Știri
Știri din categoria Externe
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială, potrivit Libertatea, care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News. Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește.
Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie.
Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget:
Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei).
În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei).
Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni.
Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst.
În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”.
În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează.
Recomandate
Donald Trump a relativizat acuzațiile privind un posibil sprijin chinez pentru Iran , sugerând că spionajul și schimburile de informații sunt practici reciproce între marile puteri, potrivit Economica . Declarațiile vin pe fondul relatărilor despre un presupus transfer de informații între China și Iran, într-un context sensibil pentru relația Washington–Beijing, înaintea unei vizite de stat a lui Xi Jinping în SUA, așteptată la final de septembrie. Trump a comentat subiectul la bordul avionului Air Force One, la o zi după ce Wall Street Journal a publicat un articol despre un presupus schimb de informații între China și Iran, informație preluată de Agerpres . Mesajul său a fost că acuzațiile de spionaj nu sunt unilaterale. „Ştiţi, când oamenii spun că China ne spionează, eu spun că au dreptate şi că şi noi îi spionăm.” „Asta facem noi. Practic, ei fac ce facem noi.” Contextul militar: atacul din Iordania Pe 17 iulie, Iranul a lansat rachete asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania, unde sunt staționate forțe americane. Atacul s-a soldat cu moartea a trei soldați americani. Ce se știe (și ce nu) despre rolul Chinei Potrivit Wall Street Journal, oficiali americani anonimi nu au identificat entitățile chineze implicate și nu au sugerat că guvernul chinez ar fi direct responsabil. Aceiași oficiali ar fi ridicat problema cu partea chineză, care ar fi cerut dovezi privind transferul unor imagini din satelit și nu ar fi recunoscut implicarea unor entități chineze în furnizarea lor către Teheran. Separat, în luna mai, Washingtonul a sancționat trei companii de sateliți cu sediul în China, acuzându-le că ar fi facilitat operațiuni militare iraniene. Miza economică și diplomatică China este unul dintre principalii parteneri economici ai Iranului, cumpărând o mare parte din producția sa de petrol, și un susținător diplomatic important al Teheranului. În acest context, orice acuzații legate de sprijin tehnologic sau informațional pentru operațiuni militare iraniene pot amplifica tensiunile dintre SUA și China, inclusiv în preajma vizitei de stat a lui Xi Jinping în SUA, programată pentru sfârșitul lunii septembrie. [...]
Serghei Lavrov încearcă să mute responsabilitatea pentru blocajul negocierilor de pace pe seama SUA și a Europei, susținând că Washingtonul ar fi „prelungit cu un an” războiul din Ucraina prin retragerea din presupuse „ acorduri de la Anchorage ”, potrivit Antena 3 . Lavrov a afirmat că aceste înțelegeri ar fi fost convenite între președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin, iar ieșirea SUA din ele — despre care susține că s-ar fi produs sub presiunea Europei — ar fi împiedicat încheierea războiului. În relatarea citată de Antena 3, informația este atribuită publicației Kiev Independent. „Dacă americanii nu s-ar fi retras de la acordurile de la Anchorage” și Europa nu i-ar fi „îndepărtat” de acestea, „am fi trăit fără război de un an încoace”, a spus Lavrov. „Acordurile de la Anchorage”, contestate de partea americană Kremlinul a invocat în repetate rânduri existența unor presupuse acorduri rezultate în urma întâlnirii Trump–Putin din Alaska, însă oficiali americani au negat că ar fi existat astfel de înțelegeri, conform aceleiași surse. Miza: revendicările teritoriale și refuzul încetării focului Declarațiile vin în contextul în care eforturile conduse de SUA pentru un acord de pace mai amplu sunt descrise ca stagnând, pe fondul revendicărilor teritoriale ale Rusiei. Antena 3 notează că Moscova a respins în repetate rânduri ideea unei încetări a focului și a cerut Kievului să cedeze Donbasul, regiune parțial ocupată și considerată strategică. În același timp, Ucraina ar fi cerut o încetare a focului pe actuala linie a frontului și a insistat asupra unor garanții de securitate care să descurajeze o viitoare agresiune rusă. Ce urmează: discuții la ONU și reluarea negocierilor trilaterale Potrivit Antena 3, președintele ucrainean Volodimir Zelenski intenționează să discute cu Donald Trump despre posibile încetări limitate ale focului, într-o eventuală întâlnire la New York, săptămâna viitoare, în marja Adunării Generale a ONU (21–23 septembrie), dacă programele celor doi permit. Tot acolo, Lavrov a spus că intenționează să se întâlnească cu secretarul de stat american Marco Rubio. Separat, emisarii lui Trump, Jared Kushner și Steve Witkoff, au mers la Moscova și Kiev la începutul lunii, iar „cel mai concret rezultat” menționat este un acord între Ucraina, SUA și Rusia pentru reluarea negocierilor trilaterale. Lavrov a afirmat că Moscova rămâne deschisă reluării discuțiilor. „Nu am refuzat niciodată să negociem (...). Dacă partenerii noștri sunt pregătiți, reluarea acestora este pe deplin posibilă”, a spus el. [...]
