Știri
Știri din categoria Agricultură
Un apicultor din Olt își apără veniturile prin vânzare directă, într-o piață a mierii sub presiunea importurilor, potrivit Agronet. Marinel Băltărețu, din Călinești (comuna Radomirești), lucrează cu 380 de familii de albine și își valorifică producția atât la târguri, cât și la o tarabă din Piața Obor, în București.
Într-un sezon în care valorificarea angro rămâne dificilă, contactul direct cu clienții la târguri și în piețe devine o soluție practică pentru apicultorii care își îmbuteliază mierea în gospodărie. Publicația amintește că apicultorii reclamă în 2026 oferte de achiziție care pot coborî sub costul de producție, ceea ce crește interesul pentru canale fără intermediari.
Băltărețu produce opt sortimente de miere: polifloră de primăvară, rapiță, salcâm, tei, polifloră de munte, mentă, floarea-soarelui și brad. La Târgul Național al Mierii de la Băneasa, prețurile prezentate porneau de la 15 lei și ajungeau la 50 de lei pentru borcanele mai mari, iar polenul era vândut cu 70–150 de lei/kg.
Familia își mută stupii în funcție de culesuri, într-un regim de apicultură pastorală care începe în jurul jumătății lunii martie și continuă până spre sfârșitul lunii septembrie, urmat de pregătirea pentru sezonul rece. După recoltare, mierea este îmbuteliată în unitatea proprie, iar etichetele sunt realizate intern.
Una dintre investițiile recente a fost cumpărarea a două regine, fiecare la 100 de euro (aprox. 500 lei). Apicultorul spune că există și regine care ajung la 200–300 de euro bucata (aprox. 1.000–1.500 lei), în funcție de origine, selecție și caracteristicile urmărite.
Într-o stupină de această dimensiune, calitatea mătcilor influențează dezvoltarea familiilor și capacitatea coloniilor de a intra suficient de puternice în sezonul de producție. Băltărețu estimează că iarna o familie poate avea în jur de 10.000 de albine, iar primăvara și vara efectivul poate urca la aproximativ de trei ori acest nivel.
În paralel cu presiunea importurilor și a prețurilor mici la achiziție, Parlamentul discută un proiect de ajutor de minimis de 15 euro pentru fiecare familie de albine (aprox. 75 lei), cu condiția propusă ca beneficiarii să poată demonstra comercializarea unei cantități minime de miere. Conform informațiilor din articol, schema nu este încă deschisă.
Recomandate
Prețurile angro la miere coboară sub costul de producție, iar apicultorii riscă să vândă în pierdere sau să țină marfa în stoc , într-un sezon în care unele culesuri (salcâm, tei) au fost mai bune decât anul trecut, potrivit Agronet . Producția românească de miere este estimată la 10.000–15.000 de tone în 2026, sub nivelul unui an considerat normal pentru sector. Răzvan Coman , președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA) , spune că o parte din miere rămâne nevândută, pe fondul ofertelor angro influențate de importurile ieftine de pe piața europeană, conform Evenimentul Zilei. Marja se strânge: costuri de 10–11 lei/kg, oferte și la 9–10 lei/kg Miza economică imediată este diferența dintre cost și prețul de achiziție. ACA estimează costul de producție la aproximativ 10–11 lei/kg, în timp ce unele oferte de cumpărare ajung la 9–10 lei/kg, ceea ce înseamnă vânzare în pierdere. Alternativa pentru apicultori este stocarea mierii, în așteptarea unor prețuri mai bune. În același timp, Agronet notează că în Harghita, în 2026, prețurile angro raportate au variat între aproximativ 8 și 20 lei/kg, în funcție de sortiment și condițiile comerciale. Presiunea importurilor și problema autenticității în UE Coman susține că România și-a redus puternic exporturile de miere după 2022, pe fondul concurenței produselor provenite din China și Ucraina, precizând însă că este o evaluare a președintelui ACA, nu o statistică oficială care să indice oprirea completă a exporturilor. La nivel european, presiunea importurilor este dublată de discuția despre calitate. Agronet amintește o analiză pe date ale Comisiei Europene: în acțiunea „From the Hives”, 147 dintre 320 de probe de miere importată (46%) au avut indicatori de posibilă neconformitate, prin existența unor surse de zahăr străine mierii. Procentul se referă strict la probele analizate, nu la întreaga miere importată în UE. China a avut 66 de probe suspecte din 89 analizate. Din 14 iunie 2026, regulile europene de etichetare au devenit mai stricte: pentru amestecurile din mai multe țări trebuie