Știri
Știri din categoria Apărare
Germania încearcă să limiteze șocul operațional al retragerii a 5.000 de militari americani și mută discuția spre accelerarea capacității Europei de a-și asigura apărarea în cadrul NATO, potrivit Politico. Mesajul vine în contextul deciziei Pentagonului de a reduce prezența SUA în Germania, într-un calendar de 6–12 luni.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că o astfel de retragere era anticipată și a legat-o de nevoia „întăririi pilonului european” în NATO.
„Dacă vrem să rămânem transatlantici, trebuie să întărim pilonul european în cadrul NATO.”
Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari din Germania, dar măsura ar urma să lase în continuare aproximativ 33.000 de soldați americani pe teritoriul german, potrivit datelor citate. Decizia inversează o creștere a efectivelor începută în mandatul fostului președinte Joe Biden.
Un purtător de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că secretarul apărării Pete Hegseth a ordonat retragerea după o reevaluare a consolidării trupelor americane în Europa și în funcție de „condițiile de pe teren”, cu termen de implementare estimat la 6–12 luni.
NATO a transmis că lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei, iar un purtător de cuvânt al Alianței, Allison Hart, a spus că mișcarea „subliniază nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare”.
Comisia Europeană a arătat, la rândul ei, că amprenta militară americană în Europa rămâne o contribuție „semnificativă” la descurajare și apărare și constituie „fundamentul apărării colective” pentru 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO. În același timp, Comisia a susținut că țările UE își îndeplinesc angajamentele în NATO prin creșterea cheltuielilor militare într-un ritm „fără precedent”.
Articolul plasează decizia într-un climat politic tensionat între președintele american Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz, pe fondul disputei legate de Iran. În plus, Trump a amenințat că ar putea retrage trupe și din Spania și Italia, criticându-i pe liderii celor două țări; Madrid și Roma au fost, asemenea Berlinului, critice față de războiul SUA–Israel în Iran, iar ambele state au refuzat folosirea bazelor lor de către avioane militare americane implicate în conflict, potrivit relatării.
Premierul Poloniei, Donald Tusk, a reacționat public, deplângând „tendința dezastruoasă” în relațiile Europa–SUA și avertizând asupra „dezmembrării” alianței transatlantice, într-o postare pe X citată de publicație.
Recomandate
SUA riscă un „gol” de capabilități pe termen scurt, chiar dacă industria accelerează producția de rachete , pentru că ritmul de refacere a stocurilor rămâne mult în urma consumului din conflictul cu Iranul, iar unele programe ar putea avea nevoie de ani sau chiar decenii pentru a reveni la nivelurile țintă, potrivit Adevărul . Pentagonul și marii contractori din industria de apărare au semnat acorduri noi și promit creșteri semnificative de producție, însă oficiali militari avertizează că extinderea capacității nu se vede imediat. Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific, a spus în aprilie în fața Congresului că ar putea dura între unu și doi ani până când producția va crește, „nu suficient de rapid”. De ce refacerea stocurilor poate dura ani Analiza datelor de achiziții ale Pentagonului indică un decalaj structural între viteza de utilizare a munițiilor și timpul necesar pentru înlocuirea lor, pe fondul conflictelor recente. În ritmul actual de achiziții, țintele de suplimentare ar fi atinse greu, în special la sistemele cu lanțuri de aprovizionare complexe: Tomahawk : Marina SUA a cumpărat în medie aprox. 66/an în ultimii șapte ani; pentru încă 785 ar fi necesari circa 12 ani . THAAD : aprox. 30 interceptoare/an ; pentru 857 suplimentare ar fi necesari aproape trei decenii . Patriot PAC-3 : aprox. 212/an ; pentru 405 unități ar fi necesari aproximativ doi ani . Costuri mari și consum accelerat în conflictul cu Iranul Potrivit Pentagonului, costurile operațiunilor au ajuns la aproximativ 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei ), majoritatea fiind cheltuite pe muniții. Un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale indică un consum ridicat, inclusiv: peste 850 de rachete Tomahawk ; peste 1.000 de rachete JASSM ; între 1.060 și 1.430 de interceptoare Patriot , adică mai mult de jumătate din stocul existent înainte de conflict. Deși analiștii apreciază că SUA ar avea încă muniții suficiente pentru operațiunile curente, miza este capacitatea de a reface rapid stocurile dacă apare un conflict major cu un adversar comparabil. Industria investește, dar „problema este timpul” RTX (compania-mamă a Raytheon) a raportat o creștere de peste 40% a livrărilor de rachete în primul trimestru și investiții de 2,6 miliarde de dolari (aprox. 