Știri
Știri din categoria Agricultură
Alegerea „după ureche” a unui ulei mai gros poate crește riscul de uzură și costuri de reparații la tractoare și utilaje agricole, inclusiv prin ungere mai slabă la pornire, afectarea sistemelor de emisii și posibile probleme de garanție, potrivit unei analize publicate de Agronet.
Punctul sensibil este că discuțiile populare despre uleiuri „prea subțiri” (de tip 0W-20) pornesc adesea din exemple de autoturisme, dar datele prezentate nu permit transferul concluziilor la motoarele agricole, care lucrează în regimuri diferite și au cerințe distincte de performanță și compatibilitate.
Materialul pornește de la o relatare PiataAuto.md, care atribuie unui fost inginer auto ideea că uleiurile moderne cu vâscozitate redusă ar scurta viața unor motoare. Este invocat și un exemplu dintr-un video al canalului Broken Clutch Garage, unde se susține că un motor V6 proiectat pentru 5W-30 ar fi arătat uzură accentuată după utilizarea 0W-20, la circa 80.000–100.000 de mile (aprox. 130.000–160.000 km). Agronet notează însă că lipsesc detalii esențiale (producător, cod motor, condiții de test, formulă și aprobări ale uleiului, măsurători după demontare), astfel că exemplul rămâne o afirmație singulară, nu o comparație tehnică verificabilă.
Concluzia operațională pentru fermieri: un ulei „mai gros” decât cel indicat de producător nu este automat mai sigur și poate crea probleme la pornirea la rece, la debitul prin componente (inclusiv turbocompresor) și la funcționarea sistemelor moderne de emisii.
Agronet explică faptul că marcajele de tip SAE descriu comportamentul vâscozității în funcție de temperatură: „W” se referă la performanța la rece, iar a doua cifră la vâscozitatea la temperatura de funcționare. „0W” nu înseamnă vâscozitate zero și nici lipsă de ungere, ci încadrarea în limite de curgere și pompare la temperaturi joase.
Totodată, standardul SAE J300 clasifică uleiurile doar din punct de vedere reologic (al curgerii), fără să evalueze singur protecția la uzură, stabilitatea la oxidare, controlul depunerilor sau compatibilitatea cu tratarea gazelor. Acestea sunt acoperite de specificații de performanță (API, ACEA) și de aprobările constructorilor. American Petroleum Institute recomandă consultarea manualului vehiculului înainte de alegerea uleiului și indică faptul că standardele includ teste pentru uzură, depuneri, oxidare și protecția motoarelor moderne.
Motoarele de pe tractoare, combine sau încărcătoare lucrează frecvent perioade lungi la sarcină ridicată, în praf, la viteze reduse și cu solicitări constante asupra răcirii. În plus, intervalele de service sunt, de regulă, în ore de funcționare, nu în kilometri.
Agronet arată și că motoarele diesel agricole pot cere categorii de performanță și aprobări diferite față de motoarele pe benzină, unde apar frecvent clase precum 0W-20 sau 0W-16. Chiar și între două motoare montate pe tractoare ale aceluiași producător pot exista cerințe diferite, în funcție de generație, sistemul de emisii și temperatura ambientală. Ca exemplu, documentația John Deere pentru motoare diesel conforme Tier 4 indică respectarea manualului și menționează specificații precum API CK-4 sau CJ-4 și ACEA E9 ori E6, în funcție de aplicație; intervalul de schimb depinde, între altele, de tipul uleiului și filtrului, conținutul de sulf al motorinei, capacitatea băii de ulei și puterea motorului.
Pentru un tractor sau alt utilaj agricol, Agronet recomandă alegerea lubrifiantului pe baza mai multor criterii, nu doar a vâscozității:
Publicația mai avertizează că uleiul de motor nu trebuie confundat cu fluidul pentru transmisie și instalația hidraulică: unele tractoare folosesc produse comune pentru transmisie și hidraulică, dar acestea au alte specificații și nu se folosesc în motor decât dacă documentația utilajului prevede explicit.
Agronet subliniază că nici utilizarea unui ulei mai puțin vâscos decât cel aprobat nu este lipsită de riscuri, iar regula de tipul „0W-20 iarna și 5W-30 vara” este justificată doar dacă ambele clase sunt prevăzute în manual pentru intervalele respective de temperatură.
