Știri
Știri din categoria Externe

Lipsa de reacție a Kremlinului la capturarea lui Nicolas Maduro a iritat Beijingul, potrivit Digi24, care citează The Times. Publicația britanică scrie, pe baza unei surse chineze „bine informate”, că refuzul Moscovei de a-l susține pe președintele Venezuelei, cu care Vladimir Putin semnase un acord de cooperare strategică, a declanșat discuții la Beijing despre perspectivele parteneriatului cu Rusia.
Conform relatării, autoritățile ruse nu ar fi împărtășit cu partea chineză propria evaluare a situației din Venezuela și nici decizia de a-și retrage diplomații și familiile acestora din Caracas la sfârșitul lunii decembrie. În acest context, China ar fi fost luată prin surprindere de operațiunea forțelor speciale americane în urma căreia Maduro a fost capturat și dus în SUA, unde riscă închisoare pe viață sub acuzația de organizare a traficului de droguri.
Textul mai notează că, cu doar câteva ore înainte de arestare, Maduro s-a întâlnit la Caracas cu Qiu Xiaoci, trimisul special al SUA pentru America Latină, iar anterior ministrul de externe al Chinei a discutat telefonic cu omologul său venezuelean, promițând „sprijin ferm” pentru „suveranitatea” și „stabilitatea” țării. Potrivit The Times, iritarea de la Beijing a alimentat inclusiv speculații în unele cercuri că „tăcerea” sistemelor rusești de apărare aeriană din Venezuela în timpul raidului american ar putea indica o cooperare între Moscova și Washington.
Într-un articol pentru The Times, profesorul Peter Frankopan (Universitatea Oxford) susține că operațiunea SUA a evidențiat limitele capacității reale a Beijingului de a influența situația, în pofida declarațiilor diplomatice. În China, arată el, se aud tot mai puternic voci care consideră că apropierea de Rusia aduce costuri, inclusiv prin deteriorarea relațiilor cu Europa, în condițiile în care Beijingul încearcă să-și mențină imaginea de actor „stabilizator” și susținător al normelor internaționale.
Dimensiunea economică este prezentată ca un risc direct pentru China: Venezuela a primit credite de miliarde de dolari, rambursate parțial în petrol, însă după capturarea lui Maduro pe 3 ianuarie nu ar mai fi plecat petroliere către China, relatează The Wall Street Journal, citând date Kpler. Potrivit acelorași date, în a doua jumătate a lui 2025 China importa aproximativ 440.000 de barili pe zi din Venezuela (circa 4% din importuri) și investise aproximativ 9 miliarde de dolari într-un complex petrochimic din Jieyang, adaptat pentru petrolul greu venezuelean.
În paralel, Frankopan notează că la Beijing cresc suspiciunile privind o posibilă înțelegere „pe la spate” între Moscova și Washington, iar The Times reamintește declarații din 2019 ale Fionei Hill, fost responsabil pentru Rusia la Casa Albă, despre sugestii repetate ale oficialilor ruși privind un „schimb” între sprijinul pentru Maduro și libertatea de acțiune a Rusiei în Ucraina.
Recomandate

Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]

Schimbarea majorității în Congresul SUA ar putea redeschide robinetul ajutorului pentru Ucraina , într-un moment în care administrația Trump a redus sprijinul și a făcut pași considerați favorabili Rusiei, potrivit Al Jazeera . Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski mizează pe câștigurile democraților la alegerile de la mijlocul mandatului pentru a obține „mai mult sprijin” financiar și militar pentru Kiev. Zelenski a declarat, într-un interviu pentru postul german ZDF, că democrații „vorbesc foarte clar” despre susținerea Ucrainei și despre refacerea legăturii dintre SUA și Europa, ceea ce ar putea duce la „un echilibru de putere” și la sprijin suplimentar. El a adăugat că un mesaj ferm al Congresului privind sprijinul financiar sau asistența militară ar putea avea efect și asupra președintelui rus Vladimir Putin. De ce contează: Congresul poate contrabalansa deciziile Casei Albe Contextul politic din SUA este relevant pentru fluxul de resurse către Ucraina, în condițiile în care, în ultimele săptămâni, Donald Trump a luat mai multe decizii descrise ca fiind favorabile Rusiei, inclusiv un acord pentru importul de motorină rusească. Totodată, luna trecută, Trump a renunțat la sancțiuni împotriva Rusiei pe care Congresul le aprobase cu o majoritate covârșitoare, în cadrul unei legislații de sprijin pentru Ucraina. Kievul a acuzat, de asemenea, Washingtonul că întârzie livrările de rachete interceptoare, un element operațional esențial pentru apărarea antiaeriană. Presiune europeană pentru o linie mai dură față de Rusia În Europa, șefa diplomației UE, Kaja Kallas , a spus că speră ca noul Congres să „continue să sprijine Ucraina” și să crească presiunea asupra Rusiei, argumentând că „Europa și SUA sunt mult mai puternice împreună”. În Germania, reacțiile au fost împărțite. Cancelarul Friedrich Merz s-a declarat sceptic că Trump își va schimba cursul, susținând că, în ultimii doi ani, președintele SUA a guvernat în mare parte ocolind Congresul. În schimb, ministrul de externe Johann Wadephul a apreciat că victoria democraților ar putea crea „o nouă oportunitate” pentru o inițiativă de încheiere a războaielor din Ucraina și Iran și că ajutorul pentru Ucraina, redus sub Trump, ar putea intra „în mai multe discuții” în Congres, inclusiv cu sprijin bipartizan. Ce urmează: diplomația se mișcă mai repede decât politica internă din SUA Chiar dacă democrații ar urma să preia controlul agendei Congresului în ianuarie, discuțiile diplomatice avansează deja. Steve Witkoff, emisarul lui Trump, a declarat că Washingtonul va aduce delegații ucrainene și ruse împreună la Abu Dhabi , pe 10 și 11 noiembrie, pentru discuții despre încheierea războiului și aranjamente de securitate pentru Ucraina. Zelenski a spus că a avut discuții detaliate cu Witkoff și cu Jared Kushner înaintea întâlnirii și a transmis pe X că negocierile trebuie accelerate pentru a opri războiul „cât mai repede posibil”, afirmând că Ucraina este pregătită să facă pașii necesari. [...]