12 miliarde lei ) pentru extinderea capacității. Compania vizează peste 1.000 de rachete Tomahawk anual și până la 1.900 de rachete AMRAAM. Lockheed Martin a crescut producția interceptoarelor Patriot la aprox. 600/an și urmărește extinderea până la 2.000/an . Specialiștii citați în material avertizează însă că finanțarea nu rezolvă singură blocajele: producția depinde de componente complexe și de un număr limitat de furnizori, iar ciclurile de fabricație se întind pe ani. Mark Cancian (Center for Strategic and International Studies) rezumă problema astfel: „Avem mai mulți bani decât capacitate. Problema este timpul.” În plus, o parte importantă din creșterea planificată a bugetului pentru muniții depinde de negocierile bugetare în curs din Congres. Context politic: mesaje divergente despre nivelul stocurilor Materialul notează că, potrivit revistei The Atlantic, vicepreședintele JD Vance ar fi ridicat în discuții interne întrebări despre situația reală a stocurilor după conflictul cu Iranul, în timp ce public oficialii au insistat că munițiile sunt suficiente. Vance a respins public relatarea într-un interviu pentru Fox News, spunând că este preocupat de nivelul de pregătire, dar că liderii din apărare „fac o treabă excelentă”. Pentagonul respinge, la rândul său, îngrijorările privind epuizarea stocurilor și susține că armata are resursele necesare pentru a acționa „oriunde și oricând”, purtătorul de cuvânt Sean Parnell calificând avertismentele drept „neinformate”. La final, articolul menționează și evoluții diplomatice: Iranul a transmis vineri SUA , prin mediatorii din Pakistan, o propunere revizuită de negocieri, după ce prima variantă fusese respinsă de președintele Donald Trump. (Detalii în materialul Adevărul care citează această informație.) [...]
Iran folosește încetarea focului pentru a recupera rachete și lansatoare ascunse sau îngropate , într-o mișcare pe care SUA o interpretează ca parte a unui efort de refacere a capabilităților de lovire înaintea unei posibile reluări a conflictului, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material NBC News bazat pe declarațiile unui oficial american și ale altor două persoane familiarizate cu situația. Informația are relevanță operațională: în loc ca pauza de foc să reducă riscul imediat, Washingtonul suspectează că Teheranul o folosește pentru a-și reconstitui stocurile și infrastructura de lansare, inclusiv prin dezgroparea munițiilor și a lansatoarelor fie ascunse intenționat sub pământ, fie acoperite de dărâmături în urma loviturilor aeriene americane și israeliene. Ce crede SUA că urmărește Iranul Potrivit sursei citate, evaluarea americană este că Iranul intenționează să-și refacă capacitățile de rachete „în pregătirea reluării războiului”, în scenariul în care negocierile eșuează. În acest context, NBC News notează că Iranul ar fi reușit să păstreze o parte importantă a arsenalului prin: folosirea de momele (ținte false) și dispersare; îngroparea rachetelor și a lansatoarelor. Mesaje publice contradictorii în administrația SUA În aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth , a declarat că SUA au informații potrivit cărora Iranul încearcă să-și reconstituie capabilitățile militare, dar a susținut totodată că Teheranul nu ar avea capacitatea de a le reface. „Vă dezgropați lansatoarele și rachetele rămase fără nicio capacitate de a le înlocui.” „Puteți muta lucruri, dar nu puteți, de fapt, să reconstruiți.” În același timp, NBC News a relatat săptămâna trecută că informațiile SUA ar indica faptul că Iranul ar menține nu doar multe dintre rachetele balistice, ci și peste jumătate din aeronavele forțelor aeriene iraniene, precum și peste jumătate din flota de active navale a IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice). Următoarele decizii la Washington: Hormuz și material nuclear Pe fondul acestor evaluări, un oficial american a declarat pentru NBC că președintele Donald Trump urma să se întâlnească joi cu echipa sa de securitate națională pentru a analiza opțiuni privind deschiderea Strâmtorii Hormuz și îndepărtarea materialului nuclear. Comandantul US CENTCOM, amiralul Brad Cooper, era programat să prezinte opțiunile, iar o decizie este așteptată „în zilele următoare”. Un oficial de la Casa Albă a mai spus că viitoarea deplasare a lui Trump în China și întâlnirea planificată cu președintele Xi Jinping, amânată pentru mijlocul lunii mai, ar putea influența calendarul deciziei, administrația dorind să evite o nouă amânare a vizitei. Cât din arsenal ar mai avea Iranul, potrivit declarațiilor publice În plan public, cifrele avansate de oficiali americani diferă. The Jerusalem Post notează că Trump a afirmat miercuri că aproximativ 82% din rachetele iraniene și „majoritatea” dronelor iraniene „au dispărut”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus într-un interviu la Fox News că ar mai rămâne „aproximativ jumătate” din rachetele Iranului. [...]
