Știri
Știri din categoria Apărare
Suedia și Germania își extind cooperarea în apărarea aeriană, cu accent pe sisteme fără pilot, un pas care poate accelera dezvoltarea de capabilități comune în cadrul NATO și poate influența viitoare achiziții militare europene, potrivit Agerpres.
Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, a anunțat că a semnat împreună cu omologul său german, Boris Pistorius, o „scrisoare de intenție” pentru aprofundarea cooperării în domeniul apărării aeriene. Documentul a fost semnat în marja summitului NATO desfășurat marți și miercuri la Ankara.
Jonson a indicat că una dintre direcțiile concrete analizate este extinderea colaborării în zona „sistemelor fără pilot” – o formulare care, în context militar, se referă la platforme operate de la distanță (de tip drone sau alte sisteme autonome) folosite pentru supraveghere, recunoaștere sau misiuni de apărare.
Ministrul suedez a mai spus că Germania, alături de alte țări, își manifestă interesul pentru avionul de vânătoare Gripen, produs de grupul suedez de apărare Saab. El a argumentat că Suedia este „singura țară din Europa, alături de Franța”, care poate produce și dezvolta noi avioane de vânătoare.
În plus, la finalul lunii iunie, Ucraina a semnat un contract cu Suedia pentru achiziționarea a 16 avioane de luptă Gripen E, de ultimă generație.
Consolidarea cooperării bilaterale pe apărare aeriană și sisteme fără pilot indică o orientare către proiecte comune și interoperabilitate mai mare în NATO, într-un moment în care statele europene caută să-și întărească rapid capacitățile de apărare și să-și diversifice opțiunile de înzestrare. Detaliile tehnice și calendarul de implementare nu sunt precizate în informațiile disponibile.
Recomandate
Europa își redesenează apărarea în NATO pe fondul riscului ca SUA să se retragă parțial , iar una dintre schimbările cu impact operațional imediat este desfășurarea permanentă a unei brigăzi germane de tancuri în Lituania, potrivit Digi24 . Mișcarea semnalează trecerea de la un model de apărare bazat pe „conducerea” americană la unul în care europenii trebuie să poată planifica și susține operațiuni de amploare cu mai puține resurse și capabilități SUA. Presiunea vine din combinația dintre criticile președintelui american Donald Trump privind cheltuielile europenilor pentru apărare și tensiunile legate de războiul SUA contra Iranului, care ar putea fi folosite drept argument pentru neimplicarea Washingtonului într-un conflict Europa–Rusia. În acest scenariu, capitalele europene își reevaluează arhitectura de securitate, anticipând o implicare americană mai redusă și, în paralel, o implicare mai mare din partea Ucrainei. Schimbarea de pe teren: brigadă germană permanentă în Lituania În apropierea graniței Lituaniei cu Belarus, o brigadă germană de tancuri ( Brigada 45 Panzer ) a participat la exerciții timp de o lună, dar nu se întoarce în Germania după încheierea acestora. Este, conform articolului, prima desfășurare permanentă a unor unități militare germane în afara granițelor de la sfârșitul Războiului Rece încoace și face parte din extinderea armatei germane, care ar urma să devină cea mai mare din Europa. Colonelul Sebastian Hagen, comandantul grupului de luptă multinațional care formează nucleul brigăzii germane din Lituania, a punctat încărcătura istorică a prezenței germane în regiune: „Știm foarte bine ce a făcut Germania nazistă aici, în Lituania.” Hagen a adăugat, într-o declarație pentru The Economist, că militarii sunt conștienți și de efectele ocupației sovietice asupra Lituaniei. De ce contează: „europenizarea” modului de luptă, nu doar a bugetelor Miza nu este doar câți bani alocă Europa apărării, ci și cum își construiește capacitatea de a lupta fără infrastructura de comandă, supraveghere și integrare pe care o aduce SUA. În material se arată că un avantaj convențional mare nu mai garantează succesul, invocând atât rezistența Ucrainei în fața Rusiei, cât și dificultățile întâmpinate de SUA în lupta contra Iranului. În acest context, oficiali și experți citați susțin că Europa ar avea nevoie de o „metodă europeană” de a purta războiul, bazată pe: conducere mai descentralizată; arme mai ieftine; producție mai eficientă; strategii noi de protecție împotriva agresiunii rusești. Un înalt oficial britanic a descris diferența de abordare față de modelul american, în discuții cu Financial Times : „Europenii nu vor putea aplica o forță copleșitoare. Ei vor trebui să încerce să contracareze