Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran includ deblocarea a 24 mld. dolari (aprox. 110 mld. lei), o miză cu efect direct asupra pieței energiei, în condițiile în care un posibil acord ar putea duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz și la reducerea presiunii pe prețurile petrolului, potrivit Digi24.
Secretarul de stat american Marco Rubio a spus că un acord cu Iranul ar putea fi încheiat „în câteva zile”, pe fondul discuțiilor de la Doha, unde oficiali iranieni și mediatori qatarezi încearcă să avanseze către o înțelegere. În paralel, Comandamentul Central al SUA a lovit lansatoare de rachete și ambarcațiuni despre care Washingtonul afirmă că încercau să planteze mine în sudul Iranului, lovituri descrise drept „defensive”.
Negocierile vizează un acord-cadru care ar urma să includă trei elemente majore: programul nuclear iranian, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și deblocarea a aproximativ 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din activele Iranului.
Potrivit CNN, jumătate din sumă ar putea fi eliberată imediat după anunțarea acordului. De cealaltă parte, agenția iraniană Tasnim a transmis că, fără eliberarea unei părți din active „încă din primul pas” și fără un mecanism „clar” pentru eliberarea garantată și continuă a tuturor activelor blocate, nu va exista acord.
Loviturile americane au avut loc în pofida armistițiului în vigoare din 8 aprilie, iar SUA susțin că acțiunea nu indică o prăbușire a armistițiului. Site-ul iranian Tabnak a relatat că patru membri ai Gărzii Revoluționare iraniene au fost uciși în atacurile asupra unor ambarcațiuni din apropierea orașului Bandar Abbas, la Strâmtoarea Ormuz.
Rubio, aflat la Jaipur (India), a spus că strâmtoarea trebuie redeschisă „într-un fel sau altul” și că un acord este posibil, dar „nu este iminent”. Declarația sa a fost atribuită de Digi24 agenției Reuters.
Strâmtoarea Ormuz rămâne restricționată de la începutul conflictului din 28 februarie, iar această situație a contribuit la creșterea prețurilor petrolului la nivel mondial. Digi24 notează că aproximativ 20% din petrolul mondial și gazul natural lichefiat tranzitează această rută.
În perioada următoare, semnalul relevant pentru piețe rămâne dacă discuțiile de la Doha produc un acord-cadru și, mai ales, dacă redeschiderea Ormuz și deblocarea parțială a activelor Iranului sunt acceptate în termeni operaționali (calendar și mecanism), nu doar ca principiu.
Recomandate
Disputa politică din SUA asupra etichetei de „război” riscă să complice mandatul și controlul asupra operațiunilor militare în conflictul cu Iranul, pe fondul reluării luptelor în zona strâmtorii Ormuz , potrivit Mediafax . Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat că nu ar numi situația „un război”, argumentând că „în acest moment, nu există tiruri active”, deși a admis că au existat zone în care confruntările au reizbucnit. El a mai spus că operațiunile majore de luptă au durat aproximativ șase săptămâni, declarațiile fiind făcute joi, într-o conferință de presă la Casa Albă. Întrebat dacă războiul cu Iranul se va încheia până la alegerile legislative de la jumătatea mandatului, programate în noiembrie, Vance a evitat să ofere un termen. Într-un răspuns separat, vicepreședintele a spus că întrebarea despre finalul conflictului echivalează cu întrebarea „când vor înceta iranienii să mai tragă în nave” și a adăugat că nu știe răspunsul, sugerând că „ar trebui să-i întrebați pe iranieni”. Sanders: „Explicați-le asta familiilor militarilor uciși” Senatorul independent Bernie Sanders a criticat public formularea lui Vance, invocând pierderile umane. În mesajul publicat pe rețeaua X, Sanders a amintit de militarii americani uciși și de victimele din regiune. „JD Vance a spus că ceea ce se întâmplă în Iran nu este un război. Vă rog să explicați asta familiilor celor 19 militari americani care și-au pierdut viața sau miilor de oameni care au fost uciși în regiune.” Trump susține linia Casei Albe: „conflict militar”, nu „război” Președintele Donald Trump a susținut vineri poziția lui Vance, descriind confruntarea drept un „conflict militar”, nu un război. Trump a argumentat că operațiunile americane au fost intermitente și că Statele Unite nu au trimis trupe terestre în Iran. Context: șase luni de confruntări și tensiuni în strâmtoarea Ormuz Conform informațiilor prezentate, conflictul dintre SUA și Iran a început pe 28 februarie, când Statele Unite și Israelul au lansat primele atacuri asupra Iranului. În cele peste șase luni scurse de atunci, SUA și Israelul au atacat ținte din Iran, iar Teheranul a ripostat prin lovituri asupra unor obiective americane și ale aliaților SUA din regiune. După o perioadă de relativă acalmie, luptele s-au intensificat din nou în ultimele zile, inclusiv în zona strategică a strâmtorii Ormuz. [...]
