Știri
Știri din categoria Agricultură
Insolvența Interagroaliment expune Grup Șerban Holding la presiune pe finanțare, după acumularea unor datorii totale de 460,1 milioane lei (peste 83,3 milioane euro, aprox. 416,5 milioane lei), potrivit datelor citate de Economica din tabelul preliminar al creanțelor. Compania, principală în structura grupului listat la BVB (GSH), a intrat în insolvență în aprilie 2026, iar situația indică o expunere semnificativă către bănci și furnizori.
Din totalul de 460,1 milioane lei, 433,1 milioane lei reprezintă creanțe acceptate, conform tabelului preliminar menționat în analiză. Structura datoriilor include:
Pe lista companiilor care au de recuperat sume importante de la Interagroaliment apar, potrivit aceleiași surse:
Economica notează că, în decembrie 2024, Grup Șerban a încheiat un contract de credit sindicalizat (finanțare acordată de un grup de bănci), cu un sold actual de 69,9 milioane euro, garantat de toate firmele din grup. Interagroaliment, descrisă ca având ponderea cea mai semnificativă în cadrul grupului, nu și-ar mai fi putut îndeplini angajamentele financiare, pe fondul dificultăților din sectorul agricol, accentuate de contextul geopolitic menționat în articol.
Pentru a gestiona presiunea, grupul ar fi vândut în decembrie 2025 participația deținută de Ferma Avicolă Șerban în Moldavia Farms și ar fi purtat discuții cu băncile din sindicat pe marginea unui plan de afaceri, însă volatilitatea pieței și deteriorarea încrederii finanțatorilor și furnizorilor ar fi împins grupul către măsuri de protecție a patrimoniului și redresare.
Grup Șerban Holding, fondat în 1994 la Onești, operează prin șase entități juridice și are activități de la agricultură vegetală (circa 13.000 de hectare) la zootehnie, avicultură, panificație și retail propriu, plus transport.
În martie 2026, GSH a anunțat încetarea activității de trading de cereale, linie care contribuia cu circa 64% din cifra de afaceri, și o restructurare care a vizat 81 de angajați, conform informațiilor citate în articol.
Recomandate
Trufele românești intră pe lanțuri de aprovizionare pentru restaurante cu stele Michelin, mizând pe prospețime și logistică rapidă, nu pe volume mari , potrivit Agronet . Modelul descris în cazul Luna’s Premium Truffles arată cum un produs extrem de perisabil poate câștiga acces la segmentul gastronomic de vârf prin selecție strictă, livrare în timp scurt și relații comerciale construite în ani. Afacerea, dezvoltată de Mihai Constantinescu din 2008, livrează în Europa, Statele Unite și Asia, iar în cazul restaurantelor cu stele Michelin trufele ajung, de regulă, indirect, prin clienții și distribuitorii companiei, conform relatării PozitiVești citate de publicație. România, exportator important, dar competiția se joacă pe calitate Contextul de piață indică faptul că trufa românească nu este o prezență marginală în comerțul internațional. Pentru 2024, datele comerciale agregate de Tridge plasează România pe locul al treilea între exportatorii mondiali de trufe proaspete, după Italia și Spania, cu aproximativ 203,5 tone și exporturi de circa 21,52 milioane de dolari (aprox. 99 milioane lei). Publicația notează că aceste cifre descriu comerțul României cu trufe, nu volumul companiei, însă conturează o piață în care avantajul pentru o afacere de nișă poate veni din segmentul care plătește pentru prospețime, constanță și selecție, nu din creșterea cantităților. Lanț scurt: „fereastra” de 24 de ore și selecția care taie din volum Luna’s Premium Truffles lucrează săptămânal cu aproximativ 20–30 de culegători constanți și are șase câini activi (plus doi retrași din activitate din cauza vârstei). Trufele ajung, de regulă, de două ori pe săptămână la companie, unde începe selecția între marfa destinată gastronomiei de nivel înalt și cea care merge către procesare. În anumite perioade, chiar mai mult de jumătate din trufele recoltate pot fi direcționate către procesatori din străinătate, potrivit lui Mihai Constantinescu. Pentru clienții care cumpără produsul proaspăt sunt alese exemplarele mature, cu aromă intensă și în stare bună — o abordare care limitează deliberat volumul vândut ca produs premium. Un element operațional central este logistica: compania lucrează cu un interval de aproximativ 24 de ore pentru a păstra cât mai bine aroma produsului, ceea ce transformă prospețimea într-un avantaj comercial, într-o categorie în care „timpul” și temperatura de păstrare pot decide dacă marfa rămâne premium sau își pierde valoarea. Recoltare controlată și investiții mici, dar decisive Calitatea începe din pădure: compania condiționează colaborarea cu culegătorii de recoltarea cu câini antrenați, pentru identificarea trufelor ajunse la maturitate. Sunt evitate greblele și sapele folosite pentru răscolirea solului, deoarece pot scoate trufe imature și pot afecta habitatul și rădăcinile arborilor — cu impact atât asupra resursei, cât și asupra calității. Pe partea de infrastructură, Luna’s Premium Truffles a beneficiat de o finanțare de 5.000 de euro (aprox. 