China spune că menține comunicarea pentru un posibil summit Trump–Putin–Xi , o formulă care, dacă se concretizează, ar putea influența direct riscurile geopolitice cu efecte în piețele de energie, materii prime și apărare, pe fondul războiului din Ucraina și al discuțiilor despre controlul armamentelor, potrivit Digi24 . Întâlnirea ar urma să aibă loc în marja summitului Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC), programat pentru 18–19 noiembrie, la Shenzhen, în sudul Chinei. Beijingul a confirmat public că „menține comunicarea” cu părțile implicate, însă nu a oferit detalii despre format, agendă sau nivelul de confirmare al participării. Ce se știe oficial despre organizare Declarația Chinei a fost făcută de Mao Ning, purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, în cadrul unei conferințe de presă obișnuite. În același timp, Kremlinul a transmis, prin purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov , că demersurile pentru a ajunge la un consens privind această întâlnire „sunt în desfășurare” și că ar putea fi finalizate „în următoarele zile”. Propunerea unei întâlniri trilaterale a fost sugerată inițial de Ministerul rus de Externe. Digi24 notează că, deși Donald Trump și-a exprimat disponibilitatea de a participa, Beijingul nu comentase până acum public propunerea. Mizele: Ucraina și dezarmarea nucleară Potrivit unor surse citate de publicația americană The Wall Street Journal , propunerea lui Vladimir Putin ar viza discutarea condițiilor Rusiei pentru încheierea războiului din Ucraina. Această opțiune a fost criticată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, pe motiv că Ucraina nu ar fi inclusă în discuții. În paralel, Donald Trump a indicat că principalul său obiectiv ar fi semnarea unui nou tratat de dezarmare nucleară cu Rusia și China. În acest stadiu, informațiile rămân limitate la confirmarea existenței discuțiilor și la declarații generale despre organizare, fără un anunț oficial privind data exactă a unei întrevederi trilaterale sau o agendă convenită. [...]

Beijingul încearcă să reducă riscul unei escaladări cu Washingtonul după victoria democraților în alegerile americane de la jumătatea mandatului, transmițând că scrutinul este „o chestiune internă” a SUA și că China rămâne deschisă cooperării pe temele de interes comun, potrivit Digi24 . Mesajul a fost formulat de Mao Ning , purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, într-o conferință de presă. Ea a spus că Beijingul este dispus să continue colaborarea cu Statele Unite pentru a „păstra și a pune în aplicare consensul important” la care au ajuns cei doi șefi de stat, să consolideze comunicarea și să gestioneze „în mod corespunzător divergențele”. Ce s-a schimbat la Washington și de ce contează pentru relația cu China În același context, Digi24 notează că democrații au preluat controlul asupra ambelor camere ale Congresului , pe baza proiecțiilor mass-media americane, ceea ce reprezintă o înfrângere majoră pentru republicanii președintelui Donald Trump. După ce a devenit evident că vor controla Camera Reprezentanților, democrații au câștigat și locuri de senatori în bastioane republicane precum Kansas și Texas. Consecința politică internă, cu potențial de efect extern, este că noua majoritate ar putea limita considerabil puterile președintelui american până la finalul mandatului, ceea ce poate influența și modul în care Washingtonul își calibrează politica externă, inclusiv față de China. Tonul lui Trump, mai conciliant decât de obicei Digi24 mai arată că Donald Trump a adoptat un ton conciliant în comentariile despre rezultatele alegerilor, fără să își asume responsabilitatea pentru eșecul electoral al partidului său. În acest cadru, poziționarea Chinei – evitarea oricărei ingerințe declarative și accentul pe „gestionarea divergențelor” – indică o strategie de prudență, în așteptarea modului în care noul echilibru de putere de la Washington va afecta dosarele bilaterale. [...]