Atacul Iranului asupra unei drone navale americane în Strâmtoarea Ormuz ridică riscul de perturbare a traficului maritim într-unul dintre cele mai sensibile puncte pentru transportul global de petrol, pe fondul unei escaladări rapide între Teheran și Washington, potrivit G4Media . Iranul a revendicat duminică dimineață atacul asupra unei drone navale americane în zona Strâmtorii Ormuz, după ce SUA au atacat trei petroliere în Golful Persic. Informația este atribuită agențiilor AFP și EFE, citate de Agerpres. Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a transmis că a lovit „un vehicul de suprafață militar american fără pilot” care ar fi încercat să intre într-o „zonă protejată” a Strâmtorii Ormuz, potrivit unei declarații citate de televiziunea de stat iraniană. Avertisment pentru navele din Golf Postul public de radio iranian IRIB afirmă că Marina Republicii Islamice a avertizat toate navele din Golful Persic sau din apropierea Strâmtorii Ormuz să „se abțină de la orice mișcări suspecte” menite să tranziteze „căi navigabile neautorizate”, în caz contrar urmând să fie atacate. Schimb de lovituri SUA–Iran, cu mize directe pentru securitatea rutelor maritime Potrivit Comandamentului Central al SUA (Centcom), atacul american de sâmbătă a avut loc după ce IRGC a lansat rachete balistice asupra a două nave de război ale Marinei SUA care patrulau în regiune. Centcom susține că un portavion american și un distrugător cu rachete ghidate „au evitat cu succes multiple atacuri iraniene” și că nu au existat răniți în rândul personalului american. La câteva ore după loviturile americane, Ministerul de Externe iranian a „condamnat ferm” atacurile asupra „navelor comerciale iraniene din Golful Persic și Marea Oman”, pe care le-a numit o încălcare a Cartei ONU și o „crimă de război”. În același context, atacurile aeriene americane de sâmbătă sunt prezentate ca parte a „cele mai puternice campanii de bombardamente” a Washingtonului împotriva Iranului din ultima lună, campanie care, potrivit oficialilor iranieni, a ucis cel puțin 19 oameni, inclusiv patru persoane aflate la o nuntă. Teheranul a răspuns cu atacuri aeriene care ar fi vizat, potrivit părții iraniene, baze militare americane din Kuweit, Iordania, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre pagube sau confirmări independente pentru aceste afirmații. [...]
Lovirea a trei petroliere iraniene de către SUA ridică riscul de perturbare a fluxurilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz , într-un moment în care Washingtonul și Teheranul își dispută controlul asupra unei rute critice pentru aprovizionarea globală cu energie, potrivit Mediafax . Armata SUA a anunțat sâmbătă că a lovit trei petroliere iraniene după ce Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) a lansat rachete balistice către două nave de război americane. Până la momentul relatării, nu exista un răspuns oficial din partea Teheranului. Ce spune SUA că a vizat și de ce contează economic Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis că un portavion și un distrugător lansator de rachete au evitat atacurile iraniene, iar în replică forțele americane au „scos definitiv din funcțiune” navele M/T Downy și M/T Stark 1. Un al treilea tanc petrolier, M/T Kylo (cunoscut și ca „Noxen”), a fost „distrus complet” în Golful Oman, după ce echipajului i s-a ordonat să abandoneze nava. CENTCOM susține că cele trei nave făceau parte dintr-o „rețea clandestină de miliarde de dolari” care finanțează IRGC și grupările aliate din regiune — o formulare care indică o țintire cu miză economică, nu doar militară. „Mesajul pentru IRGC este clar: Dacă trageți în două dintre navele noastre, vă vom impune un cost economic și mai mare — vom distruge trei dintre ale voastre”, a declarat amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM. Strâmtoarea Ormuz și insula Kharg, puncte sensibile pentru exporturile de petrol Incidentul are loc pe fondul eforturilor ambelor părți de a menține controlul asupra Strâmtorii Ormuz, descrisă ca o cale navigabilă critică pentru aprovizionarea globală cu petrol. În același context, presa de stat din Iran relatase anterior că SUA au atacat un tanc petrolier în apropierea insulei Kharg, „un punct strategic esențial” pentru exporturile de petrol ale Iranului, potrivit CNN, citată de Mediafax. În material se arată că insula Kharg gestionează în mod obișnuit aproximativ 90% din exporturile de petrol brut ale Iranului, ceea ce amplifică relevanța economică a oricărei escaladări în zonă. Detalii operaționale din timpul atacului CNN, citată de Mediafax, menționează o înregistrare audio confirmată care surprinde avertismente transmise de o aeronavă militară americană către echipajul navei Stark 1, prin canalele de urgență. Conform aceleiași surse, echipajul ar fi primit zece minute pentru evacuarea părții din spate a navei înainte de lovitură, urmate de un avertisment final pentru abandonarea imediată. Tot CNN relatează că o persoană aflată la bordul navei iraniene a cerut oprirea focului, spunând: „Suntem deja distruși”. Ce urmează, potrivit declarațiilor din SUA Tensiunile vin la scurt timp după ce vicepreședintele american JD Vance a declarat că ritmul conflictului depinde de acțiunile Teheranului, fără să avanseze un calendar pentru încheierea operațiunilor începute în urmă cu șase luni. În lipsa unei reacții oficiale a Iranului, rămâne neclar dacă vor urma măsuri de retorsiune care să afecteze direct navigația și transporturile de energie în regiune. [...]