adversarul, să creeze dileme și să producă o apărare de tip ‘porc spinos’.” Semnale din SUA și efecte în lanț pentru Europa La summitul de la Ankara, liderii europeni încearcă să îl convingă pe Trump că își respectă obligațiile, în condițiile în care, împreună, membrii NATO (fără SUA) și-au majorat cheltuielile de apărare cu 20% pe an în ultimii doi ani, potrivit secretarului general al NATO, Mark Rutte . Tot în articol se menționează că această creștere ar susține 195.000 de locuri de muncă în SUA. În paralel, Washingtonul a anulat mai multe desfășurări de trupe în Europa, a redus capabilități folosite în cadrul NATO și a început o reevaluare a poziției militare americane în Europa. Planurile de apărare ale NATO adoptate cu un an în urmă prevedeau ca SUA să acopere aproape 40% din capacitatea de luptă a alianței, procent despre care materialul afirmă că „cu siguranță” va scădea. Un alt semnal de vulnerabilitate operațională: epuizarea rapidă a stocurilor de armament ale SUA și ale aliaților din Golful Persic în războiul din Iran, ceea ce a dus la întârzieri de „câțiva ani” pentru livrările către clienți europeni, conform articolului. Ce urmează: mai multă integrare europeană în NATO, cu ritmuri diferite între state În timp ce Germania, țările nordice și statele baltice ar urma să urce cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB până în 2029, Franța și Marea Britanie sunt prezentate ca fiind departe de această țintă și nu ar depăși 2,7% din PIB până în 2030. Articolul notează și că Germaniei îi lipsește încă un plan de finanțare pe termen lung. În plan operațional, avertismentul central rămâne că Europa poate adăuga „mușchi”, dar fără o capacitate proprie de comandă și integrare riscă să rămână dependentă de un „creier” american imprevizibil — ceea ce împinge aliații europeni să caute o formulă de consolidare a rolului lor în conducerea NATO, nu de înlocuire a alianței. [...]
Miza reînarmării europene se mută în reguli de achiziții și „conținut local” , pe fondul unei tensiuni tot mai vizibile între NATO și UE privind cine produce armele cumpărate din valul de bugete noi, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , promovează ideea de echipamente „fabricate în NATO”, în timp ce Bruxelles-ul împinge statele membre să prioritizeze industria din Uniunea Europeană prin condiții de finanțare și posibile restricții în achizițiile publice de apărare. În marja Summitului NATO de la Ankara , Rutte a anunțat acorduri de apărare de peste 54 de miliarde de dolari (aprox. 245 miliarde lei), inclusiv scheme de coproducție transatlantice, prezentate ca parte a unei „noi ere” de cooperare industrială între America de Nord și Europa. Mesajul are și o componentă politică: menținerea SUA implicate în securitatea Europei, într-un moment în care statele europene cresc cheltuielile militare și încearcă să descurajeze Rusia, dar sunt și sub presiunea lui Donald Trump să-și asume o parte mai mare din efort. Unde se rupe consensul: banii UE vin cu condiții Punctul de fricțiune este modul în care sunt direcționate fondurile europene către industria de apărare. În material sunt menționate două instrumente care limitează accesul furnizorilor din afara UE, chiar dacă sunt aliați: împrumuturile SAFE pentru arme, de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 miliarde lei), care limitează conținutul din afara UE la 35% din valoarea unei arme; împrumutul de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) acordat Ucrainei de către UE, care restricționează capacitatea Kievului de a cumpăra echipamente militare din afara UE. În plus, următorul buget pe termen lung propus de UE, de 2 trilioane de euro (aprox. 10.000 miliarde lei), ar include 131 de miliarde de euro (aprox. 655 miliarde lei) pentru apărare, iar o parte din aceste sume ar putea veni cu restricții similare. În paralel, Comisia Europeană pregătește o revizuire a regulilor de achiziții publice în domeniul apărării. NATO: „nu există suficientă capacitate industrială” pe niciun mal al Atlanticului NATO argumentează că ritmul reînarmării depășește capacitatea actuală de producție, iar excluderea furnizorilor non-UE riscă să încetinească livrările. Un oficial NATO citat în material spune că nu există suficientă capacitate industrială nici în Europa, nici în America de Nord pentru a acoperi cererea și că este nevoie de „toată capacitatea industrială posibilă, cât mai repede posibil”. Pe partea operațională, la Ankara au fost anunțate și achiziții/evaluări