Știri
Știri din categoria Agricultură
Un fermier a fost obligat de instanță să desființeze o umplutură de teren de 3–4 metri, după ce autoritățile au constatat că lucrările din extravilan nu aveau o justificare agricolă și nici documentația necesară privind materialele folosite, potrivit agrarheute. Cazul arată cât de repede o intervenție „practică” pe teren poate deveni un risc de reglementare și costuri de refacere, dacă nu sunt respectate cerințele de urbanism, protecția solului și avizele de mediu.
Fermierul, care își desfășoară activitatea în regim de „nebenerwerb” (activitate agricolă secundară), a contestat în instanță măsurile dispuse de autoritatea de construcții pentru două umpluturi de teren realizate pe un teren în pantă, situat în extravilan.
În urma unei vizite în teren declanșate de un semnal al autorității de gospodărire a apelor, administrația a identificat în partea de nord a parcelei o umplutură cu:
Lucrările au fost oprite, iar ulterior fermierului i s-a cerut să depună o cerere de autorizare. În documentația depusă, zona deja umplută era indicată la 0,07 hectare, iar planul includea încă o zonă suplimentară de 0,9 hectare, cu un volum estimat la circa 8.000 metri cubi. Comuna și-a dat acordul, însă celelalte instituții implicate nu au avizat proiectul.
Consiliul județean (prin compartimentul de protecția naturii) a încadrat intervenția drept „impact” asupra naturii, pentru că schimbă forma terenului. Problema centrală: nu era clar nici scopul umpluturii, nici ce materiale au fost folosite și nici ce măsuri de compensare ar urma.
Pe linia protecției solului, autoritatea de mediu a arătat că pentru realizarea unui strat de sol „înrădăcinabil” se poate folosi doar material conform normelor (în articol este citat § 12 alin. 1 din BBodSchV – reglementare germană privind protecția solului). Cum proveniența materialului nu fusese indicată, nu se putea evalua dacă este adecvat și nu putea fi exclus riscul unei degradări a solului; în plus, grămezile foarte diferite observate la fața locului sugerau că nu a fost respectat principiul folosirii unor materiale comparabile („Gleiches zu Gleichem”).
Autoritatea de gospodărire a apelor a menționat, la rândul ei, grămezi de materiale diferite (inclusiv resturi vegetale și un morman de gunoi de grajd) depozitate pe zona deja umplută și existența unei „trepte” de 1,5–2 metri între zona umplută și pajiștea neafectată. Instituția a avertizat că umplutura nu ar îmbunătăți funcțiile solului, ci mai degrabă ar putea produce deteriorări structurale și a sugerat că intenția de eliminare a deșeurilor ar putea fi un motiv principal. În evaluările tehnice apare și posibilitatea unei analize de sol, dacă va fi necesară pentru a decide refacerea.
Oficiul pentru alimentație, agricultură și păduri (AELF) a apreciat că măsura nu este necesară pentru exploatație și nici pentru lucrările agricole pe parcelă. Conform datelor din dosar, fermierul lucrează 10,40 hectare și are 5 vaci, 7 viței și 30 de tineret bovin.
Fermierul a invocat dificultăți la împrăștierea dejecțiilor cu un utilaj mare pe direcția est–vest, însă AELF a arătat că există alternative de lucru (începerea din vest și deplasarea paralel cu panta). În plus, chiar dacă umplutura ar fi fost de până la 1 metru (cum ar fi indicat fermierul la vizita în teren), aceasta nu ar fi schimbat semnificativ panta și nu ar fi adus o îmbunătățire relevantă a exploatării.
Fermierul a susținut că umplerea s-a făcut pe o perioadă de cel puțin trei ani, folosind în principal pământ rezultat din lucrări de construcții ale fermei și excavații de la două case.
Instanța administrativă a respins acțiunea fermierului: nu există drept la autorizația cerută, iar obligațiile de desființare și de aducere a terenului la forma inițială au fost considerate legale.
Motivarea reținută în articol include trei elemente-cheie:
În consecință, fermierul a fost obligat să elimine complet umplutura și să niveleze treapta de teren creată, urmând ca suprafața să fie refăcută ca pajiște prin însămânțare, în termenele stabilite de autoritate după rămânerea definitivă a deciziei.