Mesajul negociatorului-șef iranian sugerează că Teheranul vede un spațiu de presiune politică asupra Washingtonului după votul din SUA , pe fondul nemulțumirilor legate de războiul cu Iranul și de costul vieții, potrivit Digi24 . Mohammad Bagher Ghalibaf , prezentat drept negociatorul-șef al Iranului în discuțiile cu Statele Unite și președinte al Parlamentului iranian, a afirmat că americanii au spus „NU RĂZBOIULUI” la alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial, după înfrângerea Partidului Republican condus de Donald Trump în fața democraților. Într-o postare pe X, Ghalibaf a legat rezultatul electoral de două teme interne: conștiința alegătorilor și presiunea costului vieții. „Fie din conştiinţă, fie din cauza costului vieţii, americanii au spus NU RĂZBOIULUI, iar noi susţinem acest mesaj.” Tot el a adăugat un avertisment la adresa administrației SUA, susținând că, dacă guvernul „trădează voința poporului” pentru a servi interesele unor „finanțatori și șantajiști internaționali”, răspunsul Iranului va fi un „NU” care „vine însoțit de un coșmar”, formulare pe care Digi24 o descrie drept „misterioasă”. De ce contează: războiul și costul vieții, transformate în pârghii de negociere Din perspectiva Teheranului, mesajul încearcă să capitalizeze politic pe schimbarea de raport de forțe din Congresul SUA. Digi24 notează că democrații au preluat controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților , obținând victorii inclusiv în zone tradițional republicane. În același timp, contextul intern american descris în articol indică o combinație de factori care au alimentat votul: frustrarea față de războiul nepopular cu Iranul, îngrijorările privind costul ridicat al vieții și nemulțumirea față de modul în care Donald Trump a condus țara. Contextul politic din SUA invocat în articol Potrivit informațiilor prezentate, democrații și-au construit campania pe două direcții principale: corupția; accesibilitatea prețurilor, cu acuzații că politica tarifară a lui Trump și războiul cu Iranul au dus la creșterea costurilor. Articolul mai menționează că democrații au subliniat și „miliardele de dolari” pe care familia Trump le-ar fi câștigat de la revenirea acestuia la Casa Albă, fără a oferi însă o cifră exactă. Ce urmează Din datele disponibile în material, nu rezultă măsuri concrete anunțate de SUA sau Iran imediat după alegeri. Semnalul principal rămâne unul politic: Teheranul încearcă să lege continuarea războiului de costuri electorale interne pentru Washington, într-un moment în care Congresul a trecut sub control democrat. [...]