25.000 lei) prin Conservation Carpathia , folosită pentru cumpărarea unei mașini profesionale de spălat trufe și a unui frigider dedicat păstrării produsului. Într-un lanț în care diferența poate fi dată de câteva ore și de temperatura de depozitare, astfel de investiții pot susține standardul cerut de clienții premium. Ce urmează: monetizarea „originii” prin turism de experiență Compania pregătește și o direcție de creștere fără majorarea cantității recoltate: turismul de experiență. Potrivit Agronet, Luna’s Premium Truffles este în discuții cu o agenție de turism și intenționează să testeze un proiect-pilot pentru grupuri interesate să participe la căutarea trufelor în pădure, cu componentă de degustare sau masă în care trufa este ingredient central. Publicația plasează această idee într-un context mai larg al gastronomiei locale: rețeaua Punctelor Gastronomice Locale a depășit 740 de unități în 39 de județe, ceea ce sugerează un teren mai favorabil pentru produse și experiențe care capitalizează originea și specificul local. [...]
Rasele autohtone pot reduce pragul minim de eligibilitate la DR-14 și pot urca punctajul la selecție , ceea ce poate face diferența între un proiect depus în prima etapă (cu prag de calitate ridicat) și unul amânat, potrivit Agronet . În intervenția DR-14, sprijinul nerambursabil ajunge la 50.000 de euro (aprox. 250.000 lei) pe proiect, cu o intensitate de maximum 85% din cheltuielile eligibile. De ce contează rasele autohtone: prag mai mic și până la 20 de puncte În mod general, ghidul final DR-14 stabilește pentru fermele mici o dimensiune economică de 4.000–11.999 SO (producție standard). Pentru fermele zootehnice populate cu rase autohtone, intervalul poate începe de la 2.000 SO, până la 11.999 SO. Reducerea pragului la 2.000 SO se aplică însă doar dacă sunt îndeplinite condiții cumulative: componenta majoritară a producției standard trebuie să provină din animalele din rase autohtone, iar acestea trebuie să genereze cel puțin 2.000 SO. Dimensiunea economică se stabilește pe baza evidențelor APIA și, pentru animale, a înregistrărilor ANSVSA și ANZ. Pe partea de selecție, grila pentru componenta zootehnică acordă maximum 20 de puncte pentru creșterea animalelor din rase autohtone: 20 de puncte dacă solicitantul deține animale din rase autohtone, iar investițiile vizează exclusiv creșterea acestor rase; 10 puncte dacă solicitantul deține animale din rase autohtone, iar proiectul include și investiții pentru creșterea acestora. Sunt luate în calcul și investițiile în baza furajeră. Pentru dovedirea încadrării, AFIR cere la depunerea cererii de finanțare certificatul zootehnic sau de origine eliberat de organizația de ameliorare competentă, un document emis de Agenția Națională pentru Zootehnie sau de o entitate autorizată de ANZ. Lista raselor care intră în „rase autohtone” pentru DR-14 Condițiile apar în documentația oficială DR-14 , care include separat Anexa 14 – „Lista Rase Autohtone”, iar lista este prevăzută și în Legea nr. 190/2020 . Ovine (12 rase): Țurcană Țigaie Oaia Cap Negru de Teleorman Rațca (Valahă cu coarne în tirbușon) Karakul de Botoșani Merinos de Suseni Merinos Transilvănean Merinos de Cluj Merinos de Palas Țigaie – varietatea ruginie rasa de lapte Palas rasa de carne Palas Caprine (2 rase): Carpatina Alba de Banat Calendarul sesiunii și efectul practic al punctajului AFIR deschide sesiunea DR-14 la 1 septembrie 2026, ora 09:00 , cu termen programat până la 31 octombrie 2026, ora 16:00 , dar sesiunea se poate închide mai devreme dacă se epuizează fondurile. Pentru prima etapă a sesiunii (septembrie 2026), pragul de calitate este de 80 de puncte , iar în octombrie scade la 40 de puncte — diferență la care punctajul pentru rase autohtone poate conta direct. Bugetul total al DR-14 este de 108 milioane de euro (aprox. 540 milioane lei), din care 30 de milioane de euro (aprox. 150 milioane lei) sunt alocate componentei zootehnice. Ce nu garantează lista de rase Deținerea animalelor din rasele enumerate nu înseamnă automat acordarea grantului maxim. Încadrarea la rase autohtone poate reduce pragul minim de eligibilitate și poate crește punctajul, însă finanțarea rămâne condiționată de respectarea tuturor cerințelor DR-14, de documentele justificative și de asigurarea contribuției proprii. Pentru detalii, documentația oficială este publicată de AFIR aici . [...]