Costurile războiului împotriva terorismului au împins SUA din excedent bugetar în datorie de peste 40 de trilioane de dolari , iar această povară a accelerat erodarea prestigiului și a coeziunii interne, argumentează o analiză preluată de Digi24 dintr-un comentariu semnat de Gerard Baker , publicat în The Times . Miza, dincolo de bilanțul istoric la 25 de ani de la 11 septembrie, este una economică și de guvernanță: cum deciziile luate după atacuri au schimbat traiectoria finanțelor publice și a încrederii în instituții. În lectura autorului, 11 septembrie 2001 a fost un moment de cotitură recunoscut imediat, dar efectele pe termen lung au fost subestimate. Atacurile au declanșat o succesiune de decizii care „au coborât America” de pe poziția de supremație globală, i-au diminuat puterea și prestigiul și au slăbit unitatea internă, lăsând țara „mai slabă și mai fragilă”. De la „momentul unipolar” la deficite și datorie record Analiza pornește de la contextul de dinainte de atacuri: SUA trăiau ceea ce era numit „momentul unipolar”, iar dezbaterea politică internă era dominată de o temă economică – ce să facă Washingtonul cu excedentul fiscal anticipat. După 11 septembrie, răspunsul militar inițial (Afganistan) a generat o unitate internă și externă, inclusiv prin invocarea articolului 5 al NATO. Punctul de inflexiune, în argumentația lui Baker, a fost redirecționarea atenției și resurselor către Irak, decizie care a devenit posibilă politic în climatul de insecuritate creat după atacuri. Consecința economică, așa cum este descrisă în text, a fost o escaladare a costurilor până la niveluri „fără precedent”: pierderi umane: peste 7.000 de vieți americane și 1.500 de vieți ale aliaților, plus „sute de mii” de civili; costuri financiare și economice: estimări care „pornesc de la câteva trilioane de dolari” în cheltuieli directe și indirecte; transformarea excedentului bugetar în deficite acumulate în deceniile următoare, până la o datorie publică a SUA „de peste 40 de trilioane de dolari”. Costul reputațional și efectul asupra încrederii în instituții Dincolo de bani, autorul susține că războiul din Irak a erodat autoritatea guvernului SUA atât intern, cât și extern, a diluat sprijinul internațional inițial și a afectat legitimitatea întregului efort militar, inclusiv prin episoade precum scandalul de la închisoarea Abu Ghraib. În plan intern, textul leagă „dauna morală și politică” de scăderea încrederii în conducerea americană și în instituții, invocând, între altele, manipularea informațiilor secrete privind armele de distrugere în masă și rolul unei părți a presei care s-a aliniat afirmațiilor administrației. În aceeași logică, criza financiară din 2008 și lipsa de răspundere pentru cei considerați vinovați au amplificat neîncrederea, inclusiv față de corporații. Autorul descrie apoi degradarea regulilor discursului politic și apariția unei realități „modelate de partizanat”, în care respectul pentru adevăr și „realitatea obiectivă” se erodează. Ce rămâne din puterea SUA, potrivit analizei Comentariul nu susține că SUA ar fi încetat să fie o putere dominantă și nici că 11 septembrie ar fi fost un „triumf” pentru inamicii Americii: sunt menționate succese precum neutralizarea rapidă a amenințării din Afganistan, eliminarea a mii de teroriști, uciderea lui Osama bin Laden și înlăturarea regimului lui Saddam Hussein. Concluzia de fond rămâne însă că, în bilanțul de 25 de ani, costurile – inclusiv cele bugetare și cele de încredere publică – au contribuit la slăbirea capacității SUA de a fi percepută drept „lider absolut”. Textul este prezentat ca analiză/opinie; unele evaluări sunt formulate explicit ca judecăți ale autorului, nu ca fapte verificate independent. [...]