Recomandate
Un hidrogel obținut din paie de grâu și tulpini de porumb a crescut cu circa 20% umiditatea solului într-un test de câmp pe grâu, ceea ce indică o posibilă soluție operațională pentru fermele din zonele cu deficit de apă, potrivit Agronet . Experimentul, derulat timp de doi ani într-o regiune secetoasă din Kazahstan, a urmărit în principal retenția apei în stratul superficial al solului, acolo unde lipsa umidității poate limita producția. Materialul este un hidrogel pe bază de celuloză, realizat de o echipă coordonată de cercetători de la South Kazakhstan University . Celuloza din resturi vegetale a fost „legată” cu acid succinic și acid citric, rezultând o structură capabilă să absoarbă apă și să o elibereze ulterior în sol. În testele de laborator, hidrogelul a absorbit o cantitate de apă echivalentă cu 167% din masa inițială , apoi a eliberat aproximativ 72% din apa acumulată , conform datelor prezentate de publicația agricolă agrarheute . Cum a fost aplicat în câmp și ce diferențe s-au văzut Experimentul de câmp a avut loc în districtul Zharma, descris ca zonă cu veri calde, secetoase și precipitații neregulate. La începutul fiecăruia dintre cele două sezoane de vegetație, cercetătorii au aplicat 30 g/mp de hidrogel prehidratat , echivalentul a 300 kg/ha , încorporat în primii 5 cm de sol. Designul testului a comparat: cinci parcele tratate cu hidrogel; cinci parcele martor (fără tratament). Pe parcelele tratate, umiditatea solului a fost în medie cu aproximativ 20% mai mare decât pe martor, acesta fiind rezultatul central al experimentului, cu relevanță directă pentru zonele unde apa din sol devine factor limitativ. Efecte în sol: materie organică, nutrienți și activitate biologică Pe lângă umiditate, au fost raportate diferențe și la alți indicatori. Conținutul de materie organică a ajuns la 3,06% pe parcelele tratate, față de 2,21% pe martor. Au fost măsurate și valori mai ridicate pentru nitrați, fosfați și potasiu . Cercetătorii au observat și o intensificare a activității biologice: mai multe microorganisme implicate în descompunerea materiei organice și a celulozei, precum și o activitate metabolică microbiană mai mare. La râme, diferențele raportate au fost: număr cu aproximativ 39% mai mare ; biomasă cu aproximativ 46% mai ridicată . Impact în producție: un plus de 1,9 dt/ha la grâu La recoltare, parcelele cu hidrogel au produs 36,2 dt/ha , comparativ cu 34,3 dt/ha pe martor. Diferența a fost de 1,9 dt/ha , adică aproximativ 190 kg/ha . Publicația notează însă că experimentul evidențiază în primul rând schimbările din sol – mai multă apă disponibilă, materie organică mai ridicată și activitate biologică mai intensă – nu doar diferența de producție. De ce contează: din reziduuri agricole, material pentru gestionarea apei O particularitate a tehnologiei este materia primă: celuloza folosită provine din paie de grâu și tulpini de porumb . Practic, o parte din reziduurile agricole poate fi transformată într-un material cu rol direct în gestionarea apei din sol, o temă relevantă și pentru România în contextul episoadelor repetate de secetă și al fermelor fără acces permanent la irigații. [...]
