Știri
Știri din categoria Agricultură

Trecerea la euro ar reduce riscul valutar în ferme, dar ar expune mai direct problemele de competitivitate. Potrivit Agronet, România reia pregătirea pentru adoptarea monedei unice, iar agricultura ar resimți rapid schimbarea pentru că subvențiile europene, multe investiții și o parte din contractele comerciale sunt deja exprimate în euro, însă nu există încă un an-țintă.
Președintele Nicușor Dan a anunțat un acord politic, urmând ca viitorul Guvern și Banca Națională a României să întocmească o foaie de parcurs. În același timp, adoptarea euro rămâne condiționată de îndeplinirea criteriilor de convergență, iar schimbarea nu ar rezolva automat problemele structurale din agricultură și nici nu ar crește subvențiile.
Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene, publicat în iunie 2026, indică faptul că România nu îndeplinește principalele condiții economice și juridice necesare. Printre datele menționate: inflație medie de 8,4% față de un prag de maximum 2,7%, deficit bugetar estimat la 6,2% din PIB (prag 3%), datorie publică estimată la 61,6% din PIB (reper 60%) și dobândă pe termen lung de 6,7% (prag 5,1%). România nu participă nici la ERM II (mecanismul care precede intrarea în zona euro), iar leul s-a depreciat cu 5,1% față de nivelul mediu din iunie 2024 în perioada analizată.
În practică, o parte din agricultură funcționează deja cu repere în euro: regulile Politicii Agricole Comune stabilesc plafoane în euro, iar în prezent plățile sunt convertite în lei la un curs stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de 1 octombrie (sau, în anumite situații, pe baza mediei din luna anterioară). După adoptarea euro, etapa de conversie ar dispărea, ceea ce ar aduce predictibilitate, fără să schimbe cuantumul sprijinului.
Și investițiile sunt adesea calibrate în euro: publicația dă ca exemplu intervențiile DR-14 și DR-12, cu granturi anunțate de până la 50.000 de euro (aprox. 250.000 lei) și 200.000 de euro (aprox. 1.000.000 lei).
Pentru ferme, eliminarea cursului de schimb ar reduce comisioanele și incertitudinea pentru achizițiile și contractele facturate în euro (inputuri, utilaje, leasing). Totuși, euro „nu reduce” prețurile îngrășămintelor, utilajelor sau energiei, ci doar elimină variația leu-euro.
Agronet punctează explicit că subvențiile ar deveni mai previzibile, nu mai mari: un sprijin de 100 de euro pe hectar nu ar mai produce valori diferite în lei de la un an la altul, însă regulile PAC și bugetele alocate nu se modifică prin schimbarea monedei.
Intrarea în zona euro înseamnă fixarea definitivă a cursului și transferarea politicii monetare către Banca Centrală Europeană, deci România nu ar mai putea folosi cursul leului ca instrument de ajustare. În prezent, deprecierea leului scumpește importurile (utilaje, îngrășăminte), dar poate crește valoarea în lei a cerealelor exportate și a subvențiilor calculate în euro; după adoptare, acest balans dispare.
În acest context, competitivitatea ar depinde mai mult de factori operaționali: producția la hectar, consumul de inputuri, costurile cu energia și transportul, capacitatea de depozitare și procesare, negocierea contractelor și accesul la finanțare.
Reducerea riscului valutar poate ajuta la bugetarea investițiilor pe termen lung, însă efectul asupra dobânzilor „nu este garantat”. Agronet citează o analiză a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, potrivit căreia adoptarea euro a redus în unele state riscul valutar și costurile de finanțare, dar impactul asupra dobânzilor pe termen lung nu a fost uniform confirmat.
Băncile vor continua să evalueze veniturile și fluxul de numerar, gradul de îndatorare, expunerea la secetă și volatilitatea producției, garanțiile și istoricul de plată. Contextul este sensibil, în condițiile în care insolvențele din agricultură au crescut cu aproape 80% în primul semestru din 2026, conform unei alte analize Agronet.
Publicația amintește experiența Bulgariei, care a adoptat euro la 1 ianuarie 2026: într-un sondaj al Comisiei Europene, 47% dintre respondenți au spus că rotunjirea prețurilor a fost rareori sau niciodată realizată corect. Impactul estimat asupra inflației în ianuarie 2026 a fost de aproximativ 0,2 puncte procentuale, dar percepția publică a fost mai negativă.
