Știri
Știri din categoria Apărare
Intrarea unei drone rusești în spațiul aerian românesc a declanșat procedurile de alertă și interceptare, cu ridicarea de la sol a două avioane F-16 și transmiterea unui mesaj RO-Alert către populația din nordul județului Tulcea, potrivit Digi24.
Incidentul a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, în zona Chilia, în contextul reluării atacurilor rusești asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România. Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că a detectat pe radare un grup de aproximativ 20 de drone care se îndreptau spre zona localității Ismail (Ucraina), iar una dintre acestea a pătruns „pentru scurt timp” în spațiul aerian național.
Conform MApN, două aeronave de vânătoare F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au decolat în jurul orei 02.00 de la Baza 86 Aeriană Fetești, pentru monitorizarea situației.
În paralel, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la ora 02.03 a fost transmis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zona de nord a județului Tulcea.
Alerta aeriană a încetat la ora 02.50. În același interval, au fost raportate „numeroase explozii” pe malul ucrainean al Dunării.
MApN precizează că informează „în timp real” structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și că rămâne în contact permanent cu acestea.
Separat, publicația Adevărul notează că România a sesizat foruri internaționale în legătură cu astfel de incidente, inclusiv prin demersuri diplomatice, în contextul unor episoade recente de drone ajunse pe teritoriul României. (Detaliile acestor demersuri nu apar în materialul Digi24.)
Recomandate
MApN își leagă recrutarea de apărarea antidrone , într-o campanie pe Facebook lansată la câteva zile după incidentul din Galați, potrivit Libertatea . Mesajul vine în contextul în care o dronă rusească încărcată cu explozibil a intrat în spațiul aerian românesc și s-a prăbușit pe 25 aprilie, iar reacțiile publice au inclus ironii legate de capacitatea de interceptare. Recrutare cu temă operațională: „Ajută-ne să prindem drona!” Ministerul Apărării Naționale a publicat o postare însoțită de o imagine cu un avion și o dronă deasupra sud-estului României, adresată tinerilor interesați de o carieră militară. Mesajul pentru candidați a fost: „Ajută-ne să prindem drona! Pune dovada în comentarii și te așteptăm să fim colegi!” În comentarii au apărut și reacții critice. Un utilizator a scris „Până acum nu ați doborât niciuna”, iar altul a comentat: „Acum vreți să le prindem noi?”. Componenta tehnologică: echipă de tineri pentru software de drone În același context, ministrul Apărării, Radu Miruță , a declarat că MApN a început formarea unei echipe de tineri specialiști pentru dezvoltarea de software pentru drone, cu obiectivul de a aduce inovație și de a schimba abordările folosite până acum. „Am început în Ministerul Apărării să creăm o echipă de tineri care să aibă curaj să spargă modul în care se făceau lucrurile astea până acum.” Ministrul a spus că se bazează pe pregătirea studenților, pe firmele de profil din România și pe tinerii cu bază tehnică deja angajați în minister. Contextul de securitate: drona Geran 2 și reacția MAE Inițiativele de comunicare și recrutare vin după incidentul din noaptea de 25 aprilie, când, pe fondul atacurilor rusești asupra Ucrainei în apropierea graniței fluviale cu România, fragmente de dronă au căzut într-o gospodărie din Galați. Potrivit declarațiilor ministrului Apărării citate de Libertatea, drona prăbușită ar fi fost de tip Geran 2 (model nou, de fabricație rusească) și ar fi zburat în spațiul aerian al României aproximativ 4 minute, pe o distanță de 15 kilometri, la altitudine joasă. În urma acestui episod, ministrul de Externe, Oana Țoiu, l-a convocat la sediul MAE pe Vladimir Lipaev, ambasadorul Federației Ruse la București. [...]