Debitele scăzute prognozate pentru august pun presiune pe navigație și irigații , într-un context în care Dunărea și o parte din râurile interioare rămân sub mediile multianuale, potrivit datelor oficiale prezentate de Economica . Pentru intervalul 16–22 august, în aval de Porțile de Fier, debitele Dunării vor fi „în general staționare”, cu o „tendință ușoară de scădere”, conform informațiilor transmise de Agerpres . Ce indică estimările pentru Dunăre în august În prognoza trimestrială, hidrologii estimează pentru luna august un debit maxim al Dunării de 2.000 mc/s și un minim de 1.450 mc/s. Aceste repere sunt relevante pentru activitățile dependente de nivelul apei, de la transport fluvial până la alimentarea cu apă pentru agricultură în zonele riverane. Râurile interioare: staționare, cu posibile creșteri izolate Pe râurile interioare, debitele medii zilnice sunt prognozate să rămână relativ staționare pe tot intervalul 16–22 august. În a doua parte a perioadei, sunt posibile creșteri izolate de niveluri și debite pe unele râuri mici din zonele de deal și munte, cu probabilitate mai mare în nordul, vestul și nord-vestul țării, pe fondul averselor prognozate. Sub mediile multianuale: unde se văd cele mai mari abateri Pentru august 2026, regimul hidrologic este estimat la 30–50% din mediile multianuale lunare, cu diferențe regionale: mai ridicat (50–80%) pe râurile din bazinul hidrografic al Prahovei și în bazinele superioare ale Ialomiței și Buzăului; mai scăzut (sub 30%) pe râurile din bazinele: Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Bârlad, Râmnicu Sărat, pe cursul superior al Siretului, pe afluenții Prutului și pe râurile din Dobrogea. Riscul opus: viituri rapide în episoadele de ploi torențiale Deși nivelurile sunt, per ansamblu, reduse, în cursul lunii august sunt posibile fenomene episodice de scurgeri importante pe versanți, torenți și pâraie, precum și viituri rapide în timpul ploilor torențiale, potrivit prognozei trimestriale emise de INHGA . [...]
Prețurile cepei din Europa s-au fragmentat puternic , iar diferențele dintre piețe ajung să decidă dacă marfa se vinde cu profit sau rămâne nerecoltată, potrivit Agronet . În august, intervalul indicat pornește de la circa 0,04 euro/kg (aprox. 0,20 lei/kg) oferit unui fermier din Polonia și urcă la 0,25–0,28 euro/kg (aprox. 1,25–1,40 lei/kg) în piețe cu ofertă mai restrânsă, precum Austria. Sinteza internațională citată de publicație, realizată de FreshPlaza , arată că seceta și temperaturile ridicate au redus randamentele în mai multe regiuni, însă efectul economic diferă în funcție de volumul disponibil, cererea de export și momentul intrării recoltei pe piață. Unde se vede cel mai bine ruptura de preț În Olanda și Austria, oferta limitată susține cotațiile. În Olanda, prețurile pentru ceapa ambalată de calibru mediu sunt indicate la 0,25–0,26 euro/kg, iar calibrele mari și foarte mari primesc cu încă 0,01–0,02 euro/kg. Pentru ceapa roșie destinată piețelor de peste mări (calibrul 60–80 mm), nivelul ajunge la aproximativ 0,45 euro/kg (aprox. 2,25 lei/kg). În Austria, prețul la producător pentru ceapa vrac a urcat la 25–28 euro/100 kg, adică 0,25–0,28 euro/kg. Publicația notează că diferențele sunt suficient de mari încât „nu există, în acest moment, un singur «preț european al cepei»”, iar factori precum calibrul, posibilitatea de depozitare, piața de destinație și presiunea stocurilor schimbă rapid valoarea mărfii. Polonia: preț sub costul recoltării și presiune din importuri Cazul cel mai sever din analiza citată este în sud-vestul Poloniei, unde un fermier care mai are de recoltat 350–400 de tone de ceapă albă (de pe opt hectare) a primit oferte de 0,18 zloți/kg, aproximativ 0,04 euro/kg. La acest nivel, venitul nu ar acoperi cheltuielile cu recoltarea și transportul, astfel că producătorul a ales să permită clienților să își recolteze singuri ceapa pentru 1 zlot/kg, aproximativ 0,23 euro/kg. Presiunea este asociată și cu volumele mari venite din Olanda: în primele patru luni din 2026, Polonia a importat 50.200 de tone de ceapă și șalotă, iar peste 67% din volum a provenit din Olanda. În aprilie, ceapa olandeză a intrat la un preț mediu de aproximativ 0,19 euro/kg. Spania și Italia: vremea schimbă oferta, dar cererea decide prețul În Spania, ceapa destinată păstrării a început să fie recoltată cu până la 15 zile mai devreme, iar apariția unei producții mai potrivite pentru depozitare și export a readus cumpărătorii externi și a împins prețurile în sus, după luni în care supraoferta europeană coborâse valorificarea sub costurile de producție. Suprafața cultivată se menține în 2026 la aproximativ 24.000 de hectare, însă randamentele sunt așteptate mai mici din cauza temperaturilor ridicate și a vremii uscate; este menționată și o presiune mai mare a tripsului, pe fondul disponibilității reduse a unor produse fitosanitare. În Italia, deși recoltarea se apropie de final și randamentele sunt în general stabile (cu excepții în Emilia-Romagna, unde temperaturile au ajuns frecvent la 40°C), prețurile rămân scăzute, pe fondul consumului redus din august, când cererea se mută către alte fructe și legume. Ce urmează pentru fermieri: depozitarea devine un avantaj competitiv Concluzia operațională pentru cultivatori este că depozitarea și momentul vânzării pot cântări aproape la fel de mult ca producția la hectar. În piețele cu stocuri reduse și cerere de export (ex. Olanda, Austria), prețurile tind să fie favorabile; în zonele unde oferta locală se suprapune peste importuri și cererea este slabă (ex. unele regiuni din Polonia), prețul poate coborî sub costul recoltării, crescând riscul ca o parte din producție să rămână pe câmp. [...]
