Știri
Știri din categoria Petrol și gaze
Guvernul Germaniei consultă actorii din piață despre viitorul pieței gazelor, inclusiv despre opțiunea unei rezerve strategice, potrivit Reuters. Discuțiile sunt prezentate de Ministerul Economiei drept un exercițiu de politică publică menit să contureze cum ar trebui să funcționeze piața după actualele reguli europene privind umplerea depozitelor și în contextul schimbărilor de aprovizionare a Europei.
Un purtător de cuvânt al ministerului a spus că obiectivul Berlinului este ca depozitele să fie umplute de piață, nu de stat, lăsând însă deschisă întrebarea dacă Germania ar putea totuși crea o rezervă strategică de gaze. Mesajul indică o preferință pentru mecanisme de piață (prețuri și contracte) care să stimuleze înmagazinarea, în locul intervenției directe a guvernului.
Contextul imediat este nivelul redus al stocurilor: depozitele de gaze ale Germaniei erau pline în proporție de 21,6%, cel mai scăzut nivel pentru această perioadă a anului cel puțin din 2011, conform datelor Gas Infrastructure Europe citate de Reuters. În paralel, Berlinul a repetat că aprovizionarea este sigură în această iarnă, invocând noile terminale de gaze naturale lichefiate (GNL) și livrările din țări precum Norvegia, Belgia sau Țările de Jos.
Ministerul Economiei susține că Germania vede deja mai multe rezervări de capacitate pentru iarna următoare decât avea, la acest moment din 2025, pentru iarna curentă, fără a oferi detalii suplimentare. În aceeași linie, purtătorul de cuvânt a afirmat că autoritățile sunt optimiste că piața a înțeles nevoia de revenire la prețuri bazate pe mecanisme de piață.
Pe termen mediu, discuția despre „plasa de siguranță” este alimentată de două repere: expirarea, la 1 aprilie 2027, a reglementării UE privind nivelurile minime de umplere a depozitelor și planul de eliminare treptată a gazului rusesc livrat prin conducte până la finalul lui 2027, potrivit analiștilor Commerzbank citați de Reuters. În evaluarea lor, un instrument central ar putea fi chiar crearea unei rezerve strategice de gaze, care să funcționeze ca tampon în perioade de tensiune pe piață, dacă stimulentele comerciale nu mai sunt suficiente pentru a asigura stocuri adecvate.
Recomandate
Petrolul a coborât sub 100 de dolari pe baril pe fondul așteptărilor privind un posibil acord SUA–Iran , mișcare care ar putea reduce tensiunile din jurul Strâmtorii Ormuz și, implicit, riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute globale de transport al țițeiului, potrivit Mediafax . Scăderea cotațiilor vine în contextul în care există speranțe pentru semnarea unui acord între Statele Unite și Iran privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz, relatează AFP, citată de publicație. Ce alimentează așteptările pieței Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat luni că un acord ar putea fi anunțat „astăzi”. Declarația a venit după ce Donald Trump a spus că negocierile se desfășoară într-o „manieră ordonată și constructivă”, dar a avertizat că negociatorii americani au fost sfătuiți „să nu se grăbească să ajungă la un acord”. În același context, Chris Weston, șeful departamentului de cercetare de la Pepperstone, a afirmat că, potrivit rapoartelor lui Donald Trump, un memorandum de înțelegere a fost „în mare parte negociat”, iar detaliile ar urma să fie anunțate în curând. Efecte în piețe: burselor le-a crescut apetitul pentru risc Perspectiva unui acord a susținut și piețele de acțiuni. În Asia, bursa din Tokyo a crescut cu 2,9% și a depășit 65.000 de puncte pentru prima dată. În Europa, Paris și Frankfurt au înregistrat cumpărări puternice, însă pe volume reduse, în contextul sărbătorii Rusaliilor. La ce se uită investitorii mai departe Spre finalul săptămânii, investitorii vor urmări reacția Rezervei Federale a SUA și a noului său șef, Kevin Warsh, la datele-cheie privind inflația de consum și la posibilele implicații pentru dobânzi. În Europa, așteptările sunt ca o inflație mai ridicată să împingă Banca Centrală Europeană către majorări ale ratelor în următoarele săptămâni, ceea ce ar însemna costuri de împrumut mai mari, chiar dacă ritmul de creștere economică rămâne scăzut. [...]