Germania încearcă să limiteze șocul operațional al retragerii a 5.000 de militari americani și mută discuția spre accelerarea capacității Europei de a-și asigura apărarea în cadrul NATO, potrivit Politico . Mesajul vine în contextul deciziei Pentagonului de a reduce prezența SUA în Germania, într-un calendar de 6–12 luni. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus că o astfel de retragere era anticipată și a legat-o de nevoia „întăririi pilonului european” în NATO. „Dacă vrem să rămânem transatlantici, trebuie să întărim pilonul european în cadrul NATO.” Ce se schimbă concret: calendar și dimensiunea prezenței SUA Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari din Germania, dar măsura ar urma să lase în continuare aproximativ 33.000 de soldați americani pe teritoriul german, potrivit datelor citate. Decizia inversează o creștere a efectivelor începută în mandatul fostului președinte Joe Biden. Un purtător de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că secretarul apărării Pete Hegseth a ordonat retragerea după o reevaluare a consolidării trupelor americane în Europa și în funcție de „condițiile de pe teren”, cu termen de implementare estimat la 6–12 luni. Efectul politic și operațional: presiune pentru investiții europene în apărare NATO a transmis că lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei, iar un purtător de cuvânt al Alianței, Allison Hart, a spus că mișcarea „subliniază nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare”. Comisia Europeană a arătat, la rândul ei, că amprenta militară americană în Europa rămâne o contribuție „semnificativă” la descurajare și apărare și constituie „fundamentul apărării colective” pentru 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO. În același timp, Comisia a susținut că țările UE își îndeplinesc angajamentele în NATO prin creșterea cheltuielilor militare într-un ritm „fără precedent”. Context: tensiuni SUA–Europa și riscul extinderii retragerilor Articolul plasează decizia într-un climat politic tensionat între președintele american Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz, pe fondul disputei legate de Iran. În plus, Trump a amenințat că ar putea retrage trupe și din Spania și Italia, criticându-i pe liderii celor două țări; Madrid și Roma au fost, asemenea Berlinului, critice față de războiul SUA–Israel în Iran, iar ambele state au refuzat folosirea bazelor lor de către avioane militare americane implicate în conflict, potrivit relatării. Premierul Poloniei, Donald Tusk, a reacționat public, deplângând „tendința dezastruoasă” în relațiile Europa–SUA și avertizând asupra „dezmembrării” alianței transatlantice, într-o postare pe X citată de publicație. [...]
SUA riscă un „gol” de capabilități pe termen scurt, chiar dacă industria accelerează producția de rachete , pentru că ritmul de refacere a stocurilor rămâne mult în urma consumului din conflictul cu Iranul, iar unele programe ar putea avea nevoie de ani sau chiar decenii pentru a reveni la nivelurile țintă, potrivit Adevărul . Pentagonul și marii contractori din industria de apărare au semnat acorduri noi și promit creșteri semnificative de producție, însă oficiali militari avertizează că extinderea capacității nu se vede imediat. Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific, a spus în aprilie în fața Congresului că ar putea dura între unu și doi ani până când producția va crește, „nu suficient de rapid”. De ce refacerea stocurilor poate dura ani Analiza datelor de achiziții ale Pentagonului indică un decalaj structural între viteza de utilizare a munițiilor și timpul necesar pentru înlocuirea lor, pe fondul conflictelor recente. În ritmul actual de achiziții, țintele de suplimentare ar fi atinse greu, în special la sistemele cu lanțuri de aprovizionare complexe: Tomahawk : Marina SUA a cumpărat în medie aprox. 66/an în ultimii șapte ani; pentru încă 785 ar fi necesari circa 12 ani . THAAD : aprox. 30 interceptoare/an ; pentru 857 suplimentare ar fi necesari aproape trei decenii . Patriot PAC-3 : aprox. 