Europeană a arătat, la rândul ei, că amprenta militară americană în Europa rămâne o contribuție „semnificativă” la descurajare și apărare și constituie „fundamentul apărării colective” pentru 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO. În același timp, Comisia a susținut că țările UE își îndeplinesc angajamentele în NATO prin creșterea cheltuielilor militare într-un ritm „fără precedent”.
Articolul plasează decizia într-un climat politic tensionat între președintele american Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz, pe fondul disputei legate de Iran. În plus, Trump a amenințat că ar putea retrage trupe și din Spania și Italia, criticându-i pe liderii celor două țări; Madrid și Roma au fost, asemenea Berlinului, critice față de războiul SUA–Israel în Iran, iar ambele state au refuzat folosirea bazelor lor de către avioane militare americane implicate în conflict, potrivit relatării.
Premierul Poloniei, Donald Tusk, a reacționat public, deplângând „tendința dezastruoasă” în relațiile Europa–SUA și avertizând asupra „dezmembrării” alianței transatlantice, într-o postare pe X citată de publicație.
Recomandate
Forța Spațială a SUA ia în calcul să trimită până în 2029 cinci sateliți militari în spațiul dintre Pământ și Lună , într-o mișcare care ar extinde explicit planificarea operațională a Pentagonului către orbita Lunii și ar deschide o nouă zonă de competiție militară, potrivit Futurism . Publicația notează că inițiativa vizează lansarea a cinci sateliți în spațiul cislunar (regiunea dintre Pământ și Lună), care ar urma să ajungă pe orbite ce includ partea îndepărtată a Lunii. Demersul este descris ca o posibilă serie de misiuni de recunoaștere, cu traiectorii de tip „slingshot” (manevră de asistență gravitațională) în jurul Lunii. Ce cere Pentagonul industriei și de ce contează operațional Informația a apărut după ce industria aerospațială a primit un buletin adresat producătorilor, în care Pentagonul arată că este „interesat, la nivel de intenție” („notionally interested”) de astfel de lansări. Conform relatării, mesajul către industrie urmărește să afle dacă există capacitatea de a livra o soluție „rapidă” și cu „risc redus” pentru o misiune de recunoaștere către partea îndepărtată a Lunii. În același timp, notificarea citată de Futurism sugerează că aceste vehicule ar putea funcționa ca „vehicule-semințe” pentru a fundamenta o viitoare strategie de achiziție, în perspectiva unei „constelații cislunare proliferate” — adică o rețea mai numeroasă de sateliți, distribuiți pe mai multe orbite, pentru redundanță și acoperire mai bună. „Domeniu de război” în spațiul cislunar: rațiunea invocată Potrivit Futurism, oficiali ai Forței Spațiale americane descriu spațiul cislunar ca pe un „domeniu de război” („warfighting domain”). În acest context, generalul-maior Stephen Purdy a indicat drept principal impuls preocuparea legată de China și planurile Beijingului de a ajunge pe Lună până în 2030. În relatarea citată, Purdy susține că China nu ar urmări o demonstrație singulară, ci „activitate susținută”, și că își construiește capacitățile necesare pentru a derula aceste misiuni. „Acesta nu este un proiect științific pe patru sau cinci ani. Este vorba despre a obține capabilități cât mai curând.” Ce urmează Materialul nu indică o decizie finală de lansare, ci o etapă de evaluare și consultare a industriei privind fezabilitatea unei soluții rapide și cu risc redus. Dacă planul va fi confirmat, ar însemna trecerea de la discuții doctrinare la pași concreți de prezență militară în proximitatea Lunii, cu implicații directe pentru arhitectura viitoare de sateliți și pentru competiția strategică SUA–China în spațiu. [...]