Israel acuză că Iranul păstrează peste nouă tone de material nuclear în afara supravegherii AIEA , o afirmație care ridică miza pentru următorii pași ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică și ai Consiliului de Securitate al ONU, după ce Teheranul a fost raportat recent pentru încălcarea obligațiilor de neproliferare, potrivit The Jerusalem Post . Declarația a fost făcută de Moshe Edri , directorul general al Comisiei Israeliene pentru Energie Atomică, la cea de-a 70-a conferință generală a AIEA, marți, 15 septembrie 2026. Edri a susținut că materialul aflat în afara garanțiilor AIEA include 440 de kilograme de uraniu îmbogățit, pe care l-a descris drept „echivalent cu mai mult de 10 dispozitive nucleare”. În intervenția sa, Edri a afirmat că Iranul „nu și-a schimbat cursul” și rămâne angajat în extinderea capabilităților sale „militare nucleare” și de rachete, acuzând regimul de la Teheran că își reconstruiește infrastructura de producție de rachete și că încearcă să își consolideze, ascundă și avanseze programul nuclear „în încălcarea directă” a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU. El a invocat și amenințări repetate ale Iranului la adresa Israelului, SUA și statelor din Golf. Context: raportarea Iranului la Consiliul de Securitate, după 20 de ani Săptămâna trecută, consiliul de administrație al AIEA a adoptat o rezoluție prin care Iranul este raportat Consiliului de Securitate al ONU, pentru prima dată în 20 de ani, pe motiv de încălcare a obligațiilor de neproliferare. Iran a avertizat luni că va riposta dacă rezoluția va trece, însă misiunea Iranului pe lângă AIEA nu a menționat represalii în reacția inițială, conform informațiilor din articol. Mesajele Israelului către AIEA: Siria și agenda privind „capabilitățile nucleare israeliene” Edri a lăudat și eforturile directorului general al AIEA, Rafael Grossi, privind abordarea neconformității nucleare a Siriei în perioada regimului Assad. În același discurs, oficialul israelian a reluat referirea la operațiunea Israelului din 2007 împotriva reactorului de la Dair Alzour , susținând că, fără acea acțiune, regimul Assad ar fi dobândit până acum capabilități nucleare militare. Separat, Edri a cerut AIEA să înceteze includerea repetată pe agenda conferinței generale a punctului „Capabilități nucleare israeliene”, despre care a spus că este introdus anual de „Grupul Arab” și că ar fi un demers politic, în afara mandatului și statutului AIEA. Israel „obiectează ferm” față de includerea subiectului și față de asocierea lui cu alte teme politice „fără legătură” cu discuțiile profesionale, a mai spus el. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre reacția AIEA sau despre pașii concreți care ar urma după raportarea la Consiliul de Securitate, rămâne de urmărit dacă și cum aceste acuzații vor influența pozițiile statelor membre și eventualele măsuri la nivel ONU. [...]