212/an ; pentru 405 unități ar fi necesari aproximativ doi ani . Costuri mari și consum accelerat în conflictul cu Iranul Potrivit Pentagonului, costurile operațiunilor au ajuns la aproximativ 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei ), majoritatea fiind cheltuite pe muniții. Un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale indică un consum ridicat, inclusiv: peste 850 de rachete Tomahawk ; peste 1.000 de rachete JASSM ; între 1.060 și 1.430 de interceptoare Patriot , adică mai mult de jumătate din stocul existent înainte de conflict. Deși analiștii apreciază că SUA ar avea încă muniții suficiente pentru operațiunile curente, miza este capacitatea de a reface rapid stocurile dacă apare un conflict major cu un adversar comparabil. Industria investește, dar „problema este timpul” RTX (compania-mamă a Raytheon) a raportat o creștere de peste 40% a livrărilor de rachete în primul trimestru și investiții de 2,6 miliarde de dolari (aprox. 12 miliarde lei ) pentru extinderea capacității. Compania vizează peste 1.000 de rachete Tomahawk anual și până la 1.900 de rachete AMRAAM. Lockheed Martin a crescut producția interceptoarelor Patriot la aprox. 600/an și urmărește extinderea până la 2.000/an . Specialiștii citați în material avertizează însă că finanțarea nu rezolvă singură blocajele: producția depinde de componente complexe și de un număr limitat de furnizori, iar ciclurile de fabricație se întind pe ani. Mark Cancian (Center for Strategic and International Studies) rezumă problema astfel: „Avem mai mulți bani decât capacitate. Problema este timpul.” În plus, o parte importantă din creșterea planificată a bugetului pentru muniții depinde de negocierile bugetare în curs din Congres. Context politic: mesaje divergente despre nivelul stocurilor Materialul notează că, potrivit revistei The Atlantic, vicepreședintele JD Vance ar fi ridicat în discuții interne întrebări despre situația reală a stocurilor după conflictul cu Iranul, în timp ce public oficialii au insistat că munițiile sunt suficiente. Vance a respins public relatarea într-un interviu pentru Fox News, spunând că este preocupat de nivelul de pregătire, dar că liderii din apărare „fac o treabă excelentă”. Pentagonul respinge, la rândul său, îngrijorările privind epuizarea stocurilor și susține că armata are resursele necesare pentru a acționa „oriunde și oricând”, purtătorul de cuvânt Sean Parnell calificând avertismentele drept „neinformate”. La final, articolul menționează și evoluții diplomatice: Iranul a transmis vineri SUA , prin mediatorii din Pakistan, o propunere revizuită de negocieri, după ce prima variantă fusese respinsă de președintele Donald Trump. (Detalii în materialul Adevărul care citează această informație.) [...]
Comandamentul american pentru operațiuni speciale (SOCOM cere o creștere puternică de buget pentru MQ-9 Reaper ca să-i extindă rolul într-o „navă-mamă” capabilă să coordoneze un roi de drone mai mici, potrivit Interesting Engineering . Schimbarea indică o reorientare operațională către sisteme fără pilot pentru misiuni în medii mai contestate, în paralel cu reducerea planurilor pentru o flotă de avioane ușoare de atac. SOCOM solicită 75,8 milioane de dolari (aprox. 341 milioane lei) pentru programul MQ-9 în bugetul pe 2027, față de 24,9 milioane de dolari (aprox. 112 milioane lei) în acest an, conform documentelor bugetare citate. În același timp, comandamentul își reduce planul pentru OA-1K Skyraider II de la 75 la 53 de aeronave, semnalând o dependență mai mică de platformele clasice de atac ușor. De ce contează: MQ-9, din dronă de lovire în „hub” de comandă Modernizarea MQ-9 este parte din planul SOCOM numit Adaptive Airborne Enterprise, care urmărește transformarea dronei într-o platformă de comandă și control (coordonare în timp real a mai multor sisteme fără pilot). În această configurație, MQ-9 ar urma să gestioneze drone de supraveghere și de țintire în profunzimea unor zone apărate, iar majorarea de circa 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) în bugetul pe 2027 este destinată în principal achiziției sistemelor necesare acestei schimbări. Ce cumpără SOCOM: drone mici, poduri de lansare și interfețe la sol Conform detaliilor din buget, SOCOM vrea să achiziționeze: 93 de UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) din „grupul 2”; 10 UAV-uri din „grupul 3”; 16 „swarm carrier pods” (poduri pentru transport/lansare de roiuri de drone); 5 interfețe de sistem la sol. Achizițiile sunt descrise ca sprijin pentru colaborarea om–mașină, astfel încât operatorii să poată controla mai multe UAV-uri dintr-o singură platformă. Publicația notează că este o creștere semnificativă față de anul fiscal 2026, când au fost cerute doar 29 de drone din grupul 2. Context: de la contrainsurgență la Indo-Pacific Programul OA-1K rămâne activ, însă reducerea flotei sugerează că misiunile pentru care fusese gândit — sprijin aerian apropiat, lovituri ușoare și culegere de informații, în special pentru contrainsurgență — nu mai sunt prioritatea principală. SOCOM selectase în 2022 L3Harris Technologies pentru livrarea OA-1K (derivat din AT-802U Sky Warden), în cadrul unui contract Armed Overwatch de 3 miliarde de dolari (aprox. 