În agricultură, tranziția ar însemna costuri administrative și actualizări pentru:
Fermele mici și procesatorii artizanali ar putea resimți mai puternic aceste costuri, arată analiza.
Pentru a evita blocaje, Agronet indică necesitatea unor reguli anunțate din timp, inclusiv pentru conversia contractelor în lei, tratamentul plăților APIA și AFIR aflate în derulare, perioada de afișare simultană a prețurilor, regulile de rotunjire, conversia arendei și a ratelor, termene pentru adaptarea programelor contabile și protejarea cofinanțărilor/ajutoarelor agricole în perioada de reducere a deficitului.
Concluzia de fond: euro poate elimina un risc important pentru fermele expuse la euro, dar nu înlocuiește investițiile și creșterea productivității; câștigul principal este predictibilitatea, iar riscul este ca trecerea să fie tratată ca o simplă conversie de prețuri, fără rezolvarea vulnerabilităților financiare și de competitivitate.
Recomandate

Tractoarele electrice câștigă teren mai ales acolo unde munca e repetitivă și predictibilă , însă ritmul de înlocuire a parcurilor de utilaje va fi decis în continuare de costul inițial și de accesul la finanțare, potrivit unei analize Agronet . Pentru ferme, miza nu este doar tehnologia, ci capacitatea de a susține investiția și infrastructura necesară. O prognoză citată din Market.us indică faptul că piața mondială a tractoarelor ar putea ajunge la 127,9 miliarde de dolari (aprox. 588,3 miliarde lei) în 2035, de la 74,1 miliarde de dolari (aprox. 340,9 miliarde lei) în 2025, pe fondul mecanizării, înlocuirii utilajelor și adoptării sistemelor de ghidare, automatizare și gestionare digitală. Publicația subliniază însă că estimarea se referă la venituri, nu la numărul de unități vândute, iar rezultatul depinde de veniturile fermelor, creditare, prețurile produselor agricole, costul energiei și programele publice de sprijin. Costul și finanțarea rămân „frâna” principală Raportul indică drept principal obstacol costul inițial ridicat și accesul inegal la finanțare. În practică, o piață globală mai mare nu înseamnă automat utilaje mai accesibile sau credite mai ieftine pentru ferme. În România, Agronet notează că lichiditatea necesară achiziției rămâne o problemă separată, iar proiectul privind taxarea inversă pentru tractoare și utilaje agricole noi este încă în procedură parlamentară și nu se aplică. Mecanismul nu ar reduce prețul utilajului, dar ar putea evita blocarea temporară a numerarului aferent TVA pentru cumpărătorii eligibili. Unde are sens electricul, operațional: trasee previzibile și întoarcere la bază Deși segmentul electric este descris ca având cea mai rapidă creștere, motorina domină încă piața: tractoarele diesel au reprezentat 85,12% din valoarea pieței în 2025, susținute de putere, autonomie, realimentare rapidă și rețele de service. Raportul nu anticipează o înlocuire rapidă a motorului termic, mai ales în lucrări grele și campanii cu multe ore de funcționare fără întrerupere. În schimb, primele utilizări comerciale ale electricului sunt concentrate în activități cu consum previzibil și revenire frecventă la aceeași bază, precum: lucrări în livezi și podgorii; activități în ferme zootehnice; manipularea materialelor și distribuirea furajelor; întreținerea terenurilor; lucrări în sere și spații închise; operațiuni repetitive care pot fi automatizate. Trecerea la electric implică și costuri/investiții conexe, nu doar cumpărarea tractorului: putere de racordare, stații de încărcare, programarea lucrărilor și, în unele cazuri, baterii staționare sau producție proprie de energie. Ce ar trebui să urmărească fermierii: costul total, nu doar prețul de listă Analiza mai arată că digitalizarea schimbă modelul de vânzare: producătorii încearcă să obțină venituri suplimentare din ghidare, telematică, activări de programe, automatizarea direcției și gestionarea flotelor. Pentru fermier, asta înseamnă că decizia de achiziție trebuie să includă și costuri recurente sau tehnice, precum: abonamente și licențe pentru funcții digitale; conectivitate și transfer de date; actualizări de programe; calibrarea și reparația senzorilor; compatibilitatea cu utilajele existente; disponibilitatea tehnicienilor; valoarea de revânzare. În paralel, sistemele montate ulterior pe tractoare existente (de exemplu ghidarea automată sau monitorizarea consumului) pot amâna cumpărarea unui utilaj nou, dacă aduc economii fără înlocuirea imediată a întregii mașini. Context de piață: creștere globală, dar cicluri locale Raportul avertizează că o piață mondială în creștere poate include scăderi în anumite țări: este dat exemplul Statelor Unite, unde vânzările de tractoare agricole au coborât cu 12,2% în februarie 2026 față de aceeași lună a anului precedent, deși categoria tractoarelor cu tracțiune integrală a crescut. Pentru România, concluzia este că prognoza globală indică direcții tehnologice, nu „momentul potrivit” de cumpărare: investiția rămâne dependentă de orele anuale de lucru, consum, costul creditului, service, valoarea producției și posibilitatea utilizării tractorului în mai multe operațiuni. [...]