indicate țările de origine și ponderea fiecăreia, ceea ce ar putea ajuta consumatorii să distingă mai ușor mierea românească de amestecurile din import. Producție mai bună la salcâm și tei, dar cu probleme de încadrare la sortiment Deși producția totală rămâne redusă față de un an normal, ACA spune că în 2026 s-a obținut miere de salcâm (după un 2025 foarte slab), precum și producții la rapiță și tei, iar floarea-soarelui a oferit cules în multe zone. Pentru salcâm apare și o dificultate suplimentară: analize pe câteva sute de probe ar fi indicat frecvent ponderi de numai 12–18% polen de salcâm, sub pragurile prevăzute de standardele folosite pentru clasificarea sortimentului. Coman pune această diferență pe seama condițiilor de cules și a schimbărilor climatice. Sprijinul de 15 euro/familie, condiționat de vânzări, într-un sezon cu piață slabă Pe lângă presiunea de preț, sectorul urmărește și un proiect aflat în Parlament pentru un ajutor de minimis de 15 euro (aprox. 75 lei) pentru fiecare familie de albine, cu condiția comercializării a cel puțin 6 kg de miere pe familie pe an. Agronet precizează că proiectul nu este încă o schemă deschisă pentru depunerea cererilor, iar condiția de comercializare devine sensibilă tocmai când apicultorii reclamă dificultatea de a vinde la prețuri care să acopere costurile. Târgul Național al Mierii are loc între 11 și 13 septembrie 2026, cu 94 de expozanți, iar vânzarea directă către consumatori rămâne una dintre puținele opțiuni pentru prețuri mai bune decât în angro. Totuși, problema de fond rămâne competiția pe o piață europeană deschisă importurilor, în timp ce costurile din stupină limitează cât de mult poate coborî prețul fără ca exploatațiile să intre pe pierdere. [...]
Tariful de 50% impus de SUA riscă să blocheze rapid fluxul de numerar al fermelor canadiene de lactate , pentru că pierderea cererii din partea procesatorilor poate duce la excedent de lapte care nu poate fi redirecționat „peste noapte”, potrivit unei relatări Al Jazeera din Abbotsford, British Columbia. În centrul problemei este caracterul perisabil al laptelui și dependența fermierilor de procesatori. Casey Pruim, fermier și președinte al British Columbia Dairy Association (care reprezintă circa 400 de fermieri din provincie), spune că producătorii nu decid individual ce se exportă: ei livrează în sistemul provincial de comercializare a laptelui, care distribuie către procesatori în funcție de cerere, inclusiv pentru produse destinate exportului în SUA. Dacă un procesator își pierde piața americană, poate cere mai puțin lapte, iar efectul se propagă în „pool”-ul provincial. „Dacă procesatorul care exportă nu mai poate vinde în SUA pentru că este scos din piață de tariful de 50%, așa ajunge să fie afectată ferma”, a spus Pruim. De ce contează: laptele nu poate fi „oprit”, iar ajustarea durează Pruim avertizează că, dacă cererea procesatorilor se comprimă, fermierii ar putea fi forțați să arunce laptele, iar în scenariul cel mai rău să reducă efectivele. „Vaca nu e ca un robinet; nu o poți porni sau opri”, a spus el. Al Jazeera notează că vulnerabilitatea sectorului într-un război tarifar vine din constrângerile operaționale: colectare la intervale fixe, stocare limitată și dependență de capacitatea procesatorilor, care se poate schimba mai repede decât producția din fermă. Context: tarifele SUA și răspunsul Canadei Vânzările către SUA „au ajuns în mare parte în impas” după ce tariful de 50% aplicat de administrația Trump pentru bunuri canadiene în valoare de 20 miliarde de dolari a intrat în vigoare pe 22 august, incluzând produse lactate. Al Jazeera face trimitere la un material separat despre măsură: Al Jazeera . Canada a introdus tarife de retorsiune, intrate în vigoare pe 8 septembrie, care acoperă la rândul lor 20 miliarde de dolari în produse americane. Pentru lactate, lista include: tarif de 50% pentru lapte, smântână și produse din zer; tarif de 25% pentru multe tipuri de brânzeturi importate din SUA. Premierul Mark Carney a prezentat răspunsul Ottawa drept retorsiune și încercare de creștere a rezilienței economice, afirmând că Canada va egala tarifele SUA „dolar pentru dolar” pentru a proteja lucrători, fermieri, familii și companii. Comerțul bilateral: deficitul Canadei s-a adâncit după CUSMA Schimburile au funcționat în principal sub acordul de liber schimb SUA–Mexic–Canada (CUSMA). Washington critică sistemul canadian