Fereastra de lucru pentru câmp se îngustează în vest din cauza caniculei și a vântului , iar fermierii din Banat și Crișana au de câștigat dacă mută recoltarea, încărcarea și transportul cât mai devreme, potrivit buletinului meteo agricol publicat de Agronet pentru 16 august 2026, ora 05:00. În restul țării, condițiile sunt în general favorabile intrării în câmp până la prânz, pe fondul cerului senin și al precipitațiilor estimate la zero. La nivel național, buletinul indică vreme senină în toate regiunile analizate și precipitații estimate până la prânz de 0 mm, ceea ce susține operațiunile care depind de teren uscat și acces bun pe parcele. Limitarea vine din combinația de temperaturi ridicate și rafale de vânt, care pot reduce calitatea și siguranța lucrărilor „fine” (în special tratamentele fitosanitare), dar și din presiunea pe apă în sol, sugerată de evapotranspirația estimată la aproximativ 4,84–6,40 mm. Banat și Crișana: caniculă, rafale și tratamente cu fereastră scurtă În Banat, disconfortul termic este elementul limitativ al zilei, chiar dacă lipsa ploilor ajută logistica și accesul pe teren. În fereastra de lucru, temperatura este estimată la 18–32,5°C (minim la 07:00, maxim la 12:00), iar vântul la 11 km/h, cu rafale de până la 22 km/h. Regiunea este sub avertizare de nivel galben pentru caniculă și disconfort termic , iar recomandarea operațională este ca lucrările să fie concentrate dimineața, cu tratamente doar în intervale scurte. În Crișana, tabloul este similar, cu o dimineață uscată favorabilă recoltării și transportului, dar cu rafale mai puternice, de până la 26,5 km/h. Temperatura este estimată la 18,5–33°C (minim la 06:00, maxim la 12:00), iar avertizarea rămâne de nivel galben pentru caniculă și disconfort termic. Pentru aplicări fitosanitare, buletinul recomandă verificarea locală a vântului înainte de pornirea utilajelor. Restul țării: condiții bune până la prânz, cu accent pe monitorizarea apei din sol În Maramureș, dimineața pornește cu valori mai coborâte și vânt slab, ceea ce susține lucrările în câmp și transportul; există însă avertizare de caniculă, ceea ce impune adaptarea programului pe măsură ce se apropie prânzul. Transilvania apare ca una dintre cele mai stabile zone pentru lucrări matinale, cu vânt redus și șanse foarte mici de precipitații, în timp ce în Moldova buletinul indică „presiune de stres hidric”, pe fondul lipsei ploilor și al unei evapotranspirații care justifică verificarea umidității solului la culturile de vară. Dobrogea are, în datele regionale, cea mai moderată temperatură maximă dintre regiunile analizate (17–27°C în fereastra de lucru), fără ploi estimate, ceea ce menține o fereastră liniștită pentru recoltare și transport. În Muntenia, lipsa precipitațiilor și vântul moderat susțin accesul pe teren; tratamentele sunt favorabile dimineața, cu verificarea vântului. Ce lucrări merită prioritizate, conform buletinului Recomandările operaționale din buletin vizează comprimarea activităților în prima parte a zilei și reducerea expunerii la căldură și vânt: recoltarea, încărcarea și deplasările agricole dimineața, cât timp temperaturile sunt mai suportabile; tratamente doar în intervale cu vânt redus și după verificarea locală a uscării frunzei, mai ales în Banat și Crișana; verificarea apei disponibile în sol, în condițiile unei evapotranspirații estimate la 4,84–6,40 mm, cu atenție la porumb, floarea-soarelui, soia, legume, livezi și vie; organizarea muncii fizice, a apei și a zonelor de umbră pentru oameni și animale în zonele cu avertizare de caniculă. În lipsa precipitațiilor estimate până la prânz, diferența între o zi eficientă și una cu pierderi operaționale ține, în special în vest, de cât de repede sunt închise lucrările sensibile înainte ca vântul și canicula să reducă fereastra utilă. [...]