Ofertele de muncă în fermele europene vin cu salarii „estimate”, iar diferența dintre netul afișat și venitul real se face din ore, cazare și rețineri , arată Agronet , care trece în revistă intervale de plată publicate de platforma EU Helpers și condițiile ce trebuie verificate înainte de semnarea unui contract. Platforma EU Helpers indică oportunități în Portugalia, Spania, Polonia, Țările de Jos și România, pentru activități sezoniere și permanente în sere, la recoltare, în ferme zootehnice, creșterea păsărilor, operarea utilajelor și procesarea alimentelor. Publicația subliniază că salariile și duratele prezentate sunt estimări ale platformei și trebuie confirmate în oferta concretă și în documentele oficiale ale țării de destinație. Cât se plătește, potrivit estimărilor, și de ce comparațiile pot fi înșelătoare Pentru Portugalia, Spania, Polonia și Țările de Jos, intervalul orientativ indicat este de 900–1.600 de euro net pe lună (aprox. 4.500–8.000 lei). Pentru Țările de Jos, în „agricultură și logistică”, apare un interval mai ridicat, de 1.900–2.600 de euro net (aprox. 9.500–13.000 lei), iar pentru Danemarca, în „ferme și procesarea alimentelor”, estimarea urcă la 2.200–3.000 de euro net (aprox. 11.000–15.000 lei). Agronet atrage atenția că intervalele nu sunt direct comparabile fără detalii despre program, impozitare, cazare și costul vieții: un net mai mare poate reflecta un număr mai mare de ore, iar cheltuielile cu locuința și transportul pot reduce semnificativ suma rămasă efectiv lucrătorului. Pentru posturile din sere și recoltare, venitul final depinde de orele lucrate, cazare și reținerile prevăzute în oferta concretă. Ca reper separat, publicația dă exemplul muncii sezoniere în Finlanda : salariul minim în agricultură pornește de la 10,18 euro/oră (aprox. 51 lei/oră) de la 1 mai 2026, potrivit contractului colectiv, iar cetățenii români pot lucra acolo fără permis de muncă. Ce trebuie să conțină oferta, ca să poți calcula venitul real Înainte de plecare, lucrătorul ar trebui să primească în scris informații care permit verificarea angajatorului și estimarea corectă a câștigului, inclusiv: denumirea juridică și adresa fermei/companiei; activitatea și locul de muncă; data începerii și durata contractului; salariul brut și modalitatea de plată; numărul de ore și programul estimat; plata orelor suplimentare și a zilelor de sărbătoare; condițiile și costul cazării; transportul până la fermă; eventualele rețineri din salariu; asigurarea medicală și contribuțiile sociale. O ofertă care menționează doar venitul net lunar, fără salariul brut, orele și costurile reținute, nu permite compararea corectă a posturilor, mai ales când plata depinde de cantitatea recoltată, mai notează publicația. Context: de ce există cerere și ce se schimbă pentru ferme Cererea de personal rămâne concentrată în activități greu de mecanizat și cu vârfuri de sezon — cules, sortare, ambalare, întreținerea culturilor din sere și lucrări în ferme zootehnice — unde lipsa muncitorilor poate întârzia recoltarea și crește pierderile. În paralel, respectarea drepturilor angajaților capătă miză financiară pentru ferme: din anul de cerere 2025, „ condiționalitatea socială ” leagă o parte dintre plățile agricole europene de respectarea regulilor aplicabile angajaților, iar în România APIA și AFIR pot reduce plățile dacă abaterile sunt constatate oficial și transmise agenției competente, reducerea pornind, de regulă, de la 3% și putând ajunge la pierderea integrală a sprijinului în cazuri grave, repetate și intenționate. Pentru lucrători, concluzia practică este că existența ofertelor într-un sector cu deficit de personal nu garantează automat un contract avantajos: salariul, programul și toate reținerile trebuie verificate înainte de semnare. [...]