Ucraina condiționează un armistițiu pe infrastructura energetică de garanții americane că Rusia îl va respecta , într-un semnal că orice pauză a atacurilor trebuie să fie verificabilă pentru a reduce riscurile asupra rețelelor de încălzire și electricitate și, implicit, asupra economiei. Într-un mesaj video transmis luni seară, președintele Volodîmîr Zelenski a spus, potrivit Reuters , că Kievul este gata să sprijine o propunere a SUA privind încetarea loviturilor asupra obiectivelor energetice doar dacă Washingtonul poate confirma că Moscova este „cu adevărat” pregătită să pună capăt războiului. Declarațiile vin după ce președintele american Donald Trump a afirmat că Ucraina și Rusia ar fi convenit să nu își mai lovească reciproc țintele energetice. Zelenski a indicat însă că, până acum, nu a fost văzută „nicio disponibilitate reală” a Rusiei de a încheia războiul și a cerut ca orice acord să fie „fiabil, pe termen lung” și să aibă un impact concret asupra vieții oamenilor. De ce contează: energia rămâne un punct critic pentru industrie și populație În cei 4 ani și jumătate de război, Rusia a lovit frecvent obiective energetice din Ucraina, iar campania a produs pagube majore rețelelor de încălzire și electricitate, cu efecte severe atât asupra industriei, cât și asupra vieții de zi cu zi a civililor, notează Reuters. În paralel, armata ucraineană a atacat în ultimele luni obiective industriale din Rusia, în special din sectorul petrolier – un pilon al economiei ruse – iar aceste lovituri au dus la penurii serioase de benzină în mai multe regiuni rusești. Poziția Kievului: „dezescaladare” doar cu verificare și durată Zelenski a spus că Ucraina ar susține un prim pas de dezescaladare care să oprească loviturile rusești asupra infrastructurii critice și atacurile ucrainene „în răspuns”, dar numai în condițiile în care partenerii americani pot obține o angajare autentică a Rusiei, „onestă” și „pe termen lung”. Tot luni, Zelenski a publicat și comentarii pe rețelele sociale care, potrivit Reuters, echivalează cu o negare a faptului că Ucraina ar fi aprobat formal afirmația lui Trump privind un acord deja încheiat între părți. Președintele ucrainean a spus că Ucraina nu este convinsă că Rusia ar respecta orice înțelegere. [...]
Donald Trump susține că Ucraina și Rusia au acceptat să oprească atacurile asupra infrastructurii energetice , o evoluție care, dacă se confirmă și se aplică, ar putea reduce riscurile de întreruperi și volatilitate pe piețele de energie, într-un moment în care cotațiile petrolului au trecut de 100 de dolari/baril. Informația apare în G4Media , care citează Sky News . Anunțul a fost făcut de Trump într-o postare pe rețeaua Truth Social . Potrivit mesajului, Ucraina ar fi acceptat „să nu mai atace obiectivele energetice rusești”, iar Rusia „să facă la fel”. Ce se știe și ce rămâne neclar Din informațiile prezentate, acordul este formulat ca o declarație a președintelui SUA, fără detalii despre mecanism, calendar sau verificare. În material nu apar confirmări independente din partea Kievului sau Moscovei și nici condițiile concrete ale unei eventuale înțelegeri. Legătura cu prețurile la energie În aceeași intervenție, Trump a pus creșterea prețului mondial al motorinei pe seama războiului din Ucraina, nu a campaniei militare americane din Iran. G4Media notează că prețurile petrolului au depășit săptămâna trecută pragul de 100 de dolari pe baril, iar țițeiul Brent este folosit la producerea unor combustibili precum benzina, motorina și kerosenul. Afirmația lui Trump despre cauzele scumpirilor este însă contestată în articol: experți citați de Sky News indică războiul din Iran drept principalul factor de volatilitate pe piețele energetice mondiale. [...]