13,5 miliarde lei), potrivit sursei. În schimb, planificarea se mută către teatre precum Indo-Pacific, unde apărarea antiaeriană este mai puternică, iar supraviețuirea platformelor devine o constrângere majoră — ceea ce împinge investițiile către sisteme fără pilot și distribuirea capabilităților pe mai multe platforme. Cum ar putea fi folosite roiurile de drone Interesting Engineering menționează că, în noiembrie 2025, Anduril Industries a câștigat un contract de 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) pentru a furniza drone ALTIUS-600 din grupul 2 pentru SOCOM. În descrierea sursei, dronele din grupul 2 operează de regulă până la 3.500 de picioare (aprox. 1.067 metri) și sunt folosite în principal pentru informații, supraveghere și recunoaștere, în timp ce dronele din grupul 3 pot ajunge la 18.000 de picioare (aprox. 5.486 metri) și pot transporta încărcături mai mari pe distanțe mai lungi. Ambele tipuri au viteze maxime sub 288 mile pe oră (aprox. 463 km/h), fiind mai potrivite pentru misiuni coordonate decât pentru atacuri rapide. Publicația mai notează, citând Defense Post, că introducerea podurilor pentru roiuri indică intenția de a lansa simultan multe drone, fie pentru a satura apărarea adversă, fie pentru „senzorizare” pe arii largi. SOCOM nu a precizat câte drone va controla fiecare MQ-9, însă volumul achizițiilor sugerează o creștere importantă a ambițiilor operaționale pentru aceste sisteme. [...]
Un test de foc real al Armatei SUA arată cum o „dronă‑mamă” poate lansa în aer FPV-uri înarmate, mărind raza de lovire și reducând expunerea operatorilor din prima linie , potrivit Interesting Engineering . Startup-ul american Petrel Technologies a demonstrat platforma AERO Sky, o dronă hibridă cu decolare și aterizare verticală (VTOL), în cadrul unui exercițiu al Diviziei 101 Aeropurtate, la Joint Readiness Training Center , Fort Polk. În test au fost desfășurate mai multe drone FPV (first-person view – drone pilotate prin imagine video în timp real) înarmate, lansate direct din aer de pe AERO Sky. De ce contează: extinderea razei FPV fără a împinge operatorii spre front Miza operațională a conceptului este schimbarea modului în care sunt folosite FPV-urile de atac: în loc să fie lansate de la sol, din poziții apropiate de țintă, acestea sunt transportate mai aproape de zona de angajare și eliberate în aer. Publicația notează că, astfel, forțele pot lovi de la distanțe mai mari, fără ca operatorii să fie nevoiți să se apropie de linia frontului. În acest context, Interesting Engineering citează Defense Blog, care descrie sistemul ca o platformă „mothership” („navă‑mamă”) pentru drone mici, menită să crească distanța de la care pot fi executate lovituri. Ce este AERO Sky și ce roluri vizează AERO Sky este încadrată la categoria Group 3 de vehicule aeriene fără pilot, concepută să ducă încărcături mai grele și să opereze pe distanțe mai mari decât quadcopterele mici. Platforma combină decolarea verticală cu zborul de tip aripă fixă, pentru autonomie mai bună după intrarea în regim de croazieră. Potrivit materialului, drona este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: informații, supraveghere și recunoaștere (ISR); livrări logistice; misiuni de lovire, prin transportul FPV-urilor până într-o zonă desemnată și lansarea lor pentru atacul final. Context: Armata SUA testează „straturi” de sisteme fără pilot Exercițiul de la Fort Polk este prezentat ca parte dintr-un efort mai amplu al Armatei SUA de a evalua cum pot opera sistemele fără pilot alături de formațiunile clasice de infanterie. Integrarea unei platforme aeriene de lansare cu FPV-uri de atac urmărește, conform sursei, să îmbunătățească viteza, flexibilitatea și supraviețuirea în medii contestate. Petrel Technologies își poziționează AERO Sky ca un sistem „scalabil”, destinat desfășurării în masă, cu ambiția de a oferi o alternativă cu cost mai redus față de sistemele fără pilot mai mari, fără a detalia însă prețuri sau volume. [...]
