Știri
Știri din categoria Externe
Volodimir Zelenski împinge discuția despre extinderea UE spre un format cu miză de securitate, sugerând că o Uniune Europeană „mai puternică” ar trebui să includă și state din afara blocului – în special Regatul Unit, Turcia și Norvegia – potrivit G4Media. Mesajul repoziționează dezbaterea despre viitorul UE în jurul apărării și al arhitecturii de securitate, nu doar al criteriilor clasice de aderare.
Într-un interviu acordat postului ucrainean ICTV, președintele Ucrainei a spus că o uniune „formată din țări precum Norvegia, Ucraina, Regatul Unit și Turcia” ar fi „mult mai puternică”, numindu-le „patru țări care lipsesc din Uniunea Europeană”.
„O uniune care ar putea fi mult mai puternică – cred că aceasta ar fi o uniune formată din țări precum Norvegia, Ucraina, Regatul Unit și Turcia.”
Zelenski a afirmat că înțelege sensibilitățile legate de Turcia și faptul că Regatul Unit a părăsit UE, dar a insistat că includerea acestor state ar face din UE „cea mai puternică uniune din lume”, cu „cea mai bună securitate din lume”.
În aceeași logică, el a susținut că Turcia și Ucraina, împreună, „depășesc armata Rusiei”, invocând dimensiuni precum controlul Mării Negre și al spațiului aerian.
Președintele ucrainean a reiterat obiectivul Kievului de a intra în Uniunea Europeană și a susținut că Ucraina contribuie deja la consolidarea blocului, în special din perspectiva securității, în contextul războiului cu Rusia.
„Vrem să facem parte din Uniunea Europeană.”
Articolul trece în revistă poziționările celor trei state:
Din informațiile prezentate nu rezultă pași instituționali concreți pentru un astfel de format, însă intervenția lui Zelenski indică o presiune politică pentru ca UE să-și redefinească „centrul de greutate” în jurul securității și al cooperării militare.
Recomandate
Pactul de apărare semnat la Mecca de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan poate accelera reconfigurarea alianțelor din Orientul Mijlociu , cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a cooperării regionale în care Israelul miza, până recent, pe o apropiere de state din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, semnat pe 7 august, este prezentat ca prima formalizare a apariției lente a unui bloc sunnit conservator, gândit ca o contrapondere strategică atât față de Israel, cât și față de Iran. Publicația notează că miza nu este doar simbolică: nucleul acestui demers se sprijină pe relații bilaterale în creștere în comerț, economie și cooperare militară. Ce prevede pactul și cât valorează, practic, garanția de apărare Textul comun al acordului promite întărirea „descurajării colective” și introduce o formulare de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, evocând Articolul 5 din NATO. Totuși, analiza avertizează că puțini cred că documentul ar obliga automat statele semnatare să intre în război în scenarii concrete (de exemplu, Turcia într-un conflict India–Pakistan sau Pakistan într-o confruntare directă cu Iranul). În plus, pactul ar fi fost deja „testat” indirect: după atacuri ulterioare ale houthiților asupra Arabiei Saudite, nu ar fi existat un răspuns din partea noilor parteneri ai Riadului din pact, ceea ce sugerează limite operaționale ale angajamentului. Motorul real: axa Turcia–Pakistan și cooperarea militară Elementul central al noii arhitecturi este relația bilaterală Turcia–Pakistan, consolidată în ultimul deceniu prin proiecte și achiziții militare. Analiza indică drept reper un contract din 2018, în valoare de 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei), prin care marina pakistaneză a cumpărat patru nave MILGEM din Turcia – descris ca cel mai mare export de apărare al Ankarei la acel moment. În același cadru, cele două țări cooperează la dezvoltarea dronelor, iar Turcia a contribuit la modernizarea flotei pakistaneze de avioane F-16. Turcia este, potrivit articolului, al patrulea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului (principalul fiind China). De ce intră Arabia Saudită în ecuație: „hedging” pe fondul retragerii SUA Pentru Arabia Saudită, participarea este descrisă ca mai complicată. Înainte de războiul început în regiune „acum trei ani”, prințul moștenitor Mohammed bin Salman era asociat cu o orientare a unor lideri din Golf (inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain) spre dezvoltare economică și tehnologică și spre o apropiere de Israel, în linia Acordurilor Abraham din 2020 . Analiza susține că Riadul nu ar fi abandonat neapărat această direcție, dar că în „noua” ordine regională, apărarea și simbolurile religioase revin în prim-plan. În acest context, Arabia Saudită ar fi luat act de ceea ce percepe drept incapacitatea SUA de a-și atinge obiectivele împotriva Iranului sau de a apăra suficient statele din Golf de atacuri iraniene, pe fondul unei tendințe mai largi a Washingtonului de a reduce angajamentele majore în Orientul Mijlociu. Concluzia: Riadul „se asigură” (hedging) pentru a semnala SUA și aliaților regionali că are alternative și parteneri potențiali, chiar dacă aceștia pot oferi, în practică, garanții limitate în fața Iranului și a rețelei sale de actori afiliați. Extinderea