Putregaiul cenușiu poate compromite rapid calitatea strugurilor înainte de recoltare , iar controalele mai dese în pârgă și după ploi devin esențiale pentru a limita pierderile, potrivit Agronet . Boala nu debutează neapărat spectaculos, cu ciorchini acoperiți de mucegai, ci poate porni de la câteva boabe afectate, care apoi „trag” după ele boabele vecine dacă umezeala persistă. Semnele timpurii care merită urmărite în parcelă În vie, primele indicii pot fi boabe izolate care își schimbă culoarea: brună la soiurile albe și roșiatică până la brună la cele negre. Boabele se pot înmuia, crăpa, zbârci sau pot pierde suc, iar dacă umiditatea se menține apare sporulația – un puf cenușiu, cu aspect catifelat, pe crăpături și pe suprafața boabelor. Pentru verificare, publicația recomandă controale țintite, nu doar o privire de la marginea rândului: ciorchinii din interiorul butucului și din zonele dese, unde frunzele sau boabele rămân umede mai mult timp; zonele joase, rândurile cu circulație slabă a aerului și parcelările viguroase; boabele rănite de insecte, păsări, lucrări mecanice, grindină sau crăpare după variații de apă; dacă simptomele rămân izolate sau se extind de la o boabă la cele învecinate. De ce riscul crește spre maturare Agronet arată că Botrytis cinerea poate infecta florile, iar infecția poate rămâne latentă până când boabele intră în pârgă și acumulează zahăr. Spre maturare, boala este favorizată de umezeală liberă pe fruct, umiditate ridicată, vânt slab și ciorchini care se usucă greu. Riscul crește după ploi repetate sau rouă persistentă, mai ales în parcelele cu vegetație deasă. Un factor-cheie îl reprezintă rănile: crăpăturile de creștere, atacurile de insecte ori păsări, leziunile produse la lucrări și alte boli care afectează pielița pot accelera instalarea putregaiurilor în ciorchine. Măsuri practice pentru reducerea pierderilor înainte de recoltare În august și septembrie, verificările după episoadele de ploaie și înainte de recoltare sunt indicate în special la ciorchinii compacți. O zonă de rod echilibrată, cu circulație mai bună a aerului și uscare mai rapidă a frunzelor și ciorchinilor, reduce condițiile favorabile bolii, însă lucrările în verde trebuie adaptate: o deschidere excesivă sau făcută prea târziu poate expune boabele la arsură. Recomandările operaționale din material includ: evitarea creșterii vegetative inutil de puternice, care îndesește zona ciorchinilor; limitarea rănirii boabelor la lucrări și monitorizarea factorilor care produc leziuni; păstrarea unei evidențe simple a ploilor, a perioadelor cu rouă persistentă și a zonelor unde simptomele reapar; la recoltare, separarea ciorchinilor evident alterați și folosirea observațiilor pentru a identifica parcelele care vor necesita atenție în sezonul următor. Când e nevoie de confirmarea unui specialist Confirmarea de către agronom sau specialistul în protecția plantelor devine importantă dacă puful cenușiu și boabele moi apar în mai multe puncte ale parcelei, dacă degradarea avansează repede înainte de recoltare sau dacă există simultan multe boabe crăpate. În aceste situații, specialistul poate diferenția putregaiul cenușiu de alte putregaiuri ale ciorchinilor și poate evalua riscul în funcție de soi, stadiul de maturare, istoricul parcelei și prognoza locală. Pentru detalii tehnice suplimentare, Agronet trimite și la „ fișa practică din Sănătatea fermei ”, disponibilă aici: fișa practică din Sănătatea fermei . [...]
