Știri
Știri din categoria Agricultură
Fermierii români vând laptele în pierdere, pe fondul ieftinirii la poarta fermei și al importurilor mari, în timp ce prețurile la raft rămân ridicate, potrivit unei analize publicate de Economica.
În luna mai, prețul mediu al laptelui materie primă în România a coborât pentru prima dată din ianuarie 2024 sub 40 de euro/100 kg, ajungând la 39,01 euro/100 kg (aprox. 1,6 lei/litru), cu 5,2% sub luna anterioară și cu 10,5% sub nivelul din perioada similară a anului trecut, arată datele Comisiei Europene analizate în material. În UE, media este de 42,5 euro/100 kg, cu 19,3% sub anul trecut.
Problema, pentru ferme, este că prețul de vânzare a ajuns sub costul de producție. Asociația Crescătorilor de Vaci HolsteinRo spune că fermierii ajung să piardă până la 1 leu la fiecare litru vândut, în condițiile în care „niciun fermier nu poate produce sub doi lei litrul”, iar costurile uzuale sunt de 2–2,4 lei/litru. În același timp, prețurile spot sunt menționate la 0,7–1,9 lei/litru, iar cele din contracte la 1,5–1,9 lei/litru.
Pe lângă trendul european descendent, HolsteinRo indică drept factor major importurile ieftine, în special din Ungaria, estimate la aproximativ 200.000 de tone. Asociația mai susține că fermierii români, în majoritate mici, au o putere redusă de negociere în relația cu procesatorii, iar consumul nu este stimulat de retail prin reduceri de preț.
„Toată lumea clamează că avem o reducere a consumului de 17 spre 20% în ultimele 6 luni, dar se păstrează prețurile foarte ridicate la raft.”
Datele Institutului Național de Statistică (INS), citate în analiză, arată că în primul trimestru România a importat peste 84.000 de tone de lapte și smântână neconcentrate (fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori), în valoare de 47 milioane euro (aprox. 235 milioane lei), și a exportat de aproape șapte ori mai puțin în volum.
Față de perioada similară din 2025, cantitățile importate au fost cu 39,4% mai mari, iar valorile cu 7,5% mai mari, pe fondul scăderii prețurilor. Din Ungaria au venit circa 67.000 de tone, livrări în creștere cu 35% față de anul trecut; valoarea importurilor din această țară a fost de 30,5 milioane euro (aprox. 153 milioane lei), față de 29,3 milioane euro (aprox. 147 milioane lei) anul trecut.
Ministrul interimar al Agriculturii, Barna Tanczos, afirmă că a trimis o scrisoare comisarului european pentru a semnala „criza pe piața laptelui” și pentru a cere mobilizarea rezervei agricole, însă susține că România are dificultăți în a explica situația la Bruxelles pe baza unor date statistice corecte, din cauza unei transmiteri „deficitare”.
În același context, ministrul a indicat scăderi ale prețului la poarta fermei (ianuarie față de ianuarie 2025: -8,5%; februarie: -5,6%; martie: -10%; aprilie: -10%) și a anunțat verificări privind modul de colectare și introducere a datelor în Observatorul Laptelui, inclusiv prin corelarea raportărilor cu facturile.