care implică producători europeni: NATO ar urma să cumpere GlobalEye de la Saab, iar mai multe națiuni vor evalua avionul de transport strategic A400M de la Airbus. UE: „randament pentru contribuabili” și prioritate pentru companiile europene De cealaltă parte, un oficial UE de rang înalt (citat sub protecția anonimatului) susține că este „corect” ca fondurile UE să prioritizeze arme fabricate în UE, invocând așteptarea contribuabililor de a vedea un randament al investițiilor. Logica Bruxelles-ului este că întărirea industriei europene de apărare contribuie, indirect, și la un NATO mai puternic, dar cu lanțuri de producție și locuri de muncă ancorate în UE. Companiile americane răspund: lobby și mutarea producției în Europa Materialul notează că, în fața restricțiilor, companiile americane intensifică lobby-ul și încearcă să mute o parte din producție în Europa, inclusiv sub licență. La forumul industrial din Ankara au fost menționate: producția europeană a rachetei de apărare aeriană Stinger (RTX); un studiu de fezabilitate pentru extinderea producției AMRAAM (Raytheon) în Europa; o unitate europeană de întreținere pentru interceptorul PAC-3 Patriot (Lockheed Martin); un proiect Lockheed Martin–Rheinmetall pentru producția de rachete ATACMS în Germania. În același timp, Bruxelles-ul rămâne prudent față de „ocolirea” regulilor prin producție în UE sub licență străină: negocierile pentru Programul Industriei Europene de Apărare (fond de 1,5 miliarde de euro, aprox. 7,5 miliarde lei) au inclus dispute între statele membre privind eligibilitatea unor astfel de echipamente pentru finanțare. Ce urmează: o „soluție de mijloc” sau o fragmentare a pieței Materialul indică existența unei posibile „soluții de mijloc”, în condițiile în care multe state UE sunt și membre NATO, iar o parte din producție s-ar putea realiza în UE fără a rupe complet cooperarea transatlantică. Totuși, tensiunea rămâne: statele din proximitatea Rusiei sunt descrise ca fiind mai interesate de achiziții rapide de armament standardizat decât de programe industriale pe termen lung, iar cumpărarea din SUA poate aduce și beneficii politice în relația cu Washingtonul. [...]
Giorgia Meloni cere NATO să trateze flancul sudic ca prioritate de securitate , argumentând că amenințările din vecinătatea Africii pot afecta direct statele aliate din sudul Europei și că atenția acordată până acum flancului estic trebuie dublată de o „mobilizare” similară în sud, potrivit Agerpres , după declarațiile făcute la finalul summitului NATO de la Ankara . Într-o conferință de presă, premierul italian a legat explicit această solicitare de ideea unei apărări „cuprinzătoare” a Alianței și de faptul că Italia și alți aliați sudici au susținut eforturile de pe flancul estic, dar se consideră expuși la riscuri similare. „Africa este vecinul nostru direct (...). Europa trebuie să fie acolo, NATO trebuie să fie acolo, Occidentul trebuie să fie acolo. Și de aceea cerem o mai mare atenție pentru flancul nostru sudic (...) și noi riscăm să fim victime ale amenințărilor; ne așteptăm la aceeași atenție, la aceeași mobilizare pe care am garantat-o aliaților noștri.” Cheltuielile de apărare: angajament, dar „sustenabil” Meloni a afirmat că Italia își va respecta angajamentele ca membru NATO privind cheltuielile de apărare, însă a insistat că acest lucru trebuie făcut „în mod sustenabil”, cu calendare și priorități stabilite în funcție de context. „Vrem să ne îndeplinim angajamentele cu privire la cheltuielile de apărare. (...) dar într-o manieră sustenabilă, stabilindu-ne calendare, metode și priorități bazate pe context.” Miza economică invocată de Roma: investițiile să rămână în Italia În aceeași intervenție, șefa guvernului italian a susținut că investițiile în apărare ar trebui să se traducă în beneficii interne, prin producție, cercetare și locuri de muncă, nu prin „grant-uri externe”. „Dacă investim în apărare, acei bani trebuie să rămână în Italia, în fabricile noastre, în cercetarea noastră, în teritoriile noastre.” Relația cu Donald Trump , în contextul tensiunilor pe Iran Întrebată despre „investiția politică” în relația cu președintele american Donald Trump, Meloni a spus că nu regretă demersul și l-a justificat prin obiectivul „unității occidentale”. În același context, la summitul de la Ankara, Trump a avut un ton mai conciliant la adresa ei, dar a reluat criticile după ce Roma nu a sprijinit atacurile militare americane împotriva Iranului, mai notează Agerpres. [...]