Pentru motoare cu multe ore, consum crescut de ulei, presiune redusă sau zgomote neobișnuite, soluția nu este alegerea empirică a unui ulei mai gros, ci verificarea posibilelor cauze (uzura lagărelor, pierderi, diluarea uleiului cu motorină, probleme de răcire, funcționarea pompei de ulei). O analiză a unei probe de ulei poate ajuta la identificarea contaminării, funinginii și particulelor de uzură.
Deși utilajele electrice elimină motorul diesel și schimburile de ulei, tranziția este încă limitată la anumite lucrări și categorii de putere; este dat exemplul încărcătorului electric Claas TORION 537e SINUS, orientat spre activități repetitive din ferme zootehnice.
Pentru majoritatea exploatațiilor, flota diesel va rămâne în funcțiune mult timp, iar protejarea investiției ține mai ales de respectarea exactă a specificațiilor din manual, schimbarea filtrului la timp, controlul temperaturii și investigarea rapidă a semnelor de uzură, nu de „îngroșarea” uleiului ca soluție universală.
Recomandate
Plățile APIA pentru Campania 2025 au trecut de 99%, dar restanțele rămase pot pune presiune pe lichiditatea fermelor potrivit Agronet , care citează declarațiile vicepremierului și ministrului interimar al Agriculturii, Tánczos Barna , din 22 septembrie 2026, la emisiunea „Viața la țară” ( Radio România Antena Satelor ). Ministrul a spus că „în proporție de peste 99% sumele sunt plătite”, dar a precizat că mai există beneficiari care așteaptă bani pentru anumite măsuri și a cerut APIA să închidă plățile rămase. El a estimat că diferența rămasă reprezintă aproximativ 1% din situațiile de plată, ceea ce înseamnă că o parte dintre fermieri nu și-au încasat încă integral subvențiile aferente Campaniei 2025. Contextul: peste 2,6 miliarde euro plătite până la final de august Declarația vine după datele Ministerului Agriculturii din 27 august, când peste 98% dintre fermierii din Campania 2025 își primiseră subvențiile, iar valoarea totală transferată depășise 2,6 miliarde de euro (aprox. 13 miliarde lei). În șase județe – Harghita, Brăila, Ilfov, Brașov, Covasna și Ialomița – ponderea cererilor plătite depășise deja 99%. Publicația notează și o diferență importantă de interpretare: datele din august se refereau la ponderea fermierilor plătiți, în timp ce declarația din 22 septembrie vizează proporția sumelor achitate. De ce au rămas întârzieri: blocaje în sistemele informatice Tánczos Barna a legat o parte dintre întârzieri de dezvoltarea sistemelor informatice necesare APIA. Deși agenția a recuperat o parte din întârzieri în ultimele luni, anumite măsuri au rămas în urmă, inclusiv din cauza faptului că, pentru unele intervenții, aplicațiile necesare plăților ar fi început să fie dezvoltate după momentul în care banii ar fi trebuit să ajungă la beneficiari. În iulie, Agronet relata că aproximativ 3.000 de fermieri ar putea ajunge în toamnă fără plata finalizată, mai ales la intervenții de agromediu afectate de problemele aplicațiilor informatice. La 22 iulie, mai puțin de 5.000 dintre cei peste 700.000 de fermieri incluși în Campania 2025 nu își primiseră încă banii. Impact operațional: restanțele se suprapun peste cheltuielile de toamnă Chiar dacă restanțele au ajuns la o pondere redusă, ele pot conta semnificativ pentru fermele afectate, în condițiile în care se suprapun peste cheltuieli precum culturile de toamnă, plata arendei, achiziția de semințe și îngrășăminte sau rambursarea creditelor și datoriilor către furnizori. În paralel, APIA trebuie să deruleze controalele și pregătirea plăților pentru Campania 2026, ceea ce menține o presiune administrativă dublă: închiderea dosarelor restante din 2025 și pregătirea următoarei etape de autorizare. Declarația ministrului indică reducerea restanțelor, dar nu stabilește un termen unic pentru finalizarea tuturor plăților; închiderea depinde de măsura solicitată, verificarea dosarului și autorizarea plății. [...]
