Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Orientul Mijlociu a expus vulnerabilități care pot împinge NATO spre costuri mai mari și achiziții accelerate de armament, în condițiile în care stocurile de muniție, apărarea aeriană și disponibilitatea forțelor navale sunt descrise ca insuficiente pentru un conflict de durată cu Rusia, potrivit unei analize Digi24, care citează experți intervievați de Politico.
Oficiali militari europeni avertizează că Moscova ar putea fi în măsură să atace un stat membru al Alianței până în 2029, ceea ce ridică presiunea pentru pregătire de luptă și coeziune politică. În acest context, Politico a discutat cu diplomați, oficiali actuali și foști ai NATO și experți în apărare, care indică cinci „lacune” scoase în evidență de războiul din Orientul Mijlociu.
Prima problemă indicată este epuizarea muniției. În războiul cu Iranul, SUA ar fi consumat aproximativ jumătate din stocul total de rachete critice de apărare aeriană Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că stocurile de rachete Aster și Mica se epuizau încă din primele două săptămâni de conflict. În paralel, companii din industria de apărare precum Rheinmetall și MBDA au semnalat creșterea cererii și riscul unei penurii.
Un diplomat NATO avertizează că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa, iar un alt semnal de alarmă este legat de ritmul producției rusești de drone: Justin Bronk (Royal United Services Institute) spune că Moscova produce „6.000 până la 7.000” de drone de atac cu sens unic pe lună, ceea ce ar putea lăsa aliații fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”.
În consecință, apare o presiune pentru soluții mai ieftine și mai scalabile: Bronk invocă „nevoia urgentă de interceptori aer-aer mai accesibili”, alternative la Patriot (exemplu: racheta ghidată cu laser AGR-20) și măsuri de apărare pasivă, precum adăposturi fortificate din beton pentru avioane. Potrivit unei persoane familiarizate cu subiectul, deficitul de muniție ar urma să fie o temă majoră la summitul NATO din iulie.
A doua vulnerabilitate ține de inferioritatea aeriană și de limitele unei strategii bazate pe bombardament convențional. Pieter Wezeman (Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm) afirmă că abilitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată „limitele clare” ale ideii că poți forța capitularea unei țări doar prin lovituri aeriene.
În acest cadru, experții citați susțin că NATO ar trebui să-și regândească strategia de supremație aeriană și să accelereze investițiile în arme de precizie cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv producția de drone a Rusiei și ținte militare din interiorul teritoriului. Bronk menționează intensificarea achizițiilor de rachete AGM-88G fabricate în SUA, cu o rază de acțiune de până la 300 km.
A treia problemă este subfinanțarea și dotarea insuficientă a forțelor navale. Ca exemplu, analiza indică situația Regatului Unit: după trei săptămâni necesare pentru desfășurarea distrugătorului HMS Dragon în Marea Mediterană, nava a fost trimisă înapoi în port din cauza unei probleme tehnice. Șeful forțelor maritime britanice, generalul Gwyn Jenkins, a recunoscut că Marina Regală nu era pregătită pentru război, iar premierul canadian Mark Carney a declarat anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională.
Ed Arnold, fost oficial NATO, spune că după 2022 accentul a fost pus mai mult pe forțele terestre, iar acum se vede că disponibilitatea flotei în NATO este „destul de slabă”. Într-un conflict cu Moscova, forțele navale sunt prezentate ca esențiale pentru vânătoarea submarinelor din apropierea peninsulei Kola și pentru neutralizarea navelor rusești echipate cu rachete de croazieră Kalibr.
A patra vulnerabilitate este dezbinarea internă. Războiul ar fi adâncit prăpastia din interiorul NATO, pe fondul respingerii de către Europa a cererilor președintelui american Donald Trump privind sprijinul militar, ceea ce ar fi determinat Washingtonul să elaboreze opțiuni de represalii, potrivit diplomaților citați.
Arnold avertizează asupra riscului ca președintele SUA să decidă „De data aceasta nu ne implicăm” sau să accepte doar o desfășurare limitată dacă Moscova ar invada. Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen susține că statele europene ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională” similară și să condiționeze sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO.
