Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Orientul Mijlociu a expus vulnerabilități care pot împinge NATO spre costuri mai mari și achiziții accelerate de armament, în condițiile în care stocurile de muniție, apărarea aeriană și disponibilitatea forțelor navale sunt descrise ca insuficiente pentru un conflict de durată cu Rusia, potrivit unei analize Digi24, care citează experți intervievați de Politico.
Oficiali militari europeni avertizează că Moscova ar putea fi în măsură să atace un stat membru al Alianței până în 2029, ceea ce ridică presiunea pentru pregătire de luptă și coeziune politică. În acest context, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO și experți în apărare, care indică cinci „lacune” scoase în evidență de războiul din Orientul Mijlociu.
Prima problemă indicată este epuizarea muniției. În războiul cu Iranul, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de conflict. În paralel, companii din industria de apărare precum Rheinmetall și MBDA au semnalat creșterea cererii și riscul unei penurii.
Un diplomat NATO avertizează că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, iar un alt semnal de alarmă este legat de ritmul producției rusești de drone: Justin Bronk (Royal United Services Institute) spune că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, ceea ce ar putea lăsa aliații fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”.
În consecință, apare o presiune pentru soluții mai ieftine și mai scalabile: Bronk invocă „nevoia urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili”, alternative la Patriot (exemplu: racheta ghidată cu laser AGR-20) și măsuri de apărare pasivă, precum adăposturi fortificate din beton pentru avioane. Potrivit unei persoane familiarizate cu subiectul, deficitul de muniție ar urma să fie o temă majoră la summitul NATO din iulie.
A doua vulnerabilitate ține de inferioritatea aeriană și de limitele unei strategii bazate pe bombardament convențional. Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm) afirmă că abilitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată „limitele clare” ale ideii că poți forța capitularea unei țări doar prin lovituri aeriene.
În acest cadru, experții citați susțin că NATO ar trebui să-și regândească strategia de supremație aeriană și să accelereze investițiile în arme de precizie cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv producția de drone a Rusiei și ținte militare din interiorul teritoriului. Bronk menționează intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 km.
A treia problemă este subfinanțarea și dotarea insuficientă a forțelor navale. Ca exemplu, analiza indică situația Regatului Unit: după trei săptămâni necesare pentru desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război, iar premierul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională.
Ed Arnold, fost oficial NATO, spune că după 2022 accentul a fost pus mai mult pe forțele terestre, iar acum se vede că disponibilitatea flotei în NATO este „destul de slabă”. Într-un conflict cu Moscova, forțele navale sunt prezentate ca esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor rusești echipate cu rachete de croazieră Kalibr.
A patra vulnerabilitate este dezbinarea internă. Războiul ar fi adâncit prăpastia din interiorul NATO, pe fondul respingerii de către Europa a cererilor președintelui american Donald Trump privind sprijinul militar, ceea ce ar fi determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii, potrivit diplomaților citați.
Arnold avertizează asupra riscului ca președintele SUA să decidă „De data aceasta nu ne implicăm” sau să accepte doar o desfășurare limitată dacă Moscova ar invada. Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen susține că statele europene ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională” similară și să condiționeze sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO.
„Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen.
Al cincilea punct este rolul Ucrainei. La câteva zile după începutul războiului din Iran, Ucraina și-ar fi trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu, iar ulterior ar fi semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu state din Golf.
În paralel, NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia, vizite militare la Kiev și un program industrial pentru achiziția de tehnologii inovatoare, denumit UNITE-Brave NATO. Diplomați NATO citați spun că Alianța ar putea aloca fonduri suplimentare pentru acest program și ar putea construi o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare.
Din perspectiva impactului operațional, concluzia analizei este că lecțiile din Orientul Mijlociu împing NATO spre decizii rapide privind:
În lipsa unor detalii bugetare în material, amploarea costurilor nu poate fi cuantificată, însă direcția este una de accelerare a achizițiilor și de reconfigurare a priorităților de apărare, cu deficitul de muniție anunțat deja ca temă centrală la summitul NATO din iulie.