Forțele Aeriene ale SUA reiau programul E-7A „Wedgetail” cu încă cinci aparate, într-o mișcare cu impact direct asupra planificării operaționale și a industriei de apărare , potrivit HotNews . Achiziția ar duce totalul la șapte aeronave (cinci noi, plus două prototipuri deja contractate), după ce anul trecut viitorul programului devenise incert. Informația a fost prezentată de Troy Meink , secretarul Forțelor Aeriene, în timpul unei audieri în fața unei subcomisii a Camerei Reprezentanților, conform Reuters (link în sursă). Ce se schimbă: de la „îngheț” la o achiziție pentru dezvoltare și producție Forțele Aeriene americane intenționează să cumpere cinci aeronave E-7A destinate fazei de „dezvoltare inginerească și producție”, pe lângă cele două prototipuri deja contractate. Mișcarea vine după ce Pentagonul renunțase anul trecut la planurile de a achiziționa 26 de aparate E-7A, care ar fi urmat să înlocuiască flota de AWACS din perioada Războiului Rece. Decizia de atunci a avut efecte în lanț: NATO a abandonat, la rândul său, planurile de a cumpăra șase aeronave E-7A, potrivit informațiilor din articol. De ce contează operațional: capabilități de avertizare timpurie și control aerian E-7 „Wedgetail” (comercializat și ca Boeing 737 AEW&C) este o aeronavă de avertizare timpurie și control aerian (AWACS), cu două motoare, bazată pe avionul de linie Boeing 737. Modelul a fost conceput inițial pentru Forțele Aeriene Regale Australiene. Diferența tehnică evidențiată în material este radarul: aeronava folosește o antenă fixă cu rețea activă scanată electronic (AESA), în locul uneia rotative, ca la Boeing E-3 „Sentry” (bazat pe Boeing 707). Potrivit site-ului Forțelor Aeriene (link în sursă), antena are o rază de 850 km la altitudinea de 9.000 m, iar într-o misiune standard poate acoperi o suprafață de peste 4 milioane km². Cine mai operează E-7A În prezent, țările care au în dotare astfel de aeronave sunt: Australia Turcia Coreea de Sud Marea Britanie Statele Unite ale Americii [...]
Războiul din Orientul Mijlociu a expus vulnerabilități care pot împinge NATO spre costuri mai mari și achiziții accelerate de armament , în condițiile în care stocurile de muniție, apărarea aeriană și disponibilitatea forțelor navale sunt descrise ca insuficiente pentru un conflict de durată cu Rusia, potrivit unei analize Digi24 , care citează experți intervievați de Politico . Oficiali militari europeni avertizează că Moscova ar putea fi în măsură să atace un stat membru al Alianței până în 2029, ceea ce ridică presiunea pentru pregătire de luptă și coeziune politică. În acest context, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO și experți în apărare, care indică cinci „lacune” scoase în evidență de războiul din Orientul Mijlociu. Muniția și apărarea aeriană: risc de epuizare rapidă Prima problemă indicată este epuizarea muniției. În războiul cu Iranul, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de conflict. În paralel, companii din industria de apărare precum Rheinmetall și MBDA au semnalat creșterea cererii și riscul unei penurii. Un diplomat NATO avertizează că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, iar un alt semnal de alarmă este legat de ritmul producției rusești de drone: Justin Bronk (Royal United Services Institute) spune că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, ceea ce ar putea lăsa aliații fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”. În consecință, apare o presiune pentru soluții mai ieftine și mai scalabile: Bronk invocă „nevoia urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili”, alternative la Patriot (exemplu: racheta ghidată cu laser AGR-20) și măsuri de apărare pasivă, precum adăposturi fortificate din beton pentru avioane. Potrivit unei persoane familiarizate cu subiectul, deficitul de muniție ar urma să fie o temă majoră la summitul NATO din iulie . Superioritatea aeriană și lovirea „în adâncime” A doua vulnerabilitate ține de inferioritatea aeriană și de limitele unei strategii bazate pe bombardament convențional. Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm) afirmă că abilitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată „limitele clare” ale ideii că poți forța capitularea unei țări doar prin lovituri aeriene. În acest cadru, experții citați susțin că NATO ar trebui să-și regândească strategia de supremație aeriană și să accelereze investițiile în arme de precizie cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv producția de drone a Rusiei și ținte militare din interiorul teritoriului. Bronk menționează intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 km. Forțele navale: disponibilitate scăzută și întreținere insuficientă A treia problemă este subfinanțarea și dotarea insuficientă a forțelor navale. Ca exemplu, analiza indică situația Regatului Unit: după trei săptămâni necesare pentru desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război, iar premierul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Ed Arnold, fost oficial NATO, spune că după 2022 accentul a fost pus mai mult pe forțele terestre, iar acum se vede că disponibilitatea flotei în NATO este „destul de slabă”. Într-un conflict cu Moscova, forțele navale sunt prezentate ca esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor rusești echipate cu rachete de croazieră Kalibr. Coeziunea politică: riscul unei implicări americane limitate A patra vulnerabilitate este dezbinarea internă. Războiul ar fi adâncit prăpastia din interiorul NATO, pe fondul respingerii de către Europa a cererilor președintelui american Donald Trump privind sprijinul militar, ceea ce ar fi determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii, potrivit diplomaților citați. Arnold avertizează asupra riscului ca președintele SUA să decidă „De data aceasta nu ne implicăm” sau să accepte doar o desfășurare limitată dacă Moscova ar invada. Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen susține că statele europene ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională” similară și să condiționeze sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. „Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen. Ucraina, tot mai mult ca furnizor de capabilități Al cincilea punct este rolul Ucrainei. La câteva zile după începutul războiului din Iran, Ucraina și-ar fi trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu, iar ulterior ar fi semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu state din Golf. În paralel, NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia, vizite militare la Kiev și un program industrial pentru achiziția de tehnologii inovatoare, denumit UNITE-Brave NATO . Diplomați NATO citați spun că Alianța ar putea aloca fonduri suplimentare pentru acest program și ar putea construi o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare. Ce urmează: presiune pe bugete și pe lanțurile de producție Din perspectiva impactului operațional, concluzia analizei este că lecțiile din Orientul Mijlociu împing NATO spre decizii rapide privind: refacerea stocurilor de muniție și a interceptoarelor de apărare aeriană; investiții în capabilități de lovire la distanță mare; creșterea disponibilității flotelor și a infrastructurii comune de întreținere; consolidarea cooperării industriale cu Ucraina. În lipsa unor detalii bugetare în material, amploarea costurilor nu poate fi cuantificată, însă direcția este una de accelerare a achizițiilor și de reconfigurare a priorităților de apărare, cu deficitul de muniție anunțat deja ca temă centrală la summitul NATO din iulie. [...]
Intrarea unei drone rusești în spațiul aerian românesc a declanșat procedurile de alertă și interceptare , cu ridicarea de la sol a două avioane F-16 și transmiterea unui mesaj RO-Alert către populația din nordul județului Tulcea, potrivit Digi24 . Incidentul a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, în zona Chilia, în contextul reluării atacurilor rusești asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România. Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că a detectat pe radare un grup de aproximativ 20 de drone care se îndreptau spre zona localității Ismail (Ucraina), iar una dintre acestea a pătruns „pentru scurt timp” în spațiul aerian național. Ce măsuri au fost luate în timpul alertei Conform MApN, două aeronave de vânătoare F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au decolat în jurul orei 02.00 de la Baza 86 Aeriană Fetești , pentru monitorizarea situației. În paralel, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la ora 02.03 a fost transmis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zona de nord a județului Tulcea. Alerta aeriană a încetat la ora 02.50. În același interval, au fost raportate „numeroase explozii” pe malul ucrainean al Dunării. Ce transmite MApN și ce urmează MApN precizează că informează „în timp real” structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și că rămâne în contact permanent cu acestea. Separat, publicația Adevărul notează că România a sesizat foruri internaționale în legătură cu astfel de incidente, inclusiv prin demersuri diplomatice, în contextul unor episoade recente de drone ajunse pe teritoriul României. (Detaliile acestor demersuri nu apar în materialul Digi24.) [...]