Fermierii din nord-est reclamă prețuri la grâu de 600–800 lei/tonă, iar cazul ajunge la Consiliul Concurenței , pe fondul unor suspiciuni privind modul de formare a prețurilor și posibile practici anticoncurențiale, potrivit Agronet . Sesizările vin de la fermieri din Suceava și Botoșani , care indică un interval de 0,60–0,80 lei/kg (600–800 lei/tonă). Deputatul AUR Petru Gabriel Negrea a transmis o întrebare oficială către Consiliul Concurenței, cerând verificări privind existența unor eventuale înțelegeri între marii cumpărători. Deocamdată, este vorba despre o solicitare și suspiciuni bazate pe reclamațiile fermierilor, nu despre o constatare a autorității. De ce contează: diferențe mari față de reperele naționale Publicația arată că prețurile reclamate sunt mult sub ultimele repere naționale comparabile disponibile pentru perioada 27 iulie–2 august 2026. Atunci, cotațiile analizate indicau, între altele: grâu de panificație, media România: 968,05 lei/tonă; grâu de panificație, Banat (plecare din siloz): 949,00 lei/tonă; grâu de panificație, Muntenia (plecare din siloz): 951,99 lei/tonă; grâu de panificație, Oltenia (plecare din siloz): 871,84 lei/tonă; grâu furajer, media România: 880,87 lei/tonă. Prin comparație, 600 lei/tonă ar fi cu aproximativ 368 lei sub media națională de referință pentru grâul de panificație din perioada respectivă, iar 800 lei/tonă cu circa 168 lei mai puțin. Agronet subliniază însă că diferențele, singure, nu dovedesc o practică anticoncurențială, fiind influențate de calitate, condiții comerciale, transport și momentul livrării. Context de piață: bursele urcă, dar „transmisia” întârzie Semnalul din nord-est apare într-un moment în care piața internațională s-a întărit: la 14 august, grâul Euronext cu livrare în septembrie a ajuns la 227 euro/tonă (față de 223 euro/tonă la 7 august), iar contractul pentru decembrie era la 235,75 euro/tonă. Publicația notează că această evoluție nu se putea compara încă direct cu prețurile fizice din România, deoarece ultimele serii interne oficiale disponibile se opreau la 2 august. În plus, diferența dintre prețul bursier (contracte futures) și prețul „la poarta fermei” poate fi semnificativă, după ce se scad costuri precum transportul, manipularea, depozitarea, finanțarea și marjele comerciale, iar calitatea poate ajusta suplimentar prețul. Presiune suplimentară: recoltă mare și nevoia de lichiditate România ar fi obținut în 2026 o recoltă de grâu estimată la aproximativ 13,4 milioane de tone, una dintre cele mai mari din ultimii ani, ceea ce poate pune presiune pe preț imediat după recoltare, mai ales acolo unde opțiunile de depozitare sau de vânzare sunt limitate. Agronet oferă și un exemplu de impact economic: la o producție de 5 tone/ha, diferența dintre 0,60 și 0,90 lei/kg înseamnă 1.500 lei/ha la venitul brut; pentru o exploatație cu 200 ha, diferența ar ajunge la 300.000 lei. Ce urmează Următorul reper este răspunsul Consiliului Concurenței la solicitarea parlamentarului. Până la o eventuală investigație sau concluzie oficială, intervalul de 0,60–0,80 lei/kg rămâne la nivelul unor valori reclamate de fermieri, iar existența unei înțelegeri între cumpărători nu este confirmată. [...]