Diferențele de taxare și subvenționare fac ca un plin de 60 de litri să coste de la 15 la 860 de yuani în funcție de țară, pe fondul menținerii cotațiilor internaționale ale petrolului la niveluri ridicate, potrivit Smart Car . Datele, publicate pe 25 mai de bloggerul auto „电车出海”, arată că pentru un rezervor standard de 60 de litri diferența dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe depășește 57 de ori. În eșantionul prezentat, Iranul este țara cu cel mai mic cost: aproximativ 15 yuani pentru un plin. Cât costă un plin de 60 de litri în țările comparate Conform statisticii citate, costurile pentru 60 de litri de benzină sunt: Iran: ~15 yuani Arabia Saudită: ~280 yuani Rusia: ~260 yuani SUA: ~470 yuani China: ~530 yuani Japonia: ~580 yuani Marea Britanie : ~860 yuani (cea mai scumpă din comparație) De ce apar diferențe atât de mari Materialul indică drept factori principali: nivelul rezervelor de petrol, capacitățile și organizarea rafinării, structura taxelor și politicile de subvenționare. În cazul unor mari producători precum Iranul și Arabia Saudită, prețurile interne rămân joase atât datorită resurselor, cât și prin subvenții pentru combustibili. Rusia, un exportator major, are de asemenea un nivel relativ redus al prețurilor la pompă. La polul opus, în Marea Britanie și, mai larg, în Europa, ponderea ridicată a taxelor pe combustibili și a TVA împinge prețul final semnificativ peste alte regiuni. Pentru China, sursa notează că prețurile sunt corelate cu piața internațională a țițeiului și includ costuri precum accizele și TVA, ceea ce plasează țara la un nivel „mediu” în comparația globală. [...]
Chiar și cu Strâmtoarea Ormuz redeschisă, prețul petrolului ar putea rămâne ridicat luni întregi , din cauza blocajelor logistice, a reluării lente a producției și a costurilor suplimentare din lanțul de aprovizionare, potrivit unei analize preluate de Antena 3 . Scenariul discutat pornește de la ipoteza unui acord de pace SUA–Iran și a redeschiderii strâmtorii, însă concluzia este că o revenire rapidă la prețurile de dinaintea războiului este puțin probabilă „nu prea curând” și „aproape sigur nu anul ăsta”. Blocajul operațional: de la „deblocare” la trafic normal, până la trei luni Primul efect al redeschiderii ar fi un „coșmar logistic”, pe fondul aglomerării din zonă. În prezent, în Strâmtoarea Ormuz sunt blocate 166 de tancuri petroliere, iar deblocarea efectivă a căii navigabile ar urma să dureze. Cele 166 de nave transportă în total circa 170 de milioane de barili de petrol. După ce vor trece strâmtoarea, va trebui creat spațiu pentru alte nave, goale, care să intre în Golful Persic pentru încărcare. Revenirea la tranzitul obișnuit, de dinaintea războiului, ar putea dura până la trei luni, conform analizei citate. De ce nu revine imediat oferta: rezerve, repornirea sondelor și reparații Analiza descrie o succesiune de pași care împing în timp normalizarea pieței: consumarea rezervelor : navele comerciale ar încărca mai întâi petrolul stocat în depozite de producători în perioada crizei; repornirea producției : multe sonde din Orientul Mijlociu au fost închise, iar reluarea nu se face „ca la apăsarea unui buton”; producția ar trebui reluată treptat pentru a evita depresurizarea zăcămintelor, ceea ce ar putea impune foraje noi și reparații costisitoare; este menționată și nevoia de reechilibrare a apei și gazelor injectate în sonde, plus coordonare între exploatări apropiate; reparații de infrastructură : rafinării și producători de petrol și gaze ar fi fost afectați de război, iar unele reparații ar putea dura chiar ani, potrivit companiilor petroliere citate în material. În paralel, în Orientul Mijlociu ar fi fost sistată producția a 12 milioane de barili pe zi de țiței și 3 milioane de barili pe zi de produse rafinate , în special în Arabia Saudită și Irak, ceea ce indică amploarea revenirii necesare pentru a readuce volumele în circuitul comercial. Prețul: pragul de 94 dolari/baril și scenariul JPMorgan În material se arată că fluctuațiile recente nu au coborât prețul barilului sub 94 de dolari , iar Brent (reperul internațional) este „puțin peste 100 de dolari”. Pe termen scurt, sunt menționate mișcări de piață atribuite de BBC speranțelor privind un acord: în Asia, Brent a scăzut cu 5,5% până la 97,90 dolari/baril , iar petrolul tranzacționat în SUA a coborât cu 5,8% până la 90,99 dolari/baril . Analiștii JPMorgan, care se așteaptă ca strâmtoarea să se redeschidă la începutul lui iunie, ar anticipa un preț în jur de 97 de dolari/baril până la finalul anului. În același context, este menționat că un nivel de circa 60 de dolari/baril ar fi asociat cu un preț de 3 dolari/galon pe piața americană, scenariu pe care analiștii nu îl văd posibil mai devreme de 2032. Un alt element de incertitudine: comercianții ar urmări dacă redeschiderea nu vine și cu o posibilă „taxă” impusă de Iran navelor care intră în Golful Persic, ceea ce ar putea menține costurile de transport la un nivel ridicat. [...]