Comandamentul american pentru operațiuni speciale (SOCOM cere o creștere puternică de buget pentru MQ-9 Reaper ca să-i extindă rolul într-o „navă-mamă” capabilă să coordoneze un roi de drone mai mici, potrivit Interesting Engineering . Schimbarea indică o reorientare operațională către sisteme fără pilot pentru misiuni în medii mai contestate, în paralel cu reducerea planurilor pentru o flotă de avioane ușoare de atac. SOCOM solicită 75,8 milioane de dolari (aprox. 341 milioane lei) pentru programul MQ-9 în bugetul pe 2027, față de 24,9 milioane de dolari (aprox. 112 milioane lei) în acest an, conform documentelor bugetare citate. În același timp, comandamentul își reduce planul pentru OA-1K Skyraider II de la 75 la 53 de aeronave, semnalând o dependență mai mică de platformele clasice de atac ușor. De ce contează: MQ-9, din dronă de lovire în „hub” de comandă Modernizarea MQ-9 este parte din planul SOCOM numit Adaptive Airborne Enterprise, care urmărește transformarea dronei într-o platformă de comandă și control (coordonare în timp real a mai multor sisteme fără pilot). În această configurație, MQ-9 ar urma să gestioneze drone de supraveghere și de țintire în profunzimea unor zone apărate, iar majorarea de circa 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) în bugetul pe 2027 este destinată în principal achiziției sistemelor necesare acestei schimbări. Ce cumpără SOCOM: drone mici, poduri de lansare și interfețe la sol Conform detaliilor din buget, SOCOM vrea să achiziționeze: 93 de UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) din „grupul 2”; 10 UAV-uri din „grupul 3”; 16 „swarm carrier pods” (poduri pentru transport/lansare de roiuri de drone); 5 interfețe de sistem la sol. Achizițiile sunt descrise ca sprijin pentru colaborarea om–mașină, astfel încât operatorii să poată controla mai multe UAV-uri dintr-o singură platformă. Publicația notează că este o creștere semnificativă față de anul fiscal 2026, când au fost cerute doar 29 de drone din grupul 2. Context: de la contrainsurgență la Indo-Pacific Programul OA-1K rămâne activ, însă reducerea flotei sugerează că misiunile pentru care fusese gândit — sprijin aerian apropiat, lovituri ușoare și culegere de informații, în special pentru contrainsurgență — nu mai sunt prioritatea principală. SOCOM selectase în 2022 L3Harris Technologies pentru livrarea OA-1K (derivat din AT-802U Sky Warden), în cadrul unui contract Armed Overwatch de 3 miliarde de dolari (aprox. 13,5 miliarde lei), potrivit sursei. În schimb, planificarea se mută către teatre precum Indo-Pacific, unde apărarea antiaeriană este mai puternică, iar supraviețuirea platformelor devine o constrângere majoră — ceea ce împinge investițiile către sisteme fără pilot și distribuirea capabilităților pe mai multe platforme. Cum ar putea fi folosite roiurile de drone Interesting Engineering menționează că, în noiembrie 2025, Anduril Industries a câștigat un contract de 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) pentru a furniza drone ALTIUS-600 din grupul 2 pentru SOCOM. În descrierea sursei, dronele din grupul 2 operează de regulă până la 3.500 de picioare (aprox. 1.067 metri) și sunt folosite în principal pentru informații, supraveghere și recunoaștere, în timp ce dronele din grupul 3 pot ajunge la 18.000 de picioare (aprox. 5.486 metri) și pot transporta încărcături mai mari pe distanțe mai lungi. Ambele tipuri au viteze maxime sub 288 mile pe oră (aprox. 463 km/h), fiind mai potrivite pentru misiuni coordonate decât pentru atacuri rapide. Publicația mai notează, citând Defense Post, că introducerea podurilor pentru roiuri indică intenția de a lansa simultan multe drone, fie pentru a satura apărarea adversă, fie pentru „senzorizare” pe arii largi. SOCOM nu a precizat câte drone va controla fiecare MQ-9, însă volumul achizițiilor sugerează o creștere importantă a ambițiilor operaționale pentru aceste sisteme. [...]