Recomandate
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
Ucraina apropie NATO de integrarea operațională a sistemului Delta , după ce l-a testat în condiții apropiate de cele reale la exercițiul „ Repmus 2026 ” din Portugalia, cu accent pe interoperabilitate (capacitatea sistemelor diferite de a lucra împreună) și pe coordonarea platformelor maritime fără pilot, potrivit Focus . Testul a urmărit dacă Delta se poate conecta „fără cusur” cu tehnologiile aliaților. Ministerul ucrainean al Apărării susține că orice echipament a putut fi integrat în Delta, cu condiția să transmită date în standard NATO. În exercițiu, miza a fost în special coordonarea operațiunilor maritime care au combinat drone aeriene, sisteme de suprafață și subacvatice, precum și senzori radar. Ce înseamnă, practic, interoperabilitatea testată la „Repmus 2026” Condiția tehnică menționată este transmiterea telemetriei (date despre poziție, stare, parametri de funcționare) în standardul NATO Stanag 4817. În termeni operaționali, asta ar permite ca platforme și senzori din țări diferite să fie „văzuți” și gestionați într-un tablou comun de situație prin Delta, fără adaptări punctuale pentru fiecare tip de echipament. Ministerul ucrainean al Apărării mai afirmă că Delta a funcționat fără întrerupere chiar și în condiții de comunicații instabile. Totodată, modulul „Vezha”, folosit pentru transmiterea imaginilor live, a fost evaluat ca fiind „ușor și practic”. Dimensiunea exercițiului și actorii implicați „Repmus 2026” este prezentat ca unul dintre cele mai solicitante teste pentru sisteme maritime fără pilot. Potrivit NATO, exercițiul a avut loc între 31 august și 25 septembrie și a reunit: peste 3.700 de participanți; 300 de sisteme fără pilot; 60 de companii de cercetare și dezvoltare; reprezentanți ai marinelor din 36 de state. Exercițiul a fost organizat de marina portugheză împreună cu Universitatea din Porto, Centrul NATO pentru cercetare maritimă și Agenția Europeană de Apărare . Context: Delta este deja folosit pe scară largă în război În Ucraina, Delta este descris ca fiind în utilizare continuă. Conform datelor invocate de Ministerul ucrainean al Apărării, numai în iunie 2026 au fost înregistrate prin sistem peste 200.000 de atacuri cu drone asupra țintelor rusești, adică o medie de aproximativ 6.600 de misiuni pe zi. În plus, ar fi fost generate zilnic peste 75.000 de videoclipuri de pe câmpul de luptă, iar o aplicație integrată ar identifica automat ținte inamice în aceste materiale. Ce urmează pentru NATO Pentru NATO, exercițiul are relevanță și dincolo de flancul estic: alianța indică teste suplimentare pentru Atlanticul de Nord și Arctica, unde se va urmări cum pot furniza sisteme fără pilot, conectate în rețea, imagini operaționale pe arii extinse. În acest context, compatibilitatea demonstrată de Delta cu standardele NATO îl apropie de un potențial rol în arhitectura aliată de comandă și control pentru operațiuni cu platforme autonome. [...]