Recomandate
Bruxelles-ul avertizează că sprijinul financiar nu ajunge dacă UE nu își reduce dependența de importurile de îngrășăminte , în condițiile în care scumpirile pot tăia din randamente și pot împinge agricultura spre o criză de ofertă, potrivit Digi24 . Mesajul vine de la comisarul european pentru agricultură și alimentație, Christophe Hansen , care a declarat pentru Euronews că, fără soluții pe termen lung pentru aprovizionarea cu îngrășăminte, Uniunea Europeană riscă penurii alimentare. În contextul creșterii costurilor, comisarul spune că mulți fermieri iau în calcul să nu mai cultive, pentru că producția a devenit prea scumpă și costurile nu pot fi transferate ușor în prețuri, din cauza concurenței. De ce contează: îngrășămintele sunt un risc de securitate economică, nu doar un cost în fermă Potrivit comisarului, actuala presiune pe prețuri este alimentată de tensiunile geopolitice recente din Orientul Mijlociu, dar se suprapune peste o criză mai veche. Hansen a indicat că prețurile îngrășămintelor au crescut cu 60% între 2020 și 2024, pe fondul crizei energetice declanșate de invazia Rusiei în Ucraina, ceea ce face ca șocurile să se repete dacă UE nu își stabilizează producția și disponibilitatea. În centrul problemei este dependența de energie și de importuri: producția de îngrășăminte (mai ales cele azotate) se bazează în mare măsură pe gaz natural, iar Europa rămâne puternic dependentă de energia importată. În plus, între 40% și 45% din îngrășămintele folosite în statele membre sunt importate din țări terțe, ceea ce expune agricultura la perturbări ale pieței globale și la șocuri geopolitice. Ce măsuri sunt pe masă și ce bugete sunt discutate Comisia Europeană a introdus un „ Plan de acțiune privind îngrășămintele ”, care include sprijin financiar pentru a limita efectele imediate ale scumpirilor asupra fermierilor și, implicit, asupra producției de alimente. Hansen a spus că urmează să fie propusă „o sumă de peste jumătate de miliard de euro” pentru ajutor imediat, cu următoarea structură: 200 de milioane de euro din rezerva de criză a Politicii Agricole Comune (PAC); 300 de milioane de euro sprijin suplimentar. Comisarul a adăugat că statele membre ar putea suplimenta aceste sume cu 200%, ceea ce ar putea ridica bugetul total la 1,5 miliarde de euro. Direcția de fond: producție internă, eficiență și parteneriate „fiabile” Dincolo de bani, comisarul insistă că UE trebuie să corecteze „deficiențele structurale” din lanțul de aprovizionare, astfel încât îngrășămintele să fie nu doar disponibile, ci și accesibile. Printre direcțiile menționate se află: utilizarea mai mare a îngrășămintelor organice; îmbunătățirea reciclării nutrienților; încurajarea agriculturii de precizie (tehnici care optimizează dozele și momentul aplicării, pentru a reduce consumul); consolidarea producției interne, pentru a reduce dependența de importuri; parteneriate internaționale „fiabile”, deoarece unele materii prime nu sunt disponibile în Europa. Hansen a avertizat că aceste măsuri pot avea costuri inițiale, dar ar fi mai ieftine pe termen mediu și lung decât menținerea unei dependențe ridicate, într-un context în care „diplomația îngrășămintelor” și șocurile de aprovizionare pot deveni instrumente de presiune. [...]
Ministerul Agriculturii propune creșterea subvenției la cartof la 800 euro/ha pentru a reduce deficitul comercial , printr-o schemă etapizată pe doi ani, potrivit Adevărul . Miza este susținerea producătorilor locali într-o piață presată de importuri ieftine și de un dezechilibru persistent între importuri și exporturi pe segmentul cartofului. Vicepremierul și ministrul interimar al Agriculturii, Tanczos Barna , spune că ajutorul ar urma să crească de la 200 de euro la 800 de euro pe hectar, argumentând că nivelul actual acoperă doar o parte foarte mică din costurile reale ale înființării și întreținerii unei culturi de cartofi. „Am propus majorarea sprijinului de la 200 de euro la 800 de euro, având în vedere că această majorare ar reprezenta în continuare un procent foarte mic din totalul cheltuielilor necesare pentru înființarea unui hectar de cultură de cartofi în România”, a declarat Tanczos Barna. De ce contează: presiunea importurilor și deficitul comercial Ministerul indică drept argument principal deficitul mare al balanței comerciale la cartof. În plus, fermierii români ar fi fost afectați în 2025 de supraproducția din Germania și Polonia, care a împins pe piața locală cantități mari vândute la prețuri foarte mici. „Au exercitat o presiune uriașă pe piața din România”, a explicat ministrul, precizând că fermierii din alte state au preferat să vândă producția aproape la costul transportului pentru a scăpa de surplusurile acumulate. În acest context, majorarea sprijinului este prezentată ca un instrument de menținere a competitivității producătorilor locali. Cum ar urma să se plătească: două tranșe, pentru a limita impactul bugetar Pentru a reduce impactul asupra bugetului, MADR propune ca sprijinul de 800 euro/ha să fie acordat etapizat, conform ultimei variante transmise către Ministerul Finanțelor și Guvern: 300 euro/ha în 2026 500 euro/ha în 2027 Tanczos Barna afirmă că proiectul este singurul act normativ aflat pe circuitul guvernamental care nu a fost încă aprobat și spune că își dorește adoptarea rapidă. Context: comparația cu alte culturi și semnalul pentru alte sectoare Ministrul interimar susține că, și după majorare, sprijinul pentru cartofi ar rămâne sub nivelul altor culturi, exemplificând cu usturoiul, unde ajutorul ar fi mai generos raportat la costurile de producție. Totodată, el a indicat că probleme similare există și în alte ramuri, dând exemplul sfeclei de zahăr, unde ar fi nevoie de materie primă produsă local pentru fabricile din România, astfel încât dependența de importuri să scadă. Dacă propunerea va fi aprobată de Guvern, cultivatorii de cartofi ar urma să primească una dintre cele mai consistente majorări de sprijin din ultimii ani pentru acest sector, într-un moment în care costurile ridicate și concurența importurilor rămân principalele presiuni invocate de fermieri. [...]