de „supply management” (gestionarea ofertei prin cote de producție și controale la import, inclusiv tarife), susținând că limitează exporturile americane. Producătorii canadieni resping acuzația și spun că acordul oferă deja acces fără taxe pentru importuri americane, care nu este folosit integral. Potrivit Dairy Processors Association of Canada, deficitul comercial al Canadei la lactate față de SUA a crescut semnificativ după intrarea în vigoare a CUSMA (1 iulie 2020). Datele citate de Al Jazeera arată: în 2020: exporturi canadiene către SUA de 241,3 milioane dolari canadieni (173 milioane dolari) și importuri de 647,4 milioane dolari canadieni (462,7 milioane dolari); în 2025: exporturi de 308,7 milioane dolari canadieni (220,7 milioane dolari), în timp ce importurile din SUA au urcat la 1,355 miliarde dolari canadieni (968,5 milioane dolari), reprezentând 13,8% din valoarea totală a exporturilor americane de lactate. Ce urmează: „durere” pe termen scurt și incertitudine pe lanțul de aprovizionare Dylan Kruger, director de afaceri publice la BC Dairy, spune că există „încă o incertitudine considerabilă” privind impactul tarifelor și că este prea devreme pentru a ști dacă laptele care nu mai merge în SUA poate fi vândut în alte piețe, reducând pierderile. Economistul-șef al Central 1 credit union, Bryan Yu, avertizează că șocul pierderii unei piețe majore este greu de absorbit rapid, deoarece cumpărătorii alternativi nu pot fi găsiți imediat, iar marjele nu permit „jocuri” de preț care să compenseze un tarif de 50%. Yu anticipează că SUA și Canada ar putea ajunge la un acord în lunile următoare, însă până atunci perioada de tranziție poate aduce „prețuri mai mari, activitate economică mai slabă și o neîncredere mai profundă”. În paralel, Oxford Economics avertizează într-un raport citat de Al Jazeera că tarifele de retorsiune ale Canadei pot ajuta unele industrii, dar „vor afecta majoritatea” și vor slăbi creșterea economică prin costuri mai mari pentru producători și consumatori. Pentru bunuri perisabile precum lactatele, geografia rămâne decisivă: redirecționarea către piețe îndepărtate cere cumpărători noi, logistică și aprobări de reglementare, care nu se obțin rapid. [...]
Dezbaterea despre plafonarea și redistribuirea subvențiilor în viitoarea PAC 2028–2034 poate reduce sprijinul pentru fermele mari , iar miza nu este doar germană: același tip de schimbare ar putea redesena distribuția plăților directe și în România, potrivit Agronet . În centrul discuției se află modul în care, după 2027, Uniunea Europeană ar putea introduce plafoane sau reduceri progresive (degresivitate) ale plăților directe, respectiv mecanisme de redistribuire către fermele mici și mijlocii. În estul Germaniei, unde există numeroase exploatații mari, impactul ar fi mai puternic, avertizează Manuela Schwesig , ministru-președinte al landului Mecklenburg-Vorpommern, într-un interviu pentru Bauernzeitung . De ce estul Germaniei este mai expus Schwesig leagă dimensiunea mare a multor exploatații din est de moștenirea fostelor cooperative agricole din RDG (LPG). Chiar dacă după reunificare s-au schimbat structurile juridice și proprietatea, multe ferme au rămas cu suprafețe întinse, ceea ce le face vulnerabile la orice formulă care taie sprijinul odată cu creșterea dimensiunii. În acest context, ea susține că viitoarea Politică Agricolă Comună nu ar trebui să introducă mecanisme care să reducă automat sprijinul pentru exploatațiile mari și afirmă că landurile est-germane și organizațiile agricole fac presiuni asupra guvernului federal pentru a se opune plafonării și degresivității. Reglementările finale nu sunt însă stabilite. Parlamentul European: 15% redistribuire obligatorie Pe masa negocierilor europene există și o direcție explicită de redistribuire. Analiza citată de Agronet arată că, în proiectul privind PAC 2028–2034, raportorul Parlamentului European, Norbert Lins, propune ca 15% din fondurile pentru plăți directe să fie rezervate obligatoriu redistribuirii către exploatațiile mici și mijlocii . Mecanismul ar funcționa prin transferarea unei părți din sprijin către „primele hectare” ale fermelor mai mici, în timp ce statele membre ar urma să stabilească detaliile de aplicare (cuantum pe hectar, tranșe de suprafață, număr maxim de hectare eligibile). Propunerea este în negociere și nu reprezintă forma finală. Germania, între presiunea de a tăia bugetul UE