Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
$813.69+4.05%INDA$49.90+0.29%CL1$91.52-0.16%XBR/USD$94.54+0.15%WTI/USD$89.35-0.37%CO1$96.27+0.13%Țările din Golful Persic analizează o conductă care să ocolească Strâmtoarea Ormuz, potrivit Adevărul, care citează Financial Times. Miza este găsirea unor rute alternative pentru exporturile de țiței, astfel încât livrările din regiune să nu mai depindă de un punct de tranzit vulnerabil la blocaje.
Relatează Financial Times că Arabia Saudită are deja conducta Est-Vest, folosită pentru a transporta petrolul din zăcăminte către Marea Roșie fără trecerea prin Strâmtoarea Ormuz, iar una dintre opțiunile discutate ar fi creșterea capacității acesteia.
Publicația menționează, totodată, că proiecte mai ample ar putea fi avute în vedere în cadrul inițiativei Coridorul Economic India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEC), susținută de SUA și prezentată la summitul G20 din septembrie 2023. IMEC vizează o rețea de transport între India, Orientul Mijlociu și Europa, care ar include conducte, porturi, căi ferate și drumuri, iar portul israelian Haifa este așteptat să joace rol de nod pe rută.
Christopher Bush, director general al companiei libaneze de construcții Cat Group, a declarat pentru FT că interesul pentru astfel de proiecte era ridicat încă dinaintea războiului dintre SUA și Israel cu Iranul, însă a avertizat asupra dificultăților. > „Astfel de proiecte ar fi costisitoare, complexe din punct de vedere politic și ar dura ani de zile pentru a fi finalizate.”
Potrivit estimărilor lui Bush, o conductă pentru transportul petrolului din Arabia Saudită către Marea Roșie ar costa cel puțin 5 miliarde de dolari, deoarece ar trebui construită prin lanțul muntos Hejaz, iar rute pentru petrolul irakian prin Iordania, Siria sau Turcia ar ajunge la 15-20 de miliarde de dolari, pe fondul dificultăților tehnice și al riscurilor de securitate. În context, Adevărul consemnează că, înainte de război, până la o cincime din exporturile maritime globale de petrol, circa 20 de milioane de barili pe zi, tranzitau Strâmtoarea Ormuz, alături de transporturi de gaz natural lichefiat, iar blocarea strâmtorii de către Iran în primele zile ale conflictului a alimentat creșterea prețurilor globale la energie. Președintele american Donald Trump a spus că SUA nu vor încerca să redeschidă strâmtoarea, numind situația „o problemă de care trebuie să se ocupe țările care primesc petrol prin intermediul acesteia”, cu Washingtonul dispus doar să ofere asistență.
Recomandate
Europa riscă o iarnă cu gaze mai scumpe , după ce depozitele UE au ajuns la cel mai redus nivel pentru final de august din ultimii 13 ani, iar piața începe să prețuiască un scenariu de aprovizionare mai strânsă, potrivit Antena 3 . Depozitele de gaze ale Uniunii Europene erau umplute în proporție de 63% în ultima săptămână din august, mult sub media obișnuită de 80% pentru această perioadă. În ritmul actual de alimentare, UE ar urma să intre în sezonul de încălzire cu rezerve cu aproximativ o cincime sub media ultimilor cinci ani și la cel mai scăzut nivel din 2013, estimează Greg Molnar, analist în domeniul gazelor și profesor universitar. De ce contează: riscul de volatilitate și facturi mai mari Nivelurile mai mici din depozite cresc probabilitatea unor mișcări bruște de preț în lunile reci, mai ales dacă apar episoade de frig sau perioade cu vânt slab, care pot ridica cererea de gaze (inclusiv pentru producția de energie), avertizează Molnar. În paralel, traderii se așteaptă la prețuri mai mari chiar și fără o penurie efectivă, pe fondul competiției pentru transporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) între Europa și Asia, pe măsură ce temperaturile scad. Factorul geopolitic: Strâmtoarea Ormuz și exporturile din Golf Cauza principală indicată este războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, care a blocat exporturile de petrol și gaze din Golf. Analiștii avertizează că, fără redeschiderea Strâmtorii Ormuz, prețul de referință al gazelor ar putea depăși 100 de euro pe megawatt-oră (MWh), iar facturile vor continua să crească, notează The Guardian, citat de Antena 3. Bjarne Schieldrop, analist-șef pe mărfuri la grupul bancar nordic SEB, spune că prețurile au rămas „relativ calme” în această vară, pe speranța redeschiderii strâmtorii, dar că „nimeni nu se așteaptă să se întâmple asta