Știri
Știri din categoria Apărare
Iran folosește încetarea focului pentru a recupera rachete și lansatoare ascunse sau îngropate, într-o mișcare pe care SUA o interpretează ca parte a unui efort de refacere a capabilităților de lovire înaintea unei posibile reluări a conflictului, potrivit The Jerusalem Post, care citează un material NBC News bazat pe declarațiile unui oficial american și ale altor două persoane familiarizate cu situația.
Informația are relevanță operațională: în loc ca pauza de foc să reducă riscul imediat, Washingtonul suspectează că Teheranul o folosește pentru a-și reconstitui stocurile și infrastructura de lansare, inclusiv prin dezgroparea munițiilor și a lansatoarelor fie ascunse intenționat sub pământ, fie acoperite de dărâmături în urma loviturilor aeriene americane și israeliene.
Potrivit sursei citate, evaluarea americană este că Iranul intenționează să-și refacă capacitățile de rachete „în pregătirea reluării războiului”, în scenariul în care negocierile eșuează. În acest context, NBC News notează că Iranul ar fi reușit să păstreze o parte importantă a arsenalului prin:
În aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat că SUA au informații potrivit cărora Iranul încearcă să-și reconstituie capabilitățile militare, dar a susținut totodată că Teheranul nu ar avea capacitatea de a le reface.
„Vă dezgropați lansatoarele și rachetele rămase fără nicio capacitate de a le înlocui.”
„Puteți muta lucruri, dar nu puteți, de fapt, să reconstruiți.”
În același timp, NBC News a relatat săptămâna trecută că informațiile SUA ar indica faptul că Iranul ar menține nu doar multe dintre rachetele balistice, ci și peste jumătate din aeronavele forțelor aeriene iraniene, precum și peste jumătate din flota de active navale a IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice).
Pe fondul acestor evaluări, un oficial american a declarat pentru NBC că președintele Donald Trump urma să se întâlnească joi cu echipa sa de securitate națională pentru a analiza opțiuni privind deschiderea Strâmtorii Hormuz și îndepărtarea materialului nuclear. Comandantul US CENTCOM, amiralul Brad Cooper, era programat să prezinte opțiunile, iar o decizie este așteptată „în zilele următoare”.
Un oficial de la Casa Albă a mai spus că viitoarea deplasare a lui Trump în China și întâlnirea planificată cu președintele Xi Jinping, amânată pentru mijlocul lunii mai, ar putea influența calendarul deciziei, administrația dorind să evite o nouă amânare a vizitei.
În plan public, cifrele avansate de oficiali americani diferă. The Jerusalem Post notează că Trump a afirmat miercuri că aproximativ 82% din rachetele iraniene și „majoritatea” dronelor iraniene „au dispărut”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus într-un interviu la Fox News că ar mai rămâne „aproximativ jumătate” din rachetele Iranului.