și apărarea plăților Disputa nu este doar tehnică, ci și politică. În timp ce Schwesig cere intervenție la nivel federal pentru menținerea finanțării agriculturii și împotriva plafonării/degresivității, la nivelul guvernului federal există presiune pentru reducerea viitorului buget al UE, inclusiv economii în agricultură, în cadrul negocierilor pentru Cadrul Financiar Multianual 2028–2034. Rezultatul: Germania nu are o poziție unitară, iar tensiunea dintre reducerea cheltuielilor europene și protejarea plăților agricole se vede deja în negocierile despre PAC. De ce contează pentru România: aceeași fractură între ferme mici și mari Pentru România, relevanța este directă: structura agriculturii include atât un număr foarte mare de exploatații mici, cât și un segment important de ferme comerciale care lucrează sute sau mii de hectare. Orice schimbare a regulilor de distribuire a plăților directe poate modifica raportul dintre aceste două categorii după 2027. Agronet indică trei elemente pe care fermierii români ar trebui să le urmărească separat în negocierile PAC 2028–2034: dimensiunea totală a bugetului agricol european; regulile privind plafonarea, degresivitatea și plata redistributivă; modul în care România va aplica aceste reguli prin propriul plan național. Deocamdată, nici cuantumul plăților după 2027, nici forma finală a mecanismelor de redistribuire nu sunt stabilite. Dar disputa din Germania arată că plafonarea, degresivitatea și redistribuirea au devenit teme centrale, cu potențial de a schimba semnificativ cine câștigă și cine pierde din subvențiile europene în următorul ciclu PAC. [...]
Câștigul de 6.000–7.000 euro/ha la mentă depinde mai mult de procesare și contracte decât de producție , iar fără uscătoare, distilare și cumpărători stabili cifra rămâne, în practică, un scenariu optimist, arată o analiză Agronet , care pornește de la un model economic vehiculat în presa sârbă. Estimarea citată pentru Serbia pleacă de la un randament de până la 1.500 kg de frunză uscată/ha și un preț de 4–5 euro/kg, ceea ce duce la un venit brut de 6.000–7.500 euro/ha (aprox. 30.000–37.500 lei). În același calcul, costurile sunt evaluate la circa 2.000 euro/ha (aprox. 10.000 lei), iar rezultatul după aceste cheltuieli poate ajunge la aproximativ 5.000 euro/ha (aprox. 25.000 lei). Publicația atrage atenția că suma de 6.000–7.000 euro/ha, des invocată, descrie în principal încasarea posibilă în condiții favorabile, nu profitul net. De ce „veriga lipsă” este după recoltare Menta are utilizări în industria alimentară, farmaceutică și cosmetică, însă produsul vândut poate fi foarte diferit: frunză proaspătă, frunză uscată sau ulei esențial. Fiecare variantă presupune alt lanț tehnologic și comercial. Pentru frunza uscată, ferma are nevoie de capacitate proprie de uscare sau de acces rapid la un operator care poate prelua recolta. Pentru ulei esențial este necesară distilarea. În ambele cazuri, infrastructura de condiționare și procesare poate cântări aproape la fel de mult ca producția la hectar, deoarece influențează direct prețul și posibilitatea de a onora cerințe de calitate constante. Modelul economic din Serbia: util ca reper, nu ca „preț garantat” Agronet notează că aceste cifre circulă în presa sârbă cel puțin din 2025, fiind publicate de Biznis i Finansije cu trimitere la BizPortal și reluate ulterior de Serbia Danas și NPortal. Concluzia este că datele sunt mai utile ca model orientativ pentru o cultură specializată decât ca o cotație sigură pentru un anumit an. Un detaliu cu impact direct asupra veniturilor este sensibilitatea la preț: la 1.500 kg/ha, o diferență de 1 euro/kg schimbă venitul cu 1.500 euro/ha (aprox. 7.500 lei). Dacă producția este sub nivelul maxim folosit în calcul, venitul scade proporțional. Ce se schimbă pentru fermele din România: finanțare pentru procesare și irigații Pentru 2026, analiza indică drept element practic relevant intervenția DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice”, deschisă între 1 septembrie și 31 octombrie 2026 , potrivit Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) . Bugetul sesiunii este de 5 milioane de euro, iar sprijinul poate ajunge la 100.000 euro/proiect (aprox. 