Politică30 iun. 2026
Comisia Europeană reia dialogul la nivel înalt cu Turcia înaintea summitului NATO de la Ankara - pe agendă uniunea vamală, vizele și cooperarea pe securitate
Summitul NATO de la Ankara împinge UE spre o relație mai pragmatică cu Turcia , cu potențiale efecte directe asupra comerțului și conectivității regionale, inclusiv discuții despre eliminarea barierelor comerciale și modernizarea uniunii vamale, potrivit Adevărul . Pe 29-30 iunie 2026, o delegație de rang înalt a Comisiei Europene – Kaja Kallas (Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate), Marta Kos (comisar pentru Extindere) și Magnus Brunner (comisar pentru Afaceri Interne și Migrație) – a mers la Ankara pentru discuții cu oficiali turci, cu o săptămână înaintea summitului NATO găzduit de Turcia pe 7-8 iulie 2026. Kallas a descris reuniunea drept „cu adevărat istorică”, în contextul tensiunilor transatlantice, al războiului din Ucraina și al instabilității din Orientul Mijlociu. Miza economică: uniunea vamală și „ Coridorul Central ” Dincolo de componenta de securitate, vizita indică o încercare a Bruxellesului de a avansa dosare economice blocate sau lente, într-o logică de „apropiere pragmatică”. În discuții au intrat, potrivit textului, teme precum eliminarea barierelor comerciale, integrarea economică și conectivitatea, inclusiv dezvoltarea „Coridorului Central” – o rută comercială care leagă Asia de Europa ocolind Rusia. Întâlnirile au inclus, pe lângă ministrul de Externe Hakan Fidan, și pe ministrul de Finanțe Mehmet Şimşek, respectiv pe ministrul Transporturilor Abdulkadir Uraloğlu, ceea ce întărește componenta economică și de infrastructură a agendei. Ce s-a discutat: securitate, migrație, economie, extindere Potrivit sursei, discuțiile s-au concentrat pe patru direcții: securitatea regională (Ucraina, Orientul Mijlociu, Mediterana de Est, Caucazul de Sud); migrația și vizele , inclusiv reluarea dialogului privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci; economia și conectivitatea , cu accent pe modernizarea uniunii vamale UE–Turcia și integrarea în lanțurile europene de aprovizionare; extinderea UE , deși procesul de aderare este descris ca fiind blocat de ani din cauza preocupărilor privind statul de drept. Kallas a admis public existența problemelor legate de libertăți, dar a pus accent pe rolul strategic al Turciei în NATO. Pragmatismul UE, frânat de tensiunile interne și de dosarul statului de drept Textul descrie o diferență de abordare între instituțiile UE: Comisia și Consiliul ar urmări o linie mai pragmatică, în timp ce Parlamentul European insistă pe condiționalități legate de statul de drept. În acest context, Ankara ar avea spațiu de manevră, putând valorifica diferențele de ton dintre „Bruxellesul oficial” și „Bruxellesul politic”. În paralel, relația rămâne încărcată de subiecte sensibile: aspirația Turciei de a adera la UE este „înghețată”, iar guvernul Erdoğan este criticat de organizații pentru drepturile omului, inclusiv în legătură cu cazul primarului Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, menționat ca fiind în închisoare din martie 2025 și negând acuzațiile de corupție. Contextul NATO: de ce Ankara contează acum Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie 2026) este prezentat ca primul găzduit de Turcia după reuniunea de la Istanbul din 2004. Sursa enumeră argumentele care fac Turcia greu de ocolit în arhitectura de securitate: a doua armată ca mărime din NATO, o industrie de apărare în creștere și o poziție geografică la intersecția mai multor regiuni strategice, inclusiv controlul Strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Ce urmează: testul „rezultatelor concrete” după summit Pe 2 iulie este programat la Istanbul un dialog economic la nivel înalt, iar după summitul NATO, efectele vizitei delegației europene ar urma să fie evaluate în săptămânile următoare. Ankara ar urmări, potrivit sursei, progrese pe modernizarea uniunii vamale și liberalizarea vizelor, în timp ce Bruxellesul ar căuta confirmări privind cooperarea pe migrație și o aliniere cel puțin parțială pe dosare precum Ucraina și Orientul Mijlociu. Rămâne însă o incertitudine majoră: dacă fereastra de pragmatism deschisă de crizele de securitate va duce la pași durabili în relația UE–Turcia sau doar la beneficii punctuale, fără progrese pe condiționalitățile democratice invocate de partea europeană. [...]