Recomandate
Laserul Iron Beam a avut un rol limitat în războiul din 2026 cu Iran dintr-un motiv operațional: lipsa unui număr suficient de baterii , potrivit The Jerusalem Post , care citează o explicație a Forțelor Aeriene Israeliene. Armata ar avea nevoie de 14 baterii pentru ca sistemul să aibă un impact „semnificativ”, iar acest prag nu a fost atins. Informația vine după ce, pe 12 martie, IDF recunoscuse că nu folosește Iron Beam în mod regulat în războiul în desfășurare cu Iran, fără să explice atunci discrepanța dintre declarațiile publice despre „operaționalizarea” sistemului și utilizarea sa efectivă pe front. De ce contează: limitarea de „volum” întârzie efectul promis asupra apărării aeriene Explicația Forțelor Aeriene mută discuția de la „funcționează sau nu” la capacitatea de a-l desfășura în masă. Cu alte cuvinte, sistemul ar fi fost folosit, dar prea puțin pentru a schimba semnificativ situația operațională, în lipsa numărului necesar de baterii. În paralel, articolul amintește că diferite forme ale familiei Iron Beam ar fi fost folosite pentru a doborî aproximativ 40 de drone Hezbollah în toamna lui 2024, ceea ce a alimentat așteptările că tehnologia este deja matură pentru utilizare extinsă. Context: promisiuni de „operațional” și întrebări fără răspuns Ministerul Apărării anunțase în decembrie 2025 că Iron Beam a fost „implementat pe teren”, iar în iunie 2025 ministerul și Rafael (compania principală din program, alături de alte firme, inclusiv Elbit ) comunicaseră că „Lite Beam”, o versiune mai mică, este operațională. În septembrie 2025, Ministerul Apărării anunțase că Iron Beam este operațional și că o serie completă de baterii urma să fie desfășurată în țară „în lunile următoare”. Potrivit materialului, Rafael a refuzat anterior să comenteze eventuale probleme și a direcționat întrebările către Ministerul Apărării, care nu a oferit explicații privind discrepanțele. Miza economică: costul interceptărilor rămâne ridicat până la scalare Unul dintre argumentele centrale pentru Iron Beam este reducerea costurilor apărării aeriene. Publicația notează că: interceptoarele Arrow pot costa „milioane de șekeli” per lansare; interceptoarele Iron Dome pot costa „zeci de mii de șekeli”; folosirea Iron Beam ar fi „la fel de ieftină ca aprinderea unei lumini”. În lipsa unei desfășurări la scară (numărul de baterii), avantajul de cost rămâne mai degrabă o promisiune decât un efect imediat în războiul din 2026. Ce urmează: termene mai lungi pentru a depăși Iron Dome și pentru amenințări cu rază lungă Materialul menționează evaluări potrivit cărora trecerea reală a Iron Beam în rolul principal față de Iron Dome, ca apărare antiaeriană de rază scurtă, ar putea dura „câțiva ani”. Pentru utilizarea laserelor împotriva amenințărilor cu rază lungă, precum rachetele balistice iraniene, unele proiecții indică un orizont de „5–10 ani” sau mai mult. [...]
Armistițiul fragil din războiul cu Iranul riscă să fie urmat de noi operațiuni militare care ar putea afecta din nou Strâmtoarea Ormuz și, implicit, fluxurile globale de energie , potrivit informațiilor publicate de HotNews . Președintele SUA, Donald Trump, urmează să fie informat joi de șeful Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), Brad Cooper, despre noi planuri pentru o eventuală acțiune militară împotriva Iranului. Briefingul este relatat pe baza unor surse citate de Axios și Reuters, iar la discuție este așteptat să participe și generalul Dan Caine, președintele Comitetului șefilor de stat major al SUA. Potrivit Axios, Washingtonul ar urmări să facă Iranul „mai flexibil” la masa negocierilor pe tema dosarului nuclear. În prezent, este în vigoare un armistițiu descris ca „fragil”, care durează de trei săptămâni. Trei opțiuni discutate, cu miza Ormuz în prim-plan Una dintre variantele pregătite de CENTCOM ar viza o serie de lovituri „scurte și puternice” asupra Iranului, care „ar include probabil” ținte de infrastructură, conform surselor publicației citate. În context, HotNews notează că Trump a amenințat anterior cu distrugerea infrastructurii civile a Iranului, iar experți în drept internațional avertizează că astfel de atacuri pot constitui crime de război; Convențiile de la Geneva din 1949 interzic atacurile asupra obiectivelor esențiale pentru civili. A doua opțiune menționată în material ar urmări preluarea controlului asupra unei părți din Strâmtoarea Ormuz pentru a redeschide traficul comercial, o operațiune care „ar putea implica forțe terestre”, potrivit raportului citat. A treia variantă care ar putea fi discutată este o operațiune a forțelor speciale pentru a securiza stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului, potrivit Axios. De ce contează: risc de presiune pe energie și transport Materialul subliniază că războiul cu Iranul a „zguduit piețele” și a crescut prețurile petrolului, în condițiile în care conflictul a fost aproape să blocheze traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Prin această rută treceau aproximativ 20% din transporturile globale de petrol și gaze naturale lichefiate, ceea ce face ca orice operațiune militară în zonă să aibă potențial de impact imediat asupra lanțurilor de aprovizionare și a costurilor energetice. În paralel, războiul rămâne nepopular în SUA, potrivit aceleiași surse, iar Trump a repetat că vede programul nuclear al Iranului drept o „amenințare iminentă”. Ce decizie va rezulta din briefing nu este precizat în material; informațiile indică, deocamdată, doar că sunt pregătite și discutate mai multe scenarii. [...]