Vântul puternic poate limita tratamentele și lucrul cu utilaje în Moldova și Transilvania , deși ziua de 17 august se conturează, în ansamblu, uscată, cu precipitații estimate la 0 mm în toate regiunile, potrivit Agronet . În plus, temperaturile ridicate și evapotranspirația (pierdere de apă din sol și plante) pot reduce ritmul lucrărilor după orele de dimineață. Publicația indică probabilități maxime de precipitații între 1% și 5% și recomandă ca operațiunile sensibile (în special tratamentele) să fie decise doar după verificarea locală a vântului, a frunzei uscate și a absenței ploilor apropiate. Evapotranspirația este estimată între 4,9 și 6,3 mm, ceea ce pune presiune pe necesarul de apă și face ca irigarea să depindă de umiditatea reală din sol. Unde este riscul operațional mai mare: Moldova și Transilvania În Moldova, buletinul notează „cel mai ridicat nivel regional de risc”, asociat vântului: vânt mediu de 13,1 km/h, cu rafale de 26,9 km/h. Chiar fără ploi estimate, rafalele pot afecta calitatea lucrărilor cu utilaje și a tratamentelor, astfel că prioritatea rămâne organizarea lucrărilor după verificarea din teren. În Transilvania, condițiile uscate favorizează accesul și transportul, dar vântul rămâne „fenomenul de urmărit” pentru 17 august. Sunt indicate rafale de 12,3 km/h, iar diferența dintre răcoarea dimineții și încălzirea ulterioară sugerează adaptarea ritmului de lucru și verificarea culturilor cu necesar de apă. Context regional: caniculă, pierdere de apă și ferestre de lucru În celelalte regiuni, mesajul dominant este același: fereastră uscată, dar cu presiune termică și pierdere de apă, ceea ce poate împinge lucrările către intervalele mai suportabile din prima parte a zilei. Câteva repere din buletin: Crișana are cea mai ridicată evapotranspirație din buletin (6,3 mm), cu temperaturi până la 38°C. Banat urcă până la 37°C, cu rafale de 24 km/h. Dobrogea are maxime mai moderate (până la 29°C), dar vântul rămâne prezent (rafale de 22,5 km/h). Muntenia și București-Ilfov rămân uscate și calde, cu atenție la stresul hidric și la vânt pentru tratamente. Zona montană are contrast termic și vânt de supravegheat, cu recomandarea de verificare locală înainte de deplasarea utilajelor. Ce lucrări merită prioritizate mâine dimineață Agronet recomandă ca planificarea pentru 17 august să pună accent pe verificări în teren și pe lucrări compatibile cu o zi uscată, dar cu vânt și căldură: Recoltare și transport , cu verificarea vântului, accesului și condițiilor de depozitare. Cosit, uscare și balotat , doar dacă există local un interval suficient de uscat; roua și umezeala trebuie controlate înainte de lucru. Irigare și managementul stresului hidric , pe fondul evapotranspirației de aproape 5–6,3 mm, după controlul umidității solului. Zootehnie și pășunat , cu apă și umbră în zonele calde și program adaptat la disconfortul termic. Piscicultură , cu atenție la temperatura apei, oxigenare și siguranța activităților pe luciul de apă în condiții de vânt. Până la buletinul de dimineață, publicația indică drept puncte-cheie de urmărit evoluția locală a vântului, umezeala de pe plante și starea solului, cu accent pe Moldova și Transilvania, unde vântul rămâne reperul dominant pentru deciziile de lucru. [...]