„Timpul lingușelilor a trecut”, a spus Rasmussen.
Al cincilea punct este rolul Ucrainei. La câteva zile după începutul războiului din Iran, Ucraina și-ar fi trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu, iar ulterior ar fi semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu state din Golf.
În paralel, NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia, vizite militare la Kiev și un program industrial pentru achiziția de tehnologii inovatoare, denumit UNITE-Brave NATO. Diplomați NATO citați spun că Alianța ar putea aloca fonduri suplimentare pentru acest program și ar putea construi o „centură” de mijloace anti-drone mai aproape de granița cu Rusia, ca primă linie de apărare.
Din perspectiva impactului operațional, concluzia analizei este că lecțiile din Orientul Mijlociu împing NATO spre decizii rapide privind:
În lipsa unor detalii bugetare în material, amploarea costurilor nu poate fi cuantificată, însă direcția este una de accelerare a achizițiilor și de reconfigurare a priorităților de apărare, cu deficitul de muniție anunțat deja ca temă centrală la summitul NATO din iulie.
Recomandate
Retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania riscă să lase un gol operațional mai mare decât sugerează cifra , pentru că ar putea bloca și planul de desfășurare a armelor americane cu rază medie de acțiune, potrivit unei analize publicate de G4Media . Miza, dincolo de simbolistica politică, este capacitatea de descurajare convențională a NATO în Europa. Guvernul german a încercat să minimizeze impactul anunțului Pentagonului, iar ministrul apărării Boris Pistorius a spus că retragerea parțială „era previzibilă”, în contextul revizuirii globale a desfășurării trupelor SUA. Totuși, anunțul a surprins atât guvernul, cât și armata, pe fondul unor semnale recente considerate pozitive după vizite în Statele Unite ale unor oficiali germani. Potrivit informațiilor citate în analiză, retragerea din lunile următoare ar urma să afecteze o brigadă deja desfășurată și un batalion cu armament cu rază lungă de acțiune care trebuia să ajungă în Germania la finalul acestui an, conform CBS News și The Washington Post. De ce contează: rachetele cu rază medie și „decalajul” de capabilități Elementul cu impact operațional major este legat de acordul din 2024 dintre SUA și Germania privind desfășurarea, începând cu 2026, a rachetelor de croazieră convenționale americane Tomahawk, cu rază de acțiune de până la 2.500 km, ca măsură de descurajare și apărare în fața amenințării rusești. Analiza notează că retragerea ar putea însemna și anularea aparentă a acestei desfășurări. Expertul militar Carlo Masala a declarat pentru Der Spiegel că decizia de a nu desfășura arme americane cu rază medie „slăbește descurajarea convențională a NATO” și creează un decalaj pe care europenii „nu îl pot încă acoperi”. În același sens, Christian Moelling, directorul think tank-ului EDINA pentru apărare europeană, a scris pe platforma X că SUA au „monopolul de facto” în NATO asupra armamentului cu rază lungă de acțiune, iar acest aspect este „mai grav din punct de vedere operațional decât numărul de soldați”, fiind citat de Reuters. Mesajul către aliați și presiunea pentru cheltuieli mai mari Deși anunțul vizează în acest moment Germania, analiza arată că mesajul este perceput ca fiind adresat tuturor aliaților europeni, în condițiile în care Donald Trump a amenințat și cu retrageri din Spania și Italia, pe fondul disputelor legate de poziționarea față de Iran. Pistorius a formulat explicit direcția: Europa trebuie să își asume mai mult din propria securitate pentru a menține relația transatlantică. Și NATO a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Allison Hart, că ajustarea „subliniază necesitatea” ca Europa să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilități, menționând „progrese” după acordul de a investi 5% din PIB în apărare până în 2025. Reacții politice: îngrijorări inclusiv în tabăra republicană Premierul polonez Donald Tusk a criticat anunțul, avertizând că o amenințare majoră pentru comunitatea transatlantică este „dezintegrarea continuă” a alianței. În SUA, congresmenii republicani Roger Wicker și Mike Rogers, președinții comisiilor pentru forțe armate din Senat și Camera Reprezentanților, s-au declarat „foarte îngrijorați”, potrivit Reuters. Ei au susținut că trupele nu ar trebui mutate din Europa, ci repoziționate către est, și au avertizat că o reducere „prematură” a prezenței avansate poate submina descurajarea și transmite „un semnal greșit” președintelui rus Vladimir Putin. [...]