prea curând”. În acest context, el descrie intrarea pieței într-o „panică de iarnă”. Unde sunt cele mai mari vulnerabilități în UE Îngrijorările sunt mai puternice în vestul Europei, unde depozitele sunt mai goale decât în țări precum Italia sau Polonia, care și-au trecut rezervele peste 80%. Datele citate din Gas Infrastructure Europe indică niveluri semnificativ mai mici în: Germania: aproximativ jumătate (cea mai mare capacitate de stocare din Europa); Belgia: 51%; Țările de Jos: 45%. Prețurile deja au urcat: peste 68 euro/MWh, maximul ultimilor trei ani Prețul de referință al gazelor în Europa a depășit 68 euro/MWh în ultimele săptămâni, un maxim al ultimilor trei ani și de peste două ori nivelul de la începutul anului, potrivit materialului. Goldman Sachs estimează că, fără revenirea exporturilor din Orientul Mijlociu, prețul ar trebui „cel mai probabil” să treacă de 100 euro/MWh pentru a atrage suficiente livrări care să acopere cererea de iarnă. Context: de ce rezervele s-au subțiat mai repede Pe lângă șocul de ofertă din Orientul Mijlociu, articolul indică doi factori care au accelerat consumul: un final rece al iernii trecute; o producție de energie pe bază de gaze mai ridicată decât de obicei în timpul valurilor de căldură din această vară. În mod normal, depozitele se umplu vara, când cererea și prețurile sunt mai mici. Ce urmează: presiune pe piață, chiar fără „penurie” Materialul nu indică o penurie efectivă ca scenariu de bază, însă semnalul pentru companii și consumatori este de risc crescut de scumpiri și volatilitate în iarnă, în funcție de ritmul de umplere a depozitelor, evoluția conflictului și disponibilitatea livrărilor de GNL către Europa. [...]
Saudi Aramco își schimbă logistica exporturilor pentru Asia ca să reducă riscurile din Strâmtoarea Ormuz , inclusiv prin încărcări în afara strâmtorii și transferuri de la navă la navă, potrivit HotNews . Miza este menținerea fluxurilor către China, în contextul riscurilor generate de războiul dintre SUA și Iran. Compania saudită a început să ofere cantități suplimentare de petrol pentru încărcare în afara Strâmtorii Ormuz în luna septembrie. În paralel, datele de transport maritim indică faptul că unele încărcături ar fi fost transportate prin strâmtoare cu petroliere care își opresc sistemele de localizare, pentru a diminua riscul de a fi identificate și atacate. Transferuri „navă la navă” în afara Ormuz Aramco a demarat, pentru a doua săptămână consecutiv, vânzări către cumpărători asiatici pentru sortimentele Arab Medium și Arab Heavy, folosind transferuri de la navă la navă (ship-to-ship, STS) în largul portului Fujairah (Emiratele Arabe Unite) sau al portului Sohar (Oman) — ambele în afara Strâmtorii Ormuz. Procedura permite ca petrolul transportat prin zona cu risc să fie mutat pe alte petroliere, care își continuă apoi drumul către clienții asiatici, reducând expunerea navelor care ar traversa integral zona considerată periculoasă. Livrări către China: 4 milioane de barili și destinația Sinopec Potrivit Reuters (citat de news.ro), Aramco a vândut deja în această lună cel puțin 4 milioane de barili de petrol către China. Datele Vortexa și Kpler arată că două superpetroliere, cu aproximativ 4 milioane de barili în total, se îndreaptă către China după transferuri realizate în largul portului Sohar. Singapore Prosperity și-a transferat încărcătura în jurul datei de 22 august către superpetrolierul Xin Hui Yang, programat să ajungă în portul Ningbo (estul Chinei) pe 15 septembrie. Algeria Prosperity și-a transferat marți încărcătura către Xin Han Yang, care ar urma să ajungă în portul Zhanjiang (sudul Chinei) pe 12 septembrie. Ambele transporturi sunt destinate Sinopec, cel mai mare rafinator de petrol din lume, conform datelor Vortexa. Compania chineză nu a răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: Ormuz rămâne un punct critic pentru energia globală Înainte de izbucnirea războiului dintre SUA și Iran, la 28 februarie, Strâmtoarea Ormuz era una dintre cele mai importante artere energetice ale lumii, pe unde trecea aproximativ o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel mondial. În acest context, ajustările de rută și de proceduri arată cum Aramco încearcă să își protejeze exporturile, iar China să își securizeze aprovizionarea din Golf, chiar și atunci când transportul prin Ormuz devine mai dificil și mai riscant. [...]