Bursele au urcat, dar prețurile fizice din România rămân în urmă , iar decalajul de date complică deciziile de vânzare pentru fermieri, într-o piață împinsă în sus de riscurile din Marea Neagră și de caniculă, potrivit Agronet . Pe 14 august, contractele europene au închis peste nivelurile din 7 august: grâul Euronext (septembrie) la 227 euro/tonă, porumbul la 253 euro/tonă, iar rapița la 545,25 euro/tonă. La Chicago, reacția a fost mai puternică, cu grâul în urcare cu circa 3,1% și porumbul cu 1,7%, semn că tensiunile europene au început să se transmită mai vizibil și în piața americană. România: reperele fizice comparabile sunt mai vechi decât mișcarea burselor Problema practică pentru piața locală este că cele mai recente serii oficiale comparabile pentru cereale sunt din săptămâna 27 iulie–2 august, iar la oleaginoase există valori până la 3–9 august. În aceste condiții, comparația directă cu bursele din 14–15 august poate induce în eroare: diferența nu poate fi tratată automat drept „primă” sau „discount” al României, pentru că sunt măsurate lucruri diferite (piață fizică vs. contracte futures) și în momente diferite. Ultimele repere oficiale (Comisia Europeană) indicau, între altele, o medie națională la grâul de panificație de 184,43 euro/tonă (968,05 lei/tonă) la 2 august și o medie națională la porumb furajer de 200,75 euro/tonă (1.053,72 lei/tonă), tot la 2 august. La rapiță, media națională „plecare din siloz” era 481,33 euro/tonă (2.526,45 lei/tonă) în săptămâna 3–9 august, iar la floarea-soarelui 457,52 euro/tonă (2.401,48 lei/tonă) în aceeași perioadă. De ce se întăresc cotațiile externe: Marea Neagră, energia și porumbul Față de analiza anterioară (7 august) , publicația notează o deteriorare suplimentară a securității transportului maritim în Marea Neagră. Exporturile ucrainene de cereale erau în prima parte a lunii august cu 76% sub nivelul de anul trecut, pe fondul blocajului porturilor, iar Rusia a respins la 14 august ideea unui armistițiu parțial în Marea Neagră. În paralel, tensiunea s-a extins și spre infrastructura energetică: terminalul Sheskharis din Novorossiysk și-a oprit încărcările de țiței după un atac cu drone la 14 august. În acest context, prețul petrolului WTI a urcat la aproximativ 81,57 dolari/baril (aprox. 375 lei), de la circa 78,18 dolari/baril (aprox. 360 lei) la 7 august, o revenire de aproximativ 4,3%, cu potențial de impact în costurile de transport, navlu și uscare a cerealelor, dar și în relația oleaginoaselor cu piața biocarburanților. Porumbul adună cele mai multe argumente de susținere: USDA a redus la 12 august estimarea randamentului porumbului american pentru 2026 la 180,7 bușeli/acru (de la 183), iar în Europa seceta și căldura pun presiune pe producție. În Franța, producția ar putea coborî sub 7 milioane de tone (față de o prognoză oficială de 9 milioane), iar unii analiști estimează că recolta UE ar putea coborî sub 50 de milioane de tone, sub prognoza anterioară a Comisiei Europene de 51,9 milioane de tone. Germania estimează o reducere de 14%, la 4,24 milioane de tone. Canicula și Dunărea: riscul local care poate schimba rapid balanța Pentru România, Agronet indică o situație mai bună la porumb în prima parte a sezonului, iar estimări menționate de Reuters ar plasa producția „în jur de 8 milioane de tone”. Totuși, avantajul este fragil: august a devenit uscat, iar nivelurile foarte reduse ale Dunării afectează simultan agricultura și transportul. Buletinul meteo agricol al publicației pentru 15 august arăta o după-amiază fără precipitații estimate în regiunile analizate și avertizare de caniculă în Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania și zona montană. În acest tablou, riscul se mută mai ales pe porumb și floarea-soarelui (unde randamentele încă se pot deteriora), în timp ce la grâu și rapiță recoltele sunt în mare măsură definite. Ce ar trebui urmărit în următoarele zile În lipsa unor cotații fizice interne suficient de proaspete pentru 14–15 august, semnalul central rămâne distanța dintre bursele externe și ultimele repere disponibile din piața fizică românească. Potrivit analizei, următoarele elemente cu potențial de a muta prețurile sunt: noile cotații fizice regionale din România; evoluția porumbului și florii-soarelui după episodul de caniculă; nivelul Dunării și costurile de transport; capacitatea rutelor ucrainene alternative și funcționarea terminalelor din Marea Neagră. Concluzia de etapă este că balanța s-a mutat spre prețuri internaționale mai ferme, dar nu există încă date fizice românești suficient de recente pentru a spune cât din această creștere se vede deja, integral, în prețul la fermă. [...]