Ucraina rămâne fără muniție critică pentru apărarea antiaeriană , după ce livrările de interceptori pentru sistemele Patriot promise de SUA sunt în continuare întârziate, iar Washingtonul nu a autorizat încă expedierea acestora, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a declarat vineri, 23 octombrie, într-o intervenție online la Hudson Institute din Washington, că interceptoarele necesare pentru a contracara atacurile balistice rusești „încă nu vin”, în condițiile în care Rusia continuă loviturile aproape zilnice asupra Ucrainei. Zelenski a spus că speră ca rachetele să fie deja pe drum, dar a avertizat că întârzierea este „o problemă serioasă”. „Așteptăm interceptori pe care i-am convenit deja, dar încă nu vin.” De ce contează: deficit de apărare antiaeriană înainte de iarnă Zelenski a indicat două priorități pentru perioada de iarnă: interceptori pentru sistemele Patriot (fabricate în SUA) și „livrări de energie”. În același context, el a menționat că Ucraina discută cu mai multe state din Asia, Orientul Mijlociu și cu partenerii europeni, însă „contează” pe pachetul american. Întârzierea interceptorilor Patriot are un impact operațional direct: reduce capacitatea Ucrainei de a apăra infrastructura și zonele populate împotriva atacurilor balistice, într-un moment în care frecvența loviturilor rusești rămâne ridicată. Presiuni suplimentare: restricții de viteză la Starlink și Starshield Pe lângă problema muniției pentru apărarea antiaeriană, Zelenski a spus că restricțiile de viteză pentru Starlink și Starshield „încă există”, în pofida unor relatări că serviciile ar fi fost restabilite. „Limitările de viteză la Starlink și Starshield sunt încă acolo. Viteza nu a fost restabilită.” El a recunoscut că aceste restricții au complicat operațiunile militare, dar a susținut că forțele ucrainene își mențin pozițiile și încearcă să păstreze funcționale rutele logistice. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese un calendar pentru autorizarea și livrarea interceptorilor Patriot de către SUA. Mesajul lui Zelenski indică însă că, în lipsa unei decizii rapide, Ucraina intră în sezonul rece cu un deficit de capabilități antiaeriene și cu constrângeri suplimentare în comunicații, două elemente care pot afecta direct apărarea și continuitatea operațiunilor pe front. [...]
Fostul șef al apărării britanice avertizează că economia Ucrainei slăbește și cere bani europeni suplimentari : amiralul Tony Radakin susține, într-o intervenție la Bruxelles, că deznodământul războiului depinde de capacitatea aliaților de a compensa rapid degradarea bazei economice a Kievului, potrivit Adevărul . Radakin, fost șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, afirmă că Ucraina „va câștiga acest război, iar Rusia îl va pierde”, invocând adaptarea accelerată a armatei ucrainene la condițiile de pe front, dezvoltarea producției de drone și intensificarea loviturilor asupra teritoriului rus. Declarațiile au fost făcute miercuri, la Bruxelles, în cadrul evenimentului „Sprijină Ucraina – apără Europa ”, organizat de Biroul Forumului de Securitate de la Kiev în Uniunea Europeană. Potrivit Ukrinform.ua , Radakin a comentat inclusiv relatări de pe front prezentate de un militar ucrainean. De ce contează: „baza economică” a Ucrainei s-a slăbit în ultimele patru luni Punctul central al mesajului său este avertismentul economic: amiralul spune că, în ultimele patru luni, baza economică a Ucrainei „a slăbit considerabil”, ceea ce ar face necesar un sprijin mai consistent din partea aliaților. În această logică, Radakin cere ca statele europene să asigure resursele financiare pe care Kievul nu le poate obține singur și să își intensifice eforturile pentru susținerea apărării ucrainene. Argumentul militar: dronele și loviturile în adâncime schimbă ecuația Radakin susține că amploarea războiului cu drone și viteza de adaptare a Ucrainei au depășit așteptările multor observatori militari. În evaluarea sa, Ucraina și-a construit o capacitate „extraordinară” de a lovi Rusia și de a ține sub presiune armata rusă, rezultate pe care le pune pe seama efortului întregii țări și pe care spune că nu sunt pe deplin înțelese la nivel internațional. „Constrângere” pentru negocieri: presiunea asupra Moscovei, condiție pentru finalul războiului Radakin leagă încheierea conflictului de capacitatea aliaților de a-l determina pe Vladimir Putin să accepte negocieri, susținând că acest lucru nu poate fi obținut fără presiune asupra Moscovei. „Singura modalitate de a pune capăt acestui război este să-l constrângem pe președintele Putin să se așeze la masa negocierilor. Iar acest lucru poate fi realizat doar prin constrângere. Tocmai de aceea, Ucraina încearcă să ducă lupta pe teritoriul Rusiei”, a afirmat amiralul. În lipsa unei consolidări rapide a sprijinului financiar european, mesajul implicit este că avantajele operaționale obținute de Ucraina prin adaptare și utilizarea dronelor riscă să fie greu de susținut pe termen mediu, pe fondul slăbirii economiei. [...]