Intrarea unei drone rusești în spațiul aerian românesc a declanșat procedurile de alertă și interceptare , cu ridicarea de la sol a două avioane F-16 și transmiterea unui mesaj RO-Alert către populația din nordul județului Tulcea, potrivit Digi24 . Incidentul a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, în zona Chilia, în contextul reluării atacurilor rusești asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România. Ministerul Apărării Naționale (MApN) spune că a detectat pe radare un grup de aproximativ 20 de drone care se îndreptau spre zona localității Ismail (Ucraina), iar una dintre acestea a pătruns „pentru scurt timp” în spațiul aerian național. Ce măsuri au fost luate în timpul alertei Conform MApN, două aeronave de vânătoare F-16 aflate în serviciul de luptă Poliție Aeriană au decolat în jurul orei 02.00 de la Baza 86 Aeriană Fetești , pentru monitorizarea situației. În paralel, Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, iar la ora 02.03 a fost transmis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zona de nord a județului Tulcea. Alerta aeriană a încetat la ora 02.50. În același interval, au fost raportate „numeroase explozii” pe malul ucrainean al Dunării. Ce transmite MApN și ce urmează MApN precizează că informează „în timp real” structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și că rămâne în contact permanent cu acestea. Separat, publicația Adevărul notează că România a sesizat foruri internaționale în legătură cu astfel de incidente, inclusiv prin demersuri diplomatice, în contextul unor episoade recente de drone ajunse pe teritoriul României. (Detaliile acestor demersuri nu apar în materialul Digi24.) [...]
Comandamentul american pentru operațiuni speciale (SOCOM cere o creștere puternică de buget pentru MQ-9 Reaper ca să-i extindă rolul într-o „navă-mamă” capabilă să coordoneze un roi de drone mai mici, potrivit Interesting Engineering . Schimbarea indică o reorientare operațională către sisteme fără pilot pentru misiuni în medii mai contestate, în paralel cu reducerea planurilor pentru o flotă de avioane ușoare de atac. SOCOM solicită 75,8 milioane de dolari (aprox. 341 milioane lei) pentru programul MQ-9 în bugetul pe 2027, față de 24,9 milioane de dolari (aprox. 112 milioane lei) în acest an, conform documentelor bugetare citate. În același timp, comandamentul își reduce planul pentru OA-1K Skyraider II de la 75 la 53 de aeronave, semnalând o dependență mai mică de platformele clasice de atac ușor. De ce contează: MQ-9, din dronă de lovire în „hub” de comandă Modernizarea MQ-9 este parte din planul SOCOM numit Adaptive Airborne Enterprise, care urmărește transformarea dronei într-o platformă de comandă și control (coordonare în timp real a mai multor sisteme fără pilot). În această configurație, MQ-9 ar urma să gestioneze drone de supraveghere și de țintire în profunzimea unor zone apărate, iar majorarea de circa 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) în bugetul pe 2027 este destinată în principal achiziției sistemelor necesare acestei schimbări. Ce cumpără SOCOM: drone mici, poduri de lansare și interfețe la sol Conform detaliilor din buget, SOCOM vrea să achiziționeze: 93 de UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) din „grupul 2”; 10 UAV-uri din „grupul 3”; 16 „swarm carrier pods” (poduri pentru transport/lansare de roiuri de drone); 5 interfețe de sistem la sol. Achizițiile sunt descrise ca sprijin pentru colaborarea om–mașină, astfel încât operatorii să poată controla mai multe UAV-uri dintr-o singură platformă. Publicația notează că este o creștere semnificativă față de anul fiscal 2026, când au fost cerute doar 29 de drone din grupul 2. Context: de la contrainsurgență la Indo-Pacific Programul OA-1K rămâne activ, însă reducerea flotei sugerează că misiunile pentru care fusese gândit — sprijin aerian apropiat, lovituri ușoare și culegere de informații, în special pentru contrainsurgență — nu mai sunt prioritatea principală. SOCOM selectase în 2022 L3Harris Technologies pentru livrarea OA-1K (derivat din AT-802U Sky Warden), în cadrul unui contract Armed Overwatch de 3 miliarde de dolari (aprox. 