Canicula din vest comprimă fereastra de lucru la primele ore ale dimineții , iar fermierii din Crișana și Banat sunt împinși să-și mute recoltarea, transportul și eventualele tratamente înainte de prânz, pe fondul evapotranspirației ridicate și al avertizărilor portocalii, potrivit Agronet . La 31 iulie 2026, ora 05:00, buletinul meteo agricol indică cer senin și 0 mm precipitații estimate în toate regiunile (echivalent cu 0 l/m²), cu probabilități maxime de ploaie între 2% și 6%. Limitarea majoră până la prânz este încălzirea rapidă, care crește riscul de stres termic pentru oameni și culturi și reduce intervalul sigur pentru lucrări expuse. Vestul țării: temperaturi maxime la prânz și presiune pe apa din sol În Banat (media pentru Timiș și Caraș-Severin), intervalul de dimineață rămâne favorabil pentru intrarea în câmp și transport, însă temperatura urcă de la 19,5°C (minim la 05:00) la 34,5°C (maxim la 12:00). Evapotranspirația este indicată la 7,12 mm, iar regiunea apare cu avertizare portocalie de caniculă și disconfort termic. În Crișana (media pentru Arad și Bihor), buletinul arată cea mai ridicată maximă regională: 35°C la 12:00 (de la 20,5°C la 05:00), cu evapotranspirație de 7,32 mm și aceeași avertizare portocalie. În aceste condiții, verificarea rezervei de apă din sol devine prioritară înaintea deciziilor de irigare. Restul regiunilor: uscat dimineața, dar cu avertizări extinse de caniculă Deși nu sunt ploi estimate dimineața, avertizarea portocalie figurează în rapoartele regionale pentru Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania, Oltenia și zona montană. În Maramureș (Maramureș și Satu Mare), maxima calculată pentru 12:00 este 29,5°C, iar în Transilvania 30,2°C, după o pornire mai răcoroasă. În Moldova, Dobrogea, Muntenia și București-Ilfov, raportul regional nu indică avertizări, iar fereastra de dimineață este descrisă ca stabilă pentru lucrări și transport, cu condiția verificărilor locale (vânt, starea frunzei, accesul pe parcelă). În București-Ilfov, Agronet notează totuși menținerea evapotranspirației peste 5 mm (5,65 mm), ceea ce păstrează în prim-plan monitorizarea umidității solului. Ce lucrări merită mutate în prima parte a zilei Buletinul recomandă prioritizarea activităților care depind de acces uscat și de temperaturi mai suportabile, în special înainte de apropierea orelor calde: Recoltare și transport , cu verificarea umidității produsului, a drumurilor de exploatare și a capacității de depozitare. Tratamente , mai ales în ferestrele scurte de dimineață; condiții mai bune sunt indicate pentru Moldova, Dobrogea, Muntenia și București-Ilfov, iar în zonele caniculare intervențiile trebuie limitate. Irigare și managementul stresului hidric , cu accent pe Banat și Crișana (evapotranspirație peste 7 mm), dar decizia rămâne condiționată de controlul efectiv al apei din sol. Zootehnie și piscicultură , prin asigurarea apei și umbrei și urmărirea temperaturii apei în zonele afectate de caniculă. Până la buletinul de la prânz, Agronet indică drept puncte de urmărit ritmul local de creștere a temperaturii, vântul în parcelă și starea culturilor expuse la deficit de apă, în contextul în care rapoartele regionale menționează în continuare 0 mm precipitații estimate în următoarele 24 de ore . [...]