Câștigul de 6.000–7.000 euro/ha la mentă depinde mai mult de procesare și contracte decât de producție , iar fără uscătoare, distilare și cumpărători stabili cifra rămâne, în practică, un scenariu optimist, arată o analiză Agronet , care pornește de la un model economic vehiculat în presa sârbă. Estimarea citată pentru Serbia pleacă de la un randament de până la 1.500 kg de frunză uscată/ha și un preț de 4–5 euro/kg, ceea ce duce la un venit brut de 6.000–7.500 euro/ha (aprox. 30.000–37.500 lei). În același calcul, costurile sunt evaluate la circa 2.000 euro/ha (aprox. 10.000 lei), iar rezultatul după aceste cheltuieli poate ajunge la aproximativ 5.000 euro/ha (aprox. 25.000 lei). Publicația atrage atenția că suma de 6.000–7.000 euro/ha, des invocată, descrie în principal încasarea posibilă în condiții favorabile, nu profitul net. De ce „veriga lipsă” este după recoltare Menta are utilizări în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică, însă produsul vândut poate fi foarte diferit: frunză proaspătă, frunză uscată sau ulei esențial. Fiecare variantă presupune alt lanț tehnologic și comercial. Pentru frunza uscată, ferma are nevoie de capacitate proprie de uscare sau de acces rapid la un operator care poate prelua recolta. Pentru ulei esențial este necesară distilarea. În ambele cazuri, infrastructura de condiționare și procesare poate cântări aproape la fel de mult ca producția la hectar, deoarece influențează direct prețul și posibilitatea de a onora cerințe de calitate constante. Modelul economic din Serbia: util ca reper, nu ca „preț garantat” Agronet notează că aceste cifre circulă în presa sârbă cel puțin din 2025, fiind publicate de Biznis i Finansije cu trimitere la BizPortal și reluate ulterior de Serbia Danas și NPortal. Concluzia este că datele sunt mai utile ca model orientativ pentru o cultură specializată decât ca o cotație sigură pentru un anumit an. Un detaliu cu impact direct asupra veniturilor este sensibilitatea la preț: la 1.500 kg/ha, o diferență de 1 euro/kg schimbă venitul cu 1.500 euro/ha (aprox. 7.500 lei). Dacă producția este sub nivelul maxim folosit în calcul, venitul scade proporțional. Ce se schimbă pentru fermele din România: finanțare pentru procesare și irigații Pentru 2026, analiza indică drept element practic relevant intervenția DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice”, deschisă între 1 septembrie și 31 octombrie 2026 , potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) . Bugetul sesiunii este de 5 milioane de euro, iar sprijinul poate ajunge la 100.000 euro/proiect (aprox. 500.000 lei), cu o intensitate de până la 85% din cheltuielile eligibile, în funcție de dimensiunea economică a exploatației. Sunt eligibile, între altele, investiții în: înființarea, extinderea și modernizarea exploatațiilor cu plante aromatice și medicinale; utilaje și echipamente agricole; unități de condiționare și depozitare; procesare la nivelul fermei; sisteme de irigații și facilități de stocare a apei. Concluzia operațională: pornești de la cumpărător, nu de la hectar Agronet insistă că menta „comercială” nu înseamnă planta crescută spontan: pentru industrie contează materialul biologic, uniformitatea și standardizarea, iar apa (irigarea) este o cerință agronomică importantă, inclusă și în calculele de cost din Serbia. Înainte de a înființa o suprafață comercială, ecuația economică ar trebui construită „invers”: cumpărătorul și specificațiile cerute, apoi capacitatea de uscare sau distilare, necesarul de apă și forță de muncă, iar abia la final suprafața cultivată. În lipsa acestor verigi, potențialul de 6.000–7.000 euro/ha rămâne mai degrabă o proiecție decât un rezultat repetabil. [...]
