Știri
Știri din categoria Apărare
Iran folosește încetarea focului pentru a recupera rachete și lansatoare ascunse sau îngropate, într-o mișcare pe care SUA o interpretează ca parte a unui efort de refacere a capabilităților de lovire înaintea unei posibile reluări a conflictului, potrivit The Jerusalem Post, care citează un material NBC News bazat pe declarațiile unui oficial american și ale altor două persoane familiarizate cu situația.
Informația are relevanță operațională: în loc ca pauza de foc să reducă riscul imediat, Washingtonul suspectează că Teheranul o folosește pentru a-și reconstitui stocurile și infrastructura de lansare, inclusiv prin dezgroparea munițiilor și a lansatoarelor fie ascunse intenționat sub pământ, fie acoperite de dărâmături în urma loviturilor aeriene americane și israeliene.
Potrivit sursei citate, evaluarea americană este că Iranul intenționează să-și refacă capacitățile de rachete „în pregătirea reluării războiului”, în scenariul în care negocierile eșuează. În acest context, NBC News notează că Iranul ar fi reușit să păstreze o parte importantă a arsenalului prin:
În aprilie, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat că SUA au informații potrivit cărora Iranul încearcă să-și reconstituie capabilitățile militare, dar a susținut totodată că Teheranul nu ar avea capacitatea de a le reface.
„Vă dezgropați lansatoarele și rachetele rămase fără nicio capacitate de a le înlocui.”
„Puteți muta lucruri, dar nu puteți, de fapt, să reconstruiți.”
În același timp, NBC News a relatat săptămâna trecută că informațiile SUA ar indica faptul că Iranul ar menține nu doar multe dintre rachetele balistice, ci și peste jumătate din aeronavele forțelor aeriene iraniene, precum și peste jumătate din flota de active navale a IRGC (Corpul Gardienilor Revoluției Islamice).
Pe fondul acestor evaluări, un oficial american a declarat pentru NBC că președintele Donald Trump urma să se întâlnească joi cu echipa sa de securitate națională pentru a analiza opțiuni privind deschiderea Strâmtorii Hormuz și îndepărtarea materialului nuclear. Comandantul US CENTCOM, amiralul Brad Cooper, era programat să prezinte opțiunile, iar o decizie este așteptată „în zilele următoare”.
Un oficial de la Casa Albă a mai spus că viitoarea deplasare a lui Trump în China și întâlnirea planificată cu președintele Xi Jinping, amânată pentru mijlocul lunii mai, ar putea influența calendarul deciziei, administrația dorind să evite o nouă amânare a vizitei.
În plan public, cifrele avansate de oficiali americani diferă. The Jerusalem Post notează că Trump a afirmat miercuri că aproximativ 82% din rachetele iraniene și „majoritatea” dronelor iraniene „au dispărut”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus într-un interviu la Fox News că ar mai rămâne „aproximativ jumătate” din rachetele Iranului.