Schimbarea de gardă din Congresul SUA riscă să încetinească mecanismele prin care Ucraina obține bani și arme , chiar dacă democrații au preluat controlul asupra ambelor camere, potrivit Digi24 , care citează o analiză Kyiv Post. Miza nu este doar „câte voturi” mai are Kievul, ci pierderea unor legislatori cu influență în comisii și experiență în negocierea alocărilor bugetare și a pachetelor de ajutor. Alegerile intermediare din 3 noiembrie au produs, pe de o parte, o majoritate democrată care poate controla mai bine calendarul legislativ și instrumentele de supraveghere (audieri, solicitări de documente, anchete), iar pe de altă parte au scos din Congres mai mulți republicani proeminenți pro-Ucraina. Kyiv Post arată că plecările vin atât din înfrângeri în alegerile generale, cât și din primare și retrageri anunțate din timp, în ambele partide. Cine sunt aliații pro-Ucraina care au ieșit din joc În Senat, Susan Collins (republicană, Maine) a pierdut în fața democratului Troy Jackson. Potrivit analizei, Collins avea o pârghie directă asupra cheltuielilor federale ca președintă a Comisiei pentru alocări bugetare și fusese implicată în supravegherea bipartizană a politicii SUA față de Ucraina, inclusiv în discuții despre întreruperi ale serviciilor de satelit considerate vitale pentru forțele ucrainene. Tot în Senat, Darline Graham (republicană, Carolina de Sud) a fost învinsă de democrata Annie Andrews; ea este prezentată ca susținătoare a legislației privind sancțiunile împotriva Rusiei, asociată cu numele fratelui său, Lindsey Graham. În Camera Reprezentanților, Brian Fitzpatrick (republican, Pennsylvania), copreședinte al Grupului parlamentar pentru Ucraina, a pierdut mandatul în fața democratului Bob Harvie. Kyiv Post notează că Fitzpatrick a fost printre puținii republicani dispuși să conteste poziția administrației față de Moscova și a încercat în repetate rânduri să forțeze votarea ajutorului pentru Ucraina în plen. Analiza mai enumeră și alți republicani învinși: Mike Lawler (New York), Rob Bresnahan (Pennsylvania), Mike Carey (Ohio) și Jen Kiggans (Virginia), care au pierdut în fața democraților Cait Conley, Paige Cognetti, Don Leonard și Elaine Luria. De ce contează: experiența din comisii și „lanțul” ajutorului Kyiv Post susține că efectul imediat pentru Kiev nu se reduce la aritmetica voturilor, deoarece cei care pleacă au ocupat poziții influente în comisii, au negociat legi și au mobilizat colegi reticenți în momente de blocaj politic. Chiar dacă succesorii pot fi favorabili Ucrainei, intră într-un Congres în care adoptarea proiectelor de lege, alocările bugetare și presiunea asupra administrației rămân „provocări politice distincte”. Analiza insistă și pe diferența dintre decizia politică și livrarea efectivă pe front: autorizarea creează cadrul juridic, alocarea dă autoritatea bugetară, iar angajarea fondurilor duce la cheltuieli, însă achizițiile și logistica stabilesc când ajung armele. În acest context, legislatorii experimentați pot influența fiecare etapă, inclusiv după ce un proiect de lege a fost semnat, prin contestarea întârzierilor. Sprijinul pentru Ucraina scade automat? Nu neapărat Kyiv Post argumentează că pierderea unor republicani pro-Ucraina nu înseamnă automat un sprijin mai mic, deoarece locurile lor sunt preluate de democrați, iar noua majoritate poate programa mai ușor măsuri favorabile Ucrainei și poate intensifica supravegherea deciziilor executive. Este dat și un exemplu: în Texas, deși John Cornyn a pierdut primarele în fața lui Ken Paxton (care a atacat sprijinul pentru Ucraina), Paxton a pierdut ulterior alegerile generale în fața democratului James Talarico, descris ca susținător declarat al Ucrainei. În Ohio, Sherrod Brown (democrat) revine în Senat, fiind prezentat ca susținător consacrat al Ucrainei. Totuși, analiza avertizează că „problema crucială” rămâne eficacitatea instituțională: un nou ales poate oferi același vot din prima zi, dar influența în comisii, greutatea în partid și relațiile interpartinice se construiesc în timp. Ce poate face un Congres controlat de democrați și unde rămân limitele Controlul democrat crește influența asupra calendarului legislativ, anchetelor și cheltuielilor federale, dar nu oferă control unilateral asupra politicii externe. Kyiv Post amintește că, potrivit regulilor Senatului, închiderea dezbaterilor pentru majoritatea actelor legislative necesită, de regulă, 60 de voturi, ceea ce menține importantă cooperarea republicană pentru pachete de ajutor sau sancțiuni contestate. În plus, președintele Donald Trump își păstrează dreptul de veto, iar depășirea unui veto cere două treimi din voturile exprimate în fiecare cameră, cu cvorumul întrunit. Concluzia analizei: chiar și cu democrații la conducere, întrebarea-cheie este câți republicani rămași vor fi dispuși să se distanțeze de propriul președinte pentru a susține Ucraina. Pe zona de supraveghere, o majoritate democrată ar putea folosi audieri și anchete pentru a crește costul politic al unor decizii ale administrației, inclusiv pe teme precum acordurile privind motorina din Rusia, derogările de la sancțiuni și restricțiile care afectează capacitățile militare ale Ucrainei, fără ca acest lucru să anuleze automat deciziile executive. Ce urmează: fereastra de tranziție și refacerea coaliției În timp ce noul Congres urmează să se reunească în ianuarie, analiza indică existența unei ultime „ferestre de oportunitate” în sesiunea de tranziție a legislativului aflat la final de mandat, când conducerea actuală a comisiilor încă poate acționa. Pentru Kiev, miza imediată este dublă: să construiască relații de lucru cu noii democrați și, în același timp, să păstreze legături cu republicanii pragmatici, ale căror voturi rămân necesare pentru legislația contestată. Kyiv Post concluzionează că noua majoritate deschide căi pentru supraveghere și autorizarea ajutorului, dar începe mandatul exact când „arhitecții veterani” ai sprijinului bipartizan părăsesc Capitoliul. [...]