România ar putea urca producția de porumb la circa 7,8 milioane de tone, în pofida scăderii suprafeței cultivate , pe fondul unui randament mediu estimat la 4,64 tone/hectar, potrivit unei analize publicate de Economica , care citează datele JRC (Serviciul Științific al Comisiei Europene) și informații ale Ministerului Agriculturii . JRC a revizuit în septembrie prognoza pentru porumb cu 4% în plus, după ce în august crescuse deja estimarea cu încă 3% față de iulie. La nivel de randament, estimarea de 4,64 tone/hectar ar însemna un plus de 18% față de anul trecut și cu 15% peste media ultimilor cinci ani, conform datelor Comisiei Europene. Porumb: randament „record din 2022 încoace”, dar pe mai puține hectare Publicația notează că este un record de randament din 2022 încoace, în condițiile în care în 2021 media a fost de 5,8 tone/hectar. În același timp, Institutul Național de Statistică indică pentru 2025 un randament mediu de 3,53 tone/hectar, ceea ce ar face ca diferența până la nivelul estimat de JRC să fie și mai mare (31,4%). Pe partea de suprafață, datele furnizate de Ministerul Agriculturii arată că fermierii au cultivat anul acesta peste 1,6 milioane de hectare cu porumb, față de 1,9 milioane de hectare cu un an în urmă, când producția a fost de 6,8 milioane de tone. În acest context, producția totală ar putea ajunge la aproximativ 7,8 milioane de tone, peste nivelurile din 2024 (5,9 milioane de tone) și 2025 (6,8 milioane de tone). Floarea-soarelui: revenire peste 2 milioane de tone, după doi ani de secetă Comisia Europeană a revizuit în sus și estimarea pentru floarea-soarelui, până la 2,2 tone/hectar, cu 9% peste estimarea din august. Randamentul ar fi cu 29% peste anul trecut și cu 20% peste media ultimilor cinci ani. În termeni de volum, România ar putea ajunge la aproximativ 2,7 milioane de tone, după doi ani sub pragul de 2 milioane de tone, pe fondul secetei. Suprafața cultivată ar fi fost cu 13,7% mai mare decât anul trecut, la 1,2 milioane de hectare. Soia: randament mai bun, dar producție frânată de reducerea suprafeței Pentru soia, prognoza JRC indică un randament de 2,34 tone/hectar, cu 8% peste estimarea din august, cu 16% peste producția din 2025 și cu 11% față de media ultimilor cinci ani. Totuși, producția totală ar urma să fie limitată de scăderea suprafeței cultivate cu peste 14%, de la 101.791 de hectare la 87.000 de hectare, ceea ce ar duce producția la aproximativ 203.600 de tone, cu peste 7% sub nivelul anului trecut. [...]
Guvernul ia în calcul comasarea APIA și AFIR , ceea ce ar muta plățile pe hectar și pe cap de animal la o singură agenție. Potrivit AgroInfo , măsura apare în Programul de Guvernare 2026–2028 transmis Parlamentului de premierul desemnat Siegfried Mureșan, iar primul pas ar urma să fie lansarea unui studiu de fezabilitate. În scenariul comasării, o singură instituție ar urma să gestioneze atât plățile directe din Pilonul 1 (subvenții pe hectar și pe cap de animal), aflate acum în responsabilitatea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), cât și intervențiile de dezvoltare rurală din Pilonul 2, gestionate în prezent de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR). Ce urmărește Guvernul: simplificare și reorganizare în MADR Documentul citat de AgroInfo vorbește despre „lansarea unui studiu de fezabilitate privind comasarea APIA și AFIR”, cu obiectivul de a simplifica procedurile de evaluare și autorizare în cadrul relației MADR–APIA–AFIR (MADR este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale). Separat de comasarea agențiilor, programul prevede și „finalizarea reorganizării” MADR, pentru creșterea capacității instituționale și reducerea birocrației în procesele de avizare și autorizare, inclusiv în perspectiva pregătirii noului PS PAC (Planul Strategic al Politicii Agricole Comune). De ce contează pentru fermieri Dacă planul va fi dus mai departe, schimbarea ar avea impact operațional direct: fermierii și crescătorii de animale ar urma să interacționeze cu o singură agenție pentru plăți și finanțări care, în prezent, sunt împărțite între două instituții. În acest moment, însă, AgroInfo indică doar intenția de a porni un studiu de fezabilitate, fără un calendar de implementare sau detalii despre modul concret în care ar funcționa noua structură. [...]