Recomandate
SUA pregătesc un depozit de arme și echipamente în Australia, cu investiții și personal dedicat, pentru a-și crește capacitatea de reacție în Indo-Pacific , potrivit Adevărul , care citează documente de licitație ale Marinei americane confirmate de oficiali pentru AFP. Planul vizează instalarea pe coasta de sud-est a Australiei a unui stoc de echipament militar „gata de utilizare”, inclusiv arme. Amplasarea ar fi în afara razei de acțiune a majorității rachetelor chineze, iar experții citați în material o leagă de efortul Washingtonului de a contracara consolidarea militară a Beijingului. Investiție de 30 de milioane de dolari și calendar până în 2028 Documente publicate în iunie de Marina americană descriu un proiect pentru statul Victoria, cu 30 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) alocați construirii de depozite și birouri pentru „prepoziționarea” unor stocuri strategice (adică plasarea în avans a echipamentelor, pentru a fi folosite rapid în caz de criză). Conform documentelor, stocul ar urma să fie depozitat inițial la Melbourne, apoi mutat în clădiri americane ce ar urma să fie construite anul viitor la o bază militară australiană din Bandiana . Baza ar urma să atingă capacitatea maximă în 2028. Operare: furnizor global și circa 110 specialiști Pentru administrarea depozitului, marina americană ar căuta un furnizor global din sectorul apărării care să recruteze aproximativ 110 ingineri, mecanici și specialiști în echipamente și securitate , pentru un stoc ce include „arme grele”, potrivit documentelor consultate. Corpul de Marină din Pacific a transmis pentru AFP că activitățile din Australia susțin „sprijinul logistic global integrat” și că echipamentul va fi menținut în „stare de pregătire ridicată”. Detaliile contractului nu au fost comentate, iar funcționarea instalației ar urma să fie stabilită în coordonare strânsă cu Ministerul Apărării din Australia. Miza strategică și efectul asupra politicii de securitate a Australiei Australia nu permite baze militare străine pe teritoriul său, însă are o alianță de securitate cu SUA și găzduiește tot mai multe forțe americane prin rotație în baze australiene. În prezent, aproximativ 2.000 de pușcași marini americani se antrenează șase luni pe an în Darwin, în nord-vestul țării. Materialul notează că Pentagonul a cerut Congresului o alocare de 500 de milioane de dolari (aprox. 38,5 miliarde lei) pentru 2027, destinată îmbunătățirii repoziționării echipamentelor și combustibilului în Asia-Pacific, cu scop de descurajare a Chinei. Un raport al Lowy Institute , citat în articol, arată că Beijingul poate lovi nordul Australiei cu rachete balistice lansate de la avanposturi din Marea Chinei de Sud, iar directorul pentru securitate internațională al institutului, Sam Roggeveen, avertizează că astfel de instalații devin „ținte evidente” odată operaționale. În același timp, profesorul John Blaxland (Universitatea Națională Australiană) indică o importanță în creștere a poziției geografice a Australiei, pe fondul îngrijorărilor privind vulnerabilitatea bazei americane din Guam. [...]
SUA pregătesc o reducere semnificativă a aviației și capabilităților navale alocate NATO în Europa , o mișcare care obligă alianța să-și recalibreze planurile de apărare și să accelereze investițiile europene în capacități critice, potrivit Al Jazeera . Planul, relatat inițial de The New York Times și confirmat de oficiali europeni, ar include reducerea desfășurărilor de avioane de vânătoare și de aeronave de supraveghere maritimă, precum și repoziționarea unor platforme navale majore. În paralel, Washingtonul își justifică reorientarea printr-o strategie mai amplă de diminuare a prezenței militare în Europa, pentru a concentra resurse în Orientul Mijlociu, Asia și cele două Americi. Ce se taie și ce se mută: impact direct asupra capacităților NATO Concret, potrivit informațiilor citate, SUA ar urma să reducă numărul de avioane de luptă alocate NATO și să retragă complet o parte din sprijinul de realimentare în aer – element esențial pentru operațiuni susținute pe distanțe mari. Modificările menționate includ: reducerea avioanelor de vânătoare F-16 și F-15E alocate NATO de la aproximativ 150 la 100 (o scădere de circa 50 de aparate); diminuarea aeronavelor de supraveghere maritimă de la 26 la 15; retragerea completă a opt aeronave de realimentare în aer; redislocarea unuia dintre cele două grupuri de bombardiere („bomber task force”) anterior alocate apărării Europei; repoziționarea în altă regiune a unui submarin capabil să lanseze rachete și a unui portavion, alături de mai multe nave de război. În ansamblu, tăierile ar afecta capacități-cheie pentru NATO: recunoaștere (informații și supraveghere), precum și lovituri la distanță mare. NATO încearcă să „încadreze” retragerea ca pe o schimbare de sustenabilitate Oficiali NATO au transmis că alianța este la curent cu o parte dintre reducerile planificate și au încercat să le prezinte drept un pas care reduce dependența de un singur aliat. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a declarat pentru agenția Anadolu: „Această schimbare întărește planurile de apărare ale NATO prin reducerea dependenței excesive de un singur aliat și reflectă o schimbare mai amplă care are loc în cadrul alianței.” „Este vorba despre a pune NATO pe o bază mai sustenabilă pentru deceniile următoare.” De ce contează: Europa e împinsă spre „planuri alternative” și achiziții rapide Pe fondul accentului tot mai puternic pus în Europa pe amenințările militare potențiale din partea Rusiei, reducerea unor active americane cu rol de descurajare și reacție rapidă forțează NATO să ia în calcul „planuri alternative” pentru apărarea continentului în cazul unui atac rusesc. În același timp, incertitudinea legată de calendarul și amploarea retragerilor complică stabilirea priorităților pentru statele europene. Comandantul suprem aliat al NATO, generalul american Alex Grynkewich , a indicat la un show aerian la Berlin că accentul trebuie pus pe capabilități care pot fi cumpărate și puse în teren rapid, inclusiv muniții cu bătaie lungă și drone: „Trebuie să ne concentrăm pe lucruri pe care le putem achiziționa rapid, pe care le putem pune în teren rapid, pe care le putem scala rapid și susține în timp, iar asta se aplică munițiilor cu bătaie lungă”, precum și dronelor. Context politic: presiune pe bugetele europene înaintea summitului NATO Al Jazeera notează că președintele Donald Trump a criticat în repetate rânduri NATO, inclusiv pe tema sprijinului pe care îl consideră insuficient pentru războiul SUA-Israel cu Iranul, și a acuzat guvernele europene că investesc prea puțin în apărare și se bazează prea mult pe protecția americană. Trump le-a cerut aliaților din Europa și Asia să crească cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB. Trump este așteptat la summitul NATO din Turcia , pe 7-8 iulie. Secretarul de stat Marco Rubio a descris reuniunea drept „probabil cea mai importantă întâlnire din istoria NATO”, pe fondul unor chestiuni care „trebuie lămurite și reparate”, conform aceleiași surse. [...]
Un studiu chinez descrie un scenariu de atac la 3.000 km care ar putea forța SUA să-și regândească apărarea antirachetă și logistica navală , potrivit Știrile Pro TV , care citează South China Morning Post . Miza, dincolo de retorică, este una operațională: dacă astfel de tactici devin credibile, costurile și modul de desfășurare a grupurilor de portavioane ar putea crește semnificativ. Analiza pornește de la un articol publicat deschis într-o revistă științifică de apărare din China, care propune un „ghid pas cu pas” pentru lovirea unui grup de portavioane american de la 3.000 km (distanță comparată în material cu ruta Shanghai–Guam). Lucrarea aparține unei echipe de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost publicată pe 25 mai în „Tactical Missile Technology”, fiind coordonată de profesorul asociat Gao Tianyun. De ce contează: răspuns la „dispersarea” flotei americane Textul descrie cum Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), care presupune împrăștierea navelor pe sute de kilometri și împingerea portavioanelor mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față ca „scuturi” și platforme de senzori. Lucrarea chineză argumentează că această dispersie face țintele mai greu de găsit și lovit simultan, dar propune o metodă de „decojire” a apărării pe straturi. În scenariul descris, stratul exterior ar include distrugătoare Aegis poziționate la 600–800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM‑3, iar mai aproape ar opera inclusiv nave de suprafață fără pilot cu rachete SM‑6 și ESSM, pentru a adăuga un „burete” suplimentar de interceptare. Cum ar arăta atacul, în scenariul descris Planul începe neobișnuit: nu cu un val masiv de pe uscat sau din aer, ci cu folosirea unui submarin pentru a lansa rachete hipersonice antinavă asupra distrugătoarelor Aegis din față, pentru a „sparge” primul strat al apărării. Apoi ar urma un „pachet de foc” care combină mai multe tipuri de muniții, cu scopul de a satura senzorii și de a consuma interceptoarele: drone-momeală ieftine și rachete de croazieră cu cost redus, pentru a „inunda” sistemele de detecție și a epuiza muniția de apărare; rachete de croazieră subsonice cu caracteristici de reducere a detectabilității, care