13,5 miliarde lei), potrivit sursei. În schimb, planificarea se mută către teatre precum Indo-Pacific, unde apărarea antiaeriană este mai puternică, iar supraviețuirea platformelor devine o constrângere majoră — ceea ce împinge investițiile către sisteme fără pilot și distribuirea capabilităților pe mai multe platforme. Cum ar putea fi folosite roiurile de drone Interesting Engineering menționează că, în noiembrie 2025, Anduril Industries a câștigat un contract de 50 milioane de dolari (aprox. 225 milioane lei) pentru a furniza drone ALTIUS-600 din grupul 2 pentru SOCOM. În descrierea sursei, dronele din grupul 2 operează de regulă până la 3.500 de picioare (aprox. 1.067 metri) și sunt folosite în principal pentru informații, supraveghere și recunoaștere, în timp ce dronele din grupul 3 pot ajunge la 18.000 de picioare (aprox. 5.486 metri) și pot transporta încărcături mai mari pe distanțe mai lungi. Ambele tipuri au viteze maxime sub 288 mile pe oră (aprox. 463 km/h), fiind mai potrivite pentru misiuni coordonate decât pentru atacuri rapide. Publicația mai notează, citând Defense Post, că introducerea podurilor pentru roiuri indică intenția de a lansa simultan multe drone, fie pentru a satura apărarea adversă, fie pentru „senzorizare” pe arii largi. SOCOM nu a precizat câte drone va controla fiecare MQ-9, însă volumul achizițiilor sugerează o creștere importantă a ambițiilor operaționale pentru aceste sisteme. [...]
Un test de foc real al Armatei SUA arată cum o „dronă‑mamă” poate lansa în aer FPV-uri înarmate, mărind raza de lovire și reducând expunerea operatorilor din prima linie , potrivit Interesting Engineering . Startup-ul american Petrel Technologies a demonstrat platforma AERO Sky, o dronă hibridă cu decolare și aterizare verticală (VTOL), în cadrul unui exercițiu al Diviziei 101 Aeropurtate, la Joint Readiness Training Center , Fort Polk. În test au fost desfășurate mai multe drone FPV (first-person view – drone pilotate prin imagine video în timp real) înarmate, lansate direct din aer de pe AERO Sky. De ce contează: extinderea razei FPV fără a împinge operatorii spre front Miza operațională a conceptului este schimbarea modului în care sunt folosite FPV-urile de atac: în loc să fie lansate de la sol, din poziții apropiate de țintă, acestea sunt transportate mai aproape de zona de angajare și eliberate în aer. Publicația notează că, astfel, forțele pot lovi de la distanțe mai mari, fără ca operatorii să fie nevoiți să se apropie de linia frontului. În acest context, Interesting Engineering citează Defense Blog, care descrie sistemul ca o platformă „mothership” („navă‑mamă”) pentru drone mici, menită să crească distanța de la care pot fi executate lovituri. Ce este AERO Sky și ce roluri vizează AERO Sky este încadrată la categoria Group 3 de vehicule aeriene fără pilot, concepută să ducă încărcături mai grele și să opereze pe distanțe mai mari decât quadcopterele mici. Platforma combină decolarea verticală cu zborul de tip aripă fixă, pentru autonomie mai bună după intrarea în regim de croazieră. Potrivit materialului, drona este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: informații, supraveghere și recunoaștere (ISR); livrări logistice; misiuni de lovire, prin transportul FPV-urilor până într-o zonă desemnată și lansarea lor pentru atacul final. Context: Armata SUA testează „straturi” de sisteme fără pilot Exercițiul de la Fort Polk este prezentat ca parte dintr-un efort mai amplu al Armatei SUA de a evalua cum pot opera sistemele fără pilot alături de formațiunile clasice de infanterie. Integrarea unei platforme aeriene de lansare cu FPV-uri de atac urmărește, conform sursei, să îmbunătățească viteza, flexibilitatea și supraviețuirea în medii contestate. Petrel Technologies își poziționează AERO Sky ca un sistem „scalabil”, destinat desfășurării în masă, cu ambiția de a oferi o alternativă cu cost mai redus față de sistemele fără pilot mai mari, fără a detalia însă prețuri sau volume. [...]