Iranul a deschis pentru unele petroliere irakiene ruta prin Strâmtoarea Ormuz , o decizie cu potențial de impact asupra fluxurilor de export de țiței din regiune, într-un punct-cheie pentru transportul maritim global de energie, potrivit G4Media , care citează agenția oficială iraniană IRNA, preluată de Al Jazeera. Permisiunea a fost acordată în contextul unei vizite în Irak a președintelui parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf . Conform relatării, solicitarea a venit din partea omologului său irakian, Haibat al-Halbousi, care i-a cerut aprobarea „pentru a proteja interesele economice” ale Irakului. Ce se știe și ce rămâne neclar Informațiile disponibile în acest moment sunt limitate. Raportul citat nu precizează: câte petroliere irakiene ar urma să fie lăsate să treacă; când ar intra în vigoare permisiunea; dacă există un interval de timp sau un cadru formal pentru această măsură. În lipsa acestor detalii, amploarea efectului asupra exporturilor irakiene și asupra rutelor de transport rămâne deocamdată incertă. [...]
Atacurile asupra a trei petroliere ADNOC în Strâmtoarea Ormuz cresc riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute ale petrolului , cu potențial de presiune asupra cotațiilor internaționale și, implicit, asupra costurilor energetice în Europa, potrivit Mediafax . Trei nave aparținând companiei de stat Adnoc (Emiratele Arabe Unite) au fost atacate într-un interval de 24 de ore în timp ce încercau să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Două dintre petroliere au fost atacate joi seară, iar al treilea vineri seară. Conform informațiilor disponibile, nici Adnoc, nici autoritățile nu au raportat victime sau pagube în urma incidentelor, relatează publicația La Tribune. Ministerul de Externe al Emiratelor Arabe Unite a condamnat atacurile și le-a atribuit Iranului, susținând că folosirea strâmtorii pentru presiuni economice asupra altor state reprezintă un act de „piraterie” al Gardienilor Revoluției iranieni. Abu Dhabi consideră incidentele o amenințare directă pentru stabilitatea regională și securitatea energetică globală. „Țara își va apăra dreptul la libertatea navigației și la utilizarea strâmtorii în conformitate cu dreptul internațional”, a transmis Anwar Gargash , consilier al președintelui Emiratelor, potrivit informațiilor citate. De ce contează pentru piața petrolului Miza depășește regiunea Golfului: înaintea actualului război din Orientul Mijlociu, aproximativ o cincime din petrolul mondial tranzita Strâmtoarea Ormuz, pasajul maritim care leagă Golful Persic de Oceanul Indian. O perturbare a traficului pe această rută poate împinge în sus cotațiile internaționale ale petrolului și ale produselor petroliere, cu efecte inclusiv asupra statelor europene. Context: blocajul din Ormuz și condițiile Iranului Potrivit informațiilor citate de La Tribune, strâmtoarea este blocată de Iran de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, la sfârșitul lunii februarie, în timp ce Statele Unite au instituit o blocadă asupra porturilor iraniene. În acest context, Teheranul condiționează redeschiderea Strâmtorii Ormuz de îndeplinirea unor cerințe politice. Un înalt oficial iranian a cerut, săptămâna trecută, între altele, încetarea războiului și a operațiunilor împotriva Iranului și aliaților săi din Liban, teritoriile palestiniene, Yemen și Irak, precum și ridicarea blocadei navale impuse de SUA, potrivit declarațiilor preluate de agenția iraniană Tasnim. Atacurile asupra petrolierelelor ADNOC amplifică astfel riscurile operaționale pe una dintre arterele strategice ale comerțului energetic mondial, într-un moment în care conflictul dintre Statele Unite și Iran continuă să apese asupra pieței petrolului. [...]
Transgaz își consolidează opțiunile de aprovizionare prin GNL odată cu avansarea Coridorului Vertical, după ce directorul general Ion Sterian a vizitat terminalul flotant de la Alexandroupolis, un nod care poate aduce în România gaze lichefiate din „surse globale”, potrivit Economedia . Miza este una operațională: acces la o rută alternativă de import și posibilitatea de a transporta volume mai departe spre piețele din regiune. Terminalul FSRU (unitate plutitoare de stocare și regazificare) de la Alexandroupolis este operațional din octombrie 2024, amplasat la circa 8 kilometri de coastă, în apropierea portului Alexandroupolis. Instalația este operată de Gastrade S.A. și are o capacitate anuală de regazificare de 5,5 miliarde de metri cubi, respectiv o capacitate de stocare de 153.500 de metri cubi. „Alexandroupolis are o importanță strategică pentru România. Valoarea sa pentru țara noastră rezultă în principal din conectarea României la GNL din surse globale și transportarea acestuia în continuare în Ungaria, Republica Moldova și Ucraina.” Coridorul Vertical: extindere și coordonare regională Vizita a avut loc în contextul reuniunilor de lucru pentru dezvoltarea Coridorului Vertical, la care au participat directorii