NATO își leagă sprijinul pentru Ucraina de un angajament financiar pe termen mai lung , cu promisiunea unor livrări de echipamente, asistență și instruire de 70 miliarde euro în 2026 și menținerea sprijinului „cel puțin la un nivel echivalent” în 2027, potrivit HotNews , care citează declarația finală adoptată la Summitul NATO de la Ankara . În document, liderii aliați reconfirmă angajamentul față de Articolul 5 (apărarea colectivă) și notează că Ucraina „contribuie la securitatea transatlantică”, motiv pentru care sprijinul trebuie să fie „echitabil, predictibil și sustenabil pe termen lung”. 70 miliarde euro pentru 2026 și un prag minim pentru 2027 Punctul 4 al declarației fixează explicit nivelul sprijinului pentru anul viitor și introduce o referință la continuitate în 2027: pentru 2026 : angajament de livrare către Ucraina de echipament militar, asistență și instruire în valoare de 70 miliarde euro ; pentru 2027 : aliații „își afirmă angajamente suverane” de a susține asistența cel puțin la un nivel echivalent . Declarația mai consemnează că aliații europeni și Canada finanțează acum marea majoritate a asistenței de securitate pentru Ucraina, prin instrumente bilaterale și multilaterale. Cheltuieli și achiziții: semnal către industrie și către SUA Textul summitului confirmă „progresele” în creșterea cheltuielilor pentru apărare și menționează că, în 2025 , aliații europeni și Canada și-au majorat investițiile cu peste 139 miliarde de dolari . În același timp, declarația consemnează anunțul unor noi achiziții de 50 miliarde dolari și intenția de a extinde capacitatea colectivă de producție, prin colaborare cu industria pentru accelerarea inovării, inclusiv prin eliminarea barierelor comerciale în domeniul apărării între aliați. Amenințări hibride și Iran, menționat explicit Declarația include și un punct despre „competiția strategică” și amenințările hibride, în care Iranul este vizat direct. Documentul reiterează că Iranul „nu trebuie să dețină niciodată o armă nucleară” și face apel la respectarea libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz. Context: inițiative anunțate în prima zi HotNews notează că, în prima zi a reuniunii, au fost anunțate decizii și inițiative prezentate de secretarul general Mark Rutte , într-un forum al industriei de apărare, unde a cerut „o revoluție” a industriei de apărare în alianță. În același context, este menționată o valoare estimată a acordurilor de cel puțin 50 miliarde de dolari , potrivit unui oficial NATO, inclusiv achiziții de drone de supraveghere de la Northrop Grumman și achiziționarea de aeronave de supraveghere GlobalEye de la Saab. [...]