Seceta din ultimii ani a împins fermele comerciale spre datorii pe termen lung , iar restructurarea acestora se întinde pe cinci până la zece ani, potrivit unei declarații a CEO-ului Agricover Holding , Liviu Dobre , citat de Economedia . Liviu Dobre spune că agricultura României a traversat „doi-trei ani destul de grei”, în care seceta a afectat semnificativ situația financiară a fermierilor. În acest context, „mulți dintre ei au acumulat datorii istorice”, iar acestea „nu pot fi rezolvate într-un singur an, indiferent cât de bună ar fi recolta”. Ce înseamnă asta pentru finanțarea din agribusiness Din perspectiva Agricover, răspunsul la presiunea din bilanțurile fermelor este mutarea accentului către finanțări mai lungi, care să permită restructurarea obligațiilor și, simultan, asigurarea capitalului de lucru pentru activitatea curentă. „De aceea încercăm să le oferim soluții de finanțare pe cinci sau chiar zece ani, astfel încât să putem restructura obligațiile existente și, în paralel, să asigurăm capitalul de lucru necesar activităților curente”, a precizat acesta. Dimensiunea portofoliului și structura creditării Dobre afirmă că, la finalul anului trecut, grupul avea un portofoliu de aproximativ 11.000 de fermieri. Raportat la un „univers” de circa 22.000–23.000 de exploatații agricole comerciale, Agricover ar lucra cu „unul din doi fermieri comerciali din România”, conform declarației făcute în podcastul „ Agricultura în schimbare ”, o producție G4Food. În ceea ce privește structura finanțărilor, aproximativ 70% din portofoliul total ar fi credite pe termen mediu, iar restul de 30% finanțări pe termen scurt, destinate susținerii ciclurilor de producție agricolă. La ce să ne așteptăm în continuare Mesajul transmis de conducerea Agricover indică faptul că revenirea la un an agricol bun nu este suficientă, de una singură, pentru „resetarea” rapidă a îndatorării: problema este tratată ca una de durată, care cere refinanțare și restructurare multianuală, nu doar sprijin punctual pentru un sezon. [...]
Prelungirea plafonării adaosului comercial la alimentele de bază riscă să împingă fermele de lapte pe pierdere , pe fondul unei presiuni care se transmite din retail către procesatori și, în final, către fermieri, potrivit Digi24 . Miza imediată este una de reglementare cu efect economic: deputații discută prelungirea plafonării adaosului comercial pentru 17 categorii de produse alimentare până la finalul anului 2026. Propunerea a primit aviz favorabil în Comisia de Agricultură din Camera Deputaților și urmează să intre la vot final în plen. Pe listă sunt, între altele, pâinea albă simplă, laptele de consum, ouăle, carnea proaspătă de pui și porc, fructele și legumele vrac. Cum se transmite presiunea în lanțul alimentar Ionuț Lupu, reprezentant al unei asociații de fermieri, susține că intervențiile statului în piață produc „distorsiuni grave”, iar costul real ajunge să fie suportat de veriga cea mai slabă din lanț. „Orice intervenție a statului în filiera de produs conduce la distorsiuni grave. Presiunea este foarte mare realizată de către stat prin aceste reglementări asupra retailerului. Ulterior el va presa pe zona de procesare, zona fabricii, care ulterior va veni cu o presiune pe fermier.” În această logică, plafonarea adaosului nu rămâne doar o limitare a marjelor din comerț, ci se transformă într-o negociere mai dură pe prețul materiei prime, cu efect direct asupra veniturilor fermierilor. Preț sub cost și contracte pierdute: semnale din piața laptelui Potrivit lui Lupu, fermierii ajung să vândă laptele sub costurile de producție. El indică un interval de preț încasat de fermier între 0,8 și 1,8 lei pe litru, în