500.000 lei), cu o intensitate de până la 85% din cheltuielile eligibile, în funcție de dimensiunea economică a exploatației. Sunt eligibile, între altele, investiții în: înființarea, extinderea și modernizarea exploatațiilor cu plante aromatice și medicinale; utilaje și echipamente agricole; unități de condiționare și depozitare; procesare la nivelul fermei; sisteme de irigații și facilități de stocare a apei. Concluzia operațională: pornești de la cumpărător, nu de la hectar Agronet insistă că menta „comercială” nu înseamnă planta crescută spontan: pentru industrie contează materialul biologic, uniformitatea și standardizarea, iar apa (irigarea) este o cerință agronomică importantă, inclusă și în calculele de cost din Serbia. Înainte de a înființa o suprafață comercială, ecuația economică ar trebui construită „invers”: cumpărătorul și specificațiile cerute, apoi capacitatea de uscare sau distilare, necesarul de apă și forță de muncă, iar abia la final suprafața cultivată. În lipsa acestor verigi, potențialul de 6.000–7.000 euro/ha rămâne mai degrabă o proiecție decât un rezultat repetabil. [...]
Diferența de cofinanțare poate depăși 57.000 de euro pentru același sprijin nerambursabil de 200.000 de euro (aprox. 1.000.000 lei), în funcție de intensitatea finanțării din intervenția DR-12 , potrivit Agronet . Miza practică pentru solicitanți este capacitatea de a acoperi contribuția proprie și eventualele cheltuieli neeligibile, înainte de depunerea proiectului. DR-12, parte din Planul Strategic PAC 2023–2027 , oferă un sprijin public nerambursabil de până la 200.000 de euro (aprox. 1.000.000 lei) pe proiect, însă această sumă este plafonul maxim al grantului, nu valoarea totală a investiției. Intervenția vizează consolidarea exploatațiilor agricole și investiții care cresc capacitatea de producție și competitivitatea fermelor conduse de tineri fermieri. Ce înseamnă, în bani, intensitatea sprijinului: 80% vs 65% Conform documentației prezentate în articol, intensitatea sprijinului poate ajunge la maximum 80% din cheltuielile eligibile pentru tinerii fermieri și la maximum 65% pentru celelalte categorii eligibile. Pentru un proiect care urmărește grantul maxim de 200.000 de euro, rezultă diferențe semnificative de cofinanțare: La 80% : valoare eligibilă orientativă 250.000 euro, sprijin 200.000 euro, contribuție proprie 50.000 euro (aprox. 250.000 lei). La 65% : valoare eligibilă orientativă ~307.692 euro, sprijin 200.000 euro, contribuție proprie ~107.692 euro (aprox. 538.000 lei). Publicația notează că, peste contribuția proprie, se pot adăuga cheltuieli neeligibile, ceea ce obligă beneficiarul să-și evalueze realist sursele de finanțare înainte de depunere. Cine poate aplica și ce tip de proiecte sunt vizate Intervenția este construită pentru exploatații conduse de tineri fermieri și alte categorii de fermieri recent instalați, în condițiile din ghid. În forma documentației analizate, sunt menționate, între altele: tineri fermieri care conduc efectiv exploatația; beneficiari care au finalizat planuri de afaceri finanțate prin submăsura 6.1 din PNDR 2014–2020; fermieri instalați recent, în limitele de vârstă și de timp prevăzute de ghid; solicitanți organizați într-o formă juridică eligibilă. Persoanele fizice fără o formă de organizare eligibilă nu erau prevăzute între beneficiari, potrivit articolului. Ce investiții pot fi finanțate și de ce contează diferența față de „instalare” DR-12 nu este un sprijin forfetar pentru instalare, ci o intervenție pentru investiții în ferme deja constituite. Lista de investiții menționată include: construcții și modernizări ale clădirilor agricole; utilaje și echipamente; spații protejate pentru producția vegetală; investiții în plantații; sisteme de irigații și gestionare a apei; soluții digitale și tehnologii pentru agricultura de precizie; sisteme de avertizare meteorologică; investiții pentru biosecuritate; capacități de depozitare, condiționare, procesare sau comercializare, în condițiile din ghid. Calendar și pașii de verificat înainte de depunere DR-12 a fost pregătită pe parcursul anului 2026, iar lansarea fusese amânată, pe fondul dificultăților legate de obținerea extraselor de carte funciară; calendarul indicase luna septembrie pentru deschidere, conform informațiilor prezentate. Pentru solicitanți, documentul decisiv rămâne Ghidul solicitantului aplicabil sesiunii, iar înainte de pregătirea proiectului trebuie verificate, în special, dimensiunea și situația exploatației, forma juridică, condițiile privind instalarea, investițiile eligibile, criteriile de selecție și sursa de cofinanțare. [...]