NATO își accelerează modernizarea apărării anti-dronă și a procesului de țintire cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a scurta radical ciclul de adoptare a tehnologiilor de pe câteva decenii la luni , pe fondul proliferării dronelor ieftine și al schimbării rapide a amenințărilor de pe câmpul de luptă, potrivit The Jerusalem Post . Demonstrația practică a acestei schimbări a avut loc la NATO FUSE , desfășurat în Letonia în 29–30 octombrie, unde Allied Command Transformation a reunit trei inițiative: Digital Backbone eXperimentation (DiBaX), Layered Counter-UAS Initiative (LCI-X) și Next Generation Targeting (NGT). Evenimentul a adus împreună organizații militare, operatori și companii pentru a testa concepte și a colecta date „în condiții realiste”, fără a fi un exercițiu de achiziție, conform publicației. De ce contează: apărare mai ieftină și decizii mai rapide Mesajul central transmis de generalul-maior Arnoud Stallmann, responsabil în NATO pentru capabilități multi-domeniu, este că alianța are nevoie de soluții de interceptare mai puțin costisitoare decât utilizarea unor mijloace scumpe de apărare aeriană (avioane de vânătoare sau interceptori proiectați pentru amenințări mai mari). În același timp, NATO încearcă să reducă timpul dintre identificarea unei ținte și luarea deciziei, prin integrarea datelor, a senzorilor și a instrumentelor bazate pe inteligență artificială. Stallmann a indicat că incursiunile repetate ale dronelor și lecțiile conflictelor moderne au forțat alianța să-și regândească atât apărarea, cât și viteza cu care adoptă tehnologia. În exercițiile din Letonia participă peste 30 de țări și peste 100 de companii, potrivit acestuia. Publicația notează că, deși companii israeliene au participat la evenimente NATO anterioare, la Operation NATO FUSE nu a participat nicio companie din Israel. Miza operațională: o „coloană vertebrală” digitală și interoperabilitate transfrontalieră NATO își construiește o arhitectură digitală comună – descrisă ca un strat integrat de software, rețele de date și infrastructură – care să permită forțelor să se conecteze, să partajeze date și să opereze împreună. Accentul din acest an, în cadrul DiBaX, a fost pe: comandă și control reziliente (menținerea comunicațiilor când rețelele sunt perturbate); accelerarea deciziilor prin integrarea datelor, a senzorilor și a inteligenței artificiale; testare în paralel pentru contracararea dronelor și pentru țintire. Publicația subliniază că una dintre cele mai dificile probleme rămâne coordonarea transfrontalieră, ceea ce face ca partajarea datelor și interoperabilitatea să devină cerințe critice pentru viitoarele sisteme. Anti-dronă: NATO evită „o singură soluție” și testează apărarea pe straturi Pentru amenințarea dronelor, NATO avansează LCI-X, un program de experimentare operațională care trece gradual de la testarea sistemelor individuale la integrarea unor celule conectate de contracarare a dronelor (C-UAS) și conectarea lor la rețelele NATO de comandă și control. LCI-X a rulat printr-o serie de evenimente dedicate în Finlanda și Letonia în ultimul an, cu obiectivul de a conecta senzori, „efectori” (mijloace de neutralizare) și sistemele de comandă și control, oferind industriei feedback direct de la operatori. Stallmann a insistat că alianța nu vrea să se blocheze într-o singură direcție tehnologică și urmărește o soluție „pe straturi”, nu una totală. Țintire cu AI: reducerea timpului de la informație la decizie, cu om „în buclă” În paralel, inițiativa Next Generation Targeting urmărește un cadru „federat” care să integreze date naționale prin instrumente modulare de inteligență artificială și management al datelor, păstrând însă autoritatea umană asupra deciziilor de angajare. Un obiectiv menționat de program este reducerea „latenței” (întârzierii) dintre informație și decizie cu peste 50%, în timp ce coordonarea „de la senzor la trăgător” ar urma să se îmbunătățească pe domenii terestre, maritime, aeriene, spațiale și cibernetice. Schimbarea de fond: ritmul achizițiilor, nu doar tehnologia Stallmann a descris provocarea ca fiind și instituțională: NATO trebuie să adopte capabilități mai repede decât permit calendarele tradiționale de achiziții. El a indicat că există finanțare alocată „anul acesta și anul viitor” pentru acest efort, fără a detalia sume. În logica NATO, exercițiile de tip FUSE sunt începutul unui ciclu continuu de adaptare, alimentat de feedback operațional din conflictele în desfășurare, în special din Ucraina. În plus, alianța analizează și tehnologii emergente precum calculul cuantic și sisteme rezistente la atacuri cuantice, considerate potențiale schimbări de joc pe termen mai lung. [...]