zboară jos, „peste valuri”, pentru a exploata golurile radarului; rachete hipersonice suplimentare, direcționate către țintele rămase de mare valoare. Materialul susține că această combinație ar pune apărarea într-o dilemă: dacă prioritizează amenințările hipersonice, pot trece rachetele care zboară jos; dacă trage în momeli și muniții ieftine, consumă rapid stocurile limitate. „Roiul” fără comandă centrală și ipoteza unei apărări americane „ideale” Un element distinct este tactica „lider‑secundă”: într-un roi, o rachetă urcă și acționează ca cercetaș, transmite date de țintire către rachetele care zboară jos, iar dacă este doborâtă, alta îi preia rolul. În această logică, roiul ar putea continua atacul și sub bruiaj electronic, adaptându-se și redistribuind ținte „din mers”. În același timp, scenariul presupune că marina americană ar avea inclusiv arme care „încă nu există”, precum un interceptor pentru faza de planare a rachetelor hipersonice și SM‑6 IB pentru apărarea terminală. Autorii numesc această abordare „liao di cong kuan”, explicată în material ca ideea de a presupune un adversar puternic și bine echipat. Context industrial: producție și capacitate de susținere Lucrarea leagă conceptul DMO de „dezindustrializarea” SUA și de o capacitate mai mică de a controla baze îndepărtate, argumentând că lipsa șantierelor navale, a pieselor de schimb și a aliaților dispuși să găzduiască baze mari ar limita opțiunile americane. În contrapondere, autorii susțin că China, cu o capacitate de construcții navale superioară și linii de producție de rachete capabile de ritm ridicat, ar putea face fezabile tacticile cu „roiuri” masive. Știrile Pro TV notează că este rar ca Armata Populară de Eliberare să permită publicarea unui plan atât de detaliat într-o revistă accesibilă publicului și că autorii nu au putut fi contactați pentru comentarii. În final, materialul amintește o declarație atribuită secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căreia China ar putea distruge toate portavioanele americane „în 20 de minute” — afirmație prezentată ca atare, fără elemente de verificare în text. [...]
Germania pregătește un buget de circa 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) până în 2030 pentru capabilități antidrone , pe fondul creșterii numărului de incidente cu aparate fără pilot deasupra infrastructurii critice și a obiectivelor militare, potrivit Antena 3 . Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus în timpul unei vizite la trupele din Friesland (nordul țării) că, în zilele următoare, va fi lansat un „plan de acțiune privind dronele”, care va include „numeroase măsuri”. Ținta financiară anunțată este „până la sfârșitul deceniului”, cu investiții de aproximativ 16 miliarde de euro în acest domeniu. De ce contează: presiune pe protecția infrastructurii și pe capacitatea de reacție Pistorius a argumentat că, în ultimii ani, s-au înmulțit cazurile de drone detectate în Germania și în Europa, inclusiv deasupra unor instalații militare și a unor infrastructuri precum porturi, aeroporturi și centrale energetice. Ministrul a descris situația drept o „provocare”, în condițiile în care astfel de incidente sunt „sub pragul confruntării militare”, dar pot genera nesiguranță. În același context, el a indicat Rusia ca reper al riscului, făcând trimitere și la evenimente recente din Letonia și România, unde au căzut drone ucrainene și ruse care își pierduseră direcția, conform EFE, citată de Agerpres . Ce include răspunsul operațional al Bundeswehr-ului Potrivit ministrului, armata germană a făcut „mari progrese” și a achiziționat rapid „un număr mare de sisteme antidrone foarte moderne”. La nivel de pregătire, Bundeswehr-ul exersează: detectarea și interceptarea aparatelor fără pilot; interferențe electronice (bruiaj); utilizarea unor drone care lansează plase sau lovesc drone inamice pentru a le opri; instruirea fiecărui soldat pentru astfel de scenarii. Pistorius a insistat și pe necesitatea unor soluții proporționale, avertizând că nu trebuie „să omori muștele cu tunul”. Riscuri și limitări: de ce „detectarea” devine esențială Ministrul a atras atenția că doborârea dronelor implică riscuri, inclusiv căderea fragmentelor care pot produce daune semnificative. În această logică, „detectarea este atât de importantă”, a explicat el, în contextul în care răspunsul trebuie să reducă atât amenințarea, cât și efectele colaterale. În acest moment, articolul nu oferă detalii despre calendarul exact al cheltuielilor sau despre furnizorii vizați, dincolo de intenția de a lansa în zilele următoare planul de acțiune și de a susține investiții până la finalul deceniului. [...]