blocului: Qatar și noul regim din Siria, plus dimensiunea anti-Israel Pactul nu include toți actorii pe care analiza îi vede ca parte a axei emergente. Qatar și regimul islamist sunnit aflat în formare în Siria sunt descrise ca „componente” ale blocului, iar Qatar este indicat drept al treilea membru-cheie al grupului alături de Turcia și Pakistan. Din perspectiva Israelului, articolul punctează că această alianță (Turcia–Pakistan–Qatar) este, la nivel retoric, „extrem de anti-Israel”, iar retorica ar fi susținută de acțiuni: Turcia și Qatar sunt menționate drept susținători practici majori ai Hamas, alături de Iran. Analiza adaugă și un element operațional în Siria: Turcia ar fi implicată în construirea unei noi armate siriene de 200.000 de oameni, controlată și încadrată de comandanți islamiști suniți, în timp ce Turcia și Qatar sunt descrise ca principalii aliați ai noului regim de la Damasc. În final, este citat un reportaj al postului israelian Channel 11 (fără a numi țările) despre un sfat transmis între două state din Orientul Mijlociu: încheierea unui acord cu Israel pentru a câștiga timp, a construi forță, apoi a rupe acordul și a porni război. Analiza sugerează că logica strategică regională ar indica Siria drept statul „sfătuit”, iar Turcia sau Qatar drept statul „sfătuitor” – o interpretare care rămâne însă inferență, în lipsa numelor. Pentru mediul de afaceri și investitori, semnalul principal este că regiunea intră într-o fază de aliniamente mai dure, în care cooperarea economică și cea de securitate se amestecă, iar riscul geopolitic poate crește inclusiv în jurul rutelor comerciale, al energiei și al proiectelor transfrontaliere. [...]
Ucraina susține că a lovit cu rachete obiective strategice ale industriei aerospațiale și ale aviației militare ruse : centrul spațial și de rachete al agenției Roscosmos din regiunea Samara și o bază aeriană din Nijni Novgorod, potrivit Agerpres , care citează o declarație a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski . Atacul ar fi vizat centrul Roscosmos din regiunea Samara, la circa 900 de kilometri de granița Ucrainei, și o bază aeriană din Nijni Novgorod, oraș aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță de Ucraina, conform aceleiași relatări. De ce contează: presiune operațională asupra infrastructurii ruse Țintele indicate de Zelenski sunt legate de capacități cu relevanță directă pentru efortul militar și tehnologic al Rusiei: un centru asociat cu rachete și spațiu ( Roskosmos ) și o bază aeriană. Dacă informațiile se confirmă, loviturile sugerează o extindere a razei operaționale a Ucrainei asupra unor obiective aflate la sute de kilometri în interiorul teritoriului rus. Agerpres notează că informația este atribuită declarației lui Zelenski și că relatarea este preluată de la EFE; articolul integral este disponibil doar abonaților, astfel că detalii suplimentare despre efecte sau pagube nu sunt disponibile în textul accesibil. [...]
Ucraina își întărește apărarea în Donețk și mizează pe o uzură accelerată a forțelor ruse , după ce președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul se așteaptă ca în august să fie „eliminați” cel puțin 30.000 de militari ruși, potrivit news.ro . Zelenski a făcut declarația în discursul de vineri seară, după un raport privind situația de pe front prezentat de comandantul-șef Mîhailo Drapatîi. „Mă aștept ca acum, în august, să fie eliminați nu mai puțin de 30.000 de ocupanți.” Consolidarea Sloviansk și Kostiantînivka, prioritate operațională Președintele ucrainean a afirmat că au fost stabilite „măsurile și resursele necesare” pentru consolidarea direcțiilor Sloviansk și Kostiantînivka, două puncte considerate esențiale în centura defensivă a Ucrainei din regiunea Donețk. Potrivit lui Zelenski, forțele ucrainene contracarează atacurile rusești și tentativele de infiltrare în pozițiile defensive. Apărare „mai tehnologizată”, cu accent pe drone Zelenski a mai spus că deciziile luate începând din toamna trecută au permis Ucrainei să avanseze către „o apărare semnificativ mai tehnologizată”, bazată tot mai mult pe drone și alte sisteme fără pilot. În logica acestei strategii, ținta de 30.000 de militari ruși „eliminați” în august reflectă utilizarea tehnologiei pentru a provoca pierderi mari și pentru a încetini înaintarea Rusiei. La începutul săptămânii, Zelenski a declarat că trupele ucrainene au restabilit controlul asupra a 26 de localități pe direcția Oleksandrivka. Context: pierderi mari și contestarea „ireversibilității” câștigurilor teritoriale News.ro notează că, potrivit Kyiv Post, recucerirea unor localități pune sub semnul întrebării eforturile Moscovei de a prezenta teritoriile ocupate drept câștiguri ireversibile. Într-o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU din 9 iulie, reprezentantul permanent adjunct al Ucrainei, Volodîmîr Pavlicenko, a declarat că un recrut rus s-ar putea aștepta să supraviețuiască doar între zece zile și trei săptămâni de la sosirea într-un centru de instruire până la moartea pe câmpul de luptă. El a afirmat, de asemenea, că Rusia ar fi pierdut peste 30.000 de militari în luna mai și aproximativ 28.000 în iunie. [...]