Un fermier a fost obligat de instanță să desființeze o umplutură de teren de 3–4 metri , după ce autoritățile au constatat că lucrările din extravilan nu aveau o justificare agricolă și nici documentația necesară privind materialele folosite, potrivit agrarheute . Cazul arată cât de repede o intervenție „practică” pe teren poate deveni un risc de reglementare și costuri de refacere, dacă nu sunt respectate cerințele de urbanism, protecția solului și avizele de mediu. Fermierul, care își desfășoară activitatea în regim de „nebenerwerb” (activitate agricolă secundară), a contestat în instanță măsurile dispuse de autoritatea de construcții pentru două umpluturi de teren realizate pe un teren în pantă, situat în extravilan. Ce au constatat autoritățile: suprafață, înălțime și lucrări oprite În urma unei vizite în teren declanșate de un semnal al autorității de gospodărire a apelor, administrația a identificat în partea de nord a parcelei o umplutură cu: suprafață de aproximativ 450 mp; înălțime de aproximativ 3–4 metri. Lucrările au fost oprite, iar ulterior fermierului i s-a cerut să depună o cerere de autorizare. În documentația depusă, zona deja umplută era indicată la 0,07 hectare, iar planul includea încă o zonă suplimentară de 0,9 hectare, cu un volum estimat la circa 8.000 metri cubi. Comuna și-a dat acordul, însă celelalte instituții implicate nu au avizat proiectul. De ce nu a primit avize: material necunoscut, fără compensații, risc pentru sol Consiliul județean (prin compartimentul de protecția naturii) a încadrat intervenția drept „impact” asupra naturii, pentru că schimbă forma terenului. Problema centrală: nu era clar nici scopul umpluturii, nici ce materiale au fost folosite și nici ce măsuri de compensare ar urma. Pe linia protecției solului, autoritatea de mediu a arătat că pentru realizarea unui strat de sol „înrădăcinabil” se poate folosi doar material conform normelor (în articol este citat § 12 alin. 1 din BBodSchV – reglementare germană privind protecția solului). Cum proveniența materialului nu fusese indicată, nu se putea evalua dacă este adecvat și nu putea fi exclus riscul unei degradări a solului; în plus, grămezile foarte diferite observate la fața locului sugerau că nu a fost respectat principiul folosirii unor materiale comparabile („Gleiches zu Gleichem”). Autoritatea de gospodărire a apelor a menționat, la rândul ei, grămezi de materiale diferite (inclusiv resturi vegetale și un morman de gunoi de grajd) depozitate pe zona deja umplută și existența unei „trepte” de 1,5–2 metri între zona umplută și pajiștea neafectată. Instituția a avertizat că umplutura nu ar îmbunătăți funcțiile solului, ci mai degrabă ar putea produce deteriorări structurale și a sugerat că intenția de eliminare a deșeurilor ar putea fi un motiv principal. În evaluările tehnice apare și posibilitatea unei analize de sol, dacă va fi necesară pentru a decide refacerea. Argumentul agricol nu a ținut: „nu e necesar pentru exploatație” Oficiul pentru alimentație, agricultură și păduri (AELF) a apreciat că măsura nu este necesară pentru exploatație și nici pentru lucrările agricole pe parcelă. Conform datelor din dosar, fermierul lucrează 10,40 hectare și are 5 vaci, 7 viței și 30 de tineret bovin. Fermierul a invocat dificultăți la împrăștierea dejecțiilor cu un utilaj mare pe direcția est–vest, însă AELF a arătat că există alternative de lucru (începerea din vest și deplasarea paralel cu panta). În plus, chiar dacă umplutura ar fi fost de până la 1 metru (cum ar fi indicat fermierul la vizita în teren), aceasta nu ar fi schimbat semnificativ panta și nu ar fi adus o îmbunătățire relevantă a exploatării. Fermierul a susținut că umplerea s-a făcut pe o perioadă de cel puțin trei ani, folosind în principal pământ rezultat din lucrări de construcții ale fermei și excavații de la două case. Decizia instanței: cererea incompletă, proiect neeligibil în extravilan, demolare „proporțională” Instanța administrativă a respins acțiunea fermierului: nu există drept la autorizația cerută, iar obligațiile de desființare și de aducere a terenului la forma inițială au fost considerate legale. Motivarea reținută în articol include trei elemente-cheie: cererea de autorizare era incompletă (lipseau dimensiuni ale suprafeței de umplut și informații despre materialul folosit); proiectul nu era „privilegiat” ca investiție agricolă în extravilan (nu servea exploatației), deci nu beneficia de regimul favorabil prevăzut de legislația germană citată; ordinul de desființare a fost considerat proporțional. În consecință, fermierul a fost obligat să elimine complet umplutura și să niveleze treapta de teren creată, urmând ca suprafața să fie refăcută ca pajiște prin însămânțare, în termenele stabilite de autoritate după rămânerea definitivă a deciziei. [...]