Polonia ar urma să trimită Ucrainei muniție critică pentru F-16 și încă două MiG-29 , un semnal operațional că relația Varșovia–Kiev se dezgheață după tensiunile din vară, potrivit TWZ . Transferul celor două avioane MiG-29 ar urma să aibă loc „în viitorul apropiat”, a declarat lt. gen. Dariusz Łukowski, director în Ministerul polonez al Apărării, pentru publicația poloneză Rzeczpospolita . Unul dintre aparate ar fi ajuns la finalul duratei de viață și ar putea fi folosit pentru piese, iar celălalt ar fi încă operațional, potrivit aceleiași surse. Acordul a fost confirmat și de adjunctul ministrului apărării, Paweł Zalewski, într-o intervenție preluată de TVP Info . De ce contează: muniția de 20 mm pentru F-16, o nevoie imediată Pe lângă avioane, Polonia ar urma să furnizeze Ucrainei muniție de artilerie de 155 mm și 152 mm, precum și muniție de 20×102 mm pentru tunurile interne ale avioanelor F-16, folosite inclusiv împotriva dronelor rusești, mai notează Rzeczpospolita, citată de TWZ. În pachet ar intra și rachete pentru sistemele antiaeriene cu rază scurtă Piorun. Miza operațională este în special muniția de 20 mm: TWZ arată că Ucraina se confruntă cu dificultăți în menținerea stocurilor de rachete aer-aer (inclusiv AIM-9 și AIM-120), intens utilizate împotriva rachetelor de croazieră și dronelor. În acest context, piloții ucraineni de F-16 ar fi fost nevoiți să își raționalizeze lansările și să se bazeze mai mult pe tunul intern, o soluție de compromis. Publicația notează că Kievul ar fi căutat „zeci de mii” de cartușe suplimentare de 20 mm. Context: relansarea cooperării după un conflict politic Potrivit TWZ, relațiile dintre Polonia și Ucraina au atins un punct minim în iunie, după ce președintele polonez Karol Nawrocki i-a retras președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski Ordinul Vulturul Alb, pe fondul unei dispute politice legate de memoria celui de-al Doilea Război Mondial. Agenția AFP este citată cu informația că Zelenski ar fi iritat Varșovia prin denumirea unei unități militare după o armată insurgentă implicată în masacre împotriva polonezilor în timpul războiului. În perioada de tensiuni, Polonia a ajuns să anuleze transferul unor MiG-29 suplimentare către Ucraina, iar ulterior relația a început să se dezghețe. Un semnal invocat de TWZ este reluarea utilizării aeroporturilor poloneze de către Zelenski pentru deplasări externe, inclusiv o călătorie prin aeroportul din Rzeszów la 14 octombrie. Zelenski a declarat ulterior că relațiile „s-au îmbunătățit” și a subliniat importanța menținerii alianței în fața Rusiei. Ce urmează și ce rămâne incert Deși oficiali polonezi vorbesc despre acorduri deja stabilite, TWZ avertizează că există încă riscul ca transferurile să nu se materializeze până când avioanele și muniția ajung efectiv în Ucraina. Până acum, nu a existat un răspuns oficial din partea Ucrainei, iar publicația spune că a solicitat comentarii atât reprezentanților polonezi, cât și purtătorului de cuvânt al lui Zelenski. [...]