România își calibrează bugetul de apărare spre pragul NATO de 3,5% din PIB, iar aproape 40% din banii alocați merg către înzestrare , într-un efort de a accelera achizițiile și de a reduce întârzierile de livrare, potrivit Economedia , care citează declarațiile președintelui Nicușor Dan după summitul NATO de la Ankara . Președintele a spus că România alocă „în acest an aproximativ 3,7% din PIB pentru apărare și investiții conexe”, în contextul noului angajament convenit în Alianță: 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare, plus încă 1,5% pentru investiții conexe. În același timp, Nicușor Dan a nuanțat că România este „aproximativ la 2,5% din PIB, plus 1,2%”. Miza: achiziții mai rapide și o pondere mare pentru echipamente Șeful statului a indicat că aproximativ 40% din bugetul apărării reprezintă cheltuieli pentru înzestrare, adică achiziția de echipamente militare noi. În discuțiile de la summit, una dintre temele centrale a fost simplificarea procedurilor de achiziție, astfel încât echipamentele să ajungă mai repede în statele membre. „Discuția a fost cum flexibilizăm astfel încât echipamentele să vină în timp util. În cadrul actual, cu toate procedurile existente, am ajunge să primim echipamentele peste patru-cinci ani.” În același cadru, președintele a anunțat că viitoarea Bancă pentru Apărare va avea în România unul dintre cele patru sedii. Securitatea regională: Republica Moldova și Marea Neagră Nicușor Dan a reafirmat sprijinul României pentru Ucraina și a spus că a ridicat două subiecte pe care le consideră prioritare pentru securitatea regională: sprijin pentru dezvoltarea capacităților de apărare ale Republicii Moldova și importanța strategică a Mării Negre, inclusiv din perspectivă energetică. „Solicitarea noastră este ca partenerii să participe la dezvoltarea capacităților de apărare ale Republicii Moldova.” Președintele a mai arătat că România, Turcia și Bulgaria au extins operațiunile comune de deminare pentru a include infrastructura critică din Marea Neagră, inclusiv proiectul Neptun Deep și conexiunile acestuia cu țărmul. Totodată, a informat aliații despre progresele făcute împreună cu Bulgaria pentru înființarea unui hub de securitate civilă, gândit ca interfață între Uniunea Europeană și regiunea Mării Caspice. Discuții bilaterale: investiții și proiecte industriale În marja summitului, președintele a avut întâlniri cu oficiali din SUA, Canada, Coreea de Sud și Marea Britanie. Cu o delegație de senatori americani, a discutat despre viitorul NATO și relația bilaterală, exprimând interesul pentru menținerea și extinderea investițiilor americane în România. „Interesul nostru este să menținem și, eventual, să extindem prezența economică a Statelor Unite în România, prin investiții consistente care să aducă un plus de securitate.” Cu premierul Canadei, discuțiile au vizat proiectele nucleare de la Cernavodă și valorificarea internațională a tehnologiilor din jurul reactoarelor CANDU. Cu președintele Coreei de Sud, temele au inclus modernizarea și extinderea centralei de la Cernavodă, dar și investiții în industria de apărare, inclusiv proiectele Hanwha Aerospace pentru dezvoltarea unor capacități de producție militară în România. În întâlnirea cu premierul britanic, agenda a fost axată pe securitatea regională, prezența militară britanică în România și măsuri de consolidare a cooperării, pe fondul incidentelor recente cu drone. [...]
Franța intră în rotația forțelor terestre avansate ale NATO din Finlanda , într-o mișcare care întărește dispozitivul aliat din nordul Europei și adaugă capacitate operațională suplimentară pe direcția de descurajare a Rusiei, potrivit Agerpres . Parisul va contribui la Forțele terestre avansate ale NATO din Finlanda (FLF Finlanda), conduse de Suedia, prin desfășurări de forțe terestre în cadrul rotației, inclusiv cu o unitate de luptă ce va fi integrată în structura FLF și desfășurată în zona operațiunilor, conform unui comunicat comun al Franței, Suediei și Finlandei. Pe lângă componenta de trupe, Franța va pregăti forțele FLF Finlanda, create oficial la începutul lunii iunie. Aceste forțe sunt destinate consolidării apărării Finlandei și Suediei, state care au aderat la NATO în 2023, respectiv 2024. Ce înseamnă concret FLF Finlanda și cum se poziționează Franța Nucleul FLF Finlanda este un grup tactic suedez de circa 600 de soldați, cu baza în orașul suedez Boden și capabil de desfășurare rapidă la Rovaniemi, în Finlanda. Contribuția franceză se va adăuga acestui dispozitiv, în logica rotațiilor de forțe și a integrării într-o structură aliată deja definită. Președintele francez Emmanuel Macron a comentat decizia într-un mesaj pe X: „Soldații noștri vor lua parte la securitatea Marelui Nord. Contribuim în fiecare zi la această Europă mai puternică, într-o NATO mai puternică.” Context NATO: modelul de „forțe avansate” se extinde pe flancuri Premierul suedez Ulf Kristersson a salutat decizia Franței, dar a precizat, într-o conferință de presă la Ankara, că „rămân de stabilit numeroase detalii”. În același timp, NATO are deja unități terestre similare în mai multe state aliate, inclusiv în România , alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Ungaria. În acest cadru, intrarea Franței în FLF Finlanda consolidează componenta operațională a prezenței avansate în nordul Europei, pe fondul accentului pus de Alianță pe descurajare. [...]