O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]
Operațiunea Vivaldi sugerează că NATO trebuie să-și adapteze doctrina blindatelor, nu să renunțe la tancuri , într-un context în care exercițiile recente au alimentat ideea că dronele au făcut vehiculele grele perimate, potrivit Adevărul . Analiza pornește de la concluziile observatorului militar ucrainean Oleksandr Kovalenko , care vede în contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman un contraexemplu la „sentința” dată tancurilor pe fondul dominanței dronelor pe front. Miza, în lectura sa, este una operațională: dacă Alianța trage concluzii greșite din propriile exerciții, riscă să rămână blocată în șabloane vechi, în timp ce Ucraina arată cum pot fi repuse în mișcare blindatele într-un mediu saturat de supraveghere și lovire de precizie. De ce contează pentru NATO: lecția din exerciții poate fi interpretată greșit Kovalenko indică două exerciții care ar fi întărit scepticismul față de blindate. La „Hedgehog” (Estonia, mai 2025), unități ucrainene de drone FPV ar fi depășit semnificativ militarii NATO, care, potrivit relatării sale, ar fi pierdut „zeci de vehicule” și ar fi eșuat repetat în îndeplinirea sarcinilor, inclusiv într-un episod în care un grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice ar fi fost „scos din luptă” în simulare. Un an mai târziu, la „Aurora 26” (insula Gotland, Suedia), scenariul s-ar fi repetat, iar forțele NATO ar fi ajuns, conform aceleiași relatări, să-și piardă „într-un fel” controlul asupra insulei. Pe acest fundal, s-a consolidat ideea că Alianța ar fi vulnerabilă tocmai pentru că încă se bazează pe multe blindate, considerate de unii drept irelevante în războiul modern. Ce arată „Vivaldi”: blindatele pot funcționa, dar în altă formulă Operațiunea Vivaldi este prezentată ca o contraofensivă ucraineană menită să dejocă planurile ruse de încercuire dinspre nord și sud a unor orașe din centura fortificată a regiunii Doneț — Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantinivka — localități care, din 2014, contribuie la blocarea înaintării ruse și la prevenirea ocupării complete a regiunii. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată ar fi desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc, însă cu o utilizare a blindatelor diferită de cea „clasică”. Kovalenko notează că o idee similară apăruse și în operațiunea de la Kursk (2024), asociată atunci cu un război electronic intens, dar că Vivaldi ar fi extins „pachetul” prin: recunoaștere mai în profunzime; acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului; protecție pasivă și activă suplimentară pentru vehicule; instruirea echipajelor pentru misiune; acțiuni pentru blocarea supravegherii și comunicațiilor rusești. Kovalenko susține că elementele nu sunt noi în sine, însă diferența ar fi adaptarea lor într-o formulă coerentă, capabilă să lovească un adversar superior numeric. „Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă.” Mesajul comandantului: manevra blindatelor rămâne posibilă Generalul de brigadă Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de Armată, este citat cu o concluzie convergentă: manevra blindatelor nu dispare, chiar dacă mediul de luptă este tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie. „Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie.” În interpretarea prezentată, avertismentul pentru NATO este că menținerea unor tipare apropiate de cele din Războiul Rece pentru atac și apărare poate deveni un handicap: dacă Alianța nu studiază și nu preia lecțiile operaționale din Vivaldi, riscul este ca vulnerabilitățile văzute în exerciții să se repete, la un moment dat, într-un conflict real. [...]