Ucraina își extinde loviturile la 700–900 km în Rusia, vizând infrastructură militară și industrială , într-o mișcare care poate crește presiunea asupra capacității de producție și logistică a Moscovei, potrivit Mediafax . Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat sâmbătă noi atacuri „în adâncime”, în timp ce Rusia susține că a avansat pe frontul din sud-estul Ucrainei. Într-un mesaj video publicat pe rețelele de socializare, Zelenski a spus că au existat „noi rezultate semnificative” ale acestor lovituri. Ținte declarate: Roscosmos, o bază aeriană și o instalație petrolieră Zelenski a afirmat că, în regiunea Samara, a fost lovit Centrul Progress, descris ca una dintre întreprinderile importante ale companiei de stat Roscosmos, implicată inclusiv în producția de componente electronice. Potrivit acestuia, atacul ar fi fost realizat cu rachete Flamingo, iar obiectivul se află la aproximativ 900 de kilometri de granița Ucrainei. O altă țintă menționată de liderul ucrainean este baza aeriană Savasleyka, aflată la aproximativ 700 de kilometri de Ucraina. Zelenski a legat atacul de rolul bazei în operațiunile rusești cu rachete. „Sancțiunile noastre cu rază lungă de acțiune au ajuns și la baza aeriană Savasleyka, unde sunt staționate aeronavele purtătoare ale rachetelor rusești care lovesc orașele și satele noastre.” Zelenski a mai menționat Ust-Luga , unul dintre principalele porturi petroliere ale Rusiei la Marea Baltică, susținând că Ucraina ar avea confirmarea producerii pagubei urmărite la o instalație petrolieră situată la peste 800 de kilometri de granița ucraineană. „Planul nostru de sancțiuni cu rază lungă împotriva Rusiei pentru acest război este pus în aplicare și este important ca potențialul de război al Rusiei să fie redus.” Context: luptele terestre continuă, Rusia revendică avansuri În paralel cu aceste atacuri, luptele terestre continuă pe frontul din sud-estul Ucrainei. Ministerul rus al Apărării a susținut sâmbătă că trupele ruse au preluat în această vară controlul asupra a 19 localități din regiunile Dnipropetrovsk și Zaporojie, potrivit Reuters, fără a preciza numele localităților. [...]
Declarațiile lui Benjamin Netanyahu riscă să adâncească ruptura diplomatică și comercială cu Regatul Unit , într-un moment în care Londra a trecut deja la sancțiuni și la înghețarea unor canale de cooperare cu Israelul, potrivit Mediafax . Netanyahu a făcut afirmațiile într-un podcast difuzat de postul militar israelian Army Radio, criticând felul în care presa și societatea britanică se raportează în prezent la Israel. El a invocat relatările favorabile Israelului din trecut ale lui Randolph Churchill, fiul fostului premier Winston Churchill, în perioada Războiului de Șase Zile (1967), susținând că o astfel de atitudine nu mai poate fi găsită în Marea Britanie de astăzi. „Încercați să găsiți o asemenea atitudine în Marea Britanie de astăzi, în ceea ce este numit «Republica Islamică a Marii Britanii».” Reacții la Londra: acuzații de islamofobie și risc de alimentare a tensiunilor sociale Câteva minute mai târziu, premierul israelian a reluat tema și a făcut o comparație între Regatul Unit și Iran, afirmând că „prima republică islamică cu arme nucleare va fi Marea Britanie” și adăugând că Israelul se asigură că „nu va exista încă una în Iran”. Materialul notează că remarca pare să trimită la o afirmație din 2024 a actualului vicepreședinte american JD Vance , care sugerase că Regatul Unit ar putea deveni prima țară „cu adevărat islamistă” cu arme nucleare. În același timp, Mediafax arată că afirmația este problematică factual, deoarece Pakistanul (Republica Islamică Pakistan) este deja o putere nucleară. În Marea Britanie, declarațiile lui Netanyahu au atras critici. Lideri ai Movement for Progressive Judaism au descris astfel de formulări drept periculoase într-un context de tensiuni sociale și de creștere a incidentelor antisemite și anti-musulmane. Fostul șef de cabinet de la Downing Street, Gavin Barwell, l-a acuzat pe Netanyahu de „islamofobie flagrantă”. Contextul care contează pentru relația bilaterală: sancțiuni și înghețarea negocierilor