Polonia condiționează transferul MiG-29 către Ucraina de un acord de schimb de tehnologie pentru drone , ceea ce poate amâna livrarea unor aeronave considerate importante pentru capacitatea aeriană a Kievului, potrivit Mediafax . Ministrul polonez Cezary Tomczyk a declarat că avioanele de vânătoare MiG-29 „vor zbura la Kiev” doar după semnarea unui acord privind transferul tehnologiei dronelor din Ucraina către Polonia. Varșovia vrea să folosească experiența armatei ucrainene în acest domeniu, iar negocierile sunt în desfășurare. Potrivit informațiilor citate de presa din Varșovia, primele date despre transferul altor MiG-29 poloneze către Ucraina au apărut la sfârșitul lui 2025, însă aeronavele „se află încă în Polonia”, iar în acest moment nu este cunoscut când ar putea ajunge la Kiev. Ce cere Varșovia, concret Condiția enunțată de Tomczyk este legată de un acord de cooperare tehnologică pe segmentul dronelor, înainte ca Polonia să trimită avioanele: semnarea unui acord de transfer de tehnologie pentru drone din Ucraina către Polonia; finalizarea negocierilor aflate în curs, înainte de livrarea echipamentului. Într-un interviu pentru Radio ZET, Tomczyk a spus: „Dialogul dintre Polonia și Ucraina este în desfășurare. Polonezii au spus clar: pe măsură ce ne construim propriile capabilități de drone, am dori să putem folosi și acele capabilități ucrainene. Desigur, vom transfera echipamentul către Ucraina dacă această chestiune se va finaliza. Nimic nu s-a schimbat în această chestiune; problema nu a fost finalizată.” De ce contează pentru efortul de război al Ucrainei În material se arată că MiG-29 este unul dintre cele mai importante avioane ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Aeronava, proiectată în anii 1970, este descrisă ca având manevrabilitate ridicată și fiind folosită atât în lupta aeriană, cât și în misiuni de atac la sol, în funcție de echipare. Mediafax notează că MiG-29 a primit sprijin occidental, iar în ultimele luni a devenit o țintă vizată în mod regulat. În acest context, condiționarea livrării de către Polonia introduce un element de incertitudine privind calendarul întăririi flotei ucrainene cu aceste aeronave. [...]
Un incident naval cu focuri de avertizare în Canalul Mânecii ridică miza de securitate pe una dintre cele mai aglomerate rute maritime ale Europei , după ce o fregată rusă a tras către un iaht sub pavilion britanic, potrivit G4Media . Incidentul a avut loc luni, în Canalul Mânecii, iar sursa citată de publicație precizează că ar fi fost vorba despre focuri de avertizare. Informația a fost relatată de Mediafax, care citează The Telegraph. Fregata implicată se numește „ Amiralul Grigorovich ” și face parte din Flota Mării Negre a Rusiei. Potrivit articolului, focurile au fost trase după ce cele două nave s-au apropiat una de alta. Iahtul cu steag britanic a alertat garda de coastă a Regatului Unit. În același material se arată că nava rusă a operat în ultimele săptămâni în apropierea apelor teritoriale britanice, una dintre misiunile sale fiind escortarea petrolierelor rusești. [...]