Donald Trump susține că SUA pot lovi „în zece minute” ce a mai rămas din programul nuclear iranian , pe fondul pregătirilor militare care continuă în paralel cu negocierile și al unei coordonări strânse cu Israelul, potrivit The Jerusalem Post . Președintele american a declarat, într-o intervenție nocturnă de duminică, că ar mai exista „unul sau două” obiective care „trebuie rezolvate”, menționând explicit „Pickaxe Mountain”. Trump a spus că există un plan care poate fi executat „foarte rapid”. În același timp, Trump a indicat că discuțiile cu Teheranul continuă, dar a pus sub semnul întrebării credibilitatea părții iraniene, afirmând că Iranul „vrea să ajungă la un acord”, însă „nu este cu adevărat de încredere” și că ar fi existat situații în care „ajung la un acord și apoi se retrag”. Coordonare SUA–Israel și opțiuni militare discutate la nivel înalt Cu câteva ore înainte de declarații, Trump a vorbit la telefon cu premierul israelian Benjamin Netanyahu , după ce discutase opțiuni pentru reluarea operațiunilor militare cu comandanți de rang înalt. În material sunt menționați comandantul CENTCOM , amiralul Brad Cooper, secretarul apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine. Apelul are loc în contextul în care SUA „se pregătesc să reia loviturile” asupra Iranului, informație atribuită unui reportaj din Wall Street Journal, citat de publicație. Calendar politic: Casa Albă ar evita o operațiune înainte de alegeri Un element central al evaluărilor prezentate este fereastra politică: alegerile parlamentare de la mijloc de mandat din SUA sunt programate marți, 3 noiembrie. Potrivit articolului, războiul cu Iranul și creșterea prețurilor la combustibil apasă asupra republicanilor, iar Trump ar urmări să-și consolideze sprijinul în ultimele zile de campanie. În acest context, oficiali din apărare apreciază că, deși există pregătiri atât din partea CENTCOM, cât și din partea Israelului, Casa Albă nu ar ordona o operațiune împotriva regimului iranian înainte de alegeri, cu excepția situației în care ar detecta pregătiri pentru un atac-surpriză. Mișcări logistice în regiune: transporturi SUA către baze ale aviației israeliene Pe componenta operațională, articolul notează că Pentagonul ar fi întărit în ultimele săptămâni apărarea antiaeriană, muniția și echipamentele militare în Orientul Mijlociu și ar fi repoziționat forțe din baze considerate vulnerabile la o ripostă iraniană. Separat, KAN News este citat cu informația că săptămâna trecută zece aeronave de transport ale Forțelor Aeriene ale SUA au ajuns la baze ale aviației israeliene din sudul Israelului, ca parte a unui convoi aerian mai amplu de transfer de echipamente în regiune. Potrivit aceleiași relatări, aeronavele ar proveni de la baza Fort Bliss (Texas) și ar transporta, probabil, sisteme de apărare antiaeriană. Materialul mai menționează: opriri ale altor aeronave din convoi în Iordania, Qatar și Arabia Saudită; un raport anterior privind transferul unui sistem Patriot suplimentar în regiune; informații potrivit cărora un portavion american suplimentar și o unitate de pușcași marini ar urma să se alăture forțelor SUA din zonă. Teheranul: semnale de negociere, dar și amenințări de ripostă Pe partea iraniană, articolul descrie o escaladare a retoricii. Conform unui anunț publicat la Teheran, liderul suprem Mojtaba Khamenei ar fi ordonat comandanților militari să se pregătească pentru un răspuns „imediat și puternic”, fără limite geografice, în cazul unui nou atac. Șeful Statului Major iranian, generalul Ali Abdollahi, este citat cu avertismentul că Iranul și-a extins lista de ținte potențiale și că un nou atac american ar primi un răspuns amplu, Teheranul urmând să stabilească momentul încheierii oricărui nou război. În paralel, administrația SUA ar continua să transmită că preferă o soluție diplomatică. Secretarul de stat Marco Rubio a spus că, dacă Trump ar fi vrut să acționeze militar, ar fi făcut-o „acum câteva săptămâni sau luni”, adăugând însă că SUA au capabilitățile necesare pentru o operațiune. Finalul rămâne deschis: negocierile și pregătirile militare merg în paralel, iar coordonarea Washington–Ierusalim este evidențiată, însă publicația notează că nu este clar dacă demersurile diplomatice vor duce la un acord sau dacă Trump va decide reluarea loviturilor după alegeri. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