generali ai operatorilor de transport și sistem implicați, precum și ministrul Energiei din Grecia, Stavros Papastavrou. După deplasarea la terminal, Sterian a participat la ședința directorilor generali, unde discuțiile au vizat definitivarea textului unui Memorandum de Înțelegere extins, la care ar urma să adere și operatorii de transport al gazelor naturale din Serbia și Macedonia de Nord. Potrivit informațiilor Mediafax preluate de Economedia, la reuniune a participat și Joshua Volz, trimis special pentru integrarea energetică globală al Departamentului Energiei din SUA. Ce infrastructură și ce actori sunt implicați Coridorul Vertical urmărește creșterea conectivității energetice între Grecia, Bulgaria, România și statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv prin acces la GNL importat prin terminalele din Grecia. Printre beneficiarii infrastructurii sunt menționate Grecia, Bulgaria, România, Serbia, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova, iar la terminal există contracte active cu 14 companii care au rezervat capacitate până în 2030, conform informațiilor oficiale ale companiei. Memorandumul a fost semnat inițial în 2019 (pe trei ani) de Transgaz, Bulgartransgaz, FGSZ, DESFA și ICGB (operatorul interconectorului Grecia–Bulgaria). Un nou memorandum a fost semnat la 1 decembrie 2022, iar documentul a inclus atunci și Gastrade, proprietarul/dezvoltatorul/operatorul terminalului offshore de la Alexandroupolis. În ianuarie 2024, cooperarea a fost extinsă prin includerea Vestmoldtransgaz (controlată de Transgaz), GTSOU (Ucraina) și Eustream (Slovacia). În România, Transgaz este operatorul național al sistemului de transport al gazelor naturale, companie controlată de stat, cu monopol pe transportul intern și cu infrastructură de transport controlată, prin subsidiare, și în Republica Moldova. [...]
Creșterea exporturilor rusești de țiței este tot mai mult un efect al avariilor din rafinare, nu o alegere economică , pe fondul loviturilor cu drone care au redus capacitatea internă și au alimentat o criză de carburanți, potrivit unei analize Kyiv Post . La Forumul Economic de Est (EEF) din Vladivostok, Vladimir Putin a susținut că, la prețuri ridicate, exportul de țiței este mai profitabil decât procesarea internă. El a indicat un nivel de circa 95 de dolari pe baril pentru Brent, iar publicația notează că, pe acest punct, afirmația este în linii mari corectă: Brent se tranzacționa în jurul acestui prag în ziua declarațiilor. De ce „profitabilitatea” nu explică singură exporturile mai mari Analiza arată însă că explicația Kremlinului este incompletă. Prețurile mari la țiței nu fac automat rafinarea neatractivă: marjele de rafinare pentru benzină și motorină în Europa sunt, de asemenea, ridicate. În plus, Rusia are un mecanism de subvenții de stat menit să încurajeze companiile să aprovizioneze piața internă atunci când exporturile devin mai tentante. Elementul care schimbă ecuația, potrivit aceleiași surse, este reducerea capacității de rafinare din Rusia în urma loviturilor cu drone atribuite Ucrainei, ceea ce împinge în sus exporturile de țiței „și din lipsă de alternative”, nu doar din calcul comercial. Criza de carburanți: producție sub cerere și importuri în creștere Kyiv Post indică o deteriorare a echilibrului intern: până la final de august, producția de benzină ar fi coborât la aproximativ 80.000 de tone pe zi, față de o cerere estimată la 115.000 de tone pe zi, adică suficient pentru circa 70% din consum. Pentru a acoperi deficitul, Rusia ar fi fost nevoită să importe mai mult combustibil. Importurile din Belarus și Asia, împreună cu restricții la export, au îmbunătățit aprovizionarea pe termen scurt, dar fără să acopere integral cererea, potrivit analizei. Semnal politic: Putin evită un „nu” la întrebarea despre penurii recurente În Vladivostok, Putin a încercat să transmită că reparațiile la rafinării avansează rapid, afirmând că ar mai fi rămas „circa 10%” din lucrările de restaurare. Totuși, când a fost întrebat direct dacă rușii ar trebui să se obișnuiască cu penurii sistematice de carburanți, nu a oferit un răspuns tranșant, mutând discuția spre nevoia de întărire a apărării antiaeriene și spre lovituri de retaliere. În același schimb, Putin a admis că Moscova a subestimat vulnerabilitatea infrastructurii energetice: „Am presupus că acestea erau facilități pur civile și nu puteau fi ținte ale niciunui fel de atacuri, chiar și în timpul unui conflict armat. Dar, în această privință, ne-am înșelat.” De ce contează pentru piața energetică Unghiul economic al analizei este că loviturile asupra rafinăriilor schimbă „matematica” petrolului rusesc: o parte mai mare din țiței ajunge la export nu pentru că rafinarea ar fi devenit brusc nerentabilă, ci pentru că procesarea internă este constrânsă de avarii și reparații, în timp ce piața internă rămâne tensionată și dependentă de importuri și măsuri administrative (restricții la export). [...]