Iranul pregătește taxe pentru „serviciile de navigație” în Strâmtoarea Ormuz , o măsură care poate ridica costurile de operare pentru transportatori și, indirect, presiunea pe prețurile energiei , potrivit Economica , care citează o declarație a purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe iranian. Esmail Baghaei a spus, într-o conferință de presă săptămânală, că „serviciile furnizate”, respectiv serviciile de navigație și măsurile necesare pentru protecția mediului în Strâmtoarea Ormuz, Golful Persic și Marea Oman „necesită colectarea anumitor taxe”, relatează Agerpres. „Serviciile furnizate şi anume serviciile de navigaţie, precum şi măsurile necesare pentru protejarea mediului în Strâmtoarea Ormuz, în Golful Persic şi în Marea Oman necesită colectarea anumitor taxe.” Ce înseamnă pentru companii: costuri suplimentare, dar fără „taxă de tranzit” (deocamdată) Din declarațiile oficialului iranian reiese că Teheranul încearcă să justifice introducerea unor taxe ca plată pentru servicii și pentru măsuri de mediu, nu ca o taxă aplicată simplului tranzit prin strâmtoare. Baghaei a precizat că inițiativa „nu înseamnă” că Iranul urmărește să perceapă o taxă de tranzit în Strâmtoarea Ormuz, potrivit aceleiași relatări. Detalii despre nivelul taxelor, calendar sau modul de aplicare nu apar în informațiile publicate. [...]
Atacurile ucrainene au scos temporar din funcțiune rafinării-cheie din Rusia, afectând capacitatea de procesare și, implicit, o sursă majoră de venituri la export , potrivit Focus . Publicația notează că seria de lovituri documentată de Reuters vizează tot mai des infrastructura energetică pe un areal larg, inclusiv obiective aflate la distanță mare de granița cu Ucraina. Capacitate de rafinare afectată și opriri în lanț Conform Reuters, citată de Focus, Ucraina a raportat recent atacuri asupra rafinăriei Rosneft din Syzran și asupra marii rafinării Norsi, lângă Nijni Novgorod, iar autorități ucrainene au susținut că părți ale instalațiilor au luat foc. Reuters a mai relatat, pe baza unor surse din industrie, că mai multe rafinării au fost nevoite să își oprească temporar activitatea. Printre unitățile menționate se află și rafinăria din Moscova (Kapotnia), care ar fi oprit pentru scurt timp procesarea țițeiului după un atac cu drone. Alte avarii sunt indicate în Riazan, Perm, Tuapse, Kiriși și Ufa. Un reper important este rafinăria Norsi, descrisă ca unul dintre principalii producători de benzină ai Rusiei, cu o capacitate normală de procesare de circa 16 milioane de tone de țiței pe an. Reuters estimează că, între ianuarie și mai, aproximativ 700.000 de barili pe zi din capacitatea de rafinare ar fi fost afectați de atacuri, iar în total ar fi fost vizate 16 rafinării. De ce contează: presiune pe exporturi și pe alimentarea internă Ucraina tratează infrastructura energetică rusă drept țintă cu relevanță militară, deoarece rafinăriile susțin atât încasări mari din export, cât și aprovizionarea armatei și a logisticii militare cu combustibil, mai arată materialul. În paralel, atacurile asupra activelor petroliere rusești ar fi atins în aprilie cel mai ridicat nivel din ultimele patru luni, potrivit Bloomberg , citat de Focus. Pe baza estimărilor companiei de analiză OilX, agenția ucraineană Ukrinform a relatat că gradul mediu de utilizare a rafinăriilor ar fi coborât temporar la cel mai scăzut nivel din 2009. Reacția Kremlinului și extinderea razei atacurilor Kremlinul încearcă să reducă temerile privind eventuale penurii, iar purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a declarat, potrivit Reuters, că alimentarea cu combustibil în Rusia rămâne asigurată, deși a admis scăderi de producție în anumite regiuni. Totuși, amploarea geografică a loviturilor indică o vulnerabilitate în creștere: unele instalații afectate sunt situate la peste 1.000 km de granița cu Ucraina, ceea ce sugerează că riscul operațional pentru infrastructura petrolieră rusă nu mai este limitat la zonele apropiate frontului. [...]