Iran folosește încetarea focului pentru a recupera rachete și lansatoare ascunse sau îngropate , într-o mișcare pe care SUA o interpretează ca parte a unui efort de refacere a capabilităților de lovire înaintea unei posibile reluări a conflictului, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material NBC News bazat pe declarațiile unui oficial american și ale altor două persoane familiarizate cu situația. Informația are relevanță operațională: în loc ca pauza de foc să reducă riscul imediat, Washingtonul suspectează că Teheranul o folosește pentru a-și reconstitui stocurile și infrastructura de lansare, inclusiv prin dezgroparea munițiilor și a lansatoarelor fie ascunse intenționat sub pământ, fie acoperite de dărâmături în urma loviturilor aeriene americane și israeliene. Ce crede SUA că urmărește Iranul Potrivit sursei citate, evaluarea americană este că Iranul intenționează să-și refacă capacitățile de rachete „în pregătirea reluării războiului”, în scenariul în care negocierile eșuează. În acest context, NBC News notează că Iranul ar fi reușit să păstreze o parte importantă a arsenalului prin: folosirea de momele (ținte false) și dispersare; îngroparea rachetelor și a lansatoarelor. Mesaje publice contradictorii în administrația SUA În aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth , a declarat că SUA au informații potrivit cărora Iranul încearcă să-și reconstituie capabilitățile militare, dar a susținut totodată că Teheranul nu ar avea capacitatea de a le reface. „Vă dezgropați lansatoarele și rachetele rămase fără nicio capacitate de a le înlocui.” „Puteți muta lucruri, dar nu puteți, de fapt, să reconstruiți.” În același timp, NBC News a relatat săptămâna trecută că informațiile SUA ar indica faptul că Iranul ar menține nu doar multe dintre rachetele balistice, ci și peste jumătate din aeronavele forțelor aeriene iraniene, precum și peste jumătate din flota de active navale a IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice). Următoarele decizii la Washington: Hormuz și material nuclear Pe fondul acestor evaluări, un oficial american a declarat pentru NBC că președintele Donald Trump urma să se întâlnească joi cu echipa sa de securitate națională pentru a analiza opțiuni privind deschiderea Strâmtorii Hormuz și îndepărtarea materialului nuclear. Comandantul US CENTCOM, amiralul Brad Cooper, era programat să prezinte opțiunile, iar o decizie este așteptată „în zilele următoare”. Un oficial de la Casa Albă a mai spus că viitoarea deplasare a lui Trump în China și întâlnirea planificată cu președintele Xi Jinping, amânată pentru mijlocul lunii mai, ar putea influența calendarul deciziei, administrația dorind să evite o nouă amânare a vizitei. Cât din arsenal ar mai avea Iranul, potrivit declarațiilor publice În plan public, cifrele avansate de oficiali americani diferă. The Jerusalem Post notează că Trump a afirmat miercuri că aproximativ 82% din rachetele iraniene și „majoritatea” dronelor iraniene „au dispărut”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus într-un interviu la Fox News că ar mai rămâne „aproximativ jumătate” din rachetele Iranului. [...]