Canicula și evapotranspirația ridicată împing fermele din vest spre irigare și lucru seara , în condițiile în care, la buletinul de la ora 18:00 din 29 iulie 2026, nu sunt estimate ploi semnificative în regiunile analizate, potrivit Agronet . Fereastra de lucru rămâne utilă până spre seară pentru recoltare, transport și lucrări în câmp, dar cu limitări legate de stresul termic și pierderea apei din sol. Ce se schimbă operațional: ferestre de lucru, dar cu restricții la tratamente În ansamblu, transportul este considerat favorabil spre seară, iar recoltarea și manipularea loturilor uscate pot continua în intervalele fără umezeală. În schimb, tratamentele (intervențiile fitosanitare) sunt de limitat la perioade cu vânt redus, fără ploaie apropiată și fără stres termic, cu prudență sporită în Banat și Crișana. Irigarea este indicată ca decizie de evaluat cu prioritate în vest, Oltenia, Muntenia, București-Ilfov și Transilvania, în funcție de umiditatea efectivă a solului. Vestul (Banat și Crișana): caniculă și presiune pe apă În Banat (Timiș și Caraș-Severin), căldura și aerul foarte uscat mențin disconfortul termic până la finalul ferestrei de lucru. Pentru intervalul până seara, sunt estimate precipitații de 0 mm, cu probabilitate maximă de 1%, iar avertizarea este de cod galben pentru caniculă și disconfort termic. În aceste condiții, irigarea este trecută în prim-plan după verificarea apei din sol, iar pentru tratamente sunt indicate doar intervale scurte, mai potrivite după răcire. În Crișana (Arad și Bihor), seara rămâne uscată, cu vânt slab până la moderat și șanse foarte mici de ploaie (0 mm estimate; probabilitate maximă 1%). Agronet indică evapotranspirație de 6,79 mm, ceea ce susține nevoia de verificare rapidă a solelor (porumb, floarea-soarelui, soia, legume, livezi, vie) și prioritizarea irigării, în timp ce tratamentele rămân o opțiune restrictivă în context de caniculă. Restul regiunilor: logistică posibilă, deficitul de apă rămâne de urmărit În Maramureș și Satu Mare, intervalul de final de zi este descris ca favorabil pentru transport și lucrări, cu probabilitate redusă de ploaie (maxim 5%), dar cu recomandarea de a verifica vântul înaintea tratamentelor. Transilvania are un final de zi însorit, fără avertizări active și fără precipitații estimate, însă evapotranspirația de peste 5 mm este un semnal pentru monitorizarea umidității în culturile sensibile la deficit. În Moldova, vremea este liniștită și permite continuarea recoltării și transportului, dar vântul rămâne un factor de control pentru orice tratament, iar lipsa ploilor susține monitorizarea stresului hidric în culturile cu consum mare de apă. Dobrogea rămâne uscată, cu fereastră bună pentru lucrări și transport, însă vântul și rafalele pot limita precizia intervențiilor fitosanitare, care sunt de amânat pentru o fereastră mai potrivită. Muntenia are condiții stabile, fără ploi estimate, cu vânt moderat; activitatea poate continua, dar cu atenție la necesarul de apă al culturilor de vară. La ce să se aștepte fermele în orele următoare În lipsa ploilor prognozate în fereastra de lucru, deciziile cu impact imediat rămân organizarea muncii spre seară (pentru a reduce expunerea la arșiță) și prioritizarea irigării acolo unde verificarea locală confirmă deficitul de apă din sol, mai ales în vest și în zonele cu caniculă. [...]

