Tot mai multe ateliere românești de genți încearcă să iasă din lohn și să vândă sub brand propriu pe piețe mature, mizând pe faptul că produsele locale sunt tot mai des cumpărate și promovate în România, tendință care le alimentează planurile de export, potrivit Ziarul Financiar.

În ultimii ani, pe piața locală au apărut mai multe branduri de genți, iar consumatorii români le aleg tot mai des „în detrimentul celor consacrate”, ceea ce le dă încredere artizanilor că pot depăși granițele țării. În această logică, o parte dintre producători vor ca „made in Romania” să devină un „brand colectiv” și să ducă produsele autohtone în țări cu tradiție în marochinărie (industrie a articolelor din piele), precum Italia, Franța și Spania, dar și în SUA.

Printre numele menționate se află Bocane, Carestà, Brush by MG, Yves Anais și Vamonos, despre care publicația scrie că au capacitatea să devină globale. Contextul invocat este schimbarea de model: România are tradiție în manufactură, iar producătorii „nu mai lucrează doar pentru nume mari, în sistem lohn” (producție la comandă pentru alte branduri), iar trecerea către producția proprie este văzută acum ca realizabilă, deși „acum zece ani părea aproape imposibilă”.

Exportul, testat prin târguri și comenzi punctuale

Un exemplu este atelierul Bocane, fondat de Andreea și Marius Bocan, care spune că participarea repetată la expoziții din Milano le-a confirmat că produsele pot concura internațional și că deja trimit genți în țări cu tradiție în domeniu.

„Ne gândim mereu la următorii pași. Am expus de mai multe ori la Milano (...), iar acest lucru ne-a confirmat că piesele noastre pot concura oriunde. Deja trimitem genți în locuri cu tradiție în marochinărie, precum Italia, Franța sau Spania.”

De ce contează pentru retail

Miza economică este trecerea de la rolul de furnizor „din umbră” (lohn) la construirea de branduri care pot vinde direct, cu marje mai mari și cu control asupra distribuției. În același timp, ambiția de a transforma „made in Romania” într-un reper colectiv sugerează o încercare de poziționare de țară pe o nișă dominată tradițional de jucători din Europa de Vest.

Materialul nu oferă date financiare sau ținte de vânzări, astfel că amploarea exporturilor rămâne neclară; informațiile disponibile indică mai degrabă o etapă de validare prin expunere la târguri și livrări către clienți din piețe externe.