Contractul pentru 298 de vehicule Lynx împinge costul unitar peste 11 milioane euro și limitează producția locală la 40% , potrivit Antena 3 . Datele prezentate indică o combinație între configurația aleasă (inclusiv rachete antitanc) și faptul că o componentă-cheie – turela – rămâne la producător, cu efect direct în preț și în valoarea adăugată care rămâne în România. Programul este legat de finanțarea SAFE, unde PSD acuză Guvernul Bolojan de lipsă de transparență în atribuirea contractelor finanțate prin acest mecanism, în valoare totală de aproape 17 miliarde euro. Șase din cele 15 contracte ar urma să meargă către Rheinmetall , cu încasări de peste 5,6 miliarde euro, compania fiind producătorul vehiculelor de luptă pentru infanterie Lynx. Cât costă Lynx pentru România și cum se împarte finanțarea Conform unor date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, România a încheiat un contract de 3,33 miliarde euro pentru 298 de unități Lynx, care include și condițiile de producție. Pentru finanțare, articolul indică două componente: 232 din cele 298 de vehicule sunt finanțate prin împrumutul SAFE , cu un cost total de 2,6 miliarde euro , ceea ce înseamnă aprox. 11,19 milioane euro/unitate (aprox. 56 milioane lei/unitate). 66 de vehicule sunt finanțate direct din bugetul României , la o valoare totală de 738,6 milioane euro . Ministrul Apărării, Radu Miruță, a explicat că o creștere de aproximativ 1 milion de euro per unitate a fost determinată de configurație , după ce Bucureștiul a ales o variantă echipată cu rachete ghidate antitanc Spike . De ce localizarea producției rămâne limitată Informații prezentate ca fiind făcute publice de Defense Romania arată că rata de localizare a producției în România va fi de 40% , sub nivelul de „aproape 100%” anunțat anterior de ministrul Apărării. În practică, uzina din Mediaș ar urma să producă doar șasiul , iar turelele Lance vor fi fabricate în Germania de Rheinmetall și livrate ulterior pentru instalare pe vehiculele din România. Articolul notează că turela Lance reprezintă jumătate din costul întregului vehicul . Miruță a susținut că transferul tehnologiei pentru producția turelei în România a fost considerat „imposibil”: „Tehnica pentru a produce turela nu poate fi adusă în România. Astfel, a rămas obligație pentru ei (pentru Rheinmetall, n.r.) de a face aproape 100% din restul (în România). Per ansamblu, este minim 40%”. Context regional: Ucraina urmărește modelul de localizare Antena 3 mai relatează că scandalul politic din România este urmărit cu atenție în Ucraina, care intenționează să se doteze cu vehicule Lynx. Publicația ucraineană Defense Express (ediția în limba engleză) arată că primul lot de Lynx ar urma să ajungă în Ucraina în cursul acestui an, iar producția ar urma să fie localizată după modelul aplicat în România. În paralel, Defense Express amintește că Rheinmetall produce deja Lynx în Ungaria, unde autoritățile de la Budapesta au comandat în 2020 218 unități pentru 2 miliarde euro , iar industria ungară nu a fost implicată în asamblarea turelei Lance, producând tot șasiul. Ungaria ar urma să primească 46 din cele 218 vehicule complet asamblate din Germania. Pentru Ucraina, Rheinmetall ar anticipa posibilitatea unui contract pentru aproximativ 300 de vehicule, în funcție de asigurarea finanțării, mai notează articolul. [...]