comerciale Atacul verbal vine pe fondul unei deteriorări accelerate a relației dintre Londra și guvernul Netanyahu, după o serie de decizii prin care Regatul Unit s-a distanțat de Israel. Potrivit informațiilor din material, Regatul Unit: a suspendat în 2025 negocierile pentru un nou acord comercial cu Israelul și a revizuit cooperarea bilaterală, după ce anterior suspendase o serie de licențe pentru exportul de armament, invocând situația din Gaza și riscul încălcării dreptului internațional umanitar; a sancționat în iunie 2025, alături de Australia, Canada, Noua Zeelandă și Norvegia, doi miniștri israelieni (Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich), acuzați de incitare repetată la violență împotriva palestinienilor din Cisiordania; a recunoscut oficial statul Palestina în septembrie 2025, decizie prezentată de guvernul britanic ca o încercare de a proteja perspectiva soluției cu două state. Ce urmează: presiune politică suplimentară sub noul premier Andy Burnham Tensiunile ar putea crește sub noul premier britanic Andy Burnham, care a preluat funcția la 20 iulie 2026, după ce a devenit lider al Partidului Laburist. Înainte de a ajunge la Downing Street, Burnham și-a cerut scuze pentru reacția inițială a Labour la războiul din Gaza și a susținut că Londra trebuie să exercite o presiune mai mare asupra guvernului Netanyahu. Conform materialului, Burnham a vorbit inclusiv despre noi sancțiuni și despre posibilitatea interzicerii comerțului cu produse provenite din coloniile israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, ceea ce ar muta disputa din zona declarațiilor politice în cea a măsurilor cu efect direct asupra schimburilor comerciale și a companiilor implicate. [...]
Refuzul Moscovei de a accepta un moratoriu în Marea Neagră menține presiunea pe transportul maritim și pe prețurile cerealelor , într-un moment în care atacurile asupra navelor comerciale s-au intensificat, potrivit Agerpres , care citează Reuters. În ultimele săptămâni, atât Rusia, cât și Ucraina și-au amplificat loviturile împotriva navelor comerciale din Marea Neagră, iar această escaladare a dus la o creștere a prețului cerealelor la nivel mondial. Pe acest fond, Rusia a respins vineri ideea unei încetări a focului în zonă, argumentând că nu vede motive pentru „jumătăți de măsură” care ar oferi un răgaz Kievului. Poziția a fost transmisă într-un comunicat al Ministerului de Externe rus, prin purtătoarea de cuvânt Maria Zaharova , care a acuzat Ucraina de „acte nerușinate de terorism” împotriva navelor, fără să menționeze atacurile comise de Rusia. „Considerăm aceste atacuri (comise de Ucraina) drept o politică deliberată menită să destabilizeze transportul maritim civil în regiunea Mării Negre pentru a escalada și mai mult tensiunile și a prelungi conflictul, totul cu consimțământul flagrant al vecinilor regionali.” „Nu vedem niciun semn de îmbunătățire a situației și, în consecință, niciun motiv pentru jumătăți de măsură care doar oferă un respiro regimului de la Kiev.” Propunerea Turciei și canalul „țării terțe” Zaharova a spus că se referă la o declarație a ministrului de externe turc Hakan Fidan , potrivit căreia Ankara a prezentat Rusiei și Ucrainei propuneri pentru un moratoriu asupra operațiunilor militare în Marea Neagră. Separat, Reuters a relatat joi că Ucraina i-a transmis Rusiei, prin intermediul unei țări terțe, o ofertă de a opri atacurile asupra țintelor civile în Marea Neagră. De ce nu revine acordul cerealelor din 2022–2023 Reprezentanta diplomației ruse a mai afirmat că nu este fezabilă o revenire la inițiativa din 2022–2023, mediată de Turcia, privind cerealele transportate pe Marea Neagră, care a permis continuarea livrărilor către piața mondială. Acordul s-a blocat după ce Rusia a acuzat Ucraina și Occidentul că nu și-au respectat partea de înțelegere. Pentru piață, mesajul principal rămâne că riscurile de securitate din coridorul Mării Negre persistă, iar volatilitatea prețurilor la cereale poate continua atât timp cât nu există un aranjament acceptat de ambele părți pentru limitarea atacurilor asupra transportului civil. [...]