Un mecanism de compensare a pierderilor din secetă, care ar permite fermierilor să-și recupereze cheltuielile de înființare a culturilor, ar urma să devină operațional din primăvara lui 2027 , potrivit AgroInfo , care citează Programul de Guvernare 2026–2028 depus la Parlament de premierul desemnat Siegfried Mureșan. Miza economică este reducerea riscului financiar în ferme într-un context de secetă, printr-un instrument de compensare pregătit împreună cu Banca Mondială . Conform documentului, schema ar viza fermierii care sunt beneficiari de plăți directe APIA pe hectar. Ce ar urma să acopere noul mecanism Programul de guvernare menționează că fiecare fermier eligibil ar urma: să își poată recupera cheltuielile de înființare a culturilor ; să poată opta pentru asigurarea culturilor . În forma prezentată, mecanismul este descris ca fiind „pregătit” și „ar urma” să devină operațional din primăvara anului 2027, ceea ce indică faptul că implementarea depinde de pașii administrativi și de reglementare care urmează. Context: apă și irigații, pe lista de măsuri Același program include și un pachet de măsuri pentru „gestionarea durabilă a apei”, cu accent pe irigații și investiții asociate, între care: realizarea de rezerve de apă în bazinele hidrografice pentru irigații; sprijin pentru sisteme private de captare și stocare a apei; o schemă de ajutor de stat pentru credite cu dobândă subvenționată destinate captării, stocării și irigațiilor; o hartă a vulnerabilității la secetă și un calendar public al investițiilor; promovarea sistemelor eficiente de irigații (senzori, automatizare, pompare cu energie regenerabilă). Ce urmează Din informațiile publicate nu reies detalii despre buget, nivelul compensațiilor sau procedura de accesare. Elementul de calendar indicat este primăvara 2027, când mecanismul ar urma să devină operațional, dacă măsurile din Programul de Guvernare sunt transpuse în acte normative și implementate. [...]
Producătorii de vin din Italia își reduc deliberat producția pentru a limita presiunea pe prețuri, deși recolta de struguri din 2026 este descrisă drept „de cinci stele”, pe fondul stocurilor ridicate și al unei piețe care absoarbe mai greu volumele, potrivit Agerpres . În regiunea Piemont (nordul Italiei), viticultorii din aria Barbera d’Asti au decis să limiteze cantitățile culese, reducând randamentele de la nouă tone la 8,5 tone pe hectar. Decizia vine într-un context în care multe regiuni italiene au produs prea mult vin în ultimii ani și întâmpină dificultăți la vânzare, pe piețe afectate de războaie, tarifele americane și schimbarea comportamentului de consum, generațiile tinere bând mai puțin. Stocuri mari și prețuri în scădere La finalul lunii iulie, stocurile din cramele italiene erau cu 6,9% peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor Ministerului Agriculturii de la Roma. Volumul a ajuns la echivalentul a peste 5,6 miliarde de sticle, adică aproape un an de producție. În prima jumătate a lui 2026, piața vinului a fost lentă, stocurile au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, iar prețurile au scăzut din nou, în medie cu 10% față de anul precedent, conform Uniunii Vinurilor Italiene (UIV). Unde se acumulează presiunea: Prosecco, roșii tradiționale și „retrogradarea” vinului Cele mai mari rezerve sunt la Prosecco, chiar dacă spumantul continuă să se vândă bine și să fie exportat. În schimb, vinurile roșii tradiționale din Puglia și Toscana sunt menționate ca fiind mai afectate. În Piemont, unii viticultori au ales în acest an să transforme o parte din producție în oțet. UIV a atras atenția și asupra „retrogradării” unei părți prea mari din strugurii recoltați din podgorii uneori prestigioase, care ajung să fie vânduți ca vinuri mai comune. Fenomenul ar fi afectat una din cinci sticle la începutul lui 2026 și ar fi contribuit la scăderea prețurilor. Recoltă foarte bună, dar cu limitări la producție În zona Agliano Terme, sezonul a fost atipic: culesul a început la sfârșitul lunii iulie, „fără precedent”, pe fondul unei veri descrise drept cea mai fierbinte înregistrată în regiune, cu o temperatură medie de 21,6°C și maxime de 40°C la începutul lui august. Totuși, iarna ploioasă și începutul de primăvară cu precipitații au ajutat vița-de-vie să acumuleze rezerve de apă, iar vinificatorii au protejat strugurii de soare lăsând mai mult frunziș decât de obicei. „Nu am mai văzut niciodată o recoltă atât de frumoasă, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Este o recoltă de cinci stele.” Ce urmează: planificarea producției după cerere Mesajul UIV este că producția ar trebui planificată în funcție de cererea pieței, ceea ce implică o tendință de scădere, iar plantarea de noi podgorii ar trebui prevenită. La nivel local, în Piemont, producătorii citați resping ideea smulgerii viței-de-vie, argumentând că podgoriile au și o dimensiune culturală și de conservare a terenului. [...]