Ucraina susține că a găsit o alternativă mai ieftină la interceptoarele Patriot pentru rachetele Kinjal , folosind stații de război electronic „Lima” care ar devia rachetele prin perturbarea navigației prin satelit, pe fondul riscului de epuizare a stocurilor de rachete Patriot, potrivit Digi24 . Informațiile sunt prezentate pe baza relatărilor Kyiv Independent , care citează declarațiile unui comandant ucrainean cunoscut sub indicativul „Alchimistul” (Alkhimyk) și ale unor oficiali ucraineni din zona de război electronic. Miza operațională este reducerea dependenței de muniție scumpă de interceptare (rachetele PAC-3), printr-o soluție care „neutralizează” ținta fără explozie, susține sursa. Ce ar face „Lima” și de ce contează operațional „Alchimistul”, comandantul unității „Night Watch”, afirmă că rețeaua de stații Lima, construită începând din 2023, ar fi reușit să „neutralizeze” majoritatea rachetelor Kinjal lansate asupra Ucrainei, prin devierea lor către zone nelocuite. „Când am ridicat zidul nostru de război electronic, din cele 59 de rachete Kinjal lansate, doar una a aterizat. Toate celelalte au fost neutralizate.” Dezvoltatorul Lima, Cascade Systems, susține că, din vara trecută, proiectul ar fi împiedicat 58 de rachete Kinjal să își atingă țintele, dintre care 26 în primele trei luni din 2026. Kyiv Independent notează că, dacă aceste date se confirmă, ar indica o eficiență foarte ridicată împotriva unei arme considerate de vârf în arsenalul Rusiei. În paralel, Forțele Aeriene ale Ucrainei ar fi înregistrat în ultimele luni o scădere a atacurilor cu Kinjal, iar în noaptea de 28 martie doar o astfel de rachetă ar fi trecut „aparent” de apărare, conform articolului. Cum ar funcționa: bruiaj, „falsificare” și un „atac cibernetic” Explicația tehnică prezentată în material pornește de la faptul că rachetele și dronele rusești folosesc, când este disponibilă, navigația prin satelit ca opțiune implicită. Rusia utilizează antene CRPA (antene cu „mod de recepție controlată”), concepute să rămână „fixate” pe semnalele satelitului chiar și în condiții de interferențe și să filtreze semnalele false. Potrivit „Alchimistului”, soluția ar fi să împiedice antenele CRPA să identifice direcția din care vine semnalul de „spoofing” (falsificare a semnalului), astfel încât ar fi necesare doar 32 de stații Lima pentru a întrerupe legătura unei rachete Kinjal cu semnalele care o ghidează. El mai susține că Lima ar folosi, pe lângă bruiaj și falsificare, un al treilea tip de semnal, descris drept „atac cibernetic” asupra receptorului rachetei, care ar încărca date greșite și ar menține eroarea o perioadă după ieșirea din zona acoperită. Costuri și comparația cu Patriot Materialul pune accent pe diferența de cost și pe constrângerea de muniție: sistemele Patriot (în special rachetele PAC-3) au fost prezentate ca eficiente împotriva Kinjal, însă viitoarele livrări de PAC-3 către Ucraina sunt descrise ca fiind „în pericol”. În schimb, stațiile Lima sunt fabricate în Ucraina și „nu necesită echipamente scumpe de unică folosință”, precum interceptoarele, ceea ce ar reduce costul de utilizare, potrivit relatării. În același context, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) este citat cu o estimare de 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) pentru costul unei rachete Kinjal, cu mențiunea că există și estimări mai mici. Publicația ucraineană de apărare Militarnyi este citată cu un cost de aproximativ 4,5 milioane de dolari (aprox. 20,7 milioane lei), conform celor mai recente contracte. „Alchimistul” avansează și o estimare la nivel de „acoperire națională”: 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) pentru mecanisme împotriva „a tot ce zboară” (drone și rachete) și încă 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 miliarde lei) pentru apărare împotriva rachetelor balistice, adăugând că 1,8 miliarde de dolari (aprox. 8,3 miliarde lei) ar însemna „doar două sisteme Patriot”. Aceste cifre sunt prezentate ca declarații, nu ca evaluări independente. Limite și ce rămâne vulnerabil Un punct sensibil rămâne racheta balistică Iskander . „Alchimistul” spune că Lima ar fi contribuit la scăderea preciziei loviturilor Iskander, de la aproximativ 10 metri la abateri între 100 de metri și peste un kilometru, în atacuri recente. Eficiența generală a sistemului este susținută și de Maksim Skorețki, șeful departamentului de război electronic al Forțelor Terestre ale Ucrainei, citat de Kyiv Independent, care afirmă că Lima ar fi funcționat „în 58 din 59 de cazuri” împotriva Kinjal și că ar fi un proiect fără echivalent pentru suprimarea antenelor CRPA avansate. Totuși, datele rămân, în esență, afirmații ale părții ucrainene și ale dezvoltatorului, iar materialul nu indică o verificare independentă completă a tuturor incidentelor invocate. [...]