Dependența României de importurile de țiței se adâncește , pe fondul declinului producției interne, iar Kazahstanul rămâne furnizorul dominant, cu o cotă de 63% din importuri, potrivit datelor INS prezentate de Libertatea . În total, 76,79% din resursele de petrol ale țării provin din importuri, în timp ce producția internă acoperă 23,21%. În primele luni din 2026, importurile au scăzut ca volum, pe fondul „turbulențelor geoeconomice” și al tensiunilor din Orientul Mijlociu, însă factura totală a coborât mai puternic decât cantitățile, ca urmare a ieftinirii barilului. Importuri mai mici, dar cu o factură în scădere În ianuarie–februarie 2026, România a importat 1,25 milioane de tone de țiței, cu 17,8% mai puțin decât în aceeași perioadă din 2025 (1,52 milioane de tone). La nivelul primului trimestru (ianuarie–martie 2026), importurile au coborât la 1,57 milioane tone echivalent petrol (tep), o scădere de 30,6%, pusă pe seama volatilității burselor internaționale și a blocajelor de aprovizionare. Pe partea de costuri, companiile românești au plătit în ianuarie–februarie 2026 un total de 546.704.820 de euro (aprox. 2,73 miliarde lei), față de 841.142.290 de euro (aprox. 4,21 miliarde lei) în primele două luni din 2025, adică o scădere de 35,1%. Prețul mediu a coborât de la 0,55 euro/kg în 2025 la 0,43 euro/kg la începutul lui 2026. Cum s-a schimbat harta furnizorilor Datele citate indică menținerea Kazahstanului ca principal furnizor, dar și o reconfigurare a surselor față de anul trecut: Kazahstan: 63% (față de 65% în 2025) Azerbaidjan: 16% (19% în 2025) Norvegia: 8% (nu apare în 2025) Libia: 6% (5% în 2025) Guyana: nu apare în 2026 (11% în 2025) Côte d’Ivoire: 1% (nu apare în 2025) Republica Moldova: nu apare în 2026 (sub 0,1% în 2025, aprox. 50 tone) Producția internă continuă să scadă În paralel, producția internă de țiței își continuă „scăderea structurală”, potrivit articolului. În primele două luni din 2026, extracția internă a fost de 379,7 mii tep, în scădere cu 8,6%. Pe întreg primul trimestru, producția a ajuns la 579,4 mii tep, cu 8,3% mai puțin decât în perioada similară din 2025. La nivelul anului trecut, România a consumat 11,4 milioane de tone de petrol: 8,9 milioane de tone au fost importate (factură totală de 4,1 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro către Kazahstan), iar producția internă a fost de 2,9 milioane de tone. Rafinăriile: capacitate mare, alimentare preponderent din import Piața de rafinare este concentrată în jurul a două mari unități, în timp ce alte capacități istorice sunt închise: Petromidia Năvodari & Vega Ploiești (KMG International) : Petromidia are o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și a procesat anul trecut 5,37 milioane de tone de țiței din import. KMG International controlează 54,63%, iar statul român are 44,7%. Alimentarea se face prin terminalul offshore Midia Marine Terminal , la 8,6 km în larg. Petrobrazi Ploiești (OMV Petrom) : capacitate anuală de 4,5 milioane de tone, acoperind circa o treime din cererea națională de carburant; procesează întreaga producție internă de țiței. Investițiile în modernizare din 2005 au depășit două miliarde de euro. Arpechim Pitești (OMV Petrom) : închisă definitiv din 2011. Petrotel Ploiești (Lukoil, prin Litasco) : complet închisă din octombrie anul trecut, pe fondul aplicării stricte a pachetelor de sancțiuni internaționale. În acest context, combinația dintre declinul producției interne și dependența de un furnizor dominant menține un risc operațional și de cost pentru lanțul de aprovizionare cu țiței, chiar dacă, pe termen scurt, ieftinirea barilului a redus factura importurilor. [...]