Noile reguli RENURE deschid o utilizare mai largă a azotului recuperat din dejecții, dar pun presiune pe investiții și control în ferme, potrivit Agronet . Miza este una de reglementare cu efect direct în costuri: statele membre pot permite folosirea acestor produse peste plafonul standard de 170 kg azot/ha/an aplicabil gunoiului de grajd, însă doar în condiții stricte de produs, aplicare și protecția apelor. Contextul economic rămâne sensibil pentru agricultură: UE importă aproximativ 30% din necesarul de îngrășăminte azotate, 70% din fertilizanții fosfatici și circa 40% din potasiu, iar la azot costul este legat direct de gazele naturale, folosite la producția de amoniac și uree. În acest cadru, recuperarea azotului din dejecții este prezentată ca o cale de reducere a dependenței de inputuri și energie, dar nu ca un substitut complet. Consumul de îngrășăminte revine pe creștere, iar România e între marii consumatori de fosfor Datele Eurostat citate în material arată că, în 2024, agricultura UE a utilizat aproximativ 9,8 milioane de tone de îngrășăminte minerale cu azot și fosfor, cu 6% mai mult decât în 2023, dar încă cu 15,8% sub maximul relativ din 2017. Defalcat, consumul a fost de 8,9 milioane de tone la azot (plus 5,8% față de 2023) și 0,9 milioane de tone la fosfor (plus 7,7%). România a fost între cei mai mari consumatori de fertilizanți cu fosfor, cu aproximativ 90.000 de tone în 2024. Împreună cu Spania, Franța, Italia și Germania, a concentrat peste jumătate din consumul european de fosfor, conform aceleiași surse. Ce sunt fertilizanții RENURE și ce schimbă în practică Comisia Europeană a adoptat la 9 februarie 2026 norme pentru fertilizanții RENURE („azot recuperat din gunoi de grajd”), o categorie de materiale obținute prin prelucrarea dejecțiilor astfel încât azotul să poată fi utilizat într-un mod apropiat de fertilizanții minerali. Schimbarea-cheie: statele membre pot autoriza folosirea produselor RENURE peste plafonul de 170 kg azot/ha/an. Totuși, acest lucru nu echivalează cu eliminarea limitelor de fertilizare, deoarece aplicarea rămâne condiționată de cerințe legate de produs, necesarul culturilor, perioadele de administrare și protecția apelor. Pentru fermele zootehnice, regula poate crea o cale de valorificare a azotului care altfel rămâne concentrat în zone cu efective mari. Impactul economic, arată analiza, depinde de costurile de separare și tratare, energia folosită, distanțele de transport și existența unei piețe pentru produsele recuperate. Obstacolul major: infrastructură, trasabilitate și evidențe Materialul subliniază că transformarea dejecțiilor într-o resursă de energie și fertilizanți nu se reduce la instalarea unui digestor. Sunt necesare, între altele: platforme și rezervoare de depozitare conforme; instalații de digestie, separare și concentrare adaptate volumului fermei; analize periodice ale conținutului de azot, fosfor și potasiu; evidențe privind cantitățile produse, transportate și aplicate; contracte sau cooperare între fermele cu surplus și exploatațiile vegetale; acces la rețele de electricitate/gaze sau sisteme locale de utilizare a căldurii. În zonele cu multe exploatații mici și mijlocii, modelele colective pot împărți costurile și pot centraliza tratarea, dar aduc cerințe suplimentare privind transportul, responsabilitatea pentru produsul rezultat și distribuirea veniturilor. În plus, regulile pentru nitrați rămân o limită importantă: în România, programul de acțiune se aplică pe întreg teritoriul, cu obligații privind perioadele de interdicție, capacitatea de depozitare, benzile de protecție și evidența fertilizării. În acest context, chiar și fertilizanții recuperați cer dozare atentă, pe fondul riscului de eutrofizare a apelor de suprafață menționat în articol. De ce nu e un „înlocuitor complet” pentru îngrășămintele importate Chiar dacă gunoiul de grajd poate furniza energie și poate înlocui o parte din azotul mineral cumpărat, disponibilul de nutrienți depinde de efectivele de animale, iar distribuția geografică nu coincide mereu cu nevoile culturilor. Tratarea implică costuri, iar pierderile de azot, emisiile și riscul de poluare nu dispar automat prin digestie anaerobă. În practică, rezultatul pentru fermieri va depinde de apariția unor instalații dimensionate local, de cooperarea între zootehnie și vegetal și de modul în care România va pune în aplicare regulile europene pentru RENURE, mai notează publicația. [...]