Plata integrală a sprijinului pentru motorina din trimestrul II depinde de rectificarea bugetară , deși Guvernul a majorat bugetul schemei la 863,666 milioane de lei, potrivit Agronet . Miza imediată pentru ferme este una de lichiditate: motorina se plătește în avans, iar rambursarea diferenței de acciză prin APIA vine ulterior, astfel că orice decalaj apasă direct pe cash-flow-ul exploatațiilor. Guvernul a aprobat pe 18 septembrie suplimentarea cu 149,366 milioane de lei a schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, iar bugetul total ajunge la 863,666 milioane de lei. Modificarea este prevăzută în documentul oficial publicat de Secretariatul General al Guvernului , disponibil aici . Cât s-a adăugat și unde ajunge bugetul schemei După această suplimentare, evoluția bugetului arată astfel: buget înaintea noii suplimentări: 714,3 milioane lei suplimentare aprobată: 149,366 milioane lei buget după suplimentare: 863,666 milioane lei Schema acoperă motorina folosită la lucrări mecanizate în sectorul vegetal, zootehnie și îmbunătățiri funciare. De ce nu ajung banii pentru trimestrul II Problema imediată rămâne plata motorinei utilizate în aprilie–iunie (trimestrul II). APIA a centralizat pentru această perioadă 15.386 de beneficiari și peste 110,13 milioane de litri de motorină eligibilă, iar necesarul calculat este de aproximativ 268 milioane de lei, conform datelor prezentate anterior de publicație. Suplimentarea aprobată acum permite efectuarea unei părți din plăți, însă nu acoperă integral obligațiile aferente trimestrului II, astfel că pentru diferență este indicată o rectificare bugetară. Context: bugetul a crescut în mai multe etape în 2026 În 2026, alocarea inițială a fost de 620 milioane de lei. Pe 30 iulie, Guvernul a suplimentat schema cu 94,3 milioane de lei, până la 714,3 milioane de lei, iar noua majorare de 149,366 milioane de lei duce suplimentările cumulate la 243,666 milioane de lei și bugetul total la 863,666 milioane de lei. Față de alocarea inițială, creșterea este de aproximativ 39,3%. Separat, Agronet amintește că mecanismul de rambursare a fost modificat astfel încât cuantumul primit de fermieri se ajustează în perioadele în care acciza standard la motorină este redusă temporar (detalii într-un material distinct al publicației). Ce urmează: rectificarea, reperul pentru plăți Pentru ferme, impactul este operațional și financiar: în plin sezon de recoltare, pregătirea terenului și înființarea culturilor de toamnă, consumul de motorină poate fi ridicat, mai ales în exploatațiile vegetale mari, iar întârzierile mută temporar costul integral al combustibilului în sarcina lor. Vicepremierul Tánczos Barna, ministru interimar al Agriculturii, a indicat că suplimentarea permite doar plăți parțiale pentru motorina din aprilie–iunie și că agricultura ar mai avea nevoie de cel puțin 1 miliard de lei până la finalul lui 2026, sumă care vizează sprijinul pentru sector în ansamblu, nu doar schema pentru motorină. [...]