Planul de achiziții militare invocat de presa maghiară ridică miza bugetară a apărării și pune în prim-plan o țintă de cheltuieli de 5% din PIB până în 2035, mult peste așteptarea NATO de 2%, potrivit Mediafax , care citează o analiză a cotidianului ungar Magyar Hirlap despre „cursa înarmărilor” de la București. Publicația maghiară susține că România derulează o „modernizare masivă” a armatei și că ar urmări înlocuirea „întregului arsenal” într-un interval de un deceniu, pe fondul războiului din Ucraina și al percepției unei amenințări din partea Rusiei. În același context, este invocat un incident cu drone în Galați, despre care cotidianul afirmă că ar fi creat „o mică panică” în România. Ce achiziții sunt menționate pentru 2026 Magyar Hirlap își bazează o parte din argumentație pe o „listă oficială” publicată de guvernul român în 2026, prezentată ca plan principal de achiziții de arme. Lista redată include: 200 de tancuri 300 de vehicule blindate 48 de avioane de luptă F-35 „sute” de sisteme de apărare aeriană 1.000 de vehicule logistice 200.000 de pistoale În text, programul SAFE este descris drept „Acțiune de Securitate pentru Europa”, finanțat de Uniunea Europeană, și este prezentat ca element central în combinația de planuri NATO, UE și naționale. Implicația bugetară: 5% din PIB până în 2035 Cotidianul ungar notează că președintele României, Nicușor Dan , ar fi declarat „vara trecută” că România va cheltui 5% din PIB pentru implementarea programului de armament până în 2035, în timp ce „așteptarea NATO este de 2%”. În termeni de politică publică, o astfel de țintă ar însemna o presiune bugetară semnificativă pe termen lung, prin creșterea cheltuielilor de capital (echipamente) și a costurilor recurente (operare, mentenanță, instruire), deși articolul nu oferă estimări de cost sau un calendar detaliat al achizițiilor. Contextul de securitate invocat: Rusia, Moldova și flancul estic Magyar Hirlap afirmă că România „vede o amenințare în Rusia” și plasează această poziționare într-un cadru istoric mai amplu, inclusiv după anexarea Crimeii din 2014 și după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Publicația mai susține că România este „o țară cheie în flancul estic al NATO” și menționează extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, care „odată finalizată, va găzdui zece mii de soldați NATO”. În același pasaj, este menționată și ediția românească a Deutsche Welle, fără a fi indicat un link sau un material specific. În plus, analiza aduce în discuție tensiunile legate de Republica Moldova și Transnistria și citează o poziție atribuită purtătoarei de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, potrivit căreia România ar manifesta „ambiții de anexare” a Republicii Moldova, descrise ca „o evoluție geopolitică periculoasă”. Ce rămâne neclar Materialul redă în principal interpretarea și selecția de informații a unui cotidian maghiar. Mediafax nu include, în textul prezentat, reacții ale autorităților române la afirmațiile Magyar Hirlap și nici detalii suplimentare despre stadiul concret al programelor de achiziții menționate. [...]