Fermele și procesatorii ar putea avea costuri suplimentare din monitorizare și conformare , pe măsură ce Uniunea Europeană pregătește o restricție amplă pentru PFAS („substanțe chimice eterne”), cu efecte care se pot vedea în special în zona apei, a ambalajelor și a trasabilității, potrivit Agronet . PFAS (substanțe perfluoroalchilate și polifluoroalchilate) sunt o familie de mii de compuși sintetici folosiți pentru proprietăți precum rezistența la apă, grăsimi și temperaturi ridicate, inclusiv în ambalaje alimentare, textile impermeabile, spume pentru stingerea incendiilor și vase antiaderente. Sunt numite „eterne” pentru că se descompun foarte greu, pot persista în apă și sol și pot ajunge în lanțul alimentar. Unde este UE cu interdicția și ce urmează O propunere comună pentru restricționarea extinsă a PFAS în cadrul regulamentului REACH a fost depusă în ianuarie 2023 de Danemarca, Germania, Țările de Jos, Norvegia și Suedia. Dosarul este analizat de comitetele științifice ale Agenției Europene pentru Produse Chimice, care evaluează riscurile pentru sănătate și mediu, dar și costurile economice și existența alternativelor. Calendarul indicat în material include: finalizarea opiniilor științifice până la sfârșitul anului 2026; elaborarea unei propuneri legislative de către Comisia Europeană; consultarea și votul statelor membre; stabilirea unor perioade de tranziție și a eventualelor derogări. În acest moment, subliniază publicația, nu există o interdicție europeană generală pentru toate PFAS și toate utilizările, iar forma finală, calendarul și excepțiile vor fi cunoscute abia după încheierea procedurii. De ce contează pentru agricultură: expunerea prin apă, sol și nămoluri Pentru ferme, riscul major nu este folosirea directă a PFAS ca input agricol, ci contaminarea resurselor utilizate în producție. Substanțele pot ajunge pe terenuri prin apă poluată, depuneri atmosferice, nămoluri, composturi contaminate sau scurgeri din vecinătatea unor amplasamente industriale. Punctele practice unde pot apărea probleme includ: apa folosită la irigații și la adăpare; soluri din apropierea unor surse industriale sau zone unde s-au folosit spume antiincendiu; furaje produse pe terenuri contaminate; produse alimentare (lapte, ouă, carne, pește, produse vegetale); ambalaje în contact direct cu alimentele. Persistența ridicată complică remedierea: pot fi necesare investigații extinse, limitarea utilizării apei și solului sau tehnologii costisitoare de tratare. Primele efecte: ambalaje și apă potabilă Materialul indică faptul că ambalajele alimentare sunt printre primele utilizări vizate, PFAS fiind folosite în unele ambalaje din hârtie și carton pentru a bloca grăsimile și umezeala. Pentru procesatori și producătorii care vând direct, consecințele pot însemna schimbarea furnizorilor, verificarea declarațiilor de conformitate și înlocuirea unor materiale, precum și urmărirea termenelor de epuizare a stocurilor. Separat, normele europene pentru apa potabilă includ parametri pentru PFAS , ceea ce obligă la monitorizare. Pentru fermele cu surse proprii (puțuri/foraje), Agronet notează că analizele uzuale nu includ automat întreaga familie PFAS, iar testarea necesită metode de laborator dedicate, mai ales în zone cu risc (de exemplu, în apropierea aeroporturilor, bazelor militare, platformelor industriale, depozitelor de deșeuri sau a amplasamentelor unde s-au folosit spume antiincendiu). Prezența PFAS nu poate fi identificată după gust, miros sau aspect. Costuri potențiale și riscuri de piață pentru exportatori Agronet enumeră posibile costuri pe lanțul agroalimentar, de la schimbarea ambalajelor și testarea apei/materiilor prime până la filtrarea apei, documentarea trasabilității și, în anumite situații, retragerea produselor care depășesc limitele legale. Impactul poate diferi semnificativ între exploatații, în funcție de riscul local de contaminare. În paralel, statele membre avansează în ritmuri diferite: Danemarca, Franța și Suedia au introdus sau pregătesc măsuri naționale pentru anumite produse, ceea ce poate crea obligații distincte pentru companiile care exportă în mai multe piețe, unde un ambalaj acceptat într-o țară poate necesita verificări sau înlocuire în alta. Pe termen scurt, efectele imediate sunt descrise ca fiind mai degrabă legate de apă potabilă, ambalaje și anumite produse de consum, în timp ce pe termen lung rămâne problema contaminării deja existente, care nu dispare odată cu oprirea utilizărilor noi. [...]