Un hidrogel obținut din paie de grâu și tulpini de porumb a crescut cu circa 20% umiditatea solului într-un test de câmp pe grâu, ceea ce indică o posibilă soluție operațională pentru fermele din zonele cu deficit de apă, potrivit Agronet . Experimentul, derulat timp de doi ani într-o regiune secetoasă din Kazahstan, a urmărit în principal retenția apei în stratul superficial al solului, acolo unde lipsa umidității poate limita producția. Materialul este un hidrogel pe bază de celuloză, realizat de o echipă coordonată de cercetători de la South Kazakhstan University . Celuloza din resturi vegetale a fost „legată” cu acid succinic și acid citric, rezultând o structură capabilă să absoarbă apă și să o elibereze ulterior în sol. În testele de laborator, hidrogelul a absorbit o cantitate de apă echivalentă cu 167% din masa inițială , apoi a eliberat aproximativ 72% din apa acumulată , conform datelor prezentate de publicația agricolă agrarheute . Cum a fost aplicat în câmp și ce diferențe s-au văzut Experimentul de câmp a avut loc în districtul Zharma, descris ca zonă cu veri calde, secetoase și precipitații neregulate. La începutul fiecăruia dintre cele două sezoane de vegetație, cercetătorii au aplicat 30 g/mp de hidrogel prehidratat , echivalentul a 300 kg/ha , încorporat în primii 5 cm de sol. Designul testului a comparat: cinci parcele tratate cu hidrogel; cinci parcele martor (fără tratament). Pe parcelele tratate, umiditatea solului a fost în medie cu aproximativ 20% mai mare decât pe martor, acesta fiind rezultatul central al experimentului, cu relevanță directă pentru zonele unde apa din sol devine factor limitativ. Efecte în sol: materie organică, nutrienți și activitate biologică Pe lângă umiditate, au fost raportate diferențe și la alți indicatori. Conținutul de materie organică a ajuns la 3,06% pe parcelele tratate, față de 2,21% pe martor. Au fost măsurate și valori mai ridicate pentru nitrați, fosfați și potasiu . Cercetătorii au observat și o intensificare a activității biologice: mai multe microorganisme implicate în descompunerea materiei organice și a celulozei, precum și o activitate metabolică microbiană mai mare. La râme, diferențele raportate au fost: număr cu aproximativ 39% mai mare ; biomasă cu aproximativ 46% mai ridicată . Impact în producție: un plus de 1,9 dt/ha la grâu La recoltare, parcelele cu hidrogel au produs 36,2 dt/ha , comparativ cu 34,3 dt/ha pe martor. Diferența a fost de 1,9 dt/ha , adică aproximativ 190 kg/ha . Publicația notează însă că experimentul evidențiază în primul rând schimbările din sol – mai multă apă disponibilă, materie organică mai ridicată și activitate biologică mai intensă – nu doar diferența de producție. De ce contează: din reziduuri agricole, material pentru gestionarea apei O particularitate a tehnologiei este materia primă: celuloza folosită provine din paie de grâu și tulpini de porumb . Practic, o parte din reziduurile agricole poate fi transformată într-un material cu rol direct în gestionarea apei din sol, o temă relevantă și pentru România în contextul episoadelor repetate de secetă și al fermelor fără acces permanent la irigații. [...]
