Taxele pentru pășuni au urcat până la 1.700 de lei pe hectar, nivel pe care unii crescători îl consideră imposibil de susținut, a avertizat Ionică Sterp, lider al Asociației Profesionale a Ciobanilor, potrivit Agrointeligența. Declarațiile au fost făcute sâmbătă, 21 februarie 2026, la Adunarea Generală a Oierilor organizată la Jina, în județul Sibiu.

Sterp a prezentat cazul unui fermier din Poiana Sibiului care achită 1.300 de lei pe hectar chirie pentru pășune, la care se adaugă 300 de lei impozit și aproximativ 120 de lei ajustare cu inflația, ajungând la 1.700 de lei pe hectar. În lipsa unui plafon pentru redevențe, susține acesta, costurile au crescut constant, iar majorările din acest an apasă suplimentar asupra exploatațiilor.

Pe scurt, structura costului invocat arată astfel:

• 1.300 lei/hectar – chirie către primărie;
• 300 lei/hectar – impozit;
• circa 120 lei/hectar – actualizare cu inflația;
• total: aproximativ 1.700 lei/hectar.

Solicitat să clarifice dacă ministerul poate interveni, secretarul de stat Emil Dumitru a precizat că Ministerul Agriculturii nu are competența de a impune un preț minim sau maxim pentru pășuni. Instituția poate însă verifica modul în care sunt utilizate suprafețele pentru care se acordă subvenții prin APIA, mai ales în contextul unor constatări ale auditului Comisiei Europene privind pășunile alpine închiriate fără animale efectiv prezente la pășunat.

Oficialul a mai arătat că peste 10.000 de hectare au fost scoase din circuitul agricol, inclusiv pentru proiecte de energie în sistem dual, subiect contestat de oieri. În rezoluția adoptată la Jina, crescătorii au cerut:

• atribuirea pășunilor strict în funcție de numărul real de animale;
• limitarea redevenței la maximum 20% din valoarea subvenției, diferențiat pe zone;
• interzicerea transformării izlazurilor în parcuri fotovoltaice;
• modificarea restricțiilor privind pășunatul în perioada 6 decembrie – 24 aprilie;
• interzicerea dublei concesionări a pășunilor.

Nemulțumirile vin într-un moment tensionat pentru sectorul ovin, în care costurile cresc, iar presiunea controalelor și a regulilor europene se intensifică, fără ca autoritățile să poată interveni direct asupra nivelului chiriilor stabilite de primării.