funcție de contract, în timp ce costul de producție ar depăși 2,3–2,4 lei pe litru. „Mulți dintre colegii noștri au această presiune când 60-70% din lapte mai este achiziționat și 30-40% nu se mai află sub acoperirea unui contract, laptele fiind luat la prețuri derizorii de 0,8 lei și chiar sub 0,8 lei pe litru.” În paralel, el pune presiunea pe piață și pe seama importurilor ieftine din regiune, menționând cantități mari de lapte în Ungaria, rămase fără piețe tradiționale de desfacere, ceea ce ar împinge prețurile în jos și în România. Un alt semnal operațional invocat este retragerea unor procesatori din anumite zone de colectare. Exemplul dat este județul Suceava, unde „peste o mie de mici fermieri” ar fi rămas fără contracte de colectare după retragerea procesatorului cu care lucrau. Subvenții întârziate și presiune de lichiditate În același context, reprezentantul fermierilor afirmă că o parte dintre fermieri încă așteaptă plata subvențiilor aferente anului 2025, susținând că APIA nu a reușit să finalizeze plățile pentru mulți dintre marii fermieri. Potrivit estimărilor organizației menționate, doar membrii asociației ar mai avea de primit aproximativ 30 de milioane de euro (aprox. 150 milioane lei). „Este strigător la cer ca, în condițiile în care piața este atât de dificilă, noi să stăm și să așteptăm efectuarea plăților pentru anul 2025.” Ce urmează Decizia legislativă privind prelungirea plafonării adaosului comercial urmează să fie luată la votul final din plenul Camerei Deputaților. Pentru sectorul laptelui, fermierii avertizează că, în lipsa unor corecții care să evite împingerea prețului materiei prime sub cost, efectul poate fi accelerarea pierderilor și creșterea numărului de ferme care rămân fără contracte de colectare. [...]
Australia ar putea ajunge să vâneze circa 15 milioane de porci sălbăticiți pentru a limita pagubele tot mai mari din agricultură și riscurile de biosecuritate , potrivit Mediafax . În Australia, „zeci de milioane” de porci care au fost domestici, dar s-au sălbăticit și s-au înmulțit masiv, distrug culturi și surse de apă, iar fermierii reclamă stricăciuni semnificative. Problema a ajuns și pe agenda politică. Publicația notează, citând Beef Central, că presiunea pusă de această populație uriașă se vede atât în pierderi economice, cât și în efecte asupra mediului și în riscuri pentru biosecuritate (măsuri de prevenire a răspândirii bolilor la animale). Senatoarea Susan McDonald a estimat că în Australia ar trăi până la 26 de milioane de porci sălbatici. Impactul asupra fermelor: culturi devastate și apă contaminată Conform informațiilor din articol, turmele de porci pot devasta culturi întregi într-un timp scurt, distrug garduri și contaminează sursele de apă. Pe lângă pagubele directe din ferme, experții avertizează și asupra degradării solului și afectării ecosistemelor sensibile. Un alt risc menționat este transmiterea de boli către animalele domestice cu care porcii sălbăticiți intră în contact, ceea ce ridică miza pentru sectorul zootehnic. Măsuri discutate: eliminarea a 70% din populație și o strategie națională Senatoarea Susan McDonald cere măsuri urgente și susține că aproximativ 70% dintre animale ar trebui eliminate, ceea ce ar însemna că 15 milioane de porci sălbatici ar putea fi vânați . După o astfel de intervenție, autoritățile ar trebui să aplice măsuri pentru menținerea populației la un nivel scăzut. În același context, este invocată ideea unei strategii naționale, care ar include programe de finanțare pe termen lung și măsuri coordonate de control și intervenție. Articolul nu oferă detalii despre calendar, bugete sau mecanisme concrete de implementare. [...]