NATO testează rapiditatea de deplasare a trupelor pe flancul estic , printr-un exercițiu cu muniție reală în nord-estul Poloniei, într-un moment în care intenția Washingtonului de a reduce efectivele din Germania reaprinde discuția despre capacitatea Europei de a reacționa la o criză regională, potrivit Digi24 . Exercițiile, denumite „ Amber Shock 26 ”, vizează consolidarea apărării „Coridorului Suwałki”, o zonă strategică între Polonia și statele baltice. Potrivit locotenent-colonelului Dariusz Guzenda, citat de agenția de presă de stat poloneză PAP, la exercițiu participă peste 3.500 de militari din mai multe state NATO și „sute de vehicule militare”. Miza operațională: mobilitate și interoperabilitate Un element central al exercițiului este testarea deplasării rapide a trupelor. Înaintea antrenamentului, Regimentul 2 Cavalerie al Armatei SUA a finalizat un marș tactic rutier de 1.000 de kilometri din Germania până în zona de antrenament Bemowo Piskie/Orzysz, în nord-estul Poloniei, unde s-a alăturat altor forțe NATO. În teren, militarii urmează să execute atât manevre tactice, cât și trageri cu muniție reală, cu obiectivul declarat de a crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor aliate de a opera împreună) și de a demonstra coeziunea alianței. Context politic: semnal după discuțiile despre trupele SUA din Germania Exercițiul este programat să se desfășoare până vineri și are loc pe fondul anunțului Washingtonului privind intenția de a reduce efectivele militare din Germania, ceea ce a alimentat îngrijorări legate de angajamentele pe termen lung ale SUA față de Europa. Autoritățile poloneze au insistat asupra relației „de neclintit” cu SUA și au spus că nu există indicii că Washingtonul ar urma să reducă cei 10.000 de militari americani aflați în prezent în Polonia prin rotație. Premierul polonez Donald Tusk a avertizat însă că „dezintegrarea continuă” a NATO este „cea mai mare amenințare la adresa comunității transatlantice” și a cerut măsuri pentru a inversa această tendință. Cum se leagă de exercițiile mai largi din regiune „Amber Shock 26” este parte a unei serii mai ample, „Saber Strike 26”, desfășurată în Polonia, Lituania și Finlanda, orientată pe exersarea deplasării rapide a trupelor și a cooperării în cazul unei crize în regiune. [...]
