Agronet: fermierii sunt sfătuiți să nu schimbe „din auzite” vâscozitatea uleiului la tractoare - riscuri pentru ungere la pornire, sistemele de emisii și garanție

Alegerea „după ureche” a unui ulei mai gros poate crește riscul de uzură și costuri de reparații la tractoare și utilaje agricole, inclusiv prin ungere mai slabă la pornire, afectarea sistemelor de emisii și posibile probleme de garanție, potrivit unei analize publicate de Agronet . Punctul sensibil este că discuțiile populare despre uleiuri „prea subțiri” (de tip 0W-20) pornesc adesea din exemple de autoturisme, dar datele prezentate nu permit transferul concluziilor la motoarele agricole, care lucrează în regimuri diferite și au cerințe distincte de performanță și compatibilitate. De ce vâscozitatea nu se schimbă pe baza unor reguli generale Materialul pornește de la o relatare PiataAuto.md, care atribuie unui fost inginer auto ideea că uleiurile moderne cu vâscozitate redusă ar scurta viața unor motoare. Este invocat și un exemplu dintr-un video al canalului Broken Clutch Garage, unde se susține că un motor V6 proiectat pentru 5W-30 ar fi arătat uzură accentuată după utilizarea 0W-20, la circa 80.000–100.000 de mile (aprox. 130.000–160.000 km). Agronet notează însă că lipsesc detalii esențiale (producător, cod motor, condiții de test, formulă și aprobări ale uleiului, măsurători după demontare), astfel că exemplul rămâne o afirmație singulară, nu o comparație tehnică verificabilă. Concluzia operațională pentru fermieri: un ulei „mai gros” decât cel indicat de producător nu este automat mai sigur și poate crea probleme la pornirea la rece, la debitul prin componente (inclusiv turbocompresor) și la funcționarea sistemelor moderne de emisii. Ce înseamnă, de fapt, 0W-20 și 5W-30 și ce NU spun aceste marcaje Agronet explică faptul că marcajele de tip SAE descriu comportamentul vâscozității în funcție de temperatură: „W” se referă la performanța la rece, iar a doua cifră la vâscozitatea la temperatura de funcționare. „0W” nu înseamnă vâscozitate zero și nici lipsă de ungere, ci încadrarea în limite de curgere și pompare la temperaturi joase. Totodată, standardul SAE J300 clasifică uleiurile doar din punct de vedere reologic (al curgerii), fără să evalueze singur protecția la uzură, stabilitatea la oxidare, controlul depunerilor sau compatibilitatea cu tratarea gazelor. Acestea sunt acoperite de specificații de performanță (API, ACEA) și de aprobările constructorilor. American Petroleum Institute recomandă consultarea manualului vehiculului înainte de alegerea uleiului și indică faptul că standardele includ teste pentru uzură, depuneri, oxidare și protecția motoarelor moderne. De ce motoarele agricole au cerințe diferite față de autoturisme Motoarele de pe tractoare, combine sau încărcătoare lucrează frecvent perioade lungi la sarcină ridicată, în praf, la viteze reduse și cu solicitări constante asupra răcirii. În plus, intervalele de service sunt, de regulă, în ore de funcționare, nu în kilometri. Agronet arată și că motoarele diesel agricole pot cere categorii de performanță și aprobări diferite față de motoarele pe benzină, unde apar frecvent clase precum 0W-20 sau 0W-16. Chiar și între două motoare montate pe tractoare ale aceluiași producător pot exista cerințe diferite, în funcție de generație, sistemul de emisii și temperatura ambientală. Ca exemplu, documentația John Deere pentru motoare diesel conforme Tier 4 indică respectarea manualului și menționează specificații precum API CK-4 sau CJ-4 și ACEA E9 ori E6, în funcție de aplicație; intervalul de schimb depinde, între altele, de tipul uleiului și filtrului, conținutul de sulf al motorinei, capacitatea băii de ulei și puterea motorului. Lista de verificare înainte de schimbul de ulei, ca să eviți costuri inutile Pentru un tractor sau alt utilaj agricol, Agronet recomandă alegerea lubrifiantului pe baza mai multor criterii, nu doar a vâscozității: clasa SAE permisă în manual pentru temperaturile de lucru; categoria API, ACEA sau aprobarea constructorului; compatibilitatea cu filtrul de particule și sistemul de tratare a gazelor; intervalul de schimb (în ore de funcționare); vechimea și starea motorului; tipul și calitatea combustibilului; condițiile de lucru (praf, sarcină, ralanti prelungit); filtrul de ulei prevăzut pentru motor. Publicația mai avertizează că uleiul de motor nu trebuie confundat cu fluidul pentru transmisie și instalația hidraulică: unele tractoare folosesc produse comune pentru transmisie și hidraulică, dar acestea au alte specificații și nu se folosesc în motor decât dacă documentația utilajului prevede explicit. „Mai gros” sau „mai subțire” nu rezolvă problemele unui motor obosit Agronet subliniază că nici utilizarea unui ulei mai puțin vâscos decât cel aprobat nu este lipsită de riscuri, iar regula de tipul „0W-20 iarna și 5W-30 vara” este justificată doar dacă ambele clase sunt prevăzute în manual pentru intervalele respective de temperatură. Pentru motoare cu multe ore, consum crescut de ulei, presiune redusă sau zgomote neobișnuite, soluția nu este alegerea empirică a unui ulei mai gros, ci verificarea posibilelor cauze (uzura lagărelor, pierderi, diluarea uleiului cu motorină, probleme de răcire, funcționarea pompei de ulei). O analiză a unei probe de ulei poate ajuta la identificarea contaminării, funinginii și particulelor de uzură. Electrificarea reduce întreținerea, dar nu schimbă realitatea din ferme Deși utilajele electrice elimină motorul diesel și schimburile de ulei, tranziția este încă limitată la anumite lucrări și categorii de putere; este dat exemplul încărcătorului electric Claas TORION 537e SINUS, orientat spre activități repetitive din ferme zootehnice. Pentru majoritatea exploatațiilor, flota diesel va rămâne în funcțiune mult timp, iar protejarea investiției ține mai ales de respectarea exactă a specificațiilor din manual, schimbarea filtrului la timp, controlul temperaturii și investigarea rapidă a semnelor de uzură, nu de „îngroșarea” uleiului ca soluție universală. [...]