Operațiunea ucraineană „Vivaldi ” a produs câștiguri locale, dar nu schimbă presiunea rusă pe logistică , într-un moment în care Moscova își adaptează ofensiva din Donbas către infiltrări cu grupuri mici de infanterie, susținute masiv de aviație, potrivit Adevărul . Corpul 3 de Armată al Ucrainei afirmă că, în prima etapă a operațiunii, a „curățat” aproximativ 75 km² de grupuri rusești și a recucerit peste 10 km², inclusiv eliberarea completă a satului Serednie. Au fost vizate și zonele Novoselivka, Iarova, Korove Iaru și Oleksandrivka. Un obiectiv declarat a fost lovirea sistemului de aprovizionare al forțelor ruse: unitățile fără pilot ar fi atacat logistica, iar rușii ar fi fost nevoiți să mute o parte din depozitele de combustibil în afara Ucrainei, în regiunea Voronej. Comandantul Corpului 3, Andrii Bileţki , a indicat că operațiunea continuă și că obiectivul final nu este făcut public. Tactica rusă: „zona gri” și presiunea pe rutele de aprovizionare Expertul militar Dmitro Snieghiriov, citat de publicația Focus, avertizează că succesul de pe direcția Liman este mai degrabă tactic și nu elimină amenințarea. În evaluarea sa, Rusia renunță tot mai mult la asalturi mecanizate ample și mizează pe infiltrarea unor grupuri de doi-trei militari prin vegetație, ruine și pliuri ale terenului, pentru a extinde treptat „zona gri”, urmând ca abia apoi să aducă forțe și logistică. În zona Sviatohirsk, Snieghiriov susține că Rusia evită atacul frontal și încearcă, similar cu modelul din Bahmut, să preia mai întâi controlul asupra rutelor de aprovizionare, pentru a crea o amenințare de încercuire operațională. El mai indică drept problemă separată zona Oleksandrivka, unde forțele ruse ar controla înălțimi dominante, ceea ce le-ar extinde raza de acțiune radio și ar facilita utilizarea dronelor FPV, inclusiv a celor pe fibră optică. Miza strategică: Sloviansk și Kramatorsk, nu Liman Potrivit expertului, direcția Liman contează pentru Moscova mai ales ca rută către Sloviansk și Kramatorsk. Pe direcția Sloviansk, trupele ruse ar încerca să avanseze pe mai multe rute (inclusiv prin zona Kriva Luka și pe direcția Mikolaivka), pentru a crea presiune pe flancuri și o încercuire treptată, nu o străpungere într-un singur punct. O țintă separată ar fi termocentrala din Sloviansk, importantă și prin rolul de furnizare a energiei pentru o parte relevantă a teritoriului controlat de Ucraina în regiunea Donețk. Snieghiriov mai menționează șoseaua Bahmut–Sloviansk și zona canalului Doneț–Donbas ca puncte sensibile, în contextul încercărilor ruse de a pregăti o înaintare ulterioară spre râul Doneț. În acest moment, el spune că nu există lupte directe pentru Sloviansk, iar distanța până la oraș ar fi de aproximativ 12–15 kilometri, potrivit estimărilor sale. Kupiansk: simbol, dar nodul feroviar ar fi ținta reală Pe direcția Kupiansk, expertul descrie o combinație între infiltrări și un posibil joc de diversiune informațională. El consideră că orașul Kupiansk are mai ales valoare politică și de imagine, în timp ce obiectivul militar major ar fi nodul feroviar Kupiansk-Vuzlovi, a cărui controlare ar putea facilita formarea unei grupări pentru acțiuni ulterioare de-a lungul râului Oskil și, potențial, o nouă presiune către aglomerarea Sloviansk-Kramatorsk. În același timp, Snieghiriov remarcă faptul că în mesajele rusești se vorbește mai mult despre Kupiansk decât despre Kupiansk-Vuzlovi, ceea ce ar putea indica o încercare de a nu expune direcția reală de efort. Aviația și costul în oameni: vulnerabilitatea modelului rus Un element care amplifică eficiența infiltrărilor, potrivit expertului, este folosirea intensă a bombelor aeriene ghidate înaintea înaintării, pentru a distruge poziții și clădiri, după care grupurile mici de infanterie încearcă să pătrundă prin apărarea slăbită. El susține că reducerea acestei presiuni ar depinde în primul rând de lovirea bazelor aeriene, întrucât contracararea directă a unui număr mare de bombe ghidate prin apărare antiaeriană este „extrem de dificilă”. Punctul slab al modelului ar fi costul ridicat în efective. Snieghiriov afirmă că, doar în luna august, pierderile armatei ruse ar fi ajuns la aproximativ 42.000 de militari, cu circa 6.000 peste capacitatea de compensare prin recrutările curente. Totuși, el consideră că acest ritm nu este, deocamdată, suficient pentru a opri ofensiva, în condițiile în care Rusia ar avea rezerve și capacitatea de a le redistribui între sectoare. În concluzie, operațiunea „Vivaldi” indică faptul că infiltrările pot fi contracarate și terenul poate fi recucerit, dar presiunea rămâne concentrată pe aceleași direcții considerate cele mai periculoase de expert: Liman, Sloviansk și Kupiansk, la care se adaugă agravarea separată a situației în zona Kostiantynivka. [...]