Washingtonul a aprobat vânzări de armament de peste 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39,5 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, în timp ce le transmite unor parteneri europeni să se aștepte la întârzieri mari la livrările deja contractate , pe fondul epuizării stocurilor americane din cauza războiului cu Iranul, potrivit Digi24 . Departamentul de Stat al SUA a anunțat aprobarea vânzărilor către Israel, Qatar, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, într-un pachet care include arme și sisteme de apărare precum muniții ghidate, radare, echipamente de comandă și control și sisteme de apărare antirachetă, prin Programul de Vânzări Militare Străine (mecanismul prin care SUA vând echipamente militare guvernelor aliate). Ce include pachetul și cine sunt beneficiarii Potrivit informațiilor din notificarea oficială citate în articol, pachetul este justificat de Washington prin nevoia de consolidare a securității regionale și a interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu aliații strategici, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Principalele elemente menționate: Israel : înlocuirea munițiilor ghidate de precizie, inclusiv bombe lansate din aer, cu sisteme de ghidare prin satelit, plus echipamente de sprijin logistic pentru menținerea disponibilității operaționale. Qatar : vânzarea de sisteme antirachetă Patriot , pentru peste 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 miliarde lei), descrisă de Departamentul de Stat drept răspuns la o „nevoie urgentă” de securitate, după atacuri iraniene din timpul conflictului început la finalul lui februarie. Kuweit : sisteme de comandă integrate în valoare de 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde lei). Pachetul mai include sprijin logistic și asistență tehnică pentru integrarea operațională a echipamentelor în forțele armate ale țărilor beneficiare. De ce contează pentru Europa: risc de întârzieri la livrări În paralel, SUA i-au avertizat pe aliați europeni – între care Regatul Unit, Polonia, Lituania și Estonia – să se aștepte la întârzieri mari la livrările de armament american, deoarece războiul împotriva Iranului „continuă să epuizeze stocurile”, potrivit unei relatări Financial Times , care citează persoane familiarizate cu situația, preluată de Reuters. Conform aceleiași informații, oficiali americani au transmis unor omologi europeni că există riscul ca unele livrări de arme „contractate anterior” să fie amânate din cauza presiunii asupra stocurilor. Negocierile de pace pentru încheierea războiului început pe 28 februarie sunt descrise ca fiind în impas, ceea ce menține incertitudinea privind ritmul consumului de muniții și echipamente și, implicit, calendarul livrărilor către parteneri. [...]
Intrarea în faliment a șantierului naval 2 Mai Mangalia pune sub semnul întrebării capacitatea de a livra la timp un contract militar de aproape 1 mld. euro , atribuit direct către Rheinmetall , cu termen de predare către MApN în 2030, potrivit Ziarul Financiar . În același timp, oficiali ai Ministerului Economiei, Rheinmetall și MSC au o vizită de lucru la șantier, la două zile după ce Tribunalul Constanța a dispus intrarea în faliment. Contractul vizează construcția a patru nave militare, iar sincronizarea dintre decizia instanței și atribuirea proiectului ridică o problemă operațională: cum poate fi susținut un program de producție militară într-o companie aflată în faliment, cu activitate curentă redusă și datorii semnificative. Ce include contractul și care este miza financiară Conform datelor prezentate, pachetul de nave are o valoare totală „de aproape un miliard de euro” și este împărțit astfel: două nave de patrulare: 836 mil. euro (aprox. 4,30 mld. lei); două nave de intervenții pentru scafandri: 87 mil. euro (aprox. 447 mil. lei). Termenul de finalizare și predare către Ministerul Apărării Naționale este anul 2030 . În același context, Rheinmetall este descris ca „marele câștigător” al contractelor din programul SAFE, care includ și o fabrică de pulberi pentru muniție în Victoria, județul Brașov. Grupul german a avut afaceri de 9,9 mld. euro în anul fiscal 2025 (aprox. 50,9 mld. lei). Situația șantierului Mangalia: personal redus, activitate limitată, datorii mari Șantierul naval din Mangalia mai are sub 1.000 de angajați , după ce anul trecut a concediat peste 200 de oameni . În prezent, activitatea este axată pe reparații pentru nave petroliere și portcontainere, în special pentru MSC. Pe partea financiară, datoriile sunt indicate la 1 mld. lei (207 mil. euro), potrivit tabelului preliminar, iar activul la 1,26 mld. lei , conform evidențelor contabile, potrivit ultimelor date citate. Ce urmează și de ce contează pentru industrie Pe fondul acestor constrângeri, jucători din industrie își exprimă speranța că o eventuală producție a navelor militare la Mangalia ar putea aduce comenzi și în piață. Rămâne însă deschisă întrebarea-cheie: în ce condiții operaționale și juridice poate fi derulat un proiect militar de asemenea dimensiune într-un șantier intrat în faliment, având în vedere că decizia Tribunalului Constanța este foarte recentă. [...]