Votul României pentru o rezoluție ONU privind „corectarea hărților” a deschis un nou front diplomatic , după ce Ucraina a protestat că noua reprezentare cartografică promovată la ONU arată Crimeea separat de restul Ucrainei, potrivit Mediafax . Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , spune că România a votat „pentru” și insistă că „Crimeea este în Ucraina”. Într-o postare pe X, Țoiu afirmă că România a susținut rezoluția Adunării Generale a ONU care promovează o reprezentare „mai exactă” a lumii pe hărți și argumentează că felul în care sunt desenate hărțile influențează percepțiile. În același mesaj, ea leagă „corectarea distorsiunilor istorice” de exemple precum dimensiunea Africii și statutul Crimeei. De ce a reacționat Ucraina Ucraina s-a abținut la votul din 4 septembrie, după ce noua hartă, bazată pe proiecția „Equal Earth” (un tip de proiecție cartografică ce urmărește să redea mai fidel suprafețele), a reprezentat Crimeea cu gri, într-o culoare diferită de cea a restului Ucrainei. Deși Crimeea nu este colorată la fel ca Rusia, reprezentarea cromatică sugerează o separare față de Ucraina, notează articolul. În context, Mediafax amintește că Rusia a ocupat și a anexat ilegal Crimeea în 2014, însă peninsula rămâne teritoriu ucrainean în dreptul internațional, potrivit The Kyiv Independent. Deputata ucraineană Kira Rudik a criticat reprezentarea, numind-o „rușinoasă”. Ce prevede rezoluția și cum s-a votat Rezoluția „Correct the Map ”, propusă de Togo cu sprijinul Uniunii Africane, a fost adoptată cu 164 de voturi pentru. Ucraina s-a abținut, alături de Estonia, Georgia, Lituania, Moldova și Serbia, iar Statele Unite au fost singura țară care a votat împotrivă. Documentul susține renunțarea treptată la proiecția Mercator, folosită de aproape 500 de ani, în favoarea unor reprezentări care redau mai fidel suprafața continentelor. Un exemplu menționat este diferența de scară dintre Africa și Groenlanda, care pe Mercator pot părea apropiate ca dimensiune, deși Africa este în realitate de aproximativ 14 ori mai mare. Rezoluția ONU nu obligă statele să renunțe la proiecția Mercator și nu modifică statutul juridic al teritoriilor sau frontierele recunoscute internațional. [...]
Scăderea popularității lui Trump înainte de „midterms” ridică riscuri economice și comerciale , pe fondul nemulțumirilor legate de costul vieții și de escaladarea războiului comercial cu Canada, potrivit news.ro . Cu mai puțin de două luni înainte de alegerile intermediare din noiembrie, un sondaj național realizat de Focaldata arată că 33% dintre alegătorii înregistrați din SUA aprobă activitatea lui Donald Trump ca președinte. Nivelul este descris ca un minim istoric în seria de sondaje în care Financial Times a adresat această întrebare începând din luna mai și este cu 3 puncte procentuale sub luna precedentă, conform nv.ua, citat de news.ro. În interiorul electoratului republican, gradul de aprobare a scăzut cu peste 2 puncte procentuale, la 72%, un nou minim în sondajele Financial Times. Economia și costul vieții, în centrul nemulțumirilor Sondajul indică o deteriorare a percepției asupra economiei: aproape două treimi dintre alegătorii înregistrați spun că economia SUA merge într-o direcție greșită. Totodată, 57% afirmă că situația lor financiară s-a înrăutățit sub președinția lui Trump, față de 53% luna trecută. În rândul republicanilor, doar 53% declară că aprobă politicile economice și de ocupare a forței de muncă ale lui Trump, în scădere cu aproape 8 puncte procentuale față de luna precedentă. Tarifele cu Canada și efectele de preț, un factor de presiune Un alt element major este politica comercială. Potrivit sondajului, 56% dintre alegători — inclusiv 60% dintre independenți și aproape o treime dintre republicani — nu aprobă decizia recentă de a impune o taxă vamală de 50% asupra mărfurilor canadiene în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari (aprox. 90 miliarde lei). Măsura a determinat Canada să introducă tarife de retorsiune de până la 50% asupra importurilor din SUA, ceea ce a escaladat războiul comercial și a amplificat temerile privind creșterea prețurilor de consum, mai notează materialul. Context politic: presiune pe republicani înainte de alegeri Publicația mai arată că aceste rezultate sunt o veste proastă pentru Casa Albă, în condițiile în care republicanii încearcă să își păstreze controlul asupra Camerei Reprezentanților și Senatului la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, considerate în mod tradițional un test al administrației aflate la putere. În același context, news.ro menționează și războiul cu Iranul, despre care afirmă că, în ultimele șase luni, a contribuit la creșterea costurilor de împrumut pentru SUA și la scumpiri la combustibil și bunuri de consum. Materialul nu oferă însă valori numerice pentru aceste evoluții. [...]