Un fermier austriac a investit până la 60.000 de euro (aprox. 300.000 lei) într-o „cămașă” tip zale pentru oi , dar testul din teren a fost oprit de autorități după o plângere pentru posibilă cruzime față de animale, potrivit Libertatea . Cazul arată cât de repede pot deveni neutilizabile, în practică, soluțiile anti-prădători dacă nu trec de filtrul reglementărilor de bunăstare a animalelor. Rudolf Schaubach , 72 de ani, fost fermier și vânător, a dezvoltat în trei ani o plasă de protecție cu țepi din plastic, gândită să îmbrace oaia ca o armură. Invenția este înregistrată la Oficiul European de Brevete și a fost prezentată ca o încercare de a reduce conflictul dintre creșterea lupilor și păstoritul montan, în zona Villach (landul Carintia). Cum ar trebui să funcționeze dispozitivul Plasa are aproximativ 1,5 x 1,6 metri și cântărește între două și trei kilograme, adică aproape cât lâna naturală a unei oi. Este alcătuită din țepi din plastic acoperiți cu furtunuri de cauciuc și este fixată cu benzi elastice. Logica de protecție vizează în special gâtul și corpul: Schaubach a spus pentru Der Spiegel că lupul mușcă, de regulă, în zona laringelui. Ideea este ca prădătorul să simtă durere când mușcă din țepi, fără răni grave, și să evite ulterior atacul. Testul din pășune, oprit după intervenția autorităților Experimentul a fost acceptat de crescătorul de oi Martin Martin din valea Gailtal. În mai 2026, o oaie mamă numită „Ananas”, mielul „Cabanossi” și încă o oaie au fost echipate cu plasa și duse pe o pășune montană unde un lup fusese văzut de mai multe ori. Schaubach a instalat și o cameră video pentru a surprinde eventuale întâlniri. Înainte să fie documentat un atac, un medic veterinar oficial a dispus îndepărtarea plasei de pe oaia de test, pe fondul acuzațiilor venite din partea activiștilor pentru protecția animalelor. Plângere și acuzații de încălcare a legii Asociația „ Tierschutz Austria ” din Viena a depus o plângere împotriva inventatorului și a crescătorului, sub suspiciunea de cruzime împotriva animalelor și de posibilă încălcare a Legii privind protecția animalelor din Austria. Madeleine Petrovic, activistă a asociației, a numit dispozitivul o „idee foarte proastă”. Un expert judiciar autorizat ar fi constatat că oaia nu se poate mișca cu plasa; în plus, în timpul fugii, animalul s-ar putea agăța în tufișuri. Asociația a mai susținut că lupul nu ar fi cu adevărat respins, deoarece picioarele și ugerul rămân neprotejate, și a cerut deschiderea unei proceduri administrative de sancționare. Schaubach respinge criticile și susține că oaia a purtat plasa trei sau patru zile, s-a așezat și s-a ridicat, iar mielul a supt fără probleme. El spune că nu a fost contactat direct de critici și califică drept „prostii” argumentele despre deshidratare, greutate excesivă sau imposibilitatea animalelor de a se așeza. Costuri, miză economică și ce urmează Pe numele lui Schaubach a fost depusă și o plângere sub suspiciunea de cruzime împotriva animalelor; el a primit o notificare oficială la 26 mai 2026 de la autoritățile districtuale din Villach. Până la o decizie, inventatorul spune că lucrează la o versiune nouă, mai ușoară, care să protejeze în special gâtul și abdomenul, nu întregul corp. Conform propriilor declarații, a investit între 50.000 și 60.000 de euro (aprox. 250.000–300.000 lei), sumă care include brevetul și onorariile avocaților, dar nu a vândut încă nicio „cămașă”. El caută o companie care să producă la scară mai largă și afirmă că, pentru a fi rentabile pentru fermieri, plasele ar trebui subvenționate din fonduri europene; durata de viață ar fi de zeci de ani, iar oile le-ar putea purta din primăvară până în toamnă. În fundal, conflictul rămâne: în Carintia sunt aproximativ 2.000 de crescători cu circa 50.000 de ovine, iar atacurile continuă în ciuda măsurilor de protecție; landul permite împușcarea lupilor printr-o ordonanță controversată de gestionare a riscurilor. În Germania, potrivit Centrului Federal de Documentare și Consiliere privind Lupii, prădătorii au ucis peste 4.000 de animale de fermă în 2024, dintre care peste 90